Predici alese - Ale Cuviosului Iustin de la Celie

C u v in t e DESPRE VEŞNICIE - P r e d i c i alese- C u v io s u l Iu s t in de la C elie Traducerea s-a făcut după npeno,n;o6Hw Orau; JycTMH, Penu y BveMeny o Seunocmu - maSpane 6ecede, BajteBo 2001 Culegere text şi corectură: Mănăstirea Nera Coperta 1: Fotografia Cuviosului Iustin de la Celie Coperta a 2-a: Icoana Cuviosului Iustin de la Celie IUSTIN POPOVICI, sfânt Cuvinte în timp despre veşnicie / Cuviosul Iustin de la Celie; trad. din limba sârbă: Monahia Domnica (Ţalea). Cuviosul Iustin de la Celie Cuvinte despre veşnicie - p r ed ic i a le se - Traducere din limba sârbă: Monahia Domnica (Ţalea) Avva Iustin. Cuvânt înainte la ediţia în limba română Mulţumim lui Dumnezeu / că a binecuvantat traducerea şi editarea acestei lucrări. Cartea de faţă, alături de filmul „Awa Iustin"1, regizat de Nenad Ilici, vine să ni-1 infăţişeze pe marele teolog, profesor, călăuzitor de suflete, aşa cum a fost de fapt in viaţă. Pentru a intregi imaginea marelui Awă, redată prin vizionarea filmului, am inclus in prima parte a acestei prezente ediţii şi nişte „Repere biografice"2. Partea a doua a cărţii cuprinde predicile sale simple, adresate poporului lui Dumnezeu. Ele sunt insă izvorate dintr-o inaltă trăire filocalică, trezind in inimă dorinţa de a merge pe drumul pe care ne povăţuieşte Biserica, pe drumul sfinţeniei. Pentru a veni in intampinarea dorinţei unor credincioşi de a avea şi textul liturgic pentru pravila lor de rugăciune, la aceste predici am adăugat şi paraclisul, acatistul şi slujba Cuviosului Iustin de la Celie. Mulţumim mult Părintelui Arhimandrit Chirii (Lovin), precum şi Părintelui Protosinghel Leontie (Fusa) pentru ajutorul acordat la traducerea din limba greacă in 1 Filmul A w a Iustin a fost regizat in anul 2006, inainte ca marele A w ă să fie canonizat şi trecut in randul Sfinţilor de către Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe. (n. ed.) 2 „Repere biografice" au fost editate in cartea „Viaţa şi minunile Cuviosului Iustin de la Mănăstirea Celie" (.UCumue u nyda npenodoanoe JycmuHa Hoeoe HenujcKoa), Episcop Atanasie Ieftici, Mănăstirea Celie, 2009 (n. trad.) C u v io su l I u s t in d e l a C e lie limba romană a slujbei Cuviosului Iustin de la Celie, respectiv pentru punerea la dispoziţie a paraclisului Cuviosului Iustin de la Celie. Nădăjduim ca tuturor celor care vor viziona acest film şi vor citi această carte, le vor fi un impuls pentru a urca pe scara virtuţilor evanghelice, urmand exemplul marelui Awă. Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Sfanta Mănăstire Nera Praznicul Bunei-Vestiri 25 martie 2012 6 Cuvinte despre veşnicie Din cuvântul înainte la ediţ/ia în limba sârbă „Cel de-al treilea Evanghelist"3 sarb, Fericitul Awa Iustin de la Celie, care şi-a petrecut intreaga sa viaţă in deplină credinţă, dovedind deopotrivă o profundă grijă pentru neamul său aflat in primejdia decăderii duhovniceşti şi morale, cel care, ca şi Sfantul Ioan Gură de Aur intre „putinţa invierii morţilor" şi anatematizare, a ales-o pe cea din urmă, ai se infăţişează astăzi in chip deplin ca un far nestins al Serbiei pravoslavnice, căci tot mai minunat răsună ecoul glasului celui ce strigă in pustia sarbească, pătrunzand in inimile noastre şi umplandu-le de emoţie şi de bucurie de negrăit. Cuvantul său, consecvent militant al adevărului, este reductibil in cele din urmă la invă/t ătura iubirii,' prin puterea căreia intărindu-şi şi ridicandu-şi neamul la viaţă, el ar putea fi asemănat doar cu graiul cel dulce ca mierea al Sfantului Vlădică Nicolae (Velimirovici). Acest cuvant, de cea mai mare simplitate şi inţelepciune, cu adevărat alungă deşertăciunea şi nimiceşte patima, incălzind inima, intrucat se identifică cu adevărul. ' Alături de Sfinţii Sava, Arhiepiscopul şi luminătorul Serbiei (1175-1235) şi Nicolae Velimirovici (1881-1956), A w a Iustin Popovici (1894-1979), fiu duhovnicesc al celui din urmă, a fost numit „cel de-al treilea Evanghelist" al Serbiei, (n. ed.) 7 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie Mare cugetător ortodox, vizionar şi proroc, apostol al nădejdii şi teolog, Awa Iustin cel Nou, veghind asupra dreptei slăviri a lui Hristos şi, „ca o căprioară in Raiul pierdut", pătimind şi indurand impreună cu neamul său sarbesc, mărturiseşte prin cugetările sale cele dumnezeieşti şi prin cuvintele de aur: Cerul, Dreptatea Veşnică şi Viaţa Veşnică - cuvinte ale adevărului. Predicile lui, aşa cum binevesteşte Sfantul Vlădică Nicolae in prefaţa sa „Sfantul Sava ca o filosof ie a vieţii", sunt pline de prospeţime şi de o indrăzneală excepţională; prin „retorica tumultoasă" şi prin convingerile creştine lipsite de compromis, ele inalţă sufletul şi deşteaptă conştiinţa naţională, aşa incat, „precum o umbrelă", apără sufletul poporului de teamă şi de deznădejde, ca şi de „reaua intrebuinţare a libertăţii". Ele sunt, aşa cum spune Prea Sfinţitul Atanasie Ieftici4, urmarea Evangheliei Dumnezeului-Om, a lui Hristos; sunt Buna-Vestire dumnezeiască a dragostei şi a iubirii de oameni, dar uneori sunt şi „predici dure", căci in ele nu ii „cantă in strună" lumii, ci dimpotrivă, ca o adevărată slugă a lui Hristos, Awa Iustin se arată tăios fat/ă de neamul său, precum de altfel au fost şi prorocii faţă de poporul 4 incepand cu anul 1991, Prea Sfinţitul Episcop Atanasie Jeftici a fost desemnat ca Episcop al Banatului sarbesc, iar in anul următor a fost numit Episcop de Zahum şi Herţegovina. Doctor in teologie, autorul a numeroase publicaţii, profesor de Patrologie la Facultatea de Teologie din Beograd, incepand cu anul 1994, Episcopul Atanasie Ieftici este ales ca rector al noii Academii duhovniceşti, Sfantul Vasile de Ostrog din Serbia (Foci). in 1999, ca urmare a unei grave accidentări, cu binecuvantarea Sfantului Sinod, s-a retras din exercitarea indatoririlor arhipăstoreşti. (n. ed.) 8 _____________ Cuvinte despre veşnicie lui Dumnezeu, Israil. De aceea, aceste predici se şi dovedesc a fi pline de responsabilitate omenească şi totodată pastorală, duhovnicească, faţă de cei cărora li se adresează, accentuează Vlădica Atanasie. Necesitatea unei astfel de selecţii o resimte şi publicul nostru cititor insetat de Hristos. in alcătuirea acestei antologii am folosit trei dintre lucrările colecţiei integrale: Predici praznicale, duminicale şi pascale (publicate cu binecuvantarea Prea Sfinţitului Atanasie la Editura Mănăstirii Celie), făcand pe alocuri mici prescurtări, dar ţinand cont de sensul, caracterul concis şi plenitudinea expresiilor. Am mai folosit unele texte incă neautorizate şi nepublicate, dintre aşa-numitele „creaţii poetice neterminate" ale Awei Iustin, inregistrate pe banda de magnetofon şi transcrise pe hartie de mainile grijulii ale monahiilor. Revarsă, Doamne, harul Sfantului Tău Duh asupra sufletelor pătrunse de dor dumnezeiesc, care citesc această carte, ca să cunoască dragostea Ta şi să simtă nespusa Ta milostivire; incălzeşte şi curăţeşte de toată reaua cugetare inimile următorilor duhului Sfantului Sava, Sfantului Vlădică Nicolae şi Cuviosului Părinte Iustin; intăreşte-le, innoindu-le in putere şi aprinzand in ele focul dumnezeiesc al dragostei; revarsă asupră-le mangaierea cea netrecătoare şi dăruieşte-le acea lumină in stare să atragă pe toţi cei ce ravnesc spre viaţa cea veşnică, pentru ca impreună să se mantuiască şi să slăvească Preasfantul Tău Nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Amin. 9 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie O, Preacuvioase şi de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Iustin, cere de la Atotputernicul Domn şi pentru noi darurile duhovniceşti şi binecuvantările cele netrecătoare, ca să rămanem neclintiţi in Ortodoxie, in singura credinţă vie, curată, a Sfinţilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi şi a strămoşilor noştri, şi ne inţelepţeşte şi ne povăţuieşte totdeauna, arătandu-ne calea pocăinţei, spre mantuire. Amin. La Praznicul Sfantului Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul Slobodan Costici Anul Domnului 2001 10 Cuvinte despre veşnicie Repere biografice Părintele Iustin s-a născut la 25 martie 1894, de praznicul Bunei-Vestiri, in satul Vranie din sudul Serbiei, din părinţi de credinţă ortodoxă, de origine sarbă, Spiridon şi Anastasia. in primii ani de căsnicie, tinerilor soţi le mureau copiii la varste fragede. Li s-au născut opt copii, dintre care au rămas in viaţă doar trei: mai intai fiica Stoina5, apoi, cu doi ani mai mic, Stoiadin, şi in cele din urmă Blagoie6. intreaga existenţă şi operă teologică a Părintelui Iustin Popovici avea să stea sub semnul Evangheliei, a „veştii celei bune" a intrupării Cuvantului şi Fiului lui Dumnezeu, Care se face om din Prea Curata Fecioară Maria, ca să-l facă pe om dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu după har prin Duhul Sfant. Blagoie descindea dintr-o veritabilă dinastie sacerdotală, ivindu-se pe lume intr-o familie de preoţi din tată in fiu de nu mai puţin de şapte generaţii succesiv, intreruptă numai de tatăl său. Unul dintre vechii preoţi ai acestei familii s-a strămutat, se spune, din ţinuturile sudice, din Tetovo, in apropiere de Vranie, aducand cu sine in coşuri de nuiele, pe căluţi, copilaşii şi lucrurile pe care le avea.7 5 Stoina şi Stoiadin, numiţi astfel ca să reziste şi să stea in picioare, adică să rămană in viaţă (in Ib. sarbă -cmojamu- a sta in picioare), (n. trad.) 6 Numit Blagoie de la numele sarbesc al praznicului Bunei-Vestiri (Blagovesnik). (n. trad.) 7 Acest lucru s-a putut petrece cel mai sigur in perioada răscoalei lui Kara Georgevici, de eliberare a Serbiei de sub jugul turcesc (1804-1806) sau poate chiar şi mai inainte.(n. ed.) 11 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie De pe vremea cand incă era copil, Blagoie mergea impreună cu părinţii săi după trup să se roage la Mănăstirea Sfantul Prohor Pcinski8, unde se află pană astăzi moaştele Sfantului Prohor, făcătorul de minuni. Odată, cand mama sa suferea de o boală grea la picior, a fost martorul ocular al vindecării ei minunate prin Sfantul Prohor. Despre profunda cucernicie a mamei sale, insuşi Părintele Iustin a vorbit in repetate randuri mai tarziu, şi in insemnările sale o numeşte „roaba lui Dumnezeu, Anastasia - cea care a inviat darul meu cel nemuritor". După incheierea şcolii elementare, incepand cu anul 1905, urmează Seminarul Sfantul Sava din Belgrad pe care il absolvă in ajunul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Toate examenele şi le-a luat cu calificativul „excepţional", pe care l-a menţinut pană la terminarea studiilor. in următorii ani, printre alţi profesori străluciţi, l-a avut ca dascăl pe Sfantul Nicolae Velimirovici, care atunci era proaspăt ieromonah şi doctor in filosofie şi teologie la Berna şi Genova. De altfel, pentru acest profesor, Părintele Iustin avea să păstreze o stimă şi evlavie deosebită. in timpul studiilor la seminar avea să stabilească prietenii de o viaţă cu colegii săi. Dintre aceştia se remarcă in special un elev rus, singhel Demostene, care scrisese o carte mică „Viaţa mea in Hristos", o carte foarte profundă. El aduna elevii, le citea din Sfanta Scriptură şi le vorbea despre Sfinţii Părinţi. Acesta a avut o influenţă mare asupra micului 8 Mănăstirea Sfantul Prohor Pcinski este o mănăstire ortodoxă intemeiată in secolul al Xl-lea, aflată in localitatea Klenike, in regiunea Pcinia, din sudul Serbiei, foarte aproape de graniţa cu Macedonia, (n. ed.) 12 Cuvinte despre veşnicie Blagoie, care apoi l-a pomenit intreaga sa viaţă aşa cum şi-a pomenit strămoşii, preoţi, şi părinţii săi, Spiridon şi Anastasia. incă din această perioadă, prin studierea zilnică a Noului Testament, se vede orientarea sa spre a urma calea monahală, prin dragostea deosebită ce o nutrea faţă de Sfantul Ioan Gură de Aur, cel care, de Dumnezeu inspirat, talcuise Sfanta Scriptură, şi faţă de Sfantul Apostol Pavel. in mod special faţă de Sfantul Ioan Gură de Aur s-a simţit legat toată viaţa, după cum avea să scrie in jurnalul său: „Pacea Cerului imi pătrunde in suflet şi mă cuprinde bucuria că il am pe Sfantul Gură de Aur | ...] Scumpe Părinte Gură de Aur, fiecare gand la tine este pentru mine praznic şi bucurie, şi Rai, şi răpire, şi ajutor şi insănătoşire, şi inviere [...] Sfantul Gură de Aur este răsăritul veşnic al sufletului meu şi al intregii Biserici Ortodoxe. El este cel mai drag mijlocitor, el e cea elocventă limbă dată de Dumnezeu din Cer pămantului, prin care pămantul spune Cerului ale sale suspine, ale sale dureri, ale sale nădejdi şi ale sale rugăciuni". in 1914, după terminarea studiilor teologice, a vrut să primească indată tunderea in monahism, dar părinţii lui s-au opus categoric, intervenind pană şi la Mitropolitul Dimitrie al Belgradului, viitorul Patriarh, care a promis că va respecta dorinţa părinţilor. in curand a izbucnit Primul Război Mondial, iar Blagoie, alături de colegii săi de la seminar, a fost inrolat in armată ca infirmier auxiliar, participand la luptele grele din anii 1914-1915, care au dus la infrangerea eroicei armate sarbe copleşite de forţele unite ale coaliţiei austro-ungare, germane şi bulgare. in condiţii 13 C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie dramatice ia parte la lunga retragere a armatei sarbe conduse de bătranul rege Petru, prin Kosovo peste munţii „blestemaţi" care despart Serbia de Albania. Aici, in retragere, tanărul Blagoie a cerut incă o dată Mitropolitului Dimitrie să-i implinească dorinţa de a primi tunderea in monahism. Ţinand seama de condiţiile grele in care se aflau şi de nesiguranţa zilei de maine, Mitropolitul a acceptat. Astfel că in biserica ortodoxă din Skadru, in ajun de Sfantul Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie 1916, Blagoie a fost călugărit luand numele Sfantului Iustin Martirul şi Filosoful9, prin care şi-a manifestat dubla dorinţă a inimii sale, iubitoare de adevărata inţelepciune a lui Hristos şi dornice de mucenicie pentru Hristos.10 La scurt timp după intrarea in monahism, Părintele Iustin este trimis de Mitropolitul Dimitrie la studii in Rusia, la Petrograd, pentru a urma cursurile Academiei Teologice de acolo. in perioada zbuciumată, care a precedat izbucnirii Revoluţiei din 191711, Părintele a cunoscut cucernicia poporului rus, 9 Sfantul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 in Sichem, un vechi oraş al Samariei, din părinţi greci păgani. A trăit pe vremea impăraţilor Antonin cel Pios (138-161) şi Marcus Aurelius (161-180), şi s-a numit „filosof", fiindcă din copilărie s-a osarduit cu studiul filosofiei păgane, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevărului, invăţătura lui Hristos. inainte de anul 132 s-a convertit la creştinism, iar in 160 a fost martirizat la Roma. (n. ed.) 10 Nu este vorba despre o mucenicie a sangelui, ci de urmarea vieţii monahale fără compromisuri, care, după cum spun Sfinţii Părinţi este mucenicie a conştiinţei, pentru a ajunge la cunoaşterea lui Hristos şi la deplina unire cu El. (n. ed.) 11 Revoluţia rusă din 1917 a fost o mişcare politică şi socială in Rusia pe parcursul anului 1917, care a dus ulterior la constituirea Uniunii Sovietice. Aceasta a durat pană la colapsul din 1991. (n. ed.) 14 Cuvinte despre veşnicie revoluţia bolşevică, precum şi persecuţiile religioase, care au dat Bisericii Ortodoxe numeroşi martiri; a luat contact cu efervescenţa culturii şi filosofiei religioase ruse de la inceputul secolului. Pentru că la jumătatea anului 1916 izbucnesc conflictele in Rusia, guvernul a decis să transfere studenţii la Oxford, unde, datorită bisericii anglicane, exista un internat pentru studenţii sarbi. Aici l-a reintalnit pe Ieromonahul Nicolae Velimirovici, fostul profesor de la Seminar, care l usese trimis la Londra de primul ministru Paşici, ca să susţină cauza Serbiei, ameninţată de propaganda austro-ungară. La Oxford işi continuă studiile pană in •mul 1919, urmand opt semestre de studii teologice. I recventand asiduu bibliotecile, a citit foarte mult, căutand in special operele Sfinţilor Părinţi. Călătorind mult şi studiind temeinic realitatea apuseană, sufletul şi filosof ia omului european occidental, Părintele Iustin a inţeles deosebirea dintre trăirea ortodoxă autentică, după principiile Evangheliei, şi raţionalismul fără de viaţă al Apusului, care punea in centrul atenţiei pe om, alungandu-L pe Hristos I )umnezeu-Omul, Dătătorul de viaţă. Drept urmare, in lucrarea sa de doctorat cu titlul „Filosofia şi reiigia lui F.M. Dostoievski", el a criticat aspru umanismul occidental şi antropocentrismul acestuia, in special cel romano-catolic. A rămas vertical pană la capăt, nefiind influenţat de avantaje de moment, renunţand chiar şi la diploma de doctor. in 1919, s-a intors in patrie şi apoi este trimis de mitropolitul Dimitrie (ridicat acum la gradul de Patriarh) din nou la studii, la Atena, pentru a studia limba greacă şi a se intări 15 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie in ortodoxie, studiind scrierile Sfinţilor ' / Părinţ/i ai Bisericii Ortodoxe. La Atena, a fost găzduit de o bătrană grecoaică foarte evlavioasă, care l-a ruşinat şi uimit pe Părintele Iustin prin faptul că ştia aproape toate Vieţile Sfinţilor pe de rost. „De la aceasta, spunea mai tarziu Părintele, am invăţat mai multă evlavie decat de la mulţi de la Universitate." De atunci a inceput să se intereseze de Vieţile Sfinţilor şi acolo, la Atena, a achiziţionat mai multe volume pe care le-a folosit mai apoi, atunci cand a realizat propria sa ediţie a Vieţilor Sfinţilor, in limba sarbă, iar mai tarziu fiind introdusă ca obiect de studiu in seminarii din Serbia, existand disciplina „Hagiografie". Părintele Iustin a aprofundat studiul scrierilor Părinţilor pustiei, al spiritualităţii Bisericii şi a elementelor simbolice şi dogmatice ale Bisericii ortodoxe şi a continuat să-l aprofundeze pană la sfarşitul vieţii sale. in anul 1926, avandu-1 ca indrumător pe profesorul de Dogmatică şi de Morală Creştină de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, Ioannis Karmiris, Părintele Iustin şi-a susţinut teza de doctorat in teologie la Universitatea din Atena, cu titlul „Problema persoanei şi a cunoaşterii după Sfantul Macarie Egipteanul". intors in Serbia, pană in anul 1934, cu excepţia anilor 1931-1932, cand a activat ca infirmier auxiliar in zona subcarpatică locuită de ortodocşi, aflată atunci in componenţa Cehoslovaciei şi sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Sarbe, Părintele Iustin va fi profesor la Seminariile din Karloviţ, Prizren şi Monastir predand aici Noul Testament, Patrologia şi Dogmatica. işi incepea intotdeauna lecţiile cu o rugăciune fierbinte: 16 Cuvinte despre veşnicie „Doamne Preadulce, pentru rugăciunile Sfantului Tău Evanghelist şi Apostol, binevesteşte-mi mie, celui ce greşesc in toate, şi invaţă-mă ce şi cum trebuie să vorbesc". O intamplare din această perioadă ne vorbeşte despre influenţa pe care Părintele Iustin o avea asupra elevilor. Odată el a afişat undeva pe culoarele seminarului un carton pe care scria: „Linişte". in ţţlumă, caţiva seminarişti au rupt această hartie şi au aruncat-o. Observand aceasta, Părintele Iustin s-a adresat elevilor in timpul mesei cu nişte cuvinte atat de mişcătoare, incat cei vinovaţi s-au ridicat in picioare şi, izbucnind in plans, cu lacrimi in ochi şi-au cerut iertare pentru fapta săvarşită. in