Rememorarea creaţiei
Rememorarea creaţiei Căci Tu, Dumnezeule veşnic, ai făcut prin El toate şi prin El le învredniceşti de pronia cuvenită toate, fiindcă prin El le-ai dat existenţa şi tot prin El le-ai dăruit şi existenţa bună; Tu eşti Dumnezeul şi Tatăl Fiului Tău Unul- Născut, Care prin El ai făcut înainte de toate Duhul Adevărului [In 14, 17], Tâlcuitorul şi Slujitorul Unului-Născut, iar după El heruvimii şi serafimii, veacurile şi oştirile, puterile, stăpâniile şi tronurile [Col 1, 16], arhanghelii şi îngerii; iar după toate acestea tot prin El ai creat această lume văzută şi toate cele din ea. v Căci Tu eşti Cel care ai pus cerul ca pe o boltă [Is 40, 22] şi l-ai întins ca un cort [P.v 103, 2], Care ai aşezat pământul pe nimic [Iov 26, 7] numai cu voia, Care ai fixat firmamentul şi ai făcut ziua şi noaptea, Care scoţi lumina din vistieriile Tale 10, 13; Ps 134, 7 şi prin strângerea ei ai adus iarăşi întunericul spre odihna vietăţilor ce se mişcă în lume, Care ai rânduit în cer soarele spre stăpânirea zilei şi luna spre stăpânirea nopţii [Pi 135, 8-9] şi ai înscris corul stelelor în cer spre lauda măreţiei Tale. /(7Cel ce ai făcut apa spre băutură şi curăţire, aerul vital spre inspiraţie şi expiraţie şi emiterea vocii când limba loveşte aerul şi auzul e ajutat de el ca să primească grăirea care i se face; " Care ai făcut focul spre mângâiere de întuneric, spre împlinire a nevoilor noastre, pentru a fi încălziţi şi luminaţi de el; L Care ai despărţit marea cea mare de pământ şi pe una ai arătat-o navigabilă, iar pe celălalt l-ai făcut temelie pentru picioarele noastre; într-una ai înmulţit vietăţi mici şi mari [Pi- 103, 25], iar pe celălalt l-ai umplut cu animale îmblânzite şi sălbatice, încununându-1 cu diverse plante, împodobindu-1 cu flori şi îmbogăţindu-1 cu seminţe; 13 Care ai alcătuit adâncul punându-i de jurîmprejur o căldare mare [Ps 64, 8], oceanele pline de ape sărate, împrejmuindu-! e cu porţi din nisip foarte subţire [Iov 38, 8], Care uneori l-ai ridicat prin vânturi la mărimea munţilor, iar alteori l-ai întins într-o câmpie; uneori îl înviforezi prin vijelii, alteori îl îmblânzeşti prin senin făcându-1 uşor de plutit pentru cei ce călătoresc cu navele; 14 Cel ce ai încins cu râuri lumea făcută de Tine prin Hristosul Tău, Cel ce l-ai udat cu pâraie şi l-ai adăpat cu 748 C a n o n u l O r t o d o x ie i I. Canonul apostolic izvoare necontenite şi I-ai încercuit cu munţi spre aşezarea neclintită şi foarte sigură a pământului. 15 Căci ai umplut lumea Ta şi ai împodobit-o cu plante înmiresmate şi vindecătoare, cu vieţuitoare multe şi felurite, puternice şi mai plăpânde, îmblânzite şi sălbatice, spre mâncare şi pentru lucru, cu şuierul reptilelor şi ciripitul feluritelor păsări, cu ciclurile anilor şi numărul lunilor şi zilelor, cu ordinea anotimpurilor, cu alergările norilor producători de ploaie spre generarea de roade şi susţinerea vieţuitoarelor, grămadă de vânturi [Iov 28, 25] care atunci când le porunceşti suflă şi uscă mulţimea plantelor şi ierburilor. 16 Şi n-ai creat numai lumea, ci şi pe cetăţeanul lumii, omul pe care l-ai făcut în ea, arătându-1 podoabă a lumii, căci a zis înţelepciunii Tale: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră ca să stăpânească peste peştii mării şi păsările cerului” [Fc 1,26]. n De aceea l-ai făcut din suflet nemuritor şi trup supus risipirii: unul din nimic, altul din cele patru stihii şi i-ai dat după suflet cunoaşterea raţională, discernământul dreptei-credinţe şi al necredinţei, observarea dreptăţii şi nedreptăţii, iar după trup i-ai dăruit cinci simţuri şi mişcarea dintr-un loc în altul.
