Recenzie Filocalia Vol. II-Lucrare de Seminar

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Lucrare de seminar -Deontologia profesiilor sociale - UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Recenzie în marginea volumului: FILOCALIA sau culegere din scrierile sfinţilor Părinţi cari arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol.II, Tradusă din grecește de Prot. stavr. Dr. DUMITRU STĂNILOAE, profesor la Academia teologică „Andreiană” (Sibiu, Institutul de arte grafice„ DACIA TRAIANĂ”, 1947) „Filocalia este o culegere de scrieri ale Sfinţilor Părinţi care au scris scrieri din care poate cineva, care doreşte, să înveţe cum să-şi curăţească sufletul, cum să ajungă la luminarea sufletului, la iluminare, şi cum să urmărească desăvârşirea, desăvârşirea fiind un rezultat. Cineva care are în vedere desăvârşirea se străduieşte pentru desăvârşire, dar pentru că desăvârşirea este fără de hotar, nimeni nu poate spune “Sunt desăvârşit” sau nu ştiu despre cine ar putea spune altcineva că este desăvârşit, bineînţeles dacă ştie ce spune. Şi pentru că în Sfânta Evanghelie ne-a rămas cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos: “Fiţi dar voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârşit este” (Matei 5, 48), evident că nu poate cineva decât să aibă în vedere desăvârşirea ca desăvârşire, perfecţiunea ca perfecţiune, pentru că desăvârşirea înseamnă perfecţiune, perfecţiune morală, perfecţiune religioasă zicem noi, din punctul nostru de vedere, când ne gândim la Filocalie.Aşadar Filocalia se prezintă pe sine ca o colecţie de cărţi duhovniceşti, o colecţie de cărţi ascetico-mistice, mai ales ascetice, de cărţi ale nevoinţei pentru viaţa duhovnicească, pentru înaintarea în viaţa duhovnicească. Aceste scrieri îi dau cititorului posibilitatea să se orienteze în privinţa metodei de curăţire a sufletului, în privinţa metodei de înaintare duhovnicească pentru a ajunge la iluminare în înţelesul de a cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu ca lucruri ale lui Dumnezeu, de a cunoaşte natura ca un reflex al măreţiei dumnezeieşti, ca un reflex al înţelepciunii, al bunătăţii, al puterii lui Dumnezeu - aceasta înseamnă în special iluminarea, contemplaţia duhovnicească, contemplaţia naturii în duh - şi ne mai arată scrierile filocalice cum poate omul să-şi urmărească şi să-şi lucreze, din partea lui, desăvârşirea. Prin urmare cineva care citeşte oricare din scrierile cuprinse în Filocalie învaţă ceva despre curăţire - curăţirea sufletului -, despre luminare - luminarea sufletului - şi învaţă ceva despre desăvârşire. Nu există o scriere în Filocalie cu titlul de pildă “Curăţirea sufletului” sau cu titlul “Iluminarea” sau cu titlul “Desăvârşirea”. Nu există în Filocalie scrieri cu astfel de titluri, dar oricare din scrierile pe care le citim ne învaţă ceva despre aceste trepte de înaintare în viaţa spirituală. Cuvântul “filocalie” înseamnă “iubire de frumos” sau am putea zice foarte bine şi “iubire de bine“. Filocalie înseamnă în special iubire de frumos, de frumuseţe spirituală, de frumuseţe dumnezeiască (În limba greacă “calos” înseamnă frumos, “filos” înseamnă iubitor: iubirea de frumos).” Dacă spunem doar atât: Filocalie, sunt puţini oameni care ştiu despre ce-i vorba, poate că sunt puţini şi cei care citesc Filocalia, care ştiu foarte bine sau ştiu destul de bine ce înseamnă cuvântul "filocalie". În limba greacă "calos" înseamnă frumos, "filos" înseamnă iubitor: iubirea de frumos.... Fiecare din scrierile filocalice, la drept vorbind, este un îndreptar de viață și chiar o scriere pe care unii au avut-¬o ca singura după care și-¬au rânduit viața. Și pentru noi pot fi unele sau altele din aceste scrieri dătătoare de orientare. Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, vol. 2 Cuprinde scrieri ale Sf. Maxim Mărturisitorul: 400 capete despre dragoste, 200 capete teologice, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, Tâlcuire la Tatăl nostru. În acest volum sunt scrieri ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, dintre care cea mai la îndemână şi cea la care avem cea mai multă aderenţă este prima scriere, "Cuvântul Ascetic", cuvântul împărţit în întrebări şi răspunsuri: un frate întreabă şi bătrânul răspunde. Acolo este vorba despre scopul vieţii duhovniceşti, care este să iubim pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele ca pe noi înşine, se pun anumite întrebări în legătură cu aceasta şi se răspunde de către bătrân. Definiţia pe care o dă Sfântul Maxim Mărturisitorul rugăciunii neîntrerupte, ca fiind o stare în care mintea e lipită de Dumnezeu cu multă evlavie şi cu dor, în care sufletul atârnă pururea cu nădejdea de Dumnezeu şi se încrede în El în orice ar face şi i s-ar întâmpla. A doua scriere intitulată "Cele patru sute capete despre dragoste"este o scriere foarte importantă unde Sfântul Maxim Mărturisitorul prezintă iubirea ca fiind iubire după poruncă sau duhovnicească, iubire firească şi iubire pătimaşă, trei feluri de iubire. Şi în care precizează el că nu toţi cei care nu iubesc şi urăsc, sau că nu are iubire după poruncă acela care pe unul îl iubeşte şi pe altul îl urăşte sau pe acelaşi odată îl iubeşte şi altădată îl urăşte. Nu are iubire duhovnicească după poruncă acela care are iubire firească, cum au părinţii faţă de copii şi copiii faţă de părinţi şi prietenii între ei, însă aceasta este o iubire pe care Dumnezeu o binecuvintează, pentru că iubirea sădită în fiinţa omenească e o iubire de mijloc, nici duhovnicească nici pătimaşă, o iubire firească care rămâne totuşi o valoare autentică. Şi în sfârşit nu are iubire duhovnicească sigur, acela care are iubire pătimaşă, adică acela care îi iubeşte pe cei care-i dau posibilitatea să-şi împlinească anumite patimi, de exemplu cum iubeşte iubitorul de plăcere pe acela care îi dă posibilitatea să îşi împlinească plăcerea, cum iubeşte iubitorul de avere pe acela care îi înmulţeşte averea, cum iubeşte iubitorul de slavă pe acela care îi dă posibilitatea să-şi împlinească lauda, dorinţa de slavă de la oameni. În cuprinsul şi chiar la începutul scrierii acesteia despre dragoste, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne prezintă şi un urcuş duhovnicesc . Când vorbim despre "Urcuşul duhovnicesc" putem spune că există patru urcuşuri duhovniceşti din cuprinsul Sfintei Scripturi: urcuşul bucuriei în legătură cu Fericirile, urcuşul spre preamărirea lui Dumnezeu în legătură cu "Tatăl nostru", urcuşul spre iubire în legătură cu roada Duhului din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni, capitolul 5, urcuşul duhovnicesc prezentat de Sfântul Apostol Pavel în al 3-lea capitol din Epistola către Coloseni şi încă un urcuş din Epistola a doua a Sfântului Apostol Petru, urcuşul spre iubire, şi un urcuş din Filocalie care e prezentat în scrierea aceasta a Sfântului