anul 1922, de praznicul Tăierii Capului Sfantului Ioan Botezătorul, Patriarhul Dimitrie l-a hirotonit ieromonah. De acum incepe să cunoască Părintele Iustin tainele inimilor omeneşti, adancimea si inălţimea vieţii duhovniceşti a poporului sarb, şi avea să concluzioneze: „La sufletul poporului nostru nu merge cultura raţionalist-scolastică a Europei romano-catolice şi protestante. Adancă este foamea sufletului nostru, mai adancă decat bănuiesc mulţi dintre intelectualii noştri. Nimeni nu poate potoli această foame in afară de Domnul Hristos şi de Sfinţii Săi." După cum reiese din jurnalul său, Părintele Iustin işi continuă randuiala zilnică de rugăciuni şi metanii. Lucrător al rugăciunii inimii pe care se străduieşte să o spună necontenit, adăugand la aceasta şi alte rugăciuni imprumutate de la Sfinţii săi iubiţi: „Doamne, luminează-mi simţurile intunecate 17 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie de patimi!", „Doamne, invredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gandul meu şi să fac intru toate voia Ta"[...], şi de asemenea, o rugăciune scurtă, pe care o preluase de la un călugăr athonit şi pe care o repeta adeseori: „Doamne iartă-mă şi ajută-mă!". in această perioadă, pe langă nevoinţele sale in rugăciune, continuă să aprofundeze studiul scrierilor Sfinţilor Părinţi. in anul 1927, aflandu-/ / ' se la Karlovit/,' Părintele Iustin a trecut examenul pentru titlul de profesor cu o teză avand ca temă „Teoria cunoaşterii la Sfantul Isaac Şirul". in acelaşi an a fost mutat de la Seminarul din Karlovit/ la Seminarul din Prizren,' unde nu a rămas decat un an, intorcandu-se inapoi la Karlovit. Pricina mutării sale au fost articolele din revista Viaţa creştină, prin care cu multă ravnă apăra Sfanta Tradiţie. Se lovea de opoziţia anumitor cercuri care işi vedeau atinse interesele, insă Părintele le răspundea cu blandeţe: „Viaţa creştină apare incărcată de binecuvantările multor cititori, dar şi de injurăturile altora. Dacă nu ar fi acestea din urmă, Viaţa creştină nu ar fi creştină, pentru că tot ceea ce este al lui Hristos este piatră de poticnire şi piatră de sminteală. Viaţa creştină ştie ce doreşte şi doreşte ceea ce şi Biserica Una, Sfantă, sobornicească şi apostolească doreşte". Doar intervenţia Patriarhului Dimitrie l-a ferit de a nu fi supus judecăţii Sfantului Sinod, Patriarhul arătandu-le arhiereilor, care il reclamau pe tanărul redactor, că ceea ce scrisese Părintele Iustin era purul adevăr. in 1938, revine la Karloviţ, rămanand aici pană in decembrie 1930, cand a fost trimis in Cehoslovacia, ca 18 Cuvinte despre veşnicie insoţitor al Episcopului Iosif (Ţviiovici). Misiunea lor i'ra să reorganizeze viaţa bisericească a credincioşilor il in zonele subcarpatice ale Slovaciei, care reveneau t reptat la Ortodoxie, după ce in vremuri de stăpanire habsburgică li se impusese unirea cu Roma. Pentru munca sa neobosită aici, Ieromonahului Iustin i s-a propus să devină Episcop de Mukacevo, el insă a refuzat aceasta, considerandu-se nevrednic. Iar după venirea comuniştilor la putere le vorbea fiilor săi duhovniceşti că nu trebuie să fugă de slujirea Bisericii Ortodoxe in cinul episcopal pentru că vin vremuri ^rele. De aceea şi inainte şi după război a călăuzit duhovniceşte in slujba episcopală zeci de ucenici de .ii săi, şi sute şi mii de suflete in slujba preoţească şi nevoinţa monahală. in 1932 şi, respectiv, 1935, va publica primele două volume ale monumentalei sale opere: Dogmatica Bisericii Ortodoxe. Pe baza lor, va fi titularizat ca asistent şi apoi conferenţiar la Facultatea de Teologie din Beograd, la catedra de Teologie comparată, activand mai tarziu aici ca profesor de Dogmatică (unde va preda pană la invazia germană a Iugoslaviei din 1941). Deşi in aceste două volume păstrează formal planul „dogmaticilor" scolastico-istorice ruse din sec. al XlX-lea (M. Bulgakov şi S. Malevanski12), Dogmatica Părintelui Iustin aducea o cu totul altă abordare şi inţelegere a dogmelor Bisericii. Era prima dogmatică modernă care revenea in forţă Silvestru (Malevanski): profesor la Academia Teologică din Kiev, autorul lucrării in cinci volume: Experienţa Teologiei Dogmatice Ortodoxe, Kiev, 1892-1897. (n. ed.) 19 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie la adevărata inţelegere patristică a Adevărului, Revelaţiei şi Bisericii. Pentru Părintele Iustin, cum arată incă din „prefaţă", Dogmatica nu este un sistem scolastic conceptual sau propoziţional, ci adevărata „filosofie ortodoxă a Adevărului" suprem identificat cu Persoana divino-umană a lui Hristos, Unul in Treime şi Capul Bisericii, prezent in ea prin Duhul Sfant. Dogmele nu sunt altceva decat un „mozaic" in noţiuni al „icoanei vii a lui Hristos" transmise ca revelaţie de Tradiţie. Dar această „icoană vie" nu poate fi văzută in „mozaicul" dogmelor decat de mintea luminată şi purificată prin asceză şi sfinţenie, aşa că dogmatica este şi o „filosofie a Duhului Sfant". Avand un caracter deschis, plin de dragoste, el şi-a făcut apropiaţi pe mulţi dintre oamenii de cultură de bună credinţă ai Serbiei. O prietenie deosebită l-a legat de renumitul scriitor Branislav Nuşici13. De asemenea, in 1938, alături de filosoful Branislav Petronievici, Părintele Iustin este unul dintre intemeietorii Societăt/ ii Filosofice Sarbe,' insă de pe poziţia filosofului ortodox (a iubitorului de inţelepciune), dornic să impărtăşească şi altora bucuria descoperirii lui Hristos. in timpul războiului, Părintele Iustin n-a mai putut preda la Facultatea de Teologie, universitatea fiind inchisă. A vieţuit prin micile şi săracele mănăstiri din provincie, unde a continuat să traducă din Vieţile Sfinţilor şi din Sfinţii Părinţi, scriind in continuare şi talcuiri proprii la cărţile Noului Testament. 13 Branislav Nuşici (1864 -1938) a fost romancier, dramaturg, eseist şi fondatorul retoricii modeme in Serbia, (n. ed.) 20 Cuvinte despre veşnicie După război a urmat o perioadă şi mai grea. Instaurandu-se la putere comunişti, treptat au inceput s.l-şi dea pe faţă ideologia comunistă. La inceput s-au . i rătat toleranţi faţă de biserică, dar apoi au inceput o prigoană nemiloasă. Din circa 2100 de preoţi ai Serbiei l.i acea vreme, circa 800 au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi in primii zece ani ai puterii comuniste. 11 nii au fost executaţi, cu sau fără judecată. in această perioadă Părintele Iustin a fost izgonit din Universitate şi urma să fie impuşcat, dar pronia dumnezeiască l-a salvat, ridicandu-se chiar din randul comuniştilor voci, care au mărturisit că este no vinovat, şi astfel a fost scos de pe lista celor care urmau să fie executat/i. in aceste condiţii s-a refugiat la Mănăstirea Sukovo, unde nu a putut rămane mult timp, pentru i a in 1946 din cauza intransigenţei sale morale in faţa (omunismului şi a lui Tito, a fost declarat „duşman <il poporului", a fost arestat şi dus la o inchisoare in Belgrad. in cele din urmă a fost salvat de la moarte de i iltre Patriarhul Gavriil. in acea perioadă acesta revenise in ţară după detenţia din lagărul de la I )achau, unde fusese inchis de fascişti impreună cu Sfantul Nicolae Velimirovici intre 1941-1944. Fiind o personalitate recunoscută in străinătate, peste cuvantul căruia comuniştii nu puteau trece uşor, el a intervenit pentru ca Arhimandritul Iustin să fie eliberat, iar noile autorităţi, incercand să dovedească 21 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie lumii că sunt democratice, au ' consimt/it la aceasta. Astfel, la o lună de la arest, Părintele Iustin se afla in temniţă şi canta troparul Sfantului Ierarh Nicolae, de minuni Făcătorul, al cărui praznic era a doua zi.14 Părintele se gandea ce bine ar fi fost să-l fi intampinat acest mare praznic imbrăcat cu o cămaşă curată. Şi chiar la miezul nopţii, un ofiţer a intrat in celula sa şi i-a poruncit să-l urmeze, şi apoi l-a dus la sediul Patriarhiei, unde a doua zi, de praznicul Sfantului Nicolae, a putut să slujească impreună cu Patriarhul Gavriil. Eliberat, dar lipsit de drepturi civile şi religioase, rătăceşte din mănăstire in mănăstire. in luna mai 1948, pentru mult incercatul Awă a avut loc o intalnire providenţială. Curajoasa maică stareţă Sara, de la mica Mănăstire Celie15, l-a invitat pe Părintele Iustin să vină să vieţuiască ca duhovnic al obştii, ceea ce Părintele a acceptat cu condiţia să poată sluji zilnic Dumnezeiasca Liturghie. Maica Sara a primit cu bucurie, şi astfel a inceput o nouă etapă in viaţa Părintelui şi a Mănăstirii Celie. Pe de altă parte el a avut aici liniştea necesară pentru a sluji, dar pe de altă parte a fost nevoit să trăiască izolat, ca in semi-exil, fiind continuu sub supravegherea securităţii sarbeşti, unde era adeseori convocat pentru interogatorii din cauza ieşirilor sale misionare (neautorizate) in parohii şi dieceze unde era chemat 14 Fiecare familie sarbească are un Sfant ocrotitor, a cărui prăznuire („slava") o cinsteşte in mod festiv. Sfantul Nicolae era Sfantul ocrotitor al familiei Părintelui Iustin, (n. trad.) 15 Mănăstirea Celie a fost intemeiată de principele Dragutin in secolul al XlV-lea langă localitatea Valievo. (n. ed.) 22 Cuvinte despre veşnicie 1.1 invitaţia unor preoţi sau episcopi curajoşi. Nu avea voie să ia legătura cu episcopii, pentru a nu-i influenţa; ii era interzisă deplasarea la Belgrad in vremea şedinţelor Sinodului sarbesc şi era permanent chemat 1.1 anchete la securitatea din Valievo. Prin felul său de a fi, fără compromisuri, sincer şi direct, Părintele ■tarnea adesea mania puternicilor vremii. De mai multe ori aceştia au hotărat uciderea Părintelui, dar n au putut să o infăptuiască. Maica Glicheria, care ,i urmat la stăreţie după maica Sara, işi aminteşte că 1.1 un moment dat un bărbat i-a mărturisit că inainte de 1960 a fost trimis de trei ori ca să il lichideze pe Părintele Iustin, dar de fiecare dată cand intra in biserică pentru aceasta, ceva il făcea să inţepenească, nemaiputand să facă nimic. Cu toată izolarea şi atenta supraveghere, viaţa ascetică şi activitatea teologică difuzată in condiţii de semiclandestinitate l-a făcut extrem de căutat de i .1tre ierarhi, clerici, credincioşi ortodocşi sarbi. in iurul lui s-a format un cerc de ucenici, monahi asceţi şi erudiţi, cu doctorate in teologie la Atena, astăzi vrednici episcopi ai Bisericii Ortodoxe Sarbe, cum sunt: Episcopii Atanasie Ieftici al Bosniei, Amfilofie Kadovici al Muntenegrului, Artemie Radoslavievici lost Episcop de Kosovo, Irinei Bulovici de Bacika ş a. Direct, sau prin corespondenţă, Părintele Iustin .i avut numeroşi discipoli şi prieteni in Europa şi America, sarbi, ruşi, greci (mai ales in Sfantul Munte), I rancezi, care-i furnizau in secret literatură filosofică şi teologică de ultimă oră. 23 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie in singurătatea chiliei sale de la Celie, Părintele Iustin Popovici a reuşit astfel să-şi continue vastul program de renovare neopatristică a teologiei ortodoxe, finalizand proiecte mai vechi şi reuşind să publice, de regulă cu mare intarziere, unele lucrări in Serbia sau in străinătate, ca de exemplu: eseul Concepţia Sfantului Sava ca filosofie a vieţii (Munchen, 1953), colecţia de articole din anii 1920-1930, sub genericul Abisurile filosofiei (Munchen, 1957) reluată parţial şi amplificată in versiunea neogreacă cu titlul Omul şi Dumnezeu-omul (Atena, 1969). in timpul ocupaţiei germane, Părintele Iustin trăieşte drama poporului sarb cotropit de nazişti şi tragedia genocidului infăptuit de ustaşii croaţi16 din statul fascisto-catolic al lui Ante Pevelici şi cardinalului Stepinaţ17, asupra sarbilor ortodocşi: 16 Ustaşi, (in croată ustaşa inseamnă răsculat, insurgent). Mişcare naţionalistă şi separatistă croată infiinţată in 1929 de avocatul Ante Pavelici, cu puţin timp inainte de instaurarea de către regele Alexandru I in Iugoslavia a unui regim forte, ce accentua dominaţia sarbă. Numele original al organizaţiei a apărut in aprilie 1931. Ustaşa - Organizaţia Revoluţionară Croată, iar in 1933 a fost redenumit Ustaşa - Mişcarea Revoluţionară Croată. Ustaşa reprezintă forţa de extremă dreapta, şovinistă şi antisarbească, strans legată de Partidul Dreptului din Croaţia, condus, pe rand, de dr. Starcevici şi colonelul Kvatemik. Ultimul este protectorul şi omul cel mai loial lui Pavelici. in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ocupaţia nazistă a Iugoslaviei, ustaşii au obţinut crearea unui stat croat independent, protejat de germani şi italieni. Guvernarea lui Ante Pavelici şi a Ustaşei a durat doar 60 de luni şi este marcată de represalii antisarbeşti, antisemite şi antirome. (n. trad.) 17 După cum remarca Papa in timpul celebrării vesperelor cu episcopi, preoţi, persoane consacrate şi seminarişti, cardinalul Stepinaţ a condus Arhiepiscopia de Zagreb intre 1937 şi 1960. Cardinalul l-a sfidat pe Hitler in timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a-i salva pe evrei, iar apoi a fost persecutat de regimul comunist al lui Iosif Tito. (n. ed.) 24 Cuvinte despre veşnicie l'iQ.OOO de sarbi exterminaţi in lagăre de tipul l imestului Iasenovat18 - Auschwitzul / sarbesc,r 200.000 <le sarbi deportaţi, 240.000 de sarbi catolicizaţi cu lorţa. Mergea adesea să predice şi in alte eparhii, deşi ≪Ic multe ori era reţinut şi anchetat şi avea de indurat no plăceri. in acelaşi timp, prin scrisori deschise celebre cum sunt cele publicate in 1971, 1974 şi 1977, el a criticat făţiş compromisurile care se făceau in Biserică in ceea ce priveşte „panerezia secolului XX - ecumenismul" şi relaţiile cu statul comunist. I ’roblematica ecumenismului avea să o dezvolte şi m cartea sa Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, editată la Tesalonic in 1974. Astfel, vocea lui s-a făcut auzită nu numai in mănăstire, ci, prin scrierile sale, şi in intreaga lume, ceea ce a făcut ca vestitul teolog grec loannis Karmiris să-l numească „conştiinţa ascunsă a Bisericii Sarbe şi a intregii Ortodoxii". in ceea ce priveşte nevoinţele sale din această vreme, el slujea zilnic Dumnezeiasca Liturghie şi celelalte slujbe de zi şi de noapte, postea desăvarşit m fiecare vineri din timpul anului, precum şi toată săptămana intai din Postul Mare şi in cea a Patimilor. Lagărul de concentrare Iasenovat a fost cel mai mare lagăr de exterminare din Statul Independent al Croaţiei (NDH) şi din Iugoslavia ocupată m timpul celui de al Doilea Război Mondial. Lagărul a fost infiinţat de regimul Ustaşe in august 1941 şi desfiinţat in aprilie 1945. La Iasenovaţ, > ele mai multe victime le-au constituit etnicii sarbi, pe care Ante Pavelici ii considera principalii duşmani ai Croaţiei. in lagăr au fost deţinuţi şi i-vrei şi romi. Iasenovaţ era un complex de cinci sublagăre intinse pe o suprafaţă de 240 km2 pe malurile raului Sava. Cel mai mare se afla la Iasenovaţ, la aproximativ 100 km sud-est de Zagreb. Complexul conţinea şi clădirile de la Donia Gradina dincolo de raul Sava, un lagăr de copii la Şişak spre nord-vest, şi unul pentru femei la Stara Gradişka in sud-est. (n. ed.) 25 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie Cateodată, atunci cand Biserica sau lumea trecea prin greutăţi deosebite, postea şi se nevoia şi in alte perioade, in afara celor randuite. De asemenea, işi insoţea rugăciunile cu nenumărate metanii, fiind pană la sfarşitul vieţii tot atat de vioi ca şi la tinereţe, in timpul Dumnezeieştii Liturghii era de multe ori copleşit de lacrimi, pe care căuta să le ascundă. Slujea ingereşte: fiecare mişcare, fiecare cuvant, fiecare privire, fiecare gand al său erau autentică slujire inchinată lui Dumnezeu, după cum mărturisesc monahiile de la Celie: „Chiar şi numai trecerea lui pe la biserică ne umplea de bucurie cerească". Adesea petrecea nopţile priveghind şi se ruga la chilie indelung, vărsand şi acolo mulţime de lacrimi pentru lume, pentru poporul sarb, pentru cei care ii cereau rugăciunile, dintre care mulţi primeau ajutor in urma mijlocirilor sale. Era atat de vădit darul lacrimilor, incat adesea izbucnea in plans şi in timpul predicilor sau al conversaţiilor pe care le avea, atunci cand atingea anumite subiecte care priveau pătimirile vremii de atunci, necazurile şi greutăţile oamenilor. Acest Ieremia sarb se ruga pentru intreg neamul omenesc, in special pentru pătimitorul popor ortodox sarb şi pomenea la Dumnezeiasca Liturghie sute de nume care i se dădeau personal sau i se trimiteau prin scrisori, de la oameni din toată lumea care il rugau să se roage şi pentru cei vii şi pentru cei adormiţi. in această perioadă a scris foarte multe. Dimineaţa, după Dumnezeiasca Liturghie lucra la „Dogmatică", iar către pranz continua lucrul la Vieţile Sfinţilor, completand-o şi imbogăţind-o. in Cuvinte despre veşnicie i impui zilei lucra in curtea mănăstirii la o masă aflată 1.1 umbra unui dud, unde se putea vedea că nu se in lihnea aproape niciodată. A fost o perioadă foarte rodnică: a tradus din Sfinţii Părinţi, a scris propriile l.ilcuiri la Sfanta Scriptură, a alcătuit rugăciuni către SI in ţi şi alte lucrări in domeniul dogmaticii, patristicii, lilurgicii şi filosofiei creştine. Deşi suporta nemijlocit rigorile sistemului lolalitar şi ale securităţii sarbe, Părintele Iustin n-a incetat să-şi manifeste critic şi profetic libertatea evanghelică şi duhovnicească a adevăratului creştin şi monah. Astfel, scria in 1971 despre relaţiile dintre Hi serică şi stat19 următoarele afirmaţii memorabile: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decat tle oameni" (Faptele Apostolilor 5, 29). Acesta e sufletul, e inima Bisericii Ortodoxe, e Evanghelia ci, „panevanghelia" ei. A asculta de Dumnezeu mai mult decat de oameni e principiul principiilor, criteriul criteriilor, e ceea ce este mai sfant pentru ca. Pentru Biserică, Dumnezeu e intotdeauna pe primul loc, iar omul, oamenii intotdeauna pe locul iloi. Trebuie să ascultăm de oameni cat timp nu sunt impotriva lui Dumnezeu şi poruncilor Sale. Dar cand ei se ridică impotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să rămană intru Dumnezeu şi să apere poruncile Sale şi voia Sa, iar aceasta prin mijloace evanghelice. „Daţi cezarului ce e al cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu". (Matei 22,19-21) Este limpede că Biserica 1.1 Biserica şi statul (adevărul despre biserica sarbă in Iugoslavia comunistă), Ed. Schitul Sfantul Serafim de Sarov, 1999, Ed. Apologeticum, 2006. 