Reconcilierea ereticilor

Cum anume trebuie primiţi cei ce vin de la erezii la sfânta Biserică a lui Dumnezeu catholică şi apostolică. Pe arieni şi macedonieni sau pnevmatomahi, pe sabelieni şi novaţieni, care se numesc pe ei înşişi catari [curaţi], pe cvartodecimani sau tetradiţi şi pe apolinarişti îi primim dacă dau libeluri [înscrisuri] şi anatemizează împreună cu erezia lor şi orice altă erezie care nu gândeşte cum gândeşte sfânta Biserică a lui Dumnezeu catholică şi apostolică, pecetluindu-i sau ungăndu-i cu Sfântul Mir. înainte însă, când urmează să fie aduşi la credinţa dreaptă, aceştia trebuie să postească zece sau cincisprezece zile şi să petreacă dimineţile în rugăciuni, iar după-amiezile învăţând psalmi şi fiind catehizaţi, şi abia apoi să se învrednicească de această credinţă ortodoxă. Şi preotul să-i pună pe fiecare din ei înaintea sfintei cristelniţe şi să le zică acestea: Spune: Anatema (N) şi dogmelor lui şi celor ce au bunăvoire faţă de el şi celor ce gândesc cele ale lui! Căci mă lepăd [dezertez] de el şi de orice dogmă eretică şi cred în sfânta şi de-o-fiinţa Treime potrivit expunerii [ekthesis] Sfinţilor Părinţi care învaţă drept cuvântul adevărului [2 Tim 2, 15]. Şi cel ce vine să-i răspundă la fiecare, după care preotul continuă şi spune de trei ori: Crezi în Sfânta şi de-o-fiinţă Treime? Şi cel întors spune: Cred. Iar dacă nu ştie să vorbească, spune naşul. Şi plecându-se cel întors, vine preotul având mâna pe capul lui face această rugăciune: Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [1 Tim 2,4], primeşte pe robul Tău [N), 9 7 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic care s-a trezit acum din rătăcirea lui şi doreşte să vină la cunoaşterea adevărului Tău. Căci Tu ai zis: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta şi pe acelea, trebuie să le aduc. Şi ele vor auzi glasul Meu şi vor fi o turmă şi un păstor” [In 10, 16]. Păstoreşte-1 pe el în credinţa cunoaşterii Tale adevărate potrivit expunerii sfinţilor şi slăviţilor Tăi apostoli, învredniceşte-1 de pecetea dumnezeiescului Mir, de venirea Sfântului Duh şi de împărtăşirea scumpului Trup şi Sânge al lui Hristos şi-l arată desăvârşit rob al Tău, ca şi el să se numere împreună cu turma Ta spre slava şi lauda măreţiei Tale. Că a Ta este împărăţia şi [puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], Şi-l unge pe el cu Mir ca pe noii botezaţi, făcând peste el aceeaşi zicere[: Pecetea darului Duhului Sfânt!] După aceasta se roagă iarăşi: Doamne, Dumnezeul nostru, Care prin credinţa ortodoxă în Tine şi pecetea Sfântului Mir ai socotit lucru vrednic să primeşti pe robul Tău (N), Tu, Stăpâne a toate, păstrează în el credinţa adevărată întru Tine, fâcându-1 să înainteze în dreptate şi împodobindu-1 cu toate darurile harului care vin de la Tine. Că s-a binecuvântat şi s-a preaslăvit preacinstitul [şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], Şi aşa se cuminecă şi primeşte poruncă pentru acele şapte zile să nu mănânce carne, să nu-şi spele faţa, ci să petreacă cete şapte zile ca şi cei botezaţi, iar în a opta zi să se spele. [147] Nestorienii şi eutihienii trebuie să facă libeluri [înscrisuri] şi să anatemizeze erezia şi pe Nestorie şi pe Eutihie, pe Dioscor, pe Sever şi pe cei ce gândesc cele ale lor şi toate ereziile mai înainte menţionate şi aşa să se împărtăşească cu Sfânta Cuminecătură. Dar pe eunomieni care botează într-o singură cufundare, pe montanişti numiţi şi frigieni, pe manihei şi pe sabelieni care învaţă un „Fiu-Tată" şi fac şi alte lucruri grave, şi toate ereziile asemănătoare, precum şi pe aceia care din ele vor să se alăture adevărului, îi primim ca pe păgâni. [148] Cum anume trebuie să anatemizeze în scris aceia care vin la sfânta Biserică a lui Dumnezeu de la manihei: Anatema lui Mani sau Maniheu, cel numit şi Cubric, şi învăţăturilor lui şi tuturor celor expuse şi scrise de el, şi tuturor celor ce cred în el, precum şi celor cinci cărţi întocmite de el în chip impios, pe care le-a numit „Evanghelia vie”, care de fapt omoară, şi „Comoară a vieţii”, care de fapt e o comoară a morţii, şi adunarea „Epistolelor” şi cea a „Tainelor” care e spre răsturnarea uneltită de ei a Legii şi sfinţilor Profeţi, şi lucrarea „Giganţii” şi aşa-numitul V.5. C e l m ai v e ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 7 3 „Heptalog al lui Agapie” şi însuşi Agapie şi toată cartea lui şi orice rugăciune, sau mai bine zis vrăjitorie făcută de ei. Anatemizez şi iarăşi anatemizez pe Zarade, pe Bodda şi Skythian care au fost înainte de manihei. Mai anatemizez şi pe Sisinie, urmaşul aceluiaşi Mani, pe Adda şi pe Adeimant, pe care impiosul Mani i-a trimis în diverse părţi ale pământului. Pe lângă aceştia îi anatemizez şi iarăşi îi anatemizez şi pe Hierakas şi Heraclide şi pe Aphthonios, exegeţii aceluiaşi nelegiuit şi spurcat Mani, pe Toma, pe Zarua şi pe Gabriabion. Mai anatemizez şi pe Marcion, Valentin şi Vasilide, şi pe orice om care cutează să blasfemieze şi să vorbească împotriva Vechiului şi Noului Testament. Mai anatemizez pe cel ce se închină soarelui, lunii şi tuturor stelelor ca unor dumnezei. Mai anatemizez şi iarăşi anatemizez pe orice om care spune că sunt două obârşii/principii, şi acestea sunt opuse între ele şi necreate: una rea şi alta bună. Mai anatemizez şi pe cei ce spun că trupul e alcătuit din obârşia rea sau din lucruri rele prin fire. Mai anatemizez orice om care nu mărturiseşte că cerul, pământul, marea şi toate cele din ele au fost făcute de Unul Dumnezeu. Pe lângă acestea, mai anatemizez pe cel ce tăgăduieşte că noi şi întâiul om, adică Adam, cel asemenea nouă, am fost plăsmuiţi din pământ de Dumnezeu. Pe lângă acestea mai anatemizez şi câte mitologizează ei despre materie şi întuneric, despre aşa-numiţii Sakla şi Nebrod, şi despre diferitele ceruri şi eoni. Mai mărturisesc că este Unul şi Acelaşi Dumnezeu al Vechiului şi Noului Testament; pe toţi cei ce s-au distins şi sunt lăudaţi în fiecare din ele îi ştiu sfinţi şi prieteni ai lui Dumnezeu; iar naşterea marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pătimirile Lui mântuitoare şi învierea din morţi spun că s-au făcut nu în chip aparent sau imaginar, ci potrivit adevărului real însuşi, întrucât El este de-o-fiinţă atât cu Tatăl, cât şi cu noi.