Rugăciune care aminteşte înomenirea lui Hristos şi diversele providenţefată de sfinţi

Rugăciune care aminteşte înomenirea lui Hristos şi diversele providenţefată de sfinţi Doamne Atotţiitorule, Care ai creat lumea prin Hristos şi ai hotărât o sâmbătă/sabat spre aducerea-aminte de acestea, pentru că ai poruncit ca în această zi să ne odihnim de lucrurile noastre pentru meditarea la legile Tale. şi ai rânduit sărbători spre veselia sufletelor noastre, ca să venim la aducereaaminte de înţelepciunea creată de Tine [Pr 8, 22].' Dar întrucât pentru noi a răbdat naşterea prin femeie, S-a arătat în viaţă descoperindu-Se la botez că Dumnezeu şi om este Cel ce S-a arătat şi cu îngăduinţa Ta a pătimit pentru noi, a murit şi a înviat cu puterea Ta, de aceea prăznuind şi sărbătoarea învierii, ne bucurăm de Cel care a biruit moartea [1 Co 15, 55] şi a luminat viaţă şi nestricăciune [2 Tim 1, 10], căci prin El ai adus Ia Tine neamurile/păgânii ca să faci din ele un popor câştigat [Dt 7, 6], adevăratul Israel [Fc 35,10], cel iubit de Dumnezeu, care-L vede pe Dumnezeu. 3 Căci Tu, Doamne, i-ai scos şi pe părinţii noştri din pământul Egiptului şi i-ai izbăvit din cuptorul de fier [Dt 4, 20], de lut şi facerea de cărămizi, l-ai răscumpărat din mâinile lui Faraon şi ale celor de sub el, l-ai dus prin mare ca pe uscat [Iş 14, 29] şi l-ai hrănit în pustie [FA 13, 18] cu tot felul de bunătăţi. 4 Lege din zece cuvinte le-ai dăruit, rostită cu glasul Tău şi scrisă cu mâna Ta [/ş 20]. Le-ai poruncit să ţină sâmbăta nu dându-le prilej de lenevie, ci de cucernicie, spre cunoaş1V. 4. Con stitu ţiile S fin ţilo r A p o s to li p rin Clemen t 7 2 7 terea puterii Tale, spre oprirea relelor stăvilindu-le cu îngrăditura sfântă a învăţăturii, spre veselia săptămânii. De aceea au fost aşezate săptămâna şi cele şapte săptămâni, luna a şaptea, anul al şaptelea şi, după ciclu, anul al cincizecilea spre iertare [Lv 25]. 5 Ca oamenii să n-aibă nici un pretext să invoce neştiinţa, ai poruncit ca în fiecare sâmbătă să nu lucreze, ca nimeni să nu vrea să rostească din gura lui un cuvânt de mânie în ziua sâmbetei, căci sâmbăta e odihna creaţiei, desăvârşirea lumii, cercetarea Legii, lauda mulţumitoare adusă lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-a făcut oamenilor. 6 Duminica însă întrece toate acestea pentru că-L arată pe însuşi Mijlocitorul, Pronietorul, Legiuitorul, Pricinuitorul învierii, Născut mai întâi decât toată creaţia [Col 1, 15], pe Dumnezeu Cuvântul [In 1, 1] şi om care s-a născut numai din Maria fără bărbat, a vieţuit în chip cuvios, a fost răstignit pe vremea lui Ponţiu Pilat, a murit şi înviat din morţi, fiindcă duminica e poruncit să Ţi se aducă drept ofrandă Ţie, Stăpâne, mulţumirea [eucharistian] pentru toate. 7 Căci acesta e harul ccl dăruit de Tine şi a cărui măreţie a acoperit orice binefacere. XXXVII. Rugăciune care cuprinde o aducere-aminte de providenţă şi enumerarea diverselor binefaceri aduse sfinţilor de pronia lui Dumnezeu prin Hrisîos ' — Tu, Cel care ai împlinit făgăduinţele făcute prin profeţi, Care ai miluit Sionul şi Tc-ai îndurat de Ierusalim înălţând scaunul lui David [Lc 1,32] în mijlocul lui prin naşterea lui Hristos Cel născut din sămânţa lui după trup [Rm 1, 3] numai dintr-o Fecioară; Tu însuţi şi acum, Stăpâne Dumnezeule, primeşte cererile ce Ţi se fac prin buzele poporului Tău cel dintre neamuri/ păgâni, ale celor ce Te cheamă în adevăr [Ps 144, 18], aşa cum ai primit în generaţiile lor darurile drepţilor. ’ Mai întâi te-ai uitat şi ai primit jertfa lui Abel [Fc 4], pe cea a lui Noe când a ieşit din arcă [Fc 8], pe cea a lui Avraam după ieşirea lui din pământul Caldeii [Fc 12], pe cea a lui Isaac la puţul jurământului [Fc 22], pe cea a lui Iacob la Betel [Fc 35], pe cea a lui Moise în pustiu [/ş 12], pe cea a lui Aaron în mijlocul celor