27 C u v io su l I u s t in de l a C e lie trebuie să găsească sub fiecare regim, chiar şi sub un regim ateu, un „modus vivendi", dar intotdeauna in limitele principiului evanghelic menţionat mai sus. Acest principiu implică pentru Stat să nu se amestece in treburile interne ale Bisericii, să nu aducă atingere indatoririlor ei sfinte şi veşnice. Dacă această coexistentă nu e realizabilă, / ' nu-i rămane Bisericii ca „modus vivendi" decat să sufere pentru Domnul, să trăiască necazuri şi greutăţi, şi să le indure, luptand astfel pentru drepturile fundamentale ale credinţei, conştiinţei şi sufletului. Şi nu-i rămane să răspundă persecutărilor decat ca Apostolii: „Judecaţi voi inşivă dacă este drept inaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decat de Dumnezeu". (Faptele Apostolilor 4, 19) in 1971 şi 1977 Părintele Iustin a recomandat ierarhiei sarbe să nu participe la pregătirea aşa-zisului Sinod Panortodox20: „Dacă problemele contemporane ale Biserici Ortodoxe nu se rezolvă prin Dumnezeu-Omul şi pe baza principiului divino-uman, apostolic şi patristic, atunci ele nu vor putea primi o soluţie ortodoxă şi plăcută lui Dumnezeu, ci vor duce in mod inevitabil la catastrofă, la schismă, la erezie şi la diverse erori omeneşti, la nihilism şi anarhism". Şi-a exprimat public admiraţia pentru acţiunile şi opera profetică a lui Aleksandr Soljeniţin, indemnand deschis la rezistenţă politică 20 Sinodul panortodox are in vedere unirea bisericilor. Etapele unirii ar fi următoarele: 1. „reforme" interne in bisericile ortodoxe; 2. Sinod Pan-Ortodox care să ajungă la un numitor comun al ortodocşilor referitor la primat in general, diptice, organizare internă, „sinodalitate şi autoritate", etc.; 3. „Dialog" cu privire la diferenţele de credinţă, dogmatice. (n. ed.) 28 Cuvinte despre veşnicie ,.i spirituală impotriva comunismului şi ateismului olicial. in 1972, pe ascuns, fără ştirea autorităţilor i omuniste, a fost publicat primul volum din Vieţile Sfinţilor, la care Părintele lucrase de multă vreme adunand şi traducand materiale din greacă şi din nisă. Pană in 1977, au fost tipărite toate cele 12 volume din Vieţile Sfinţilor. Pentru Părintele Iustin, Vieţile Sfinţilor reprezentau, ca şi pentru Sfinţii l\lrinţi, nu altceva decat „viaţa lui Hristos insuşi" | mc lungită in umanitate, „continuarea Faptelor Apostolilor", „dogmatică aplicată" sau „dogmatica experimentală" vie, „morală ortodoxă" in acţiune, „pedagogia" şi „enciclopedia" prin excelenţă a „Ortodoxiei". in ultimii ani a reuşit să mai publice l i aduceri sarbeşti ale Liturghierului şi Molitvelnicului Mare, ca şi a unei Cărţi de rugăciuni, iar, in 1978, cu mi an inaintea trecerii sale la Domnul, a putut vedea publicat şi cel de-al treilea volum al Dogmaticii sale, i are prin inţelesul „neopatristic" pe care il dă, arată i a Persoana divino-umană a lui Iisus Hristos e cheia ≪le boltă a teologiei, „Dogmatica" Părintelui Iustin devenind un cant de laudă, o simfonie in cinstea I >umnezeului-Om, Logosul intrupat şi Capul Bisericii mtru Care se unifică şi indumnezeieşte umanitatea. Astfel, Părintele continua să-L propovăduiască pe Hristos in convorbirile cu vizitatorii săi, care veneau in număr mare, atat din ţară, cat şi din Irăinătate, pentru a cere cuvant de folos sau rugăciune, chiar dacă securitatea căuta să-i intimideze şi să-i indepărteze de mănăstire. De asemenea, in 29 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie predicile sale Părintele Iustin nu se temea să critice deschis starea morală din societatea sarbă, rezultată prin ocupaţia comunistă. Asemenea prorocilor Vechiului Testament, el s-a arătat in aceşti ani a fi „glasul lui Dumnezeu ce strigă in pustiul" idolatriei materialiste.21 in ciuda măsurilor luate de securitatea sarbească22, prin activitatea sa de duhovnic şi propovăduitor, Părintele Iustin a povăţuit o mulţime de căutători ai Adevărului celui Veşnic, o influenţă deosebită avand in randul tinerilor. Toţi cei care il aveau drept duhovnic se simţeau ca făcand parte dintr-o mare familie, fraţi şi surori mai mari sau mai mici, avandu-1 pe Părintele Iustin ca im adevărat tată, bland şi cu dragoste nesfarşită. Nu incerca niciodată să se impună inaintea celorlalţi şi era foarte delicat faţă de fiecare persoană cu care se intalnea. ii plăcea să spună şi să dea pildă personală pentru aceasta, că de fiecare om trebuie să te apropii „cu paşi de porumbel", cu multă luare-aminte şi purtare de grijă, pentru a nu răni, a nu umili şi a nu dispreţui pe nimeni. Pentru că, după cum spunea in una dintre predicile sale: „Omul este cea mai mare valoare in toate lumile. El este un mic dumnezeu in noroi." Dintre ucenicii săi mulţi au devenit mai tarziu personalităţi de seamă ale Bisericii, episcopi invăţaţi, doctori in teologie, apărători neinfricaţi ai Ortodoxiei in perioada grea care a urmat pentru poporul sarb, aşa cum a fost şi 21 A se vedea mai jos predicile sale din acea perioadă, (n. trad.) 22 in perioada comunistă, cei care il vizitau pe Părintele Iustin erau anchetaţi, percheziţionaţi şi adeseori li se confiscau actele de identitate, (n. ed.) Cuvinte despre veşnicie < laseălul lor, Părintele Iustin. Nu numai in Serbia, ci şi m străinătate a avut Părintele Iustin ucenici şi prieteni i ii i are coresponda şi prin care era ţinut la curent cu toate problemele lumii contemporane. Implinindu-şi cu ravnă misiunea de bine-vestitor al impărăţiei celei de Sus şi precum a fost trimis de I >mnnezeu să se nască in ziua Bunei-Vestiri, tot aşa şi a dat duhul in mainile Domnului la 25 martie 1979, i liiar in ziua in care implinea 85 de ani de vieţuire. Avusese un infarct şi cu o săptămană inainte, dar, aşa ≫ um mărturisise, s-a rugat Sfantului Ioan Teologul, a fărui Evanghelie a talcuit-o in scris in acele zile, i ingăduie să rămană in viaţă pană de praznicul Itunei-Vestiri, ceea ce s-a şi implinit. Zăcand in pat, in rliip smerit, şi-a cerut de la toţi iertare şi şi-a sfătuit fiii duhovniceşti ca in viaţă să dea totul pentru Hristos iar pe Hristos să nu-L dea pentru nimic in lume. Şi, de ş i in acea perioadă, era neputincios trupeşte, era puternic in duh, iar, după cum mărturisesc cei care au stat in preajma sa in acea perioadă, faţa ii era .Iralucitoare, ochii ii iradiau lumină şi har, şi era pătruns de o bucurie cerească aşteptand intalnirea < u Acela pe Care L-a propovăduit intreaga sa viaţă, Hristos, Dumnezeu-Omul. indată după trecerea sa la cele veşnice, maicile, ucenicii, medicul grec au simţit o mireasmă cerească ce a umplut incăperea in t are se afla trupul neinsufleţit al celui care ajunsese asemenea Celui dorit. După trei zile in care mulţime de credincioşi au trecut să ia ultima binecuvantare de la cel adormit, trupul a fost inmormantat, fiind prezenţi credincioşi 31 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie atat din Serbia, cat şi din Grecia, din Rusia şi Franţa. Majoritatea il cinsteau ca Sfant chiar din timpul vieţii. A fost o atmosferă de sărbătoare. Cei prezenţi mărturisesc că au simtit miasma / invierii,' mărturie stand şi buna mireasmă care ieşea din trupul său, iar după aceea, şi mărturia celor care i-au vizitat chilia sau mormantul sau au avut vreun obiect de la el. Mormantul său a devenit loc de pelerinaj şi rugăciune pentru credincioşii din intreaga lume care vin şi-i cer cu credinţă mijlocirea inaintea Tronului Ceresc. De-a lungul anilor cei care i s-au rugat cu credinţă au primit in chip minunat tămăduire, toate fiind consemnate de maicile de la Mănăstirea Celie pentru a rămane mărturie vie a sfinţeniei. După chipul său s-au făcut icoane răspandite in intreaga lume ortodoxă. in Sfantul Munte i s-au compus tropare şi condace. Pe data de 29 aprilie 2009, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe a hotărat să treacă in dipticele sfinţilor Bisericii numele lui Awa Iustin de la Celie, drept Cuviosul Iustin cel Nou. Ziua de prăznuire este 14 iunie, după calendarul vechi (1 iunie pe calendarul nou, folosit in Patriarhia Sarbă). Elocvente pentru această recepţie a figurii Părintelui Iustin sunt cuvintele scrise la moartea sa de Părintele Ambroise Foutrier, pentru care Părintele Iustin a fost: „un stalp, o temelie, un mărturisitor al adevăratei credinţe ortodoxe, Părinte şi Dascăl al Bisericii Universale, conştiinţă ascunsă a Bisericii sarbe şi al intregii Biserici Ortodoxe, mare intre teologii ortodocşi contemporani, arzător apărător al evlaviei strămoşeşti, credincios inţelept iconom al Tainelor lui Dumnezeu, luminat de Lumina necreată Cuvinte despre veşnicie .1 I himnezeirii celei in Trei Ipostasuri". Fără indoială, I‘ai intele Iustin a fost o figură patristică. A vorbit 111 nbajul Părinţilor in cuvinte simple, dictate, inspirate dr profunda şi autentica lui experienţă a dogmei ortodoxe, şi care au imbogăţit in acelaşi timp limba Ir≫ ilogică sarbă şi ortodoxă. Părintele Iustin avea >i.i 1.1 si uind intru sine pe Cuvantul lui Dumnezeu care-1 Ini I.Văr a şi-l inroura deopotrivă, iar această flacără w rouă se prefăcea in viaţă, in experienţe mistice, in vi/.iu ni, in contemplaţii, in urcuşuri duhovniceşti, in indumnezeire. Imensa lui ştiinţă, erudiţia sa, profunda sa cunoaştere a Scripturii, a patristicii şi a lilosofiei profane care se regăsesc masiv, cantitativ Vi calitativ, in opera sa, n-au fost pentru el decat un material de constructie care n-a vătămat / sfin/ţenia sa. Metaniile, privegherile, isihia, curăţia şi toată asceza transfigurării şi indumnezeirii sfinte au fost singura ••a j;rijă. Prin viaţa sa ascetică, profund duhovnicească, prin intransigenţa exemplară a conştiinţei sale ≪logmatice şi prin opera sa teologică pe cat de vastă pe at.it de profundă şi autentic innoitoare, Părinte Iustin l'opovici a devenit nu numai in Biserica Ortodoxă 1 >arbă, al cărei Dascăl şi povăţuitor duhovnicesc a fost i este, ci pentru intreaga lume ortodoxă, ca o figură < ii adevărat patristică, ca un veritabil Sfant Părinte al • c voiului XX. S-a spus chiar şi aceea că de la Sfantul Nieodim Aghioritul (1749-1806) incoace, Răsăritul ortodox n-a mai cunoscut o figură, in acelaşi timp ■ pirituală şi teologică, de anvergura şi talia Părintelui Iustin (Popovici). 33

Predici praznicale Cina cea mare Predica întâi la Duminica Sfinţilor Părinţi (Postul Crăciunului, anul 1965) Şi noi suntem astăzi in Sfanta Evanghelie a m.intuirii. Aţi auzit astăzi Sfanta Evanghelie. Iar ea este şi a mea, şi a ta şi a fiecăruia; noi, toţi oamenii, liiani parte la ea. Astfel, Domnul a descoperit acestei lumi Evanghelia noastră omenească şi ea se referă l.i liecare dintre noi. S-a coborat din Cer ca să le )•,i .i iască oamenilor: Iată, voi, oamenii, trăiţi in Cerul ≪ vanghelie şi sunteţi din Cer, pentru aceasta v-am ,.i adus Adevărul cel ceresc. Evanghelia mantuirii nr spune astăzi o mare şi sfantă taină in legătură cu ( uni cea mare (Luca 14,16-24). in această lume noi toţi luam parte la cina Domnului. Domnul a pregătit Cina i ≪ a mare, creand această lume: soarele, cerul, stelele, pămantul, plantele, iarba, păsările, animalele. Toate acestea alcătuiesc imensa masă la care ne-a aşezat I ><>mnul pe noi, neamul omenesc; la masa acestei mari Cine, care se intinde pe pămant peste toate cele i mei continente, peste cer şi peste intregul univers. < reand această lume, Domnul a creat tot ceea ce noi \edem, ca şi multe lumi nevăzute. I . C u v io su l I u s t in de l a C e lie Şi la această Cină, la această lume creată, creat< cu belşug, lumea de Dumnezeu zidită, Domnul i-a chemat pe toţi. Veniţi, veniţi, cina este gata. Lumea intreagă este pregătită. Omul este pămantesc, iai Dumnezeu este Ceresc, El luminează veşnic peste tine şi iată, eu, sluga soarelui Său, te chem; vino, totu este pregătit. Dumnezeu te-a făcut om, ţi-a dat toate cele de folos trupului. imbelşugata şi fastuoasa cină are loc neincetat! Dar oare este hrană pentru sufletul tău? Oare a făcut Dumnezeu hrană pentru sufletele noastre, pentru conştiinţele noastre, pentru minţile noastre? Da, căci ce a arătat Domnul prin această lume văzută, printr-o astfel de minunată şi dumnezeiască lume pămantească? inţelepciunea Sa, inţelepciunea dumnezeiască, prin care ne hrăneşte in această lume văzută. Domnul a arătat Bunătatea dumnezeirii Sale, Dragostea dumnezeirii Sale, şi prin acestea hrăneşte sufletul nostru - cu Dragostea dumnezeiască şi cu Bunătatea dumnezeiască. Prin această lume văzută, care este de o deosebită frumuseţe, / ' Dumnezeu ne descoperă frumuseţea Sa dumnezeiască şi hrăneşte sufletele noastre cu frumuseţ/ea Sa cea cerească. Fiecare lucru din această lume, şi fiecare făptură, şi fiecare zidire, ca o slugă a Domnului ne cheamă pe fiecare dintre noi: Vino, veniţi, totul este gata. Cum au răspuns oamenii la chemarea lui Dumnezeu? in această lume, noi, oamenii, ne scuzăm: Păi am avuţie, să mă ingrijesc de ea, campul acesta este al meu; al meu este totul, Dumnezeu mă cheamă, dar nu am cand, Stăpane, nu am cand! El spune Stăpanului Cerului şi pămantului: Nu am Cuvinte despre veşnicie . .md! Acesta este omul care nu slujeşte mai intai lui I Mimnezeu, nici sufletului său. Această preocupare pentru avuţie poate fi şi materială, văzută, dar I >0.1 te fi şi spirituală, nevăzută, pentru omul care se ocupă cu ştiinţa, iar Dumnezeu il cheamă la cina Sa hm imbelşugată ca să deschidă ochii şi să vadă ce a nv.it El pentru om aici, cat de minunată este lumea, sa cunoască inţelepciunea dumnezeiască, bunătatea dumnezeiască, privind această lume minunată creată di- Dumnezeu. Omul de ştiinţă spune lui Dumnezeu: I u am cărţi, nu am cand, iartă-mă, nu am cand. Sau f.a spunem că omul şi-a ales o meserie, o profesiune, ni s-a dedicat cu totul acestei chemări, fie că este invilţător, profesor, meseriaş, fierar, croitor, este preocupat intru totul de această muncă, cu tot sufletul, t ii tot trupul, iar Dumnezeu il cheamă prin persoana i ca mai dragă, prin Drepţii Vechiului Testament, prin Minţi: „Veniţi, veniţi, oameni, că toate sunt gata". Nu am cand, te rog iartă-mă, nu am cand să mă gandesc la creaţia dumnezeiască. Este asemenea / celuilalt om ≪ are s-a scuzat pentru că avea cinci boi de injugat: Te iartă-mă, nu am cand. Zidirea lui Dumnezeu nu-L vede pe Ziditor: v e d e făptura vie din această lume, animalele, păsările, •,.i se minunează, este cuprins de incantare, le studiază, se l oloseşte de ele, le intrebuinţează, dar nu are cand .a cugete la Creatorul acestor fiinţe vii! Făpturile vii .unt create de Dumnezeu, iar aici se vădeşte ceea ce Apostolul Pavel rosteşte in Epistola sa, că oamenii au sluj it făpturii, in locul Făcătorului (Romani 1, 25), mai mul t slujind zidirii decat lui Dumnezeu. Este, evident, 37 modelul unui astfel de om precum naturalistul, profesorul, invăţătorul, care se ocupă cu studierea păsărilor şi a albinelor şi nu vrea să ştie nimic altceva, este absorbit de aceea căreia i se dedică. Albinele, păsările - şi acestea sunt slugi ale lui Dumnezeu, ele necontenit il cheamă: Vino la Domnul! Priveşte, şi noi suntem creaţia lui Dumnezeu, iar El este cu mult mai minunat decat noi toţi. - Nu, nu am cand, iartă-mă! Aceasta este orbirea, aceasta este aplecarea mai mult spre lucrurile acestei lumi, şi oamenii slujesc făpturii mai mult decat Făcătorului. Iar al treilea spune: M-am insurat, de aceea nu pot veni. El reprezintă pe acela care nu vede pe nimeni in această lume in afară de familia sa, pentru ea trăieşte, pentru ea moare, dar aceasta este prea puţin inaintea lui Dumnezeu. Important este ca părintele să ştie de unde este familia sa, a Cui este familia sa, Cine este Acela Care ii hrăneşte familia - prin soare şi prin păsări şi prin plante şi prin grau şi prin cereale. Cine? Domnul şi Ziditorul! Iar el nu are cand! Toată grija lui este pentru familie, nimic altceva nu vrea să ştie. Ce păcat! Aţi auzit ceea ce a spus Domnul, căci S-a maniat Dumnezeu pe acei oameni (Luca 14, 21), pe astfel de oameni care nu privesc această lume ca cina imbelşugată a lui Dumnezeu, aşezată de El pentru neamul omenesc, ca oamenii să-L slăvească. Şi Dumnezeu nu numai că a trimis făptura Sa, ci iată că a trimis şi nenumăraţi Drepţi ai Săi in Vechiul Legămant ca să le aducă aminte oamenilor de Dumnezeu, ca să-i cheme, spunandu-le: Veniţi, C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e ______ __ ______ 38 Cuvinte despre veşnicie Unite sunt gata. Oameni, ce aşteptaţi, de ce nu lucraţi dreptatea lui Dumnezeu in această lume? De ce nu lucraţi după legea lui Dumnezeu şi după dreptatea dumnezeiască? Astăzi Biserica ii prăznuieşte pe toţi Părinţii, l>e toţi Drepţii Vechiului Testament, cei care au trăit inaintea venirii lui Hristos -slugile lui Dumnezeu, • lintele slugi ale lui Dumnezeu pe care din timp in timp El le-a trimis in această lume, le-a trimis neamului omenesc spre a mărturisi că această lume este Cina, marele ospăţ. Moise, Ilie, impăratul David, nenumăraţi Proroci şi Mărturisitori, Drepţii Vechiului Testament, aceştia sunt mulţimea de oameni sfinţi (l ivrei 12,1) care necontenit cheamă neamul omenesc: Veniţi, toate sunt gata, Dumnezeu vă cheamă. Insă lumea merge şi se pleacă la idoli, se pleacă dumnezeilor mincinoşi, nu slujeşte lui Dumnezeu, nu vrea să slujească Adevăratului Dumnezeu; iată, şi vitele şi plantele şi animalele le consideră mai importante, ca fiind scopul vieţii lor, incat slăvesc dumnezeirea lor; oamenii se pleacă idolilor, se pleacă animalelor, plantelor, pietrelor, iar pentru A devăratul I )umnezeu nu au timp. Domnul, spre a-i dezmetici pe oameni, trimite neamului omenesc slugile Sale, incepand cu Sfinţii Apostoli, le trimite tuturor noroadelor şi le cheamă neincetat: Veniţi, toate sunt gata. Oameni, spuneţi si voi ce vă mai trebuie din ceea ce a oferit Domnul I Iristos omului. Cu toate acestea, oare, puteţi lepăda c eva mai măreţ? El, Dumnezeu, a devenit om. Oare tu, omule, faci ceva mai presus decat aceasta? El, 39 Dumnezeu, a adus Viaţa veşnică. Omule şi frate, ce este viaţa ta pe pămant fără de Viaţa cea veşnică? Ce? O scurtă perioadă de chin, nenorocire, pătimire, boală şi suferinţă - aceasta este viaţa pămantească a omului fără Domnul Hristos. Iar Dumnezeu ne-a dăruit Viat/a cea veşnică, şi pentru mine, şi pentru tine, şi ne-o dăruieşte in Biserica Sa prin Sfanta impărtăşanie, prin Botez, prin credinţă, prin dragoste, prin nădejde, prin tot ceea ce El, Minunatul Domn, hrăneşte sufletele noastre printr-o hrană nemuritoare şi veşnică. Domnul ne cheamă neincetat, iar noi, iată, noi ca şi cei trei oameni, ca cei trei chemaţi ne cerem scuze. Cand să mă mai gandesc şi la Hristos? Iată, am averea asta şi aceea, sau negoţul, sau un atelier meşteşugăresc, o fabrică; nu am cand să mă gandesc la Hristos, la acea Viaţă veşnică, la acel Adevăr veşnic, la Dreptatea veşnică. Şi eu, şi tu, privim la noi inşine, la propria noastră vieţuire, pentru care deseori lucrăm in felul acesta. De cate ori in cursul unei zile il uităm pe Dumnezeu, de cate ori in cursul unei săptămani sau al unor luni intregi uităm că această lume este cina dumnezeiască, că in această lume Dumnezeu este Acela care dăruieşte toate, şi aerul, şi soarele, şi lumina. Iar tu, iată, poţi să te asemeni celui de-al doilea dintre cei chemaţi, care strigă: Eh, am cumpărat cinci perechi de boi de tras la jug, iartă-mă; sunt foarte ocupat in această lume, această lume are atata bogăţie, iar eu nu am cand să mă mai gandesc la Hristos, la faptul că trebuie să vin la El după moarte. Astfel, un asemenea om nu are cand să se mai gandească şi la C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ______________________ ___________ . 