Maxim Mărturisitorul şi în care se spune că cel care crede se teme, cel care se teme se înfrânează, cel care se înfrânează are răbdare şi îndelungă-răbdare, cel care are răbdare şi îndelungă răbdare are nădejde, cel care are nădejde are nepătimire şi dragostea e născută de nepătimire. Acesta este un urcuş duhovnicesc care începe cu credinţa în Dumnezeu care duce la cunoştinţa de Dumnezeu prin făptuire, după care urmează frica de Dumnezeu, apoi înfrânarea, după înfrânare răbdarea, după răbdare nădejdea, după nădejde nepătimirea. Şi spune expres Sfântul Maxim Mărturisitorul că dragostea duhovnicească cea adevărată este născută de nepătimire. Întâi trebuie să ajungi la nepătimire ca să poţi ajunge la iubirea nepătimaşă. Cine nu are nepătimire acela nu ajunge nici la iubire adevărată, la iubire nepătimaşă. Urmează apoi "Capetele gnostice" sau despre cunoştinţa de Dumnezeu, sunt două sute de capete în care sunt aprecieri, de pildă în legătură cu curăţirea, cu contemplarea naturală în duh şi cu teologia sau cu desăvârşirea. O scriere destul de accesibilă este "Scurt comentar la rugăciunea Tatăl nostru". De fapt rugăciunea "Tatăl nostru" este o rugăciune, o rugăciune care are şapte cereri, o invocare, şapte cereri şi o încheiere. Sfântul Maxim Mărturisitorul prezintă rugăciunea aceasta şi ca un urcuş duhovnicesc, dar zice el că privită dinspre sfârşit spre început ne prezintă o cale spre preamărirea lui Dumnezeu. Şi anume, ferirea de cel rău şi de tot ce e rău, de răul din gând, din cuvânt şi din faptă, de răul sub cele trei manifestări ale lui. Când ne ferim ce cel rău ajungem să ocolim apoi pricinile patimilor care pot fi ispitele - "şi nu ne duce pe noi în ispită". După aceea ajungem la iertare, când iertăm ca să fim iertaţi şi noi, apoi la mijloc este "pâinea noastră cea spre fiinţă" care o cerem de la Dumnezeu dar pe care trebuie s-o şi căutăm, şi aceasta este o cerere care are în vedere pâinea în trei feluri. Şi anume: pâinea duhovnicească Sfânta Euharistie, pâinea duhovnicească sub formă de cuvânt al lui Dumnezeu şi pâinea materială pentru existenţa fizică şi spirituală, că dacă nu trăieşti fizic nici spiritual nu poţi să te manifeşti şi să te angajezi. După aceea dorinţa de a împlini voia lui Dumnezeu aici pe pământ cum o împlinesc cei din ceruri duce mai departe la împărăţia lui Dumnezeu în care se manifestă preamărirea lui Dumnezeu. Aşa înţelege Sfântul Maxim Mărturisitorul în comentarul la rugăciunea "Tatăl nostru", rugăciune ca urcuş duhovnicesc. „Părinţii filocalici nu au raţionalizat prea mult taina lui Hristos, dar au pătruns cu minţile lor subţiri, înduhovnicite, neîncărcate şi neorbite de lutul păcatului, în taina divină. Iar atunci când au răspuns ucenicilor sau diverşilor interlocutori, nu au oferit explicaţii exhaustive, nu au epuizat taina, misterul, care nu poate fi niciodată epuizat, pentru că s-ar ajunge la o săturare, li s-ar sătura dorinţa de Dumnezeu şi n-ar putea urca mai sus. Dacă cineva socoteşte că a finalizat modelarea chipului său, atunci îl închide în finit, iar întrucât modelul este Hristos, L-ar socoti şi pe Acesta finit şi nu infinit, a Cărui cunoaştere nu are hotar. Însă, cunoaşterea de Dumnezeu este epectatică, orice desăvârşire fiind nedesăvârşită, cunoaşterea mergând din începuturi în începuturi care nu au niciodată sfârşit, căci singurul hotar al cunoaşterii de Dumnezeu şi al săvârşirii binelui este nehotărnicia.”