vii şi a celor morţi [Nm 16], pe cea a lui Iosua în Ghilgal [/os 5], pe cea a lui Ghedeon pe piatră şi pe lână înainte de păcatul său [Jd 6; 8], pe cea a lui Manoe şi a femeii lui în câmpie [Jd 13], pe cea a lui Samson în setea lui şi înainte de păcatul său [Jd 15], pe cea a Iui Ieftae în război înainte de făgăduinţa lui fără judecată [Jd 11], pe cea a lui Barac şi Debora din pricina lui Sisera [Jd 4], pe cea a lui Samuel la Miţpa [/ Rg 7 ];3 pe cea a lui David în ţarina lui Orna lebusitul [/ Par 21], pe cea a lui Solomon în Gabaon şi Ierusalim [3 Rg 3; 8], pe cea a lui Ilie în muntele Cârmei [3 Rg 18], pe cea a lui Elisei la izvorul secat [4 Rg 2], 7 2 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic pe cea a lui Iosafat în război [2 Par 18], pe cea a lui Iezechia în boala lui şi din pricina lui Senaherib [4 Rg 20], pe cea a lui Manase în pământul Caldeii după păcatul său [2 Par 33], pe cea a lui Iosia de Paşte [2 Par 35], pe cea a lui Ezdra la reîntoarcerea [de la Babilon; Ezr 8]; 4 pe cea a lui Daniel în groapa cu lei [Dn 6], pe cea a lui Iona în pântecul cetaceului [Iona 2], pe cea a celor trei în cuptorul de foc [Dn 3], pe cea a Anei în cort înaintea chivotului [/ Rg 1], pe cea a lui Neemia şi Zorobabel la ridicarea zidurilor [Ne 2-7], pe cea a lui Matatia şi a fiilor lui în zelul lor pentru tine [/ Mac 2-4] şi pe cea a lui Iail în binecuvântările lui [Jd 5, 24]. 3 Şi acum deci primeşte rugăciunile oferite cu recunoştinţă de poporul Tău, prin Hristos, în Duhul. XXXVIII. Rugăciune de ajutorare a drepţilor 1 — îţi mulţumim pentru toate, Stăpâne Atotţiitorule, pentru că n-ai retras milele şi îndurările Tale de la noi, ci în fiecare generaţie ne scapi, ne izbăveşti, ne ajuţi şi acoperi. 2 Căci ne-ai ajutat în zilele lui Enos şi Enoh, în zilele lui David şi ale împăraţilor, în zilele Esterei şi Mardoheu, în zilele Iuditei, în zilele lui luda Macabelul şi ale fraţilor lui. J Iar în zilele noastre ne-ai ajutat prin marele Tău Arhiereu Iisus Hristos Slujitorul [Paidos] Tău, căci El ne-a izbăvit de sabie şi de foame hrănindu-ne, ne-a vindecat de boală şi ne-a acoperit de limba cea rea. 4 Pentru toate îţi mulţumim prin Hristos, căci Tu ne-ai dăruit glas articulat pentru mărturisire şi limbă potrivită ca un arcuş, ne-ai înzestrat cu un gust potrivit, un pipăit corespunzător, cu vederea unei privelişti, cu auzul unui glas, cu mirosul unor vapori, cu mâini pentru lucru şi picioare pentru mers. 5 Toate acestea le-ai plămădit în pântecul matern dintr-o mică picătură şi după formarea lor le-ai dat un suflet nemuritor şi ai adus la lumină vietatea cuvântătoare/animalul raţional, omul; pe care l-ai educat prin legi, l-ai făcut să strălucească prin îndreptări şi aducând după puţin asupra lui destrămarea/descompunerea, i-ai făgăduit învierea. 6 Care viaţă deci va fi de ajuns? ce lungime de veacuri va fi de ajuns oamenilor spre mulţumire? Dar dacă e cu neputinţă a o face după vrednicie, e un lucru sfânt a o face după putere. 7 Căci Tu ne-ai izbăvit din impietatea politeiştilor [păgânilor], ne-ai smuls din erezia omorâtorilor lui Hristos [iudeilor], ne-ai eliberat din neştiinţa rătăcită; căci L-ai trimis oamenilor ca om pe Hristos, Care e Dumnezeu Unul-Născut; ai sălăşluit în noi pe Mângâietorul, ai pus peste noi îngeri, l-ai făcut de ruşine pe diavol; nu eram şi ne-ai făcut, făcuţi fiind ne păzeşti, măsori viaţa, dăruieşti hrană, ai vestit pocăinţa. 8 Pentru toate acestea Ţie se cuvine slava şi cinstea prin Iisus Hristos acum şi în veci. Amin. 9 La acestea meditaţi, fraţilor, şi Domnul fie cu voi pe pământ şi în împărăţia Tatălui Său Care L-a trimis şi ne-a eliberat din robia stricăciunii spre IV.4. Constituţiile S fin ţilo r A p o sto li p rin C lem en t 7 2 9 libertatea slavei [Rm 8, 21], fagăduindu-ne viaţă celor ce credem prin El în Dumnezeul a toate.