40 Cuvinte despre veşnicie biserică, nu are cand să mai cugete la sufletul său, la binele pe care ar trebui să-l facă, căci făcand bine oamenilor, el işi face bine sieşi. Putem şi eu, şi tu, şi mulţi dintre noi să aparţinem acelei categorii din care face parte al treilea om, cel ile-al treilea chemat, care spune: M-am insurat, de aceea nu pot veni. Familia mea m-a absorbit, trăiesc permanent pentru ea, mă gandesc mereu la ea, nu am li mp pentru alte lucruri. Stai, omule, această familie a ta şi aceşti copii ai tăi sunt ai lui Dumnezeu! Cine le dăruieşte ceea ce le este lor de cel mai mare folos, cine le dăruieşte soarele, cine le dăruieşte mintea, t ine le dăruieşte conştiinţa? Cine dăruieşte putere mainilor lor ca să poată lucra, Cine dăruieşte vedere ochilor lor, Cine dăruieşte auz urechilor lor? Cugetă la aceasta, toate acestea tu le ştii, le vezi. Iată, astăzi ii slăvim pe Sfinţii Părinţi, pe Drepţii Vechiului Legămant, al căror număr este atat de mare şi toţi ne cheamă: Veniţi, toate sunt gata. Iar noi cum răspundem chemării? Să nu fim neinţelepţi şi nebuni. Maine Biserica il proslăveşte pe Sfantul Tirs şi pe ceilalţi Mucenici dimpreună cu el şi ei ne cheamă, ne cheamă la cina dumnezeiască: Veniţi, toate sunt gata. ( aci, ei, Sfinţii, s-au hrănit cu hrana dumnezeiască cea veşnică, pe care le-a dat-o Domnul in această lume şi au devenit nemuritori şi sfinţi in această lumea şi in cealaltă. Avand inaintea noastră atatea modele (Evrei 12, 1) ataţia oameni sfinţi, noi nu vom avea scuză in ziua Dreptei Judecăţi, cand Domnul ne va atrage atenţia şi mie, şi ţie, şi tuturor: Priviţi-i pe Drepţii Mei, priviţi-i pe Drepţii şi pe Sfinţii şi pe Mucenicii şi pe 41 C u v io s u l I u s t in d e l a C e u e Mărturisitorii, şi voi aţi trăit in aceeaşi Biserică, şi voi aţi vieţuit in aceeaşi lume, insă aţi călcat in picioare Dreptatea Mea, Dragostea Mea, aţi călcat in picioare Evanghelia Mea. Pe cand eraţi jos pe pămant nu le-aţi dorit, aşadar nu vă sunt de trebuinţă nici aici. Şi vor merge drepţii la Viaţă veşnică (Matei 25, 46). Mulţi sunt chemaţi, incheie Sfanta Evanghelie de astăzi, dar puţin sunt aleşi (Luca 14, 24). Dumnezeu ii cheamă pe toţi, dar cum vei răspunde tu chemării, aceasta depinde de tine. Dumnezeu te cheamă la Viaţa veşnică, la Dreptatea veşnică, la Dragostea veşnică şi iţi oferă Viaţa cea veşnică. De tine depinde dacă vei răspunde chemării. Dacă vei răspunde, atunci vei deveni ales al lui Dumnezeu. Cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi prăznuiţi astăzi şi ale tuturor Sfinţilor, ale Sfinţilor Apostoli, ale Mucenicilor, Drepţilor şi Mărturisitorilor, fie ca Bunul Dumnezeu să deschidă sufletele noastre şi auzul nostru duhovnicesc şi vederea noastră duhovnicească, ca să răspundem chemării Domnului in fiece zi şi in fiece noapte, să fim conştienţi că suntem in această lume la cina imbelşugată a lui Dumnezeu, că suntem in Biserica Sa la Cina cea veşnică a Adevărului veşnic şi a Dreptăţii dumnezeieşti, că aceasta este aceea de care avem nevoie in această lume, că Domnul Hristos a adus fiinţei omeneşti toate cele necesare pentru dobandirea Vieţii celei veşnice şi in aceasta şi in cealaltă lume. Lui fie cinstea şi slava, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin. Ce este păcatul? Predica intai la Duminica Sfinţilor Părinţi (Postul Crăciunului, anul 1965) Astăzi, intr-un cuvant, este Buna-Vestire a I )omnului. intreaga Evanghelie dumnezeiască intr-un ingur cuvant. Astăzi, in Duminica Părinţilor, cea de dinainte de Crăciun, se citeşte intaia Evanghelie, primul capitol din Evanghelia după Matei. Iar aceasta, mtr-un cuvant, spune ce se intamplă cu această lume, ce se intamplă şi ce se va intampla cu fiecare dintre noi. Toată istoria Cerului şi a pămantului, intreaga istorie a omului, a oamenilor, a neamului omenesc, .1 mea, a ta, a păsărilor, a crenguţelor, a florilor, toate sunt intr-un cuvant - Iisus (Matei 1, 1; 18-21). Naşterea Sa, iată, este cel mai important eveniment in toate istoriile tuturor lumilor. Naşterea Sa pe pămant, arătarea Sa pe pămant ca Om - acesta este cel mai important lucru din toate cate s-au petrecut in neamul (>menesc, fraţilor, este cel mai de seamă, de cand a fost l.lcut soarele şi pană in ziua in care se va stinge. Iată, a venit să mantuiască lumea de păcate. Tu ai nevoie de Iisus, tu ai nevoie de Mantuitor. Ce este păcatul? Tu şi noi ceilalţi cunoaştem păcatul prin moarte. Moartea este ceva deosebit de infricoşător pentru noi, dar moartea a venit in această lume prin păcat, şi cand S-a arătat Izbăvitorul de păcate, atunci S-a arătat Izbăvitorul de moartea mea şi a ta. Şi păcatele care sunt in mine, şi păcatele care sunt in t ine, care produc sute de morţi in noi, in fiinţa noastră ___ Cuvinte despre veşnicie 43 omenească, toate acestea fug dinaintea Sa, toate acestea răman neputincioase inaintea Sa. Numai El este mai puternic decat păcatul, numai Dumnezeu este mai puternic decat păcatul. Nu există om mai puternic decat păcatul, căci in păcat este diavolul şi numai Dumnezeu este mai puternic decat diavolul. Iată, Dumnezeu a devenit om ca să scoată afară păcatul din om, ca să izgonească din om păcatul, ca să arunce din om cea mai cumplită pocitanie, pe care noi, deseori, o imbrăţişăm in momente de exaltare şi de nebunie, iar ea ne răneşte din fiecare parte, provocand moartea minţii, moartea conştiinţei, moartea voinţei, moartea totală. Iată nevointa mantuitoare in această lume, iată scopul Său, iată mantuirea noastră: moartea păcatului tău şi al meu. Iar această omorare a păcatului tău o poate infăptui numai Domnul Hristos, Care este mai puternic decat păcatul şi mai puternic decat moartea. Moartea morţii este numai Domnul Hristos, Care prin inviere biruieşte moartea; El poate să-mi dăruiască şi mie, şi ţie, biruinţă asupra oricărei morţi. Cine infăptuieşte biruinţa asupra diavolului, pieirea diavolilor? Cine a biruit iadul, impărăţia duhurilor necurate şi a nenumăraţilor diavoli distrugători, cine? Dumnezeu şi Omul, Hristos, Dumnezeu desăvarşit şi Om desăvarşit! El, din nespusa iubire de oameni a coborat din Ceruri, S-a făcut Om, a intrat in tina trupului omenesc, ca din acest trup şi din această fiinţă omenească să scoată / afară ceea ce nu este dumnezeiesc, ceea ce este potrivnic voii lui Dumnezeu, ca să scoată afară păcatul. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e _____ 44 Cuvinte despre veşnicie De aceea, fraţii mei, cel mai important eveniment m Evanghelia Mantuirii este că El, Dumnezeu, a devenit om (Matei 1, 3; Timotei 3, 16). in aceasta > onstă taina vieţii noastre in lume, in aceasta constă loată taina mantuirii noastre, in aceasta constă l.iina pămantului nenorocit in care trăieşte neamul oi nenesc şi a tuturor lumilor mai presus de om şi mai prejos de om. Dumnezeu S-a arătat in trup (I Timotei 16), aceasta este taina noastră. Pentru ce S-a arătat 11 ristos? Ca să-L unească pe om cu Dumnezeu şi astfel, unit cu Dumnezeu, să scoată din el orice păcat, orice rău, orice intuneric, orice negură, orice moarte i orice diavol. Şi nu este in această lume unitate atat de intimă, atat de apropiată aşa cum este unitatea dintre Dumnezeu şi om intru Hristos. Nu este spaţiu, nu este loc pentru păcat dacă Hristos, Dumnezeu desăvarşit şi Om desăvarşit, intră in sufletul meu şi al tău - prin Sfantul Botez, prin Sfanta impărtăşanie, prin Sfintele Taine. Atunci fuge tot ceea ce reprezintă păcat. De aceea taina intrupării Domnului Hristos este cea mai sfantă, cea mai mare, cea mai aducătoare (le mantuire. Fraţii mei, incepand cu venirea Mantuitorului 11 ristos in această lume, incepand cu Crăciunul, totul se preschimbă, se schimbă toată istoria neamului omenesc. El, Minunatul Iisus, l-a detronat pe satana i L-a inscăunat pe Dumnezeu. Sfantul lui Dumnezeu Macarie cel Mare spune: Prin păcat diavolul a semănat pe prestolul minţii omeneşti şi impărăţeşte in om, iar dacă omul crede in Domnul Hristos, dacă se botează, dacă se impărtăşeşte, dacă trăieşte după 45 Evanghelie, atunci Domnul inlătură de pe prestolul minţii pe acel diavol şi impărăţeşte El, se inscăunează Dumnezeu, şi atunci in sufletul tău şi in viaţa ta stăpaneşte Dumnezeu, stăpanesc gandurile sfinte, starea lăuntrică sfantă, starea lăuntrică dumnezeiască, dorinţa dumnezeiască, lucrarea / ' dumnezeiască. Dacă prin puterea Sa dumnezeiască Domnul Hristos il alungă pe satana de pe prestolul minţii tale şi al minţii mele şi al neamului omenesc, El alungă in acelaşi timp toate legiunile de diavoli, alungă toate păcatele din om, toată moartea şi face sălaş sfintelor virtuţi şi se sălăşluieşte sfanta putere dumnezeiască şi cerească şi atunci tu impreună cu Apostolul Pavel zici: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte intru mine. (Filipeni 4,13) Ce s-a intamplat cu Saul, cu faimosul Sfant Apostol Pavel? Ştiţi că el a fost cel mai mare prigonitor al Domnului Hristos, al primilor creştini. Şi atunci cand mergea călare pe cal impreună cu cetele de bărbaţi pe drumul spre Damasc ca să-i prigonească pe creştini, el dintr-odată a auzit un glas infricoşător, s-a arătat o lumină infricoşătoare şi din ea ca şi cum ar fi tunat, s-a auzit: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar Saul iute a intrebat: Cine eşti Tu, Doamne? - Eu sunt Iisus, pe Care tu il prigoneşti. Doamne, ce voieşti să fac? (Faptele Apostolilor 9, 3-6) Saul a orbit atunci, a fost trei zile orb,' căci il conduceau fraţ/ii lui care se porniseră impreună cu el să-i prigonească pe creştini. Atunci a venit Sfantul Apostol Anania - i se arătase Domnul şi-i descoperise -, a venit la Saul şi l-a botezat, şi Saul şi-a recăpătat vederea. Şi de atunci iată că toate s-au schimbat. In loc să rămană Saul, a devenit Sfantul C u v io su l I u s t in d e m C f i.if Apostol Pavel. Pe el nu a putut să-l amuţească tot Imperiul Roman, toată impărăţia romană a lui Nero, a vameşilor romani, toţi soldaţii romani, toţi temnicerii nu au putut să-l aducă pe Pavel la tăcere pentru ca ≪•I să nu mai propovăduiască Evanghelia Domnului 11 ristos, să nu-L mai propovăduiască pe Acel Iisus, pe Iisus Mantuitorul, impăratul, Dumnezeul Cerului şi al pămantului. Totul este spus prin numele Său: Iisus Hristos Mantuitorul. Cand pronunţi acest nume, ce rosteşti Iu? Rosteşti strigătul de luptă, strigătul războiului t reştinesc; te porneşti la luptă cu păcatul. Dumnezeu nu ingăduie moartea, Dumnezeu nu ingăduie lucrarea • I 1.1 voiului, inseamnă că tu eşti in permanenţă ostaşul '■au impotriva păcatului, impotriva morţii, impotriva diavolului. Sfinţii Părinţi din Vechiul Testament pe t are ii prăznuim astăzi, toţi Drepţii cei mari: Avraam, Moise, Isaia şi nenumăraţi alţii, toţi au fost astfel de luptători, luptători pentru Hristos incă inainte >le Hristos, luptători pentru Evanghelia lui Hristos inainte ca Evanghelia să se fi scris. A scris-o Domnul prin sfintele lor vieţi şi ei, mulţi dintre ei, au auzit eeea ce a scris despre ei Sfantul Apostol Pavel, că prin i redinţă au biruit impărăţii, au ajuns să vadă invierea morţilor, au fost neclintiţi in lupte, au implinit dreptatea lui Dumnezeu in această lume, L-au proslăvit pe Dumnezeul cel Adevărat; pe ei, de care lumea nu era vrednică, lumea i-a prigonit, au rătăcit in pustii goi, inveşmantaţi in piei, lipsiţi de hrană, dar dreptatea lui Dumnezeu s-a săvarşit, diavolul a fost l'iruit, toate păcatele au fost biruite (Evrei 11, 32-39). Cuvinte despre veşnicie 47 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie Iar noi, creştinii vieţuitori in această lume, trăind in Biserica lui Hristos pe care El a intemeiat-o făcandu-se om, incă de aici de pe pămant devenim proprietari şi stăpanitori ai impărăţiei Cerurilor dacă implinim poruncile lui Hristos. Dacă implineşti porunca smereniei lăsată de Mantuitorul, dacă te smereşti cu mare credinţă inaintea Sa, dobandeşti toată fericirea; dacă inlături mandria satanică şi implineşti prima poruncă a sfintei Sale inţelepciuni: Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este impărăţia Cerurilor (Matei 5, 3), vei simţi cu adevărat că impărăţia Cerurilor este a ta. Vei simţi că Dumnezeu impăratul este in sufletul tău, iar nu păcatul, nu diavolul, nu moartea. Şi tu incă de pe acum, incă de aici, ca trăitor pe pămant, dobandeşti isihia: impăratul este intru tine şi impărăţeşte in sufletul tău prin Adevărul veşnic, prin Dreptatea veşnică, prin Viaţa veşnică. Sfanta impărtăşanie, iată hrana sfantă, iată bunătăţile cereşti sfinte, iată sfinţenia fără de moarte, iată sfanta Veşnicie, iată sfanta Viaţă veşnică! Toate acestea şi incă mai mult decat acestea este Domnul Hristos Cel inviat pe Care il primim in Sfanta impărtăşanie. Avem chiar mai mult decat este de trebuint/ă. insă ce ne dăruieşte Domnul şi de ce avem noi nevoie? Credinţă, credinţa neclintită. Hotărarea statornică: vreau să trăiesc cu credinţă in Domnul Hristos şi să implinesc poruncile Sfintei Sale Evanghelii. Cu toate acestea mulţi in jurul meu nu voiesc, cu toate acestea deseori slăbiciunea mea este neputincioasă, neputinţa mea nu poate. Căci omul nu se izbăveşte de moarte, nu se izbăveşte de păcat fără Mantuitorul, 48 Cuvinte despre veşnicie Iară Domnul Hristos. in Mantuitorul este izbăvirea, aşa cum este in lumină luminarea. Pentru aceasta impreună cu Sfinţii Părinţi ai Vechiului Testament a ne inchinăm Domnului Hristos, minunatului nostru Izbăvitor din legăturile păcatului, ale morţii i ale diavolului şi Singurului Adevăratului Iubitor de oameni, Care, iată, ne-a adus şi ne-a dăruit nouă, unor oameni nevrednici, impărăţia Cerurilor. Amin. 49 C u v io su l I u s t in d e i .a C elie Cu noi este Dumnezeu Predica a treia in Duminica Sfinţilor Părinţi (Ajunul Crăciunului, 1973) Nu este nimic mai important decat Crăciunul! De ce? Pentru că Dumnezeu a coborat in această lume. Şi pană atunci unde a fost El? Noi, prin păcatele noastre, L-am alungat de pe pămant; nu avem nevoie de Dumnezeu. Aceasta reiese din fiece păcat, fie că vrei, fie că nu vrei, căci prin fiece păcat al nostru il gonim pe Dumnezeu de pe pămant. Mai intai il alungăm din sufletele noastre, apoi din ţelul istoriei neamului omenesc. Şi aceasta se referă la tine, se referă la noi toţi. Dacă trăim in păcate nepocăite, noi izgonim din sufletele noastre, din inimile noastre, din conştiinţele noastre tot ceea ce este dumnezeiesc. Aţi auzit astăzi Sfanta Evanghelie. Domnul este numit aici Emanuel, ceea ce inseamnă Cu noi este Dumnezeu (Matei 1, 23). Pană atunci, cine a fost impreună cu noi? Diavolul! Diavolul - prin păcat, prin fiecare păcat, şi al meu, şi al tău, şi prin păcatele fiecăruia din neamul omenesc. Niciodată nu trebuie să ne inşelăm: noi inşine fie il alungăm pe Dumnezeu dintru noi, fie il facem să intre in noi inşine. De aceea Domnul s-a făcut om, de aceea la Crăciun El a intrat in această lume şi S-a arătat ca om (1 Timotei 3, 16), ca să ne arate ceea ce trebuie să fie omul in această lume şi cum trebuie să fie el. Domnul nu S-a făcut om in zadar. Nu S-a făcut pasăre, nu S-a făcut floare, ci S-a făcut om - om care era cu totul in 50 păcate, cu totul impuţit, cu totul in puterea demonilor. I )e aceea S-a făcut om, ca să-l izbăvească pe om de aceasta. Numele Lui, Iisus, inseamnă Izbăvitor (Matei 1, ’ I). Izbăvitor de ce? De păcate, de păcatele omeneşti, i .Ici prin păcate a intrat in această lume şi moartea, şi ,i intrat fiece diavol. De aceea fără Domnul Hristos, l.iră Crăciunul Său, cu adevărat neamul omenesc poate spune totdeauna pentru sine: cu noi nu este I lumnezeu, ci diavolul. Cu noi este Dumnezeu - acesta este temeiul ceresc, acesta temeiul credinţei noastre, temeiul Evangheliei. Cu noi este Dumnezeu in această lume. Iar pană acum L-am avut ca şi cum nu ar fi fost deloc. Nu a fost in sensul deplin al cuvantului. Prin c e să dovedim noi, creştinii, că intr-adevăr cu noi este I himnezeu? Iată, Domnul a lăsat Biserica in această lume. Ce este Biserica? Sfantul Apostol Pavel spune c.1 Biserica este Trupul Său cel duhovnicesc; El este ( a pul acestui Trup, iar noi mădularele Trupului Său (l ieşeni 1, 22; Efeseni 4, 15-16), inţelegandu-se astfel unirea organică cu Domnul Hristos. Şi astfel fiecare creştin, care implineşte sfintele porunci evanghelice, lotdeauna poate spune „cu mine este Dumnezeu". I >ar dacă creştinul se imbracă in păcate, dacă nu se va lupta cu ele, dacă nu le va alunga dintru sine, atunci este intr-o altă continuă imbrăţişare - cu cine? Cu diavolul. Anevoie le-a venit oamenilor să creadă că I )umnezeu S-a făcut om, iată, pentru mantuirea noastră. Dumnezeu cu adevărat S-a făcut om şi, ceea < e este cel mai important, ne-a dăruit toate mijloacele pentru ca fiecare dintre noi dacă voieşte să se poată Cuvinte despre veşnicie 51 uni cu El, cu minunatul Domn Hristos, Care după a Sa smerenie, după a Sa bunătate, iată, S-a făcut asemenea omului lepros, muritor, cu totul invăluit in păcate omeneşti. El a luat păcatele noastre asupra Sa (Efeseni 1, 29) ca să ne izbăvească de ele. De aceea S-a făcut om! De aceea a dobandit numele de Iisus Mantuitorul! in Biserica lui Hristos noi avem toate mijloacele necesare pentru unirea noastră duhovnicească cu Domnul Hristos. Acestea sunt Sfintele Taine şi sfintele virtuţi. Sfantul Botez - atunci cand ne botezăm ne imbrăcăm in Domnul Hristos (Ioan 1, 29) şi izgonim tot ceea ce este satanic şi demonic, ne lepădăm de acela şi ne predăm Domnului Hristos. Dar atunci care este semnificaţia Sfintei impărtăşanii? Aceasta este unirea deplină a ta cu El, unirea deplină a omului cu Domnul Hristos. Şi credinţa, şi dragostea, şi rugăciunea şi postul? Toate acestea sunt virtuţi cu ajutorul cărora ne unim cu Domnul Hristos. Apostolul Pavel ii sfătuieşte pe creştini, le spune şi ii roagă: Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, in inimile voastre (Efeseni 3, 17). Noi nu putem să inţelegem tot ceea ce Domnul a făcut şi ceea ce este; de fapt, Dumnezeu este mai cuprinzător, mai mare, mai profund decat poate cuprinde orice minte omenească, orice cuget omenesc. De aceea Domnul, ca o cale sigură către El, a dăruit credinţa, credinţa in El. Iar pentru a avea credinţă nu este nevoie de şcoală multă, nici de comerţ, nici de bogăţie, de nimic. Numai de bună-vointă. Numai / de buna-voint/a de a crede in Mantuitorul lumii, in Domnul Hristos. Iar C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e ____ ______ ____________ __ _______ _______ __ Cuvinte despre veşnicie i|’oi fiecare virtute, şi dragostea, şi rugăciunea, şi I'ostul, toate acestea II fac să Se sălăşluiască intru noi, aduc puterea Sa dumnezeiască, aduc cuvintele Sale ■ Ir viată făcătoare şi noi cu adevărat / * simrţim că este cu nu/ I dumnezeu şi nu ne temem de niciun diavol, nu ne temem de niciun păcat. Domnul a venit in această lume, ne-a dăruit puterea şi tăria ca să biruim cu adevărat orice păcat i nu numai păcatul, ci orice moarte, orice diavol - ne a dăruit Viaţa veşnică. A venit in această lume, a luat asupra Sa trup omenesc, a trecut prin moarte şi i inviat cu trupul din morţi, S-a suit la Ceruri şi ne-a arătat ce va fi cu trupul tău şi cu al meu. Nimic mai I m i lin decat aceasta! Şi trupul meu, şi al tău trebuie .1 intre in moarte. Dar, ca creştini, noi vom invia după credinţa noastră in Domnul Hristos. in ziua Inii icoşătoarei Judecăţi Domnul ne va invia din morţi i ne va dărui Viaţa veşnică! Cine crede in Mine are 1 niţă veşnică (In. 3,16), a spus Mantuitorul. incă de aici de pe pămant are Viaţă veşnică. Aceasta inseamnă: I >oinnul este mai puternic decat orice moarte, decat nuce diavol, decat orice păcat, mai puternic decat tine •i decat mine. Şi atunci cand suntem impreună cu El, i ii adevărat noi suntem biruitori. Fie ca Sfinţii Părinţi şi Strămoşi ai Vechiului I egămant şi Sfanta Cuvioasă Muceniţă Evghenia I ’i • care astăzi o prăznuim, care a pătimit cu bucurie pe ntru Hristos şi a fost un model de sfinţenie, fie ca ci toţi să ne ajute nouă tuturor, iar noi să ne nevoim pentru a lucra tot binele evanghelic, să ne nevoim m lucrarea oricărei virtuţi evanghelice şi astfel să 53 1 C u v io s u l I u s t in d e l a C f i .it ______ J caştigăm impărăţia Cerurilor in care, dă, Doamne, ca impreună cu Sfinţii prăznuiţi astăzi şi cu toţi Sfinţii, să-L slăvim pe Minunatul şi Singurul Domn Hristos, a Căruia este slava şi cinstea, acum şi in vecii vecilor. Amin. Cuvinte despre veşnicie A fi om este Vestea cea Bună Predica intai la Duminica Părinţilor după trup ai Domnului (Duminica dinaintea Crăciunului, 1964) Hristos Se naşte! Cu adevărat Se naşte! Dumnezeu Se naşte, Dumnezeu-Omul Se naşte. I >umnezeu desăvarşit in om desăvarşit. Prima dată pe pămant S-a arătat om nou, S-a arătat om desăvarşit, ' ■ .1 arătat om deplin. Ce fel de om S-a arătat in Hristos, I >mnnezeu-Omul? Om desăvarşit, om deplin, om iu toată desăvarşirea; adevărat, singurul adevărat, mgurul Om Adevărat - acesta este Hristos, Omul indumnezeit. A venit in această lume pămantească, ' ■ .1 coborat, S-a făcut Om indumnezeit, pentru ca să i ic arate nouă in chipul Său ce este adevăratul om, ce '■■.le omul desăvarşit. Şi a arătat aceasta in modul cel in.ii desăvarşit. Cum? Aşa cum in trup omenesc S-a ii .Hat om desăvarşit. Căci intru El locuieşte, trupeşte, huită plinătatea Dumnezeirii, se spune in Sfanta ' -criptură (Coloseni 2, 9). Da, toată plinătatea Omului. Fără El şi pană la El, omul nu era deloc imiţă desăvarşită, omul era fiinţă nedesăvarşită, neimplinită. Prin El omul a obţinut pentru prima dată desăvarşirea sa cea mai deplină, a realizat ţelul său du mnezeiesc in această lume, s-a implinit intru El; mai intai intru El, apoi in toţi ucenicii Care L-au urmat pe deplin sinceri, conştiincioşi. Pentru prima dată s-au implinit cuvintele evanghelice că Domnul a intemeiat Ui serica in această lume, a dăruit-o Apostolilor, 55 Prorocilor, Evangheliştilor, invăţătorilor, Făcătorilor de minuni, spre zidirea trupului lui Hristos, care este Biserica Sa - pană vom ajunge toţi oameni desăvarşiţi (Efeseni 4,11-13). Şi cum este acest om desăvarşit la măsura varstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4, 13)? Iată, acesta este omul desăvarşit care s-a arătat in chipul Domnului Hristos, Dumnezeu-Omul. Astfel este intru El, alături de El, şi prin El omul, de fapt fiecare dintre noi este chemat să devină - ce? Dumnezeu-om după har. Ceea ce este Domnul Hristos după natură, ca Dumnezeu- Om desăvarşit, aceea trebuie să devină fiecare dintre noi in Biserica lui Hristos, să devină dumnezeu-om după har, ca astfel să se desăvarşească, pentru a atinge ţelul dumnezeiesc al fiinţării şi al vieţuirii sale in această lume. Astfel Domnul il reprezintă pe om şi desăvarşirea acestuia. Ceea ce este valabil, oare, şi pentru destinul omenesc? Adevărul omenesc dacă nu se sfarşeşte in Dumnezeu-Omul, nu este deplin. Atata timp cat nu se desăvarşeşte in El, adevărul omului se dezintegrează in sine insuşi, decade, şi omu nu are niciun folos din aceasta. Oare este adevăr in om fără Domnul Hristos? Se ofileşte şi nimic nu rămane din el. insă dacă omul trăieşte in Trupu Omului indumnezeit, al Bisericii Sale, adevărul său se dezvoltă treptat, sporeşte in Adevăr dumnezeiesc şi devine Adevăr dumnezeiesc - Adevărul Veşnic al desăvarşirii dumnezeieşti. Astfel ştim pentru ce a dăruit Dumnezeu omului adevărul: ca el să devină desăvarşit şi să se desăvarşească intru el desăvarşirea dumnezeiască şi implinirea dumnezeiască. Şi ce C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie _ _ ___________ __________ ____ __1 56 _____________________________________________ J Cuvinte despre veşnicie >• intamplă cu dreptatea omenească? Aşa cum dreptatea omului dacă nu se săvarşeşte in Hristos - I >ninnezeu-Omul in Dreptatea Sa dumnezeiască, i' indată piere, indată dispare atacul din toate p/n Iile prin minciunile acestei lumi, prin minciunile ■ .11 c roiesc din inima intunecată a fiecărui demon i .i fiecărui om care se lasă stăpanit de el. Atunci dreptatea omenească moare şi dispare cu totul. Ea imieşte veşnic, trăieşte dumnezeieşte numai dacă > uneşte cu Dreptatea lui Hristos, dacă devine I Meptatea dumnezeiască, Dreptatea evanghelică, I.Mtd de la Dumnezeu şi după Dumnezeu. O, oamenii se laudă in lumea aceasta cu ■ li.igostea, cu dragostea faţă de om, faţă de lucruri, in r ≪ neral cu toate categoriile de dragoste. insă dragostea i ≪menească, dacă nu se desăvarşeşte in Dragostea Im Hristos - ce se alege din ea? Ea se transformă in V.elozie obişnuită, se transformă in incăpăţanare, ipoi in duşmănie. Această putere a dragostei care > ' le in firea omenească, dacă cu credinţa lui Hristos <■ uneşte cu Domnul Hristos, ea creşte treptat, şi .11 vastă dragoste devine Dragoste sfantă, Dragoste desăvarşită, Dragoste dumnezeiască, Dragostea lui I >umnezeu. Aceasta este singura Dragoste adevărată m .iceastă lume. Şi venind in această lume, devenind I ≫mnnezeu-Om, Domnul Hristos a dăruit această I >ragoste desăvarşită şi de la noi cei care I-am urmat lui cere aceeaşi dragoste. Toate celelalte iubiri nu au valoare atata timp cat nu se sfinţesc, cat nu se sfinţesc prin dragoste, prin Sfanta Dragoste dumnezeiască, prin Dragostea lui Hristos. 57 Şi ce să spunem despre averile omeneşti? Deseori oamenii se laudă cu averile lor, cu proprietăţile lor, cu vredniciile lor. Ce este averea omenească in această lume? Ce avere poate supravieţui răului din această lume, răului care este cu totul de la diavol. Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu (Matei 19, 17), a spus Domnul Hristos, nimeni! Nimeni dintre oameni. Noi suntem oameni păcătoşi şi in aşa măsură amestecăm răul cu binele in noi inşine incat binele nostru niciodată nu este un bine autentic, binele nostru nu este niciodată Bine dumnezeiesc. Dacă ne predăm Domnului Hristos cu credinţă, cu rugăciune şi cu dragoste, El face să crească in noi binele, il inmulţeşte, il desăvarşeşte, şi abia după aceea binele nostru devine Bine desăvarşit, Bine dumnezeiesc, devine Binele lui Dumnezeu. Şi ce să spunem despre viaţa noastră lumească? Ce este viata noastră lumească fără / Domnul Hristos, atata timp cat El nu S-a arătat in ea? Viaţa fără Dumnezeu nu este nimic altceva decat o moarte treptată şi necontenită, moarte chinuitoare, moarte infiorătoare, de coşmar. Iar viaţa adevărată este Viaţa veşnică in Domnul Hristos! Dacă omul cu toate mijloacele sfinte pe care i le-a dat Biserica lui Hristos se umple inlăuntrul său de puteri dumnezeieşti, de viaţă dumnezeiască, viaţa sa se transformă treptat in viaţa lui Dumnezeu, in Viaţa veşnică. Omul devine fiinţă veşnică. Noi, in aceste zile sfinte şi măreţe, ne salutăm unul pe altul cu salutul dumnezeiesc de bucurie: „Hristos Se naşte". Ce spunem prin aceasta? Noi de C u v io s u l I u s t in d e j a C e l i e _____ _ = = ________________________ 58 lapt slăvim: „Adevărul veşnic Se naşte! Dreptatea v eşnică Se naşte! Dragostea veşnică Se naşte! Binele \ rşnic Se naşte! Viaţa veşnică Se naşte!". Căci Se naşte I Himnezeu, Se naşte Hristos - Dumnezeu-Omul in .u vastă lume. Iată, de aceea de la naşterea Domnului I h istos in această lume este o bucurie să fii om. De .uvea de la naşterea Sa minunată şi de la arătarea Sa pe pămant ca om este aşa de plăcut să fii om! Este ingrozitor să fii om fără Hristos! De aceea Domnul II ristos arătandu-Se pe pămant, născandu-Se pe pămant ca Dumnezeu-Om, toată bucuria noastră, lo.ită nădejdea noastră, toată viaţa noastră, sensul deplin al tuturor oamenilor lumii este El - Hristos, I >umnezeu-Omul! El este singurul Adevăr in toate universurile in care omul trăieşte şi se mişcă. Şi pe El i Atotdumnezeirea Sa, Atotdesăvarşirea Iubitorului de oameni, a Dumnezeu-Omului o slăvim. Iată, acesta • ■'.le Crăciunul, măreţul, minunatul şi strălucitorul I ’raznic. De aceea, dacă ne salutăm unul pe altul cu urarea plină de bucurie de la Crăciun: „Hristos Se naşte!", ivem intotdeauna in inimă, in simţire, in sufletele noastre, acea bucurie că omul este chemat să devină desăvarşit, că in Sfanta Sa Biserică dumnezeiască, Domnul Hristos i-a dat toate mijloacele pentru aceasta. De aceea, fie ca toate sufletele noastre, intreaga noastră minte, intreaga noastră conştiinţă, toată fiinţa noastră, pururea să-L slăvească deplin pe Minunatul I >omn Hristos, Care atat de mult S-a smerit (Filipeni 7), atata dragoste ne-a arătat, S-a coborat la Cuvinte despre veşnicie 59 noi, oamenii, ca să ne ridice din iadul nostru in impărăţia Cerurilor şi ca să ne cheme la desăvarşire dumnezeiască. Lui fie slava şi lauda, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin. C u v io su l I u s t in d e i a C f i.if. 1 Cuvinte despre veşnicie Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Predica a doua la prăznuirea Sfantului I ntaiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan (1965) Iată, astăzi este ziua prăznuirii Sfantului intaiului Mucenic şi Arhidiacon Ştefan pe care Biserica il nhveşte. El nu ar fi fost un Sfant dacă Domnul nu s-ar h născut ca om. Cine este Acela Care a dăruit acelui l.măr putere miraculoasă şi minunată, ca el, atunci t.md il improşcau cu pietre, să se roage Domnului I 'mnnezeu pentru ucigaşii lui şi să strige: Doamne, nu h ocoti lor păcatul acesta! (Faptele Apostolilor 7, 60). O i < menea dragoste şi rugăciune minunată nu a fost • unoscută pe pămant. Iată, această minune se petrece I*i ui marele şi slăvitul intai Mucenic şi Arhidiacon •ician. Cine lucrează aceasta in el? Domnul Hristos I )omnul Care a devenit om, Domnul Care este prezent impreună cu toate puterile Sale in insuşi intaiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. Omul nu se ifine de moarte! Iată, in momentul infricoşător al morţii, atunci cand il improşcau cu pietre, cand il ■ li mu iau, intaiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan vede < cr urile deschise şi pe Fiul Omului, pe Domnul I Instos, il vede şezand de-a dreapta lui Dumnezeu, <vand in trup omenesc (Faptele Apostolilor 7, 55). ≫ r vedenie! Ce bucurie! Cerul este deschis pămantului. Toată bucuria ≪crească este oferită neamului omenesc. intaiul Mucenic Ştefan vede aceasta, simte, vede Cerul deschis şi nu ii este frică de moarte, nu ii este frică 61 I de ucigaşi, nu ii este frică de nicio grozăvie din această lume. Astfel Sfantul intaiul Mucenic Ştefan ne-a descoperit nouă tuturor taina tuturor Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: cum au putut ei să indure cumplitele chinuri insuportabile fără văicăreli, fără lacrimi... Fiecare mucenicie, pentru fiecare Mucenic, işi are grozăvia ei, dar eroii lui Hristos nu s-au temut de moarte şi au indurat toate aceste chinuri, căci au avut deasupra lor Cerurile deschise, căci Domnul Hristos era deasupra lor şi ii aştepta in impărăţia Cerurilor. Acolo s-au grăbit ei prin toată pătimirea, prin toate chinurile, spre El, spre Domnul Care a devenit om, ca să ne dea toată puterea dumnezeiască o asemenea putere care biruie tot ceea ce este muritor in om şi in jurul omului; ca să ne dea puterea dumnezeiască care biruie moartea şi pe toţi demonii care stau dincolo de moarte. Nu trebuie să ne inşelăm, această viaţă a noastră pe pămant ne este dată ca prin ea să ne asigurăm Viaţa veşnică, ca de aici să inceapă viaţa noastră şi să se continue in cealaltă lume. Domnul S-a pogorat din Ceruri; pentru aceasta a devenit om. El a străbătu calea omului de la pămant la Ceruri (Evrei 10, 20), a străbătut calea pe care fiecare fiinţă omeneasc* poate merge şi poate urca, dacă vrea, in Ceruri Totul depinde de noi, oamenii, de dorinţele noastre, de năzuinţele noastre, de libera / ' noastră voinţ/ă. Dar ce este mai sublim, ce este mai inălţător pentru on decat faptul că Dumnezeu S-a arătat in om, că S-t arătat ca Dumnezeu-Om in această lume? Oare est( vreo bogăţie mai mare decat Domnul Hristos? E C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _____ ___ = = = J 62 Cuvinte despre veşnicie i ulus neamului omenesc tot ceea ce are Cerul: a .nins impărăţia Cerurilor, a adus toate bunătăţile I m 11 >. i răţiei Cereşti. impărăţia Cerească a devenit a mustră, a oamenilor, şi noi am devenit moştenitorii impărăţiei Cereşti (Iacov 2, 5). Căci Domnul Hristos n< .i arătat marea dragoste, ne-a făcut pe noi toţi lin lui Dumnezeu, Domnul Dumnezeu ne-a infiat şi l im aceasta noi devenim fii dumnezeieşti după har, ■ li venind şi moştenitorii tuturor bogăţiilor Domnului I li istos (Romani 8,14-17; 9, 26). Ştii că dacă implineşti fiecare poruncă evanghelică te imbogăţeşti in Dumnezeu, te imbogăţeşti cu bogăţia nepieritoare pe care nimeni nu |t o poate lua, nimeni nu ţi-o poate răpi: nici moartea, ni< i diavolul? Atunci tu iţi aduni bogăţie in Ceruri. < 'are auzi poruncile Domnului Hristos, poruncile di spre rugăciune: Rugaţi-vă pentru prietenii şi pentru rn)jmaşii voştri (Matei 5,44)? implinind această poruncă evanghelică, de fapt te imbogăţeşti in I 'nmnezeu. Puterile dumnezeieşti se află intru tine, • ii i fiecare virtute, fraţilor, aduce in suflet puterea 'Imnnezeiască, fiecare virtute este de la Dumnezeu, d< aceea aduce in suflet puterea dumnezeiască şi i ≪ rească care este mai puternică decat păcatul şi decat moartea şi decat diavolul. Sau implinind oricare altă poruncă, legată de milostivire, de exemplu, tu prin m ea sta te imbogăţeşti in Dumnezeu, te imbogăţeşti • ii bogăţia care dăinuie veşnic in toate lumile in care < mişcă fiinţa ta omenească. Ce fel de bunătăţi, ce fel ■ Ic bogăţie a adus Domnul Hristos omului, nemurirea i Viaţa Veşnică, impărăţia Cerurilor şi toată fericirea 63 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie impărăţiei Cereşti! De aceea Crăciunul, atunci candj Domnul S-a născut ca Dumnezeu-Om in această! lume, este ziua de naştere a tuturor bogăţiilor noastre! nepieritoare, a tuturor oamenilor mari şi sfinţi inl această lume, ziua naşterii fiecărui om, a fiecărui om] adevărat, a fiecărui creştin autentic. De aceea Domnul S-a făcut om, pentru ca noii să slăvim Crăciunul ca pe praznicul ce aduce cea maij mare bucurie, căci prin Sfantul Praznic de astăzi şil moartea a devenit bucurie pentru om, spune Sfantull Apostol Ştefan. Cum se mai bucură că este bătut cui pietre pentru Domnul Hristos! Ce fel de putere este] aceasta care face ca nici moartea să nu mai fie cea mai mare grozăvie? Numai Domnul Hristos, numail Dumnezeu-Omul face aceasta! Astfel in viaţa mea şi al ta, dacă vrei ca moartea să inceteze să mai fie pentrv tine şi pentru aproapele tău sperietoare şi grozăvie, I predă-te pe tine insuţi cu totul Domnului Hristos.l Iar El este intreg acolo in mijlocul nostru, intreg ir Biserica Sa, intreg in toată lumea, ca şi pretutinder prezent, gata să ne ajute pe noi toţi, să ne scoată din prăpastia morţii, din prăpastia păcatelor şi sa ne ridice in Rai. Crăciunul! Prin Crăciun s-a deschis calea către Rai. Crăciunul ne-a dăruit nouă, tuturor,) toate bunătăţile Raiului. Dacă doreşti sufletului tăi starea lăuntrică din Rai incă de aici de pe pămant,j smereşte-te inaintea Domnului Hristos cu rugăciune şi cu modestie, cu post şi cu trezvie mergi dupa Domnul Hristos, numai după El, căci fără indoială, mergand după El vei ajunge in impărăţia Cerurilor. 64 Şi fie ca Sfantul intaiul Mucenic Ştefan pe care •r.lăzi il prăznuim, care s-a bucurat de moarte mai mult decat ne-am bucura noi de orice bucurie, să iu- conducă şi să ne călăuzească să-I urmăm Lui, I >mnnezeu-Omului, Care a devenit Dumnezeu-Om pentru noi oamenii, ca şi noi să biruim tot ceea ce rsk> muritor, să biruim in noi inşine orice păcat, orice moarte duhovnicească, să biruim in noi inşine orice duh necurat, să trăim incă de pe pămant prin Evanghelia Domnului Hristos, prin viaţa dumnezeiască, ce se continuă in cealaltă lume, şi .1 fim şi noi impreună cu intaiul Sfant Mucenic Ştefan, Apostolul şi Arhidiaconul, să-L slăvim pe I >omnul Hristos prin toată veşnicia in cealaltă lume, .ilutandu-ne in Ceruri unul pe altul aşa cum se ilută astăzi oamenii pe pămant: „Hristos Se naşte! Adevărat că Se naşte!". Cuvinte despre veşnicie 65 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Intrarea în veşnicie Predica intai la Sfantul Vasile cel Mare (Anul Nou, 1965) Iată-ne de Anul Nou... Ce este această noapte, ce este clipa, ce este ora, ce este timpul? Oare ce numim) noi, oamenii, timp? Timpul, acesta este un rau imens in josul căruia Domnul a impins tot ceea ce a creat: cerul, soarele, stelele, pămantul, oamenii de pe el, fiecare lucru, fiecare fiinţă. Toate acestea le-a impins incotro ne poartă, incotro mergem purtaţi de şuvoiul acestui rau de nestăvilit pe care noi il numim timpul? Timpul. Ce este timpul? Timpul este intrarea in veşnicie. De aceea este timpul nespus de important] pentru noi, important ca şi veşnicia in cealaltă lume. De aceea este fiecare zi foarte importantă in viaţa noastră, fiecare noapte; nu, fiecare clipă, căci de fiecare clipă depinde veşnicia noastră. Da, timpul estej intrarea in veşnicie. Aceasta este, fraţilor şi surorilor, timpului de către Hristos. Timpul ne este dat ca prin el să caştigăm veşnicia. Iată, o astfel de semnificaţie are timpul. Biserica in această lume nu este nimic altceva decat un atelier dumnezeiesc in care timpul se transformă in veşnicie, atelier dumnezeiesc care ne invaţă inţelepciunea, pentru ca fiecare zi să o j transformăm in veşnicie, fiecare clipă proprie să o j umplem cu ceea ce este veşnic, de la inceput pană in I in josul şuvoiului timpului. incotro curge acest rau, concepţia evanghelică a timpului. inţelegerea iun de azi şi din ziua de azi pană la Infricoşătoarea ludecată şi in toată veşnicia. Biserica lui Hristos este un atelier dumnezeiesc care transformă timpul in veşnicie. Aţi auzit cuvintele Mantuitorului, Evanghelia Mantuitorului de Anul Nou. El spune: Am venit ■n propovăduiesc anul plăcut Domnului (Luca 4, 19). Acesta este anul care a inceput atunci şi niciodată nu se mai intrerupe, anii care vor dăinui. Acesta ■ •■ le timpul care se transformă in veşnicie. Domnul I lnstos a binecuvantat timpul, l-a umplut de Sine şi I .1 umplut veşnic şi de veşnicie. De cand a coborat in lumea noastră pămantească şi a intrat in acest torent, m acest rau al timpului, a luat naştere anul plăcut I Uiumului. Nouă ne sunt date puteri dumnezeieşti, i a noi, oamenii, mici şi săraci, să putem umplem pe pămant, zilele şi nopţile noastre, sufletele noastre şi liinţa noastră cu ceea ce este veşnic, cu ceea ce este al Im Hristos, cu ceea ce este ceresc. Un asemenea dar ne a adus Domnul nouă, oamenilor. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul (I ’salmul 117, 24). Atunci, prin biruinţa asupra morţii, I>i in biruinţa asupra diavolului, prin dreptatea asupra I Meatului ne-a dăruit Viaţa veşnică, nemurirea. De aceea este acea zi pe care a făcut-o Domnul, ziua care a inceput de la inviere şi durează veşnic, prin toată v eşnicia, pentru fiecare om pe pămant, pentru fiecare I miţă omenească. De la Naşterea Domnului Hristos ni această lume, de la invierea Sa nu mai există nicio indreptăţire. Fiecare zi este ziua mantuirii căci este aici, in mijlocul nostru, Domnul Hristos Cel inviat, Cuvinte despre veşnicie 67 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie şi deasupra noastră şi in jurul nostru şi pretutindeni, j Pretutindeni in toată lumea este Domnul Hristos inviat, fără de moarte! Omule, atunci de ce zăboveşti? j Pentru tine fiecare zi este ziua mantuirii. Fiecare zi este ziua mantuirii. Nu numai aceasta,| fiecare clipă este ziua mantuirii. Amintiţi-vă de talharul de pe cruce (Luca 23, 42-44). in momentul in care s-aj pocăit, pentru el a luat naştere nu numai ziua, nu| numai anul, nu numai mii de ani, ci intreaga veşnicie.! Ce s-a intamplat cu Zaheu? in acea zi in care a intrat! Domnul in casa sa, atunci cand in sufletul lui Zaheul s-a intamplat o mare transfigurare prin intalnirea cui Domnul, ce a devenit acea zi pentru el? (Luca 19, 2-9)1 Veşnicia, veşnicia lui, nu numai mii de ani. Căci dej atunci el şi-a randuit intreaga sa viaţă intru veşnicie,! a mers după Domnul şi a dobandit Viaţa veşnică.! Tot aşa se intamplă şi cu fiecare om in această lume. Ce se cere de la noi? Ca noi să transformăm fiecare zi in veşnicie, fiecare zi. Aceasta este pocăinţa pentru! noi, pocăinţa şi lupta cu păcatele noastre. Păcatulj să-l nimicesc in mine; şi cand reuşesc aceasta prii pocăinţă, dobandesc bucurie dumnezeiască. Iată-mil veşnicia, iată ziua binecuvantată, iată ziua pe care a\ făcut-o Domnul, iată biruinţa mea asupra a tot ceea ce este muritor, asupra a tot ceea ce este păcătos, asupra a tot ceea ce este demonic. Iată, a cui zi o slăvim? A Marelui şi Sfantului] invăţător al lumii, a lui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii | Capadociei, omul care şi-a transformat timpul vieţii sale pămanteşti in veşnicie. Priveşte-1, ia aminte cum trăieşte el, cum in fiecare oră, in fiecare clipă el 6 8 li.msformă timpul in veşnicie, trăieşte in Biserica lui 11ir,tos şi cu puterea ei, el transformă timpul său in v f.nicie. Fie ca Sfantul Vasile să reverse de la Domnul • icilinţă mare, dragoste evanghelică mare, rugăciune in incetată, post aspru, milostivire, iubire de fraţi, iubire de Dumnezeu. Cu ajutorul tuturor acestor uluite virtuţi să ne transformăm zilele noastre, nopţile mustre, orele noastre şi clipele noastre in veşnicie, să Iun si noi, atunci cand vom ieşi din această lume, cu m i Netele pline de credinţă evanghelică, de dragoste rv.mghelică şi de toate virtuţile evanghelice, să ne in.ilUlm la Ceruri şi acolo impreună cu toţi Sfinţii să-l hl.n im pe Domnul nostru cel Minunat şi Neschimbat, pi Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava v i şnică, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin. Cuvinte despre veşnicie 69 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Dumnezeu Se arată Predica a treia la Bobotează (1967) Hristos Se arată! Cu adevărat Se arată! Cili adevărat Dumnezeu Se arată pe pămant! OamenW veseliţi-vă, astăzi Dumnezeu Se arată, astfel strigă d4 bucurie Biserica intr-o cantare şi rugăciune din aceasfc zi. Oameni, veseliţi-vă, astăzi Dumnezeu Se aratăl Dumnezeu Se arată! Acesta este cel mai importării eveniment in istoria omenirii, cel mai importanl eveniment pentru neamul omenesc. Dumnezeu arată pe pămant, oameni, veseliţi-vă! Iată, Se arată pe pămant ca Dumnezeu şi O: ca Dumnezeu-Om, Domnul Hristos, arătand lu Dreptatea veşnică. Oamenii, dezorientaţi in rătăcirii lor, de invăţăturile lor mincinoase, de greşelile lo: uită de Dreptatea dumnezeiască, strică Dreptate; dumnezeiască, resping Dreptatea dumnezeiască, arată El, Care este deplina intruchipare a Dreptăţi dumnezeieşti, toată Dreptatea in Cer, toată Dreptate pe pămant, toată Dreptatea pentru neamul omenes toată Dreptatea pentru mine şi pentru tine. Cim iţi va da ţie şi mie dreptatea, dacă nu El? incearc experimentează, dacă oamenii iţi asigură dreptatea i această lume, apoi vei vedea că te vei lovi puternii de nenumărate ziduri, de nenumărate nedreptăţ lumeşti. Iar El sădeşte in fiecare suflet Dreptate dumnezeiască. Şi impreună cu ea, atunci cand El Sarătat şi a rămas pe pămant, S-a arătat şi a rămas pi pămant veşnica Dreptate dumnezeiască. Tot ceei 70 Cuvinte despre veşnicie • este dumnezeiesc este veşnic. Iată, şi Dreptatea ■ I u i n nezeiască este veşnică. Şi El, Domnul şi Dumnezeul Bun şi Iubitor de n.imuni, a devenit om, ca să-ţi dea ţie şi incă şi mie iv? Veşnica Iubire dumnezeiască - acea bucurie a ( i i urilor şi a tuturor ingerilor Cereşti. Căci dacă nu , i i 1 1 avut El dragoste faţă de noi, oameni păcătoşi, nu '• .11 l i intinat pe Sine, nu S-ar fi pogorat in trup, trup omenesc plin de noroi, nu ar fi coborat in omul care i i .» robul morţ/ii. Iar Domnul cel Bun, iată, ne-a dăruit nouă totul i i sil ne ajute in aceea ca să ne implinim vocaţia pi imordială, ne-a dăruit totul, de la Sfanta Aghiasmă l'.m.i la Sfantul Duh. Iată ce fel de minune a lăsat I >iminul ca aducere-aminte, ca un ceas deşteptător, i .i un veşnic ceas deşteptător şi pentru mine şi pentru Iu≫■ Sfanta Aghiasmă pe care astăzi El o sfinţeşte in • lup minunat şi nu se strică. Care dintre oameni poate l.i< r aceasta? Niciun chimist, nicio fabrică din America hi din Europa nu poate să găsească modalitatea prin . .iir să păstreze apa ca să nu se strice. La farmacie se işi .rşte aşa-numita apă distilată, apă purificată, ea se al iu d, numai Aghiasma de la Bobotează nu se strică, '•lumeţi, ce este aceasta? Iată, aceasta este o mică minune vizibilă şi palpabilă pentru mine şi pentru tine, I ’< ni i u ca tu şi cu mine să cunoaştem că sunt adevărate . ii vuitele Domnului şi ale Sfantului Ioan Botezătorul, u ra prorocit că Domnul Hristos ne va boteza cu foc şi < a I >uh Sfant (Matei 3,11). Iată apa care este muritoare li vine nemuritoare sub puterea binecuvantării pi cotului ortodox, sub puterea dumnezeiască. Şi 71 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie apoi, dacă ai aceasta permanent inaintea ochilor tăi^ in casa ta, in Biserică, atunci ai mărturia şi dovada că intr-adevăr ne-am botezat cu Duh Sfant şi ar primit Sfantul Duh Care nu se vede. Sfantul Ioan L-aj văzut cand S-a pogorat asupra Domnului la Bote2 (Ioan 1, 32). Tot aşa Duhul Sfant se pogoară asupra fiecăruia dintre noi prin Taina Botezului şi rămane ir fiecare dintre noi. Vai de acela care cu păcatele sale il intristează pe Duhul Sfant care este intru el, Duhul p^ care l-a primit prin Sfantul Botez. Astăzi este Sfanta Bobotează şi ea a inceput de la Crăciun. Dumnezeu S-a arătat in trup şi S-a născu! ca om. Şi fiecare dintre noi să se gandească cat timţ acordă lui Dumnezeu, Care S-a arătat ca om. Fiecare dintre voi să se gandească cand şi-a adus aminte ddj Dumnezeu, Care a devenit om. Omule, pentru tine a devenit om; pentru mine a devenit om şi penti fiecare om a devenit om ca să ne dea nouă tot ceea ce este veşnic şi dumnezeiesc. Iar noi, cat timp il acordăm pentru aceasta? Fiecare dintre noi să cugete la aceasta şi apoi se va judeca pe sine insuşi inaintea infricoşătoarei Judecăţi. Căci, fie că vrei, fie că nu vrei, fie că vreau eu, fie că nu vreau, noi toţi mergem către infricoşătoarea Judecată prin această lume. De aceea, fraţii mei, acest Sfant Praznic măre care incepe de la Crăciun, cand S-a născut Domnul ca om, şi apoi toate din cursul intregului an suntl un singur Adevăr dumnezeiesc, o singură Dreptate dumnezeiască, o singură Evanghelie dumnezeiască ele toate imi slujesc şi mie şi ţie ca să ne ridice de la pămant la Ceruri, ca să ne asigure Viaţa veşnică. Să 72 Cuvinte despre veşnicie Imm aminte cum trăim! Să luăm aminte ce facem in ,i< c.istă lume in fiecare clipă, in fiecare zi, in fiecare Dumnezeu Domnul Hristos priveşte la fiecare <Inilre noi. Ochiul Său cel atotvăzător mă vede şi pe muit“ şi pe tine, vede toate gandurile noastre tainice yi i i i atat mai mult taina noastră sau faptele vădite, '•i .istăzi, cand ne intrarmăm cu arma nebiruită, • ii Sfanta Aghiasmă, să nu uităm pentru ce este ea. A i uitaţi şi veţi auzi astăzi cand vom merge la rau i um ne rugăm: „ca apa aceasta să fie spre izbăvirea tl< păcate, spre tămăduirea sufletului şi a trupului, iij mv sfinţirea inimii şi a minţii, şi spre tot folosul Imm lată rugăciunea! Sfanta Aghiasmă să fie şi pentru mine şi I'fiilru tine spre izbăvirea de toate păcatele noastre, M. ui la Aghiasmă să fie spre tămăduirea sufletelor ut ,i trupurilor. După credinţa ta Domnul vindecă i impui tău, iar nu numai medicii acestei lumi. Şi lor Domnul le dăruieşte inţelepciune, dar cine ii <1.1 putere credinţei care vindecă şi tămăduieşte ilf toate bolile, de toate bolile şi ale inimii şi ale ullrtului, şi duhovniceşti şi trupeşti? incă Sfanta Aghiasmă sfinţeşte şi inima şi mintea. Ea, cu puterea i ≪I u mnezeiască, cu sfinţenia sa sfinţeşte şi mintea şi inima mea şi a ta. Şi ea este pentru orice folos. Şi tu in ■ m sul anului nu uita să-ţi stropeşti mai des casa ta cu ' i.intă Aghiasmă, copiii tăi, pe tine insuţi. Iată, pentru t imaduirea sufletului şi a trupului de orice păcat, I'filtru sfinţirea sufletului şi a trupului. O, fie ca acest Sfant Praznic de astăzi şi Sfanta Aj'liiasmă, pe care o vom duce in casele noastre şi 73 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie o vom bea şi cu care ne vom stropi, să ne fie spre mantuirea sufletului de orice păcat şi spre izbăvirea trupului de orice boală, dacă această boală ne impiedică să ne mantuim. De aceea, atunci cand vei fi in chinuri şi necazuri, şi atunci cand iţi vezi prietenul şi ruda şi fratele in chinuri şi necazuri, nu uita salutul de astăzi şi spune-i: „Hristos S-a arătat! Dumnezeu S-a arătat!" pentru noi, oamenii, ca să ne dăruiască tot ceea ce Dumnezeul Iubirii poate să dăruiască neamului omenesc. Amin. Cel mai bogat cerşetor al lui Hristos l’redica intai la prăznuirea Sfantului Sava (1965) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Amin. Astăzi este prăznuit Sfantul Sava. Să amuţească pămantul sarbesc şi să vorbească Cerul. Astăzi, in iiui de astăzi, din cele 365 de zile ale anului, numele ..ii besc este cel mai slăvit in Ceruri, căci astăzi in t cr Serafimii şi Heruvimii, toate Puterile Cereşti <• roagă celui mai bun, celui mai sfant, celui mai iIr.lins sarb, Sfantului Sava, acelui inger sarb, acelui 1 leruvim şi Serafim sarb, acelui inger al neamului irbesc. Da, fără indoială, toate Puterile Cereşti, căci • I .) proslăvit numele sarbesc in mijlocul ingerilor şi ii Arhanghelilor, l-a proslăvit in mijlocul lor, pentru i .i ≪i trăit viaţă ingerească pe pămant şi el insuşi a i li-venit inger. Astăzi toţi Sfinţii Apostoli ai lui Hristos il proslăvesc pe primul Apostol sarb, pe Sfantul Sava, ■ ,ire prin ravna in propovăduirea Evangheliei lui I I ristos s-a făcut asemenea Sfinţilor Apostoli. Prin el i .im cunoscut noi, sarbii, pe Sfinţii Apostoli, pe cei m.ii renumiţi oameni din neamul omenesc pe pămant i m Cer. Şi intre ei a stat Sfantul Sava, sarbul cel mlocmai cu Apostolii. Astăzi toţi Sfinţii Mucenici se roagă in Ceruri • *1.mtului intaiului Mucenic sarb, Sfantului Sava. < >are nu este Sfantul Sava cel mai mare mucenic al neamului sarbesc? Iată că şapte sute de ani a indurat Cuvinte despre veşnicie 75 toate chinurile sarbilor. Da, el este A-tot-mucenicul sarb, din ziua cand a fugit in Sfantul Munte pană in ziua de astăzi cand numele lui Hristos este prigonit pe pămantul sarbesc. Astăzi şi Sfinţii Sihaştri se roagă in Ceruri celui mai mare Sihastru sarb, Sfantului Sava, căci a lăsat pe pămant Evanghelia prescurtată - rugăciunea şi postul. Prinţul a fugit din lume, a fugit din somptuosul palat impărătesc, a plecat pe stancile Sfantului Munte pentru ca desculţ, de şaptesprezece ani, să se transforme prin post şi rugăciune, să se transforme din prinţ in Sfant, din moşier in nevoitor şi cerşetor al lui Hristos. Să se intrebe fiecare sarb, să se intrebe fiecare copil sarb, fiecare tanăr sarb, să cugete la tanărul de şaptesprezece ani care a fugit din palatul impărătesc al tatălui. Prin ce s-a sfinţit? implinind poruncile lui Hristos, lucrand sfintele virtuţi evanghelice, trăind cu credinţă şi mergand cu credinţă după Domnul Hristos; cu credinţă şi cu dragoste, cu rugăciune şi cu post, cu blandeţe şi cu smerenie, cu milostivire şi cu toate celelalte sfinte virtuţi, căci cu ajutorul acestor sfinte virtuţi merge după Domnul Hristos prin această lume spre cealaltă lume. Astfel, Rastko, prinţul Rastko se preschimbă in Sfantul Sava, se transfigurează prin sfinte virtuţi şi prin acestea Domnul Hristos il conduce pe pămantul sarbesc, in sufletul sarbesc, şi rămane intru el. Ia aminte sarbule, ia aminte care sunt faptele bune in istoria ta, faptele netrecătoare şi veşnice, nu vremelnice, nu care astăzi sunt şi maine nu mai sunt, C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie J 76 mi, faptele veşnice pe care le-a făcut Sfantul Sava şi l'im care şi noi astăzi ne mandrim şi trăim. Cine le \ .1 număra, fraţilor, cine? Toate aceste fapte ale sale luminează şi strălucesc in toate intunecimile istoriei noastre, in toate beznele, iar sarbii datorită acestor lapte slăvite, iată, de şapte sute de ani il slăvesc pe I (omnul Hristos şi stau in preajma Sa. Nu există fapte hune veşnice in istoria poporului sarb, care să nu-şi ,ul>,1 rădăcina duhovnicească de la Sfantul Sava. Care este prima şi cea mai importantă faptă i Sfantului Sava? El ne-a dăruit nouă pe Singurul Dumnezeu Adevărat, pe Domnul Hristos. Aceasta • •sie cea mai mare lucrare pe care o putea face pentru poporul sarb: să dăruiască neamului sarbesc pe I >u mnezeul cel Adevărat atunci cand in jurul său urlă i fac zarvă nenumăraţi dumnezei mincinoşi. Aceasta ■ sic nu doar lucrare, ci este a-tot-lucrare. Din ea i -vorăsc, din ea curg şi toate faptele slăvite ale istoriei noastre şi ale poporului nostru. O altă faptă slăvită a Sfantului Sava, faptă i c menea altui soare in istoria noastră, este cultura Im teniei, adevărata cultură. Căci Sfantul Sava ■ ic intotdeauna primul şi cel mai mare Luminător ii poporului sarb, şi astăzi este cel mai mare I uminător al poporului sarb. De ce? Pentru că este ■ cl mai mare Sfant. Domnul Hristos a adus, fraţilor, in această lume cultura, cultura care dă omului ■ unoaşterea a ceea ce este cel mai important pentru • •I m această lume şi in toate celelalte lumi, a adus , ultura care aduce la cunoştinţă faptul că omul este li uită nemuritoare şi veşnică. Omul este creat pentru Cuvinte despre veşnicie 77 1 veşnicie şi Viaţă veşnică, omul este creat nu ca să fie un vierme trecător pe pămant, ci fiinţă veşnică peş pămant. Această cultură a adus-o Domnul Hristos.J Şi cum se infăptuieşte această cultură in lume? CumJ se intrupează acest Adevăr in om, Adevărul in intreg neamul omenesc, cum? Prin sfinţenie. Numai Sfinţii sunt adevăraţii propovăduitori, căci cu toată fiinţa lor şi-au insuşit cultura lui Hristos, s-au sfinţit, şi-au sfinţit gandurile, toată simţirea lor, toată viaţa lor, şi-au sfinţit sufletele, toată inima, toată mintea, toată voinţa lor şi astfel au mers după Domnul Hristos prin această lume, prin timp au trecut in veşnicie. De la Domnul Hristos este această nouă Veste Bună, acest nou soare: că numai Sfantul este adevăratul luminător; că numai Sfantul este adevăratul luminător; incă o dată: că numai Sfantul este adevăratul luminător. De aceea este cu adevărat sfinţit acel om, invaţă Sfantul Sava, acel om care este drept şi bur şi care iubeşte adevărul, işi iubeşte fraţii şi este sfanl şi generos. Şi este aşa dacă este iubitor de Hristos, dacă din dragoste faţă de Hristos face toate acestea in această lume. Prin urmare, fraţilor, Sfantul Sava este idealul nostru, idealul fiecărui sarb drept, idealul copiilor noştri şi al tineretului nostru. Cine conduce tineretul sarb spre Cer, cine rezolvă problema Vieţi veşnice, cine? Prinţul Rastko - monahul Sava. De aceea este el adevăratul şi veşnicul ideal al tineretulu sarb cel drept. Şi astăzi, şi pană la sfarşitul istoriei sarbilor, el este intr-adevăr idealul fiecărui copil. Oare există copil mai minunat şi mai iubitor decat micu Rastko? Iată, micul Rastko, fugar in Sfantul Munte, Cuviosul. I u s t i n de l a C elie __ „ 78 Cuvinte despre veşnicie i.u c primul salt ceresc, salt nu pe pămantul sarbesc, •i i o este el dacă nu ideal pentru tineri, atata timp i ii sunt insufleţiţi de duhul sarbesc? El este idealul In •cărui sarb, şi al celui tanăr şi al celui in varstă. Căci, /iceţi: oare există sarb mai bun şi mai drept şi mai inţelept şi mai desăvarşit decat el? Dacă este vreun n b drept, nu este mai drept decat Sfantul Sava. Dacă ■ ■ le vreun sarb inţelept, nu este mai inţelept decat M.intui Sava. Dacă este vreun sarb bun, nu este mai I'im decat Sfantul Sava. Dacă este sfant, nu este mai ui.nit decat Sfantul Sava. Dacă este vreun sarb curajos, un este mai curajos decat Sfantul Sava. Dacă este vi e u n sarb credincios nu este mai credincios decat '•I.mtul Sava. Dacă este vreun sarb nemuritor nu este iu.ii nemuritor decat Sfantul Sava. Fraţilor, surorilor şi copiii mei, nu există bine uutentic in istoria neamului sarb, care să nu fie de la i.mtul Sava. Nu există dreptate autentică in istoria poporului sarb care să nu fie de la Sfantul Sava. Nu e - istă libertate autentică in istoria poporului sarb care ă nu fie de la Sfantul Sava. Nu există, nu există şi in .*1 1reilea rand nu există niciun adevăr autentic, niciun .ulevăr nemuritor, niciun adevăr sublim, niciun idevăr slăvit, niciun adevăr veşnic in istora poporului u b care să nu fie de la Sfantul Sava. De aceea: Ne inchinăm cu dragoste Sfantului Sava, bisericii iiibc şi şcolii căpeteniei Sfinţilor. Amin. 79 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Dascălii universului Predica a doua la Sfinţii Trei Ierarhi in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Astăzi Sfanta Biserică slăveşte Trei Mari Sfinţi,! cei mai mari intre cei mari, aceştia sunt Sfinţii Trei] Ierarhi prăznuiţi astăzi. in minunatele rugăciuni ale] slujbelor dumnezeieşti de astăzi sunt numiţi „varfi invăţăturii", culmea invăţăturii: cea mai inaltă treaptă] a invăţăturii, cea mai mare inţelepciune, cei mai mar intre cei mari. Cum au devenit astfel, ce s-a intamplat cu ei? Ne spune Sfanta Evanghelie de astăzi despre] sufletele lor: au implinit poruncile mantuirii şi de] aceea au devenit mari in Biserica Cerească (Matei 5,] 19), iată taina lor. Trăind sfintele virtuţi: cu credinţă] in Hristos, cu dragoste, cu milostivire, cu post, ci rugăciune, cu priveghere, cu ajutorul tuturor acestora ei s-au ridicat deasupra acestei lumi. Au devenit nuj numai dascălii oamenilor, ci Dascălii universului/ Au propovăduit Evanghelia şi Adevărul Domnului] Hristos, le-au răspandit in această lume nu numa printre oameni, ci şi printre ingeri precum şi printre toate făpturile. Astfel ei sunt mari inaintea lui| Dumnezeu. Ei sunt nu numai mari Dascăli, ci sunt şi mar rugători inaintea lui Dumnezeu. Ei ne dobandesc prii rugăminţi de la Domnul puterea şi tăria ca şi noi Sc putem trăi după Sfanta Evanghelie, ca şi noi să puter face fapte evanghelice, ca şi noi să putem crede ci credinţa evanghelică, să iubim cu iubirea evanghelice 80 Cuvinte despre veşnicie i să fim smeriţi cu smerenia evanghelică. Toate u (‘stea ei le-au format mai intai in ei inşişi şi apoi in ii >ţi urmaşii lor duhovniceşti, cărora, slavă Domnului, iparţinem şi noi, creştinii de astăzi. Aceasta este marea lor lucrare apostolică. Prin .i< vastă lucrare a tuturor Sfinţilor Apostoli, ei se şi numesc intocmai cu Apostolii, identici, egali cu ei. Aceasta inseamnă că ei au propovăduit Buna Vestire i Domnului Hristos şi au răspandit-o şi in sufletele noastre şi ne-au dăruit putere dumnezeiască ca şi noi impreună cu acest har să trăim in această lume şi ca ă ne pregătim pentru viaţa din cealaltă lume, pentru v 1.1 ţa nemuritoare. Căci, iată, noi suntem creaţi pentru nimic mai puţin decat pentru Viaţa veşnică. Iar Viaţa veşnică cum se agoniseşte, cum se cultivă? in felul acesta: piin Dreptate veşnică, prin Iubire veşnică, prin Adevăr veşnic. Toate acestea sunt intru Domnul Iisus 11 ristos şi in Biserica Sa, şi toate ni le dăruieşte nouă, i .1 să ne hrănim sufletele noastre in această lume şi in i c.ilaltă cu hrană veşnică, dumnezeiască. Căci trupul ml hrănim cu hrană pămantească, iar sufletul cu ic il hrănim? Sufletul il hrănim cu Adevărul ceresc, i n Dreptatea lui Hristos, cu Dragostea cerească, cu I >ragostea lui Hristos. De aceea este lucrarea noastră I ’<■ pămant foarte responsabilă şi importantă. Tot ceea i <• faci, de fapt faci pentru veşnicia ta. Tu nu eşti un urcător, tu eşti fiinţă omenească, eşti netrecător, eşti i ivat pentru veşnicie. Nu pentru aceea ca viaţa ta să dureze cincizeci, o sută de ani, iar apoi in cimitir, in moarte, in mormant. Nu! Domnul ne-a creat pentru 81 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Viaţa veşnică in acea lume şi această Viaţă veşnică incepe de aici de pe pămant, incepe de la Biserica lui [ Hristos, de la Evanghelia lui Hristos. De aceea a şi devenit Dumnezeu om. De aceea a şi coborat Dumnezeu din Ceruri pe pămant ca pe noi să ne ridice de pe pămant la Ceruri. Aceasta] este intreaga lucrare a Domnului Hristos, aceasta] este randuiala mantuirii, acesta este intregul Său program faţă de noi oamenii: ca să ne facă pe noi capabili să inlăturăm tot ceea ce este trecător şi să] trăim ceea ce este veşnic incă de aici de pe pămant. Căci viaţa noastră veşnică incepe de pe pămant dacă I trăim cu credinţă in Domnul Hristos, cu rugăciune,] cu post, cu priveghere, cu toate celelalte sfinte virtuţi] evanghelice. Marii Sfinţi ai lui Dumnezeu, Sfantul 7 Vasile cel II Mare, Sfantul Grigore Teologul, Sfantul Ioan Gurăl de Aur s-au rugat Domnului şi pentru noi, creştinii] păcătoşi de astăzi, mai ales pentru noi păcătoşii, mult păcătoşii sarbi, să mergem pe calea lor. Ca săi ne conducă pe calea credinţei evanghelice, pe calea] iubirii evanghelice şi a dreptăţii şi a adevărului, ca săi nu ne poticnim şi să cădem in păcate infricoşătoare şi aducătoare de moarte, ci şi să ne indemnăm şi să] ne pregătim pentru viaţa nemuritoare şi veşnică in impărăţia Cerurilor. Cu rugăciunile lor sfinte şi] slăvite, fie ca Domnul Dumnezeu să ne miluiască şi] pe noi păcătoşii. Amin. 82 întâlnirea omului cu Dumnezeu Predica a patra la intampinarea Domnului (1977) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Astăzi prăznuim intampinarea Domnului. Cine .1 intalnit cu cine? S-a intalnit omul cu Dumnezeu. Ac esta este cel mai minunat eveniment in această Iu ine. Aşa cum candva insuşi Apostolul Toma s-a uuloit de invierea Domnului Hristos: Dacă nu voi pune unuia mea in coasta Lui, nu voi crede (Ioan 20, 25), iar I >omnul a indeplinit această dorinţă naivă a Sfantului ucenic şi Apostol, şi i S-a arătat, ca intr-adevăr să pună mana sa in coasta Mantuitorului. El a adeverit m mod evident ceea ce noi toti dorim, ceea ce noi toti i leptăm - adică biruinţa asupra morţii, invierea din morţi. intr-un chip asemănător s-a intamplat şi astăzi. I’u-ainţeleptul şi invăţatul, blandul Simeon avea in iur de două sute şaptezeci de ani. Ce s-a intamplat ii unei cand a avut loc intampinarea sa, intalnirea ,i, intalnirea sa cu Dumnezeu? in vremea aceea, impăratul egiptean a randuit să se traducă cărţile evreieşti in limba lui grecească. Şi de aceea şaptezeci de oameni din cei mai invăţaţi au tradus fragmentele •lintei Scripturi. Şi acest Simeon a ajuns la cartea ' 'l.intului Isaia: Iată, Fecioara va lua in pantece şi va naşte Im şi vor chema numele lui Emanuel, care se talcuieşte: • ii noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14; Matei 1, 23). El s-a oprit. Cum poate fecioara să nască fiu? Nu, aceasta nu ■ •■•te posibil, voi schimba, voi spune: femeia va naşte Cuvinte despre veşnicie 83 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie fiu. in acest timp i s-a arătat ingerul şi i-a poruncit: Nu, nu schimba nimic din Sfanta Carte. Aşa va fi | cum este scris: Fecioara va lua in pantece şi va naşte fiul şi vor chema numele lui Emanuel, aceasta s-a spus dej Dumnezeu. Şi pentru ca Bătranul să se incredinţeze cu adevărat, ingerul i-a zis: Iată, nu vei muri pană! nu vei vedea aceasta de care te-ai indoit acum, ca să ] vezi că, intr-adevăr, fecioara va naşte om, pe Hristos, Dumnezeu şi Om. Şi de aceea a trăit Sfantul Simeon j două sute şaptezeci de ani, plin de Duh Sfant, d e ! evlavie şi credinţă. in ziua de astăzi Duhul Sfant l-aj călăuzit să meargă in templu căci acolo avea să-L intalnească pe Domnul Iisus. Aceasta s-a şi intamplat. El L-a intalnit, L-a luat in mainile sale pe Prunc, pe j Pruncul Iisus, şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău,i Stăpane, după cuvantul Tău, in pace, că văzură ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gătit-o inaintea feţei tuturor ] popoarelor (Luca 2, 29-30). Ce fel de descoperire este aceasta, ce fel de adevăr este acesta pe care l-a descoperit Duhul Sfant Sfantului Simeon? Aceasta, că Fecioara L-a născut pe j Biruitorul morţii, pe Mantuitorul lumii. Izbăvitorul) de ce, de cine? De păcat, de moarte, izbăvitorul de diavol, izbăvitorul de iad. intr-adevăr, in acel moment Dumnezeu l-a povăţuit, Duhul Sfant l-a incunoştiinţat, şi el a văzut ce va face acest Prunc cand va creşte, cand va deveni om, cand va deveni făcător j de minuni şi propovăduitor. El este Mantuirea, iată, j ochii mei văzură mantuirea Ta. Mantuirea! Duhul Sfant a scos inaintea ochilor duhovniceşti ai Sfantului Simeon tot ceea ce Domnul a lucrat, tot ceea ce 84 Cuvinte despre veşnicie I >oinnul a făcut pentru slobozirea oamenilor de păcat, de moarte, şi prin aceasta a arătat calea mantuirii, m.intuirea de păcat, mantuirea de moarte, izbăvirea dr diavol. Aceasta este mantuirea pe care a dăruit-o I I lumii. Şi toate acestea le-a văzut Sfantul Simeon, dr aceea este praznicul de astăzi intampinarea - intalnirea omului cu Dumnezeu, a omului păcătos cu Mantuitorul lumii, cu Domnul Hristos. Noi ştim din istorie, chiar din zilele Apostolilor i pană astăzi, cum s-au intalnit oamenii cu Domnul Mustos. S-a intalnit Saul cu El şi a devenit Pavel (luptele Apostolilor 9, 3-8). Talharul de pe cruce s-a intalnit cu Dumnezeu, cu Domnul Iisus Hristos pe I I ii ce, şi din acea zi a fost dus in Rai (Luca 23, 42-43). ' • .i intalnit Zaheu vameşul şi a devenit Apostol (Luca l'>, 5-9). S-a intalnit Maria Magdalena, scoasă din nunţi, din care scosese şapte demoni, şi a devenit M.inta Magdalena. Şi astfel, in nenumărate randuri, nenumăraţi oameni s-au intalnit / cu Domnul Hristos i intru El şi prin El au dobandit izbăvirea de păcate •i Viaţa veşnică. Au dobandit Adevărul veşnic, I M eptatea veşnică, Dragostea veşnică şi tot ceea ce I Munnezeu aduce omului atunci cand El se iveşte in .u vastă lume. Şi pentru noi, creştinii, cand este prima intalnire < n Domnul Hristos? Atunci cand ne botezăm. Căci mii in Hristos v-aţi botezat, in Hristos v-aţi imbrăcat ((..ilateni 3,27), spune Sfantul Apostol. Asta inseamnă .noastă intalnire cu Dumnezeu, această imbrăcare m Dumnezeu a firii noastre, aceasta este slobozirea de păcate, de vicii, de patimi, de tot ceea ce este C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie demonic, de tot ceea ce este murdar. Această intalnir≫ cu Domnul Hristos este cel mai important eveniment din viaţa fiecăruia dintre noi. intalnirea noastră cty El. Noi, de fapt, ne intalnim cu Domnul Hristos iif fiecare zi. Atunci cand stai la rugăciune, iată, a c e a s≫ este incă de pe acum intalnirea ta cu Domnul Hristosl Cand faci fapte bune, fapte bune evanghelice, aceasta este de asemenea intalnirea cu El. Astfel, prin acestR intalniri trăim in duh, trăim in Adevărul veşnic, iil Dreptatea veşnică, in Dragostea veşnică, trăim ceeJ ce este al lui Hristos, trăim ceea ce este dumnezeiesc! ceea ce a simţit şi a văzut Sfantul şi Dreptul Simeon it\ ziua prăznuită astăzi cand a luat in sfintele sale braţJ Pruncul - pe Domnul Hristos. De aceea, acest Sfant mare Praznic de astăz* fraţilor, să ne fie nouă spre cercetarea noastră. Cuni ne intalnim noi cu Domnul Hristos, in ce fel, cun trebuie să te intalneşti cu El? Ce este Sfanta impărtăşanie? Aceasta esti primirea Domnului Hristos intru noi. Aceasta esti imbrăcarea intru Hristos a omului, aceasta est< dăruirea tuturor puterilor cereşti omului. Aceasta esti intalnirea atat de importantă, nesfarşit de importantă! Şi aşa mai departe: rugăciunea, postul, milostenia! fiecare faptă bună - sunt intalnirea noastră cil Domnul Hristos. Preasfanta Maică a Domnului, care ni L-a născuţi după cum aţi auzit din minunatele noastre cantări (din tropar): ea a născut pe Soarele Dreptăţii, Care 0 luminat toată lumea. Şi să ne străduim ca impreună ci Sfantul Bătran Simeon să ne incredinţăm Domnulu 8 6 Cuvinte despre v eşnicie I liislos, ca pe El să-L primim in sufletele noastre ca I•< biruitorul morţii. Căci el a luat in braţele sale pe Domnul Hristos şi a văzut in El mantuirea lumii, in.intuirea intru Dumnezeu-Omul, Domnul Hristos, 1 .in- ne-a dăruit nouă invierea. Iar biruinţa asupra morţii, invierea - aceasta este evenimentul cel mai important in viaţa lui Hristos. Şi dacă il ai pe El, eşti t i i .ulevărat creştin. Iar aceasta inseamnă că te-ai prins l.i luptă corp la corp cu moartea, cu păcatele, ca să le nimiceşti şi să-ţi asiguri Viaţa veşnică prin invierea ilIii morţ/i. Fie ca Bunul Dumnezeu să intărească această milinţă puternică in noi, ca să biruim moartea • luliovnicească intru Domnul Hristos cel inviat şi ca i 11 * “I să aşteptăm şi marele Praznic - invierea lui Mii .los. Ca să-L slăvim pe El, Singurul Biruitor al i ţii, Singurul Mantuitor al lumii. Amin. 87 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ■ Taina mai presus de taină Predica intai la Buna-Vestire (1965) Nici Crăciunul, nici Paştele, nici Boboteaza, nici j Schimbarea la Fată nu sunt numite Buna-Vestire. Şi iată că Praznicul de astăzi se numeşte Buna-Vestin De ce? Ce fel de Bună-Vestire a coborat din Ceruri? c 4 s-a intamplat in amara noastră viaţă lumească? Oarfli este posibilă Buna-Vestire in lumea in care există! moartea? Oare este posibilă adevărata dreptate înl lumea in care totul se preface in spasmele morţii, inaintea monstrului morţii? Astăzi s-a petrecut cea mai mare Bună-Vestire. Ce s-a intamplat? Astă Sfantul Arhanghel Gavriil vine la Sfanta Fecioară ş: ii aduce la cunoştinţă această Bună Vestire: Vei naşti Fiu şi vei chema numele lui Iisus-Mantuitorul şi impăraţi Lui nu va avea sfarşit (Luca 1, 31-33). Cum este posibiL ca Domnul şi Dumnezeul necuprins să Se nască dini fecioară? Cum să Se zămislească in trupul Preasfintei I Fecioare? Taina aceasta este mare, mai presus decat toate tainele. Căci ce a adus Domnul cu Sine şi cine estel Domnul Hristos? El, Singurul Adevăratul Dumnezeu,' S-a pogorat in lumea noastră pămantească plină de dumnezei mincinoşi şi a arătat şi cu adevărat a dovedit că este Dumnezeul cel Adevărat, Singurul Dumnezeu intre toţi Sfinţii, Căruia de-a pururi, cu vrednicie I se pleacă toată făptura. Şi in timp ce El se află in lumea aceasta, dăruieşte cu uşurinţă fiecăruia dintre noi Cuvinte despre veşnicie uli vi .o/irea de dumnezeii mincinoşi. Nu numai atunci, •ii mu două mii de ani, cand Domnul S-a făcut om şi '• ,i pogorat pe pămant, erau dumnezei mincinoşi. '■! .islăzi lumea este plină de dumnezei mincinoşi, [Mină de dumnezei nepoftiţi, oameni care vor I schimbe pe Unicul Dumnezeu cel Adevărat cu ri mşişi. Este plină de ei Europa şi Asia şi America mi Africa. Este plină de hristoşi mincinoşi, este pliii.1 de proroci mincinoşi, este plină de dumnezei it ii iu inoşi. Şi atunci cand eşti tulburat in lumea plină il< dumnezei mincinoşi şi te intorci către Singurul Dumnezeu cel Adevărat, către Domnul Hristos, ulm u i din suflet fuge tot intunericul, tot intunericul şi itii.virea care il scapă de dumnezeii mincinoşi. Atunci in ,ipărţii Singurului Dumnezeului celui Adevărat i simţi cum intregul Cer intră in sufletul tău, cum im lihna şi pacea, toţi ingerii impărătesc intru tine. Domnul Hristos in această lume impreună . ii .idevărata Sa Dumnezeire veşnică! Iată, El este impreună cu imensa Bună-Vestire, căci veşnicul Adevăr Dumnezeiesc este Buna-Vestire pe care I >i unnul Hristos a creat-o şi a oferit-o lumii, in primul nu ui a oferit-o lumii. Nu numai că a vorbit despre .≫≪Ii*văr, ci a arătat că El este Adevărul (Ioan 14, 6), Adevărul dumnezeiesc veşnic. Şi apoi, nu este minunată Vestea cea Bună că Domnul Hristos ne-a dăruit nouă, oamenilor, Viaţa veşnică? El este Viaţa cea Veşnică şi dumnezeiască i ne-a dăruit aceasta prin invierea Sa, prin biruinţa i upra morţii. Mai există oare pentru om o Veste mai Hună ca aceasta? Mai există vreo Veste mai Bună ca 89 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie aceasta, că moartea este biruită şi este inlocuită de Viaţa veşnică, pe care Domnul Hristos o dăruieşte fiecăruia care crede in El?! Cine va putea număra toate Veştile Bune pe care Domnul Hristos ni le-a adus in această lume? Ce putem spune despre invăţătura Sa sfantă, despre Sfanta Sa Evanghelie? Iată, aceasta este invăţătura dumnezeiască, veşnică, netrecătoare, invăţătura care ne spune toate tainele vieţii noastre omeneşti şi in lumea aceasta şi in cealaltă. Ne spune intreaga soartă omenească atunci cand este impreună cu Dumnezeu şi impotriva lui Dumnezeu, şi intreaga soartă amară şi infricoşătoare atunci cand omul este in preajma diavolului prin păcate, prin păcate nepocăite. Evanghelia Domnului Hristos este cu adevărat Vestea cea Bună nevăzută in lumea aceasta, Vestea cea Bună pentru fiecare fiinţă omenească in toate lumile. Şi tot ceea ce este al lui Hristos, fraţilor, totul este de fapt Bună Vestire langă Buna Vestire, fiecare concepţie a Sa, fiecare părere de-a Sa, fiecare minune de-a Sa, fiecare lucrare de-a Sa: Bună Vestire langă Buna Vestire! Şi, de aceea, de la venirea Sa in această lume, pămantul a devenit Cer, aşa cum se spune in rugăciunile citite astăzi in biserică. Atunci cand pămantul devine lăcaş dumnezeiesc, atunci intr-adevăr Domnul este impreună cu noi. De aceea ziua de astăzi este de fapt Praznicul Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu, Vestea cea Bună a Preasfintei de Dumnezeu Născătoare. Căci ea a implinit intreaga Evanghelie a Domnului Hristos. Ea a trăit in iadul vieţii noastre pămanteşti intr-un mod 90 i i de neprihănit, aşa de sfant incat s-a invrednicit 1 nască pe Dumnezeu şi să devină Născătoare de I iimmezeu. Noi oamenii nu ne putem inchipui o slavă ţi 111 inste mai mare decat aceea ca fiinţ/a omenească să drvină Născătoare de Dumnezeu, Maică a Domnului. < < slavă, ce cinste, ce măreţie! Aceasta aparţine ei, htngurei celei fără de păcat, pe langă Dumnezeu hm mai desăvarşită in neamul omenesc, Preasfanta M.iică a Domnului. Ea este intreagă intruparea luiuror Veştilor Bune ale lui Hristos. Dacă nu ar fi I.' I ea, nu ar fi fost Dumnezeu in această lume. Dacă un ar fi fost ea, nu ar fi fost creştinismul in această lume. Dacă nu ar fi fost ea, nu ar fi fost Dumnezeu cel Adevărat in această lume. Dacă nu ar fi fost ea, nu ar li lost Adevărul veşnic in această lume. Dacă nu ar fi l<> l ea, nu ar fi fost Evanghelia lui Hristos. De aceea im este fără de asemănare mai slăvită decat Heruvimii i Serafimii. De aceea la acest mare şi sfant praznic ne inchinăm şi ne rugăm Preasfintei Maici a Domnului, Atotbucuria noastră, ca să se roage necontenit I ’ rea iubitului Său Fiu, Singurului Dumnezeului ' el Adevărat şi Domnului Hristos, pentru neamul omenesc, pentru fiecare fiinţă omenească, pentru hei-are zidire din lume, pentru fiecare pasăre, pentru hei are animal, pentru fiecare creatură, pentru fiecare tea, căci totul pană la ea şi fără ea s-a scufundat in moarte, in păcat şi in intuneric, şi de la ea şi prin ea iotul se ridică deasupra morţii, deasupra păcatului, i se grăbeşte şi zboară spre lumile cereşti. Fie ca ea, mgura Curată şi Preabinecuvantată Născătoare de ....._........ ........ ..........Cuvinte despre veşnicie 91 T C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie >r n Dumnezeu, Atotmilostiva Maică a tuturor fiinţelor omeneşti, să ne conducă şi să ne călăuzeasc neintrerupt in viaţa noastră zilnică, in fiece zi şi in fiece noapte, pentru ca prin intreaga noastră viaţă să-I slujim Domnului, Singurului Dumnezeu celui [ Adevărat, lui Iisus Hristos, in toate lumile şi astfel să| ne izbăvească de păcate, de moarte, de diavol, de iad şi veşnic să-I slujim Minunatului Domn Iisus Hristos intotdeauna să cădem in genunchi la rugăciuni către Preasfanta Maică a Domnului, către aceasti Bucurie mai presus de bucuria neamului omenesc, către această Sfantă mai presus de Arhangheli şi mai presus de ingeri. Fie ca ea să ne fie intotdeauna protectoare şi conducătoare şi călăuzitoare prin intreaga viaţă şi in lumea aceasta şi in cealaltă, ca intreaga noastră viaţă să fie spre lauda şi slava Singurului Adevăratului Dumnezeu, a Domnului Iisus Hristos, Fiului Preasfintei Maici a Domnului, singurei Adevăratei Născătoare de Dumnezeu. Ei i se cuvine cinstea şi slava şi lauda şi toate rugăciunile noastre, şi pentru ale sale rugăciuni, Fiul său cel Minunat, Domnul Hristos, să primească rugăciunilef noastre şi suspinele noastre şi să-i mantuiască pe toţi şi pe toate. Amin. 92 Cuvinte despre veşnicie Evanghelia Sfântului Cneaz din Kosovo Predica la ziua inainte-vederii (1966) Astăzi este ziua inainte-vederii! Ce veste bună! c Evanghelie ne aduce la cunoştinţă sfantul mare şi infricoşător praznic! Iată, inaintea tuturor ni-1 trimite |>(* minunatul Sfant al lui Dumnezeu, pe Ţarul Lazăr. In impărăţia Cerurilor el işi ţine capul pe farfurie. A icnit ziua, ziua in care Serbia Cerească trece cu succes •v.imenul ei straşnic, ziua in care Sfanta Evanghelie a ■l.intului Sava deschide pagina amară, infricoşătoare i ( .olgotei ei sarbeşti. Sfantul Cneaz s-a hotărat in im mele intregului popor pentru impărăţia Cerurilor, .vi impărăţia pămantească este pentru puţin timp, ii cea Cerească este pururea veşnică. A trebuit să aleagă intre Adevăratul Dumnezeu, I >< >mnul Hristos, şi uraganul de la est care a purtat l’cste Balcani ateismul specific. Şi Sfantul Cneaz ni a putut să procedeze altfel. Sfantul Cneaz nu a l*iilut să incheie altfel istoria Sfantului Nemania, i impreună cu tot poporul său a hotărat să meargă |m> calea Evangheliei Sfantului Sava, pe calea slujirii I'omnului Hristos, pe calea menţinerii Sfintei 'd ini. Da! Sfinţii Nemania au avut un singur scop, in singur dor: ca Serbia să se preschimbe in Sfanta ■crbie; ca intregul pămant sarbesc să se transforme ii ctitorie dumnezeiască; intr-o măreaţă, imensă n.uiăstire in care se va sluji numai lui Dumnezeu, ui mai Domnului Hristos. 93 Dacă am vrea in cateva cuvinte să spunem şij să exprimăm această Sfantă Evanghelie a Sfinţilor ■ Nemania, incepand de la Sfantul Sava şi Sfantulj lui tată, Simeon, această Evanghelie spune: HristosJ inainte de toate şi mai presus de toate! Totulj pentru Hristos, iar pe Hristos pentru nimic! Sfanta Evanghelie a Sfantului Sava, Sfanta Evanghelie al Sfinţilor Nemania, iată Evanghelia Sfantului Cneaz şij Ţar Lazăr din Kosovo. Singura Evanghelie sarbească, | Evanghelia care plăsmuieşte Sfanta Serbie, intreaga tară o transformă in biserică - / biserica in care se slujeşte Domnului. Şi această Sfantă Serbie au făcut-oj ei, Sfinţii Nemania. Ce reprezintă această Sfantă Serbie? Sfanta Serbie, aceasta este singura continuă, necontenită slujire adusă lui Dumnezeu. Aceasta este acea minunată Evanghelie pe care o proclamă Domnul j Hristos poruncind tuturor oamenilor din toate timpurile: Căutaţi mai intai impărăţia lui Dumnezeu şf dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33). Evanghelia Sfantului Sava aceasta caută. Sfanta Serbie aceasta vrea - numai aceasta! inainte de toate şi mai presus de toate impărăţia lui Dumnezeu şi Dreptatea Sa! Iată, acestea sunt forţele creatoare: Dreptatea dumnezeiască, Adevărul dumnezeiesc, Dragostea dumnezeiască. Acestea sunt acele puter sfinte care formează şi zidesc Sfanta Serbie, această Dreptate veşnică şi sfantă Dreptate dumnezeiască. Şi ce a vrut Sfanta Serbie, Serbia lui Nemania? Ea a vrut ca să sfinţească lumea. Ea s-a construit singură, Cum? in primul rand cu ajutorul sfintei şcoli. Căci ce C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ____ = ^ - ______ J 94 Cuvinte despre veşnicie .Inuieşte omului invăţătura evanghelică, invăţătura I >otunului Hristos, invătătura Sfantului Sava? 11.n uieşte cunoaştere despre Viaţa veşnică, dăruieşte ■ mi naştere despre Dumnezeul cel Adevărat, dăruieşte ■ mioaştere despre omul cel adevărat, dăruieşte

• mioaştere despre sensul şi scopul vieţii noastre

pămanteşti. insă nu numai cunoaştere; dăruieşte şi 11. ni la putere ca această chemare şi cunoaştere să se preschimbe in viaţă şi cu ele să vieţuim in această lume. Sfanta şcoală - iată, acesta este atelierul pi nu ipal al Sfintei Serbii. Şi ce mai dăruieşte şi ce mai vrea Sfanta Serbie, ‘•i i bia Nemaniilor şi a Sfantului Sava? Sfanta familie, i ara sfanta familie nu există progres in nicio ţară. ’.-i Sfantul Sava a vrut aceasta, Sfantul Cneaz Lazăr i vrut aceasta. Şi Evanghelia Sfantului Sava vrea iur.ista: să sfinţească familia, ca relaţiile din familie, ilintre părinţi şi copii, ale tuturor din casă, să fie i fia Iii sfinte, să slujească unul altuia ca sfinţii fraţi, ■ i sfintele surori. Să slujească Domnului Hristos lii|ind unul altuia, ca toate spre slava lui Dumnezeu an Ir faceţi (1 Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 11). Ca in ea i s e vieţuiască pentru Dreptatea lui Hristos, pentru Ai le vărul lui Hristos, pentru Dragostea lui Hristos; ca i se vieţuiască cu credinţă in Hristos; / / ' ca in familie i s e slujească Domnului, căci slujind Domnului de i i pi noi slujim nouă inşine, slujim veşniciei noastre, lujim impărăţiei noastre Cereşti, slujim mantuirii ulletului nostru. Şi noi, sarbii de astăzi, trebuie să ne cercetăm pr noi inşine. Fiecare trebuie să se cerceteze. Unde 95 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie sunt7 Oare sunt eu in Sfanta Serbie? Oare trăiesc cu adevărat după Sfanta Evanghelie din Kosovo, după Evanghelia Sfantului Sava? Oare este pentru minej Hristos totul şi toate in această lume? Oare este pentru mine Hristos cea mai mare grijă in lumea aceasta? Oare este Hristos Singurul Dumnezeul cel Adevărat al intregii lumi? Oare mă despart incet de El şi fug de El şi mă alătur dumnezeilor mincinoşi ai acestei lumi, ştiinţelor mincinoase, invăţăturilor mincinoasei Fiecare să se cerceteze pe sine insuşi! Cercetarea este foarte uşoară şi pentru mine şij pentru tine: dacă eşti sarb drept, dacă sfanta inima sarbească bate in pieptul tău, tu eşti in intregime de la Domnul Hristos, in intregime in preajma Adevărului Său in această lume şi in cealaltă. Tu eşti in intregime in preajma Sfantului Cneaz Lazăr, tu cu totul tanjeşti in Kosovo după Sfanta Cruce şi după Libertatea de aur. Să nu gandeşti: toate acestea au fost, a fost Kosovo-ul şi a trecut. Şi astăzi este Kosovo, şi astăzi pier nenumăraţi sarbi. Mulţi mor fără inviere, mulţi pier pentru moartea veşnică. insă există şi Sfinţi sarbi care işi pun viaţa pentru Domnul Hristos, işi pun viaţa pentru Sfanta Serbie. Ei nu se văd, nu se aud şi inima lor vibrează pentru Cer mai presus de toate păcatele, mai presus de toate morţile. Inima lor este altar, altarul din Kosovo, pe care ei permanent se aduc jertfă Domnului Hristos, slujind Lui şi neamului lor. 96 r înaintemergătorul Domnului Pu dica intai la Naşterea Sfantului Ioan Botezătorul in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Astăzi slăvim naşterea celui mai mare intre cei im puţi din femeie (Matei 11, 11), a celui mai mare ≪•iu după Preasfanta Născătoare de Dumnezeu. Astăzi slăvim naşterea Zorilor care au premers Zilei .11 .Hării lui Hristos anuntată in această / lume. Astăzi nlflvim naşterea pustnicului, a pruncului şi a omului pustnic, cel care a făcut cunoscut şi a arătat lumii I '≫• Dumnezeu in trup. El este intaiul, el este cel mai important martor. Iată, imediat după naştere, Irod l-a căutat ca a l omoare; atunci cand a ucis pruncii din Betleem (Matei 2,13-18) şi nu l-a găsit pe pruncul Ioan, pe care mama sa l-a dus in pustie şi l-a ascuns in peşteră; el • Irimis soldaţi in templu şi acolo il ucid pe Sfantul ah aria, tatăl său. Nimeni, inaintea acestui mic prunc, nu a mai cunoscut acea bucurie pe care a făgăduit-o Arhistrategul. Iar mama, sărmana mamă, a murit in peşteră şi a lăsat pruncul tanăr de ani, şi nimic mai mult, l-a lăsat singur. Cine a avut grijă de el, căci el • rămas in pustie copil fiind, nu s-a arătat pană la cei treizeci de ani ai săi, după Evanghelia dumnezeiască, ■ ,i Propovăduitor al Evangheliei, ca Premergător al lui Hristos. Cine l-a crescut in pustie, cine? ingerii. I >umnezeu şi ingerii - iată educaţia lor, iată creşterea li h Iar bucuria, unde este bucuria pentru părinţii săi? Bucuria este in Ceruri, veşnica bucurie. Cuvinte despre veşnicie 97 Cand s-a născut pruncul, după opt zile trebui să i se pună numele. Cand prietenii au vrut să-i pun numele tatălui său, Zaharia, Sfanta Elisabeta s-t impotrivit acestora şi i-a pus numele de Ioan, după descoperirea Sfantului Duh (Luca 1, 60). Atunci i-a dat o tăbliţă, o scandurică Sfantului Zaharia, ca sa scrie care este numele său, şi el a scris „numele lui este Ioan" (Luca 1, 63). Şi ce inseamnă numele Ioan? inseamnă har. in intregime plin de bunătăţi cereşti, aceasta inseamnă numele de Ioan: milostenie de la Dumnezeu, cea mai mare milostenie. Şi atunci, abi de atunci a inceput să vorbească Sfantul Zahari s-a umplut de Duh Sfant şi a prorocit despre prunflţ că este Proroc al Dumnezeului Celui inalt şi că est trimis in această lume ca să gătească calea Domnulu (Luca 1, 64-76). Calea prin care lume? Prin puşti acestei lumi. Ce a fost inaintemergătorul in această lume? El nu a vrut să aibă nimic in această lume, nu a vrut niciun bun al lumii acesteia, nicio bogăţie a lumi acesteia. Ce spun? Nu a avut nici acoperiş deasupra capului, nici paine n-a mancat, s-a hrănit cu mier sălbatică, a avut pe el numai o haină din păr de cămil (Marcu 1, 6). Aceasta a fost totul. Toată averea sa. Şi el pe toate acestea le-a avut ca şi cum nu le avea. El a privit prin sine insuşi şi a văzut pustia, pretutinden pustia. A trăit in pustie, insă atunci cand a privit spre oameni a văzut pană la capătul pămantului o nesfarşită pustie din nisip. Căci această lume este transformată din Rai, intr-o infricoşătoare pustie a morţii, in pustia păcatului. C u v io su l I u s t in d e i a C f i if j 98 r Şi, intr-adevăr, viaţa Sfantului in această lume i constat in a merge inaintea Domnului, in a fi l’iccursorul Său, Precursorul Domnului, Care S-a .11.Hat in trup, Precursorul Sfintei Sale Evanghelii, 1’n-c ursorul Bisericii Sale, Precursorul tuturor Apostolilor Săi- aşa cum este numit El in rugăciunile i i iv se citesc astăzi: Apostolul universal. Precursor şi nl tuturor Mucenicilor - da, Mucenic, căci a pătimit ilui cauza lui Irod, fiind ucis. Şi ce a fost viaţa sa ilară nu o necontenită mucenicie din leagăn pană la mormant: pustia, nisipul, viziunea infricoşătoare a păi aţelor omeneşti, a morţii omeneşti - bucurie nu n lost pentru el. Se spune că niciodată nu a ras. Nu r le ceva neobişnuit . La fel scriu şi martorii oculari iu Domnului Hristos că Domnul Hristos nu a ras innodată in această lume. Cum să radă Dumnezeu, I] < .in1 vede oamenii robiţi morţii din toate părţile? < iim să radă inaintemergătorul, căruia Dumnezeu I i i deschis ochii sufletului să privească toate păcatele oamenilor, toate păcatele neamului omenesc? Nu. Trebuia să dispară orice zambet de pe faţa ! marelui Pustnic al lui Dumnezeu, de la Sfantul Ioan botezătorul. El pregăteşte sufletele oamenilor pentru \ mirea Mantuitorului lumii. Cum le pregăteşte? Prin pocăinţă! Aceasta era singura virtute care conducea la Dumnezeu, şi atunci, şi acum. Priviţi astăzi in voi inşivă şi in lumea din jurul vostru: iată, ce vifor al I uratelor, ce furtună a păcatelor, fărădelegi, grozăvii, orori! Ce iţi rămane de făcut, frate? Să te pocăieşti pentru tine şi pentru fraţii din jurul tău, pentru Cuvinte despre veşnicie 99 oamenii din jurul tău. Sunt mulţi care nu vor să se pocăiască, care nu-şi văd păcatele, care nu-şi văd crimele, insă tu, ca creştin, tu pocăieşte-te pentru el şi roagă-te in sineţi pentru el: Doamne, dăruieşte-i pocăinţă! Dăruieşte pocăinţă fraţilor din jurul meu, iar in primul rand dăruieşte-mi pocăinţă mie insumi! Invaţă-mă să mă lupt impotriva păcatului şi să stăpanesc orice păcat din mine. Căci ce vrea pocăinţa, pentru ce este pocăinţa in această lume? Ca să omoare păcatul care este in tine şi in mine, ca să omoare păcatul din lume. Aceasta a fost principala propovăduire şi Evanghelia de seamă a Sfantului Ioan Botezătorul - pocăinţa. Şi Domnul Hristos a inceput de la pocăinţă. El a acceptat această deviză a mantuirii, El Şi-a inceput astfel propovăduirea: PocăiOi-vă, căci s-a apropiat impărăţia Cerurilor (Matei 4, 17), ca să arate că Sfantul Ioan este prorocul şi precursorul Său; că aceeaşi Evanghelie o incepe Ioan şi o implineşte insuşi Domnul Hristos, insuşi Dumnezeu. Ce bogăţie a dăruit Domnul lumii prin fiecare Sfant? Iată, o astfel de bogăţie a făcut-o cunoscută şi a anunţat-o prin intaiul Său Apostol - prin Sfantul Ioan Botezătorul; prin intaiul Său Evanghelist - Sfantul Ioan Botezătorul. Şi toti ceilalţi Sfinţi ~ / / / ai lui Dumnezeu,’ toţi reprezintă această intruchipare a biruinţei asupra păcatului. in primul rand asupra păcatului, iar dincolo de păcat - asupra morţii, iar dincolo de păcat şi moarte - biruinţa asupra diavolului. Iată aceasta este fiecare Sfant: biruinţa fiecăruia dintre noi prin această putere a lui Hristos: prin Dreptatea veşnică C u v io su l I u s t in d e l a C euf. 1 100 Cuvinte despre veşnicie dumnezeiască a biruit toată nedreptatea acestei lumi. Nu mai este minciună, nu mai este neadevăr I ••• care tu să nu-1 poţi inlătura de la tine, dacă eşti • lestin adevărat. Căci Domnul Hristos este Adevărul, \ eşnicul Adevăr, tot Adevărul intregii lumi. Tot ceea i * * există in această lume, dacă nu este de la Hristos i impreună cu Hristos, este minciună, este amăgire, r .te inşelare. Numai Adevărul Său este Adevărul veşnic, Adevărul nemuritor: niciun fel de moarte nu poate să-l nimicească, niciun fel de om nu poate i I piardă, niciun luptător impotriva creştinismului, nit iun luptător impotriva Bisericii. Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile marilor '■ăi Sfinţi, să deschidă ochii sufletelor omeneşti, ca să Im eapă să vadă Adevărul şi să se trezească. Noaptea e P sfarşite; ziua este aproape (Romani 13, 12). Noaptea in i are impărăteşte păcatul şi moartea trece, ziua lui I li istos se arată, ziua Domnului Hristos Celui inviat, • .ne biruieşte moartea in fiecare suflet in intreaga lume şi asigură Viaţa veşnică fiecărui creştin care • iede in El. 101 învierea Preasfintei Maici a Domnului Predică la Adormirea Preasfintei de Dumnezeu Născătoare (1974) Iată, astăzi, fraţi şi surori, prăznuim primul praznic, prăznuim o altă inviere. La cea dintai invierR a inviat Hristos. Iar astăzi este altă inviere, invierea! Preasfintei Maici a Domnului, care s-a urcat cu trupul la Ceruri. Astăzi ea a trecut la cele veşnice, aşa cum treJ oamenii la cele veşnice. insă atunci cand toţi Apostoli≫ au petrecut-o şi au inmormantat-o, la inmormantare, din ingăduinţa Domnului, nu a fost prezent Sfantul Apostol Toma. Cand a venit peste trei zile, el şi-a făcuta cunoscută dorinţa de a săruta mormantul şi sfinteiR moaşte ale Născătoarei de Dumnezeu. Cand au m e ri la mormant şi l-au deschis, au văzut că nu mai est* trupul Preasfintei Maici a Domnului. Trupul ei îl luase Domnul la Ceruri. Aceasta s-a arătat in aceeaşi zi, căci Preasfanta Maică a Domnului s-a arătat spre seară tuturor Apostolilor şi a făcut cunoscut că ea a plecat la Fiul său, deasupra tuturor Cerurilor. Astfel, intaia după Domnul Hristos, Maica Domnului şi Născătoarea de Dumnezeu a ajuns să, cunoască această mare bucurie, să se inalţe cu trupul şi să invieze cu trupul, aşa cum Fiul său a inviat. Prifll acestea ea a arătat ceea ce a voit Domnul prin invierea Sa. Aceasta inseamnă că, in această lume, El a inviat-o din morţi, a inviat trupul ei, ca să arate că noi vom C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i i Cuvinte despre veşnicie n iv ia in ziua infricoşătoarei Judecăţi. incă o dovadă a ,H i'steia este şi marele praznic de astăzi, cand trupul l’reasfintei Maici a Domnului s-a ridicat deasupra luiuror Cerurilor. Aceasta este calea noastră, aceasta t ste calea fiecărui om. Aţi auzit astăzi Sfanta Evanghelie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci cand a venit in casa prietenilor Săi, a lui Lazăr şi a surorilor sale (Luca 10, IK 42), Domnul a invăţat ca dintotdeauna adevărurile ilmrmezeieşti. Atunci sora mai tanără, Maria, s-a r.czat la picioarele lui Iisus şi asculta cuvantul Său. I n Marta, casnica, sora mai mare, se străduia ca să-L intampine mai bine pe Mantuitorul, să pregătească i ,il mai bine ceva pentru pranz. Şi Marta, in grabă lnnd, ii zice: Doamne, spune-i deci să-mi ajute. Iată, am multă treabă. Iar El ii zice: Marto, Marto, te ingrijeşti şi l'i utru multe te sileşti; dar un lucru trebuie, un lucru este Jr trebuinţă (Luca 10, 38-42). Ce inseamnă aceasta? Să ii credinţă in Domnul Hristos şi să asculţi poruncile ■•ile şi să implineşti invăţăturile Sale. Maria partea bună şi-a ales, spune Mantuitorul (Luca 10, 42), acest mgur lucru este de trebuinţă fiinţei omeneşti in această lume: să creadă in Singurul Dumnezeu, Cel Adevărat, i să trăiască după poruncile Sale, acest singur lucru , ic de trebuinţă fiecărei fiinţe omeneşti. Aceasta ne .ii.Uă Sfanta Evanghelie de astăzi, a Preasfintei Maici i I )omnului. Căci şi noi trebuie să inviem in ziua Inlricoşătoarei Judecăţi. Şi noi trebuie să ieşim din impui, care astăzi este cu noi, ca şi el să se curăţească 103 T şi să invieze in Viaţa veşnică. Aceasta se va petrecR fără indoială, dovada este faptul că Domnul a inviat cu trupul şi viază cu trupul in Ceruri, şi deasupra tuturor Cerurilor. Şi acelaşi lucru s-a petrecut şi cu Preasfanta Maică a Domnului, şi ea viază in Ceruri! şi deasupra tuturor Cerurilor. Căci ea, cea dintai, a implinit Evanghelia Domnului Hristos. Preasfanta! Maică a Domnului, născandu-ne pe Mantuitorul, a implinit toate poruncile Sale pe pămant (Luca 3, 5 l | 10, 28), şi astfel a dat tuturor oamenilor pildă ca şi noi să facem la fel. Nu numai aceasta, dar ea dăruieşti fiecăruia forţa şi puterea să se intoarcă spre ea şi s| implinească poruncile Domnului Hristos. Şi Preasfanta Maică a Domnului arată prii* nenumărate minuni că ea este, cu adevărat, dupl Domnul Hristos, intaia Apărătoare a neamului omenesc, şi că tot ceea ce are loc in Biserică sfj intamplă prin ea. Ea ni L-a născut pe Dumnezeu şl prin aceasta ne-a dăruit toate bunătăţile cereşti, toat≫ vrednicia cerească. De aceea, spune un Sfant PărinteJ toate darurile pe care ni le-a adus Domnul Hristos, ni le-a adus prin Preasfanta Sa Maică, prin PreasfantR Născătoare de Dumnezeu. Şi nouă ne trebuiR aceste daruri, darurile vieţii, ne trebuie Adevărul dumnezeiesc, Dreptatea dumnezeiască, Binelf dumnezeiesc, Dragostea dumnezeiască, toate acestei ne sunt de trebuinţă. Şi toate acestea le dobandim d f la Domnul Hristos prin Preasfanta Maică a Domnului! care se roagă pentru noi, care cere in rugăciune toata darurile Sale dumnezeieşti pentru fiecare făpturi omenească ce i s-a adresat pentru ajutor. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie J 104 ______________________________________ 1 Cuvinte despre veşnicie Fie ca ea să fie mijlocitoare intre noi şi Fiul său I Mnnnezeiesc şi să ne dăruiască puterile dumnezeieşti >• n e sunt de trebuinţă pentru a duce viaţă cucernică in această lume. Iar viaţa noastră incepe aici pe l'.lmant şi se continuă in toate veacurile. Fie ca Preasfanta Maică a Domnului să ne conducă şi să ne i alauzească intreaga noastră viaţă şi să ne scoată din w r a s tă lume, să ne facă să intrăm in cealaltă lume, In impărăţie, in impărăţia veşnică a Fiului său, ca să | m i lom şi noi, nevrednicii, să-L slăvim pe Minunatul Mu Fiu, pe Domnul şi Dumnezeul şi Mantuitorul Ilustru Hristos şi pe ea să o avem totdeauna călăuză In to a te lumile şi vieţile. Amin. 105 Primul Mucenic al Noului Testament Predica intai la Tăierea capului Sfantului Ioan Botezătorul (1964) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Astăzi este mica Vinere Mare, altă Vinere Mare. Căci astăzi a fost ucis cel mai mare intre cei născuţi din femeie - Sfantul Ioan Botezătorul şi inaintemergătorul Domnului. in Vinerea Mare oamenii L-au dat morţii pe Dumnezeu, L-au răstignit pe Dumnezeu. in ziua sfantului praznic de astăzi oamenii l-au ucis pe cel mai mare om. Cel mai mare - aceasta nu o spun eu. Care va fi lauda mea pentru marele şi slăvitul inaintemergător al Domnului, pe care buzele Domnului l-au lăudat mai mult decat pe oricare om, mai mult decat pe oricare dintre Apostoli, dintre ingeri, dintre Proroci, dintre Drepţi, dintre inţelepţi. Căci buzele Domnului au spus despre el: Acesta este cel mai mare intre cei născuţi din femeie (Matei 11, 11). Nu este laudă mai mare in această lume. Da, praznicul de astăzi este o altă Vinere Mare. De ce? Crima săvarşită in ziua de astăzi, atunci cand Irod a ucis pe cel mai mare intre cei născuţi din femeie,i nu este mai mare decat crima săvarşită in ziua Vinerii Mari. De ce Mantuitorul l-a preamărit pe marele Sfant Ioan Botezătorul ca pe nimeni altul dintre oameni? De ce, fraţilor? Pentru că Sfantul inaintemergător intruchipează intru sine, in persoana sa, toate virtuţile Cerului, toate virtuţile tuturor Prorocilor, ale tuturor Apostolilor, ale tuturor Mucenicilor, ale ingerilor C u v io su l I u s t in d e l a C e lie < creşti, ale tuturor Mărturisitorilor. Iată, astăzi noi proslăvim pieirea, tăierea capului intaiului Apostol intre toţi Apostolii. Căci inaintemergătorul Domnului .1 lost trimis de Dumnezeu in primul rand ca să facă ■ nnoscut lumii pe Mantuitorul ei. Cu mult inaintea Apostolului Petru, inaintea Apostolului Natanail, in.lintea oricui, el a arătat şi a făcut cunoscut lumii pe Dumnezeu Care S-a intrupat şi S-a arătat ca Domnul Iisus Hristos. Cel dintai Apostol, care L-a v.i/.ut pe Duhul Sfant pogorandu-Se din Ceruri iisiipra Domnului Iisus atunci cand S-a botezat in Iordan şi L-a făcut cunoscut ca Fiul lui Dumnezeu şi Mantuitorul lumii. El este şi intaiul Evanghelist intre I vvmghelişti. El este intaiul care a făcut cunoscut lumii mi .1 arătat pe Purtătorul tuturor veştilor importante pentru neamul omenesc, pe Domnul Hristos. Astăzi noi proslăvim mare praznic al intaiului 'I mtre prorocii Noului Testament, al Sfantului Proroc .il Noului Testament. Iată, el a făcut cunoscut lumii că I ≫omnul Hristos Se arată lumii nu numai ca Mantuitor, I I şi ca Luminător şi ca Judecătorul lumii. in mainile ' ile sunt şi securea, şi lopata: Va curăţa Domnul, aria \Himantului in ziua infricoşătoarei Judecăţi şi va despărţi >',1.1 ul de neghină, drepţii de nedrepţi (Matei 3, 12). I o.i te acestea le-a cunoscut marele şi slăvitul Proroc, In.iintemergătorul şi Botezătorul Domnului. De aceea, i lăzi il şi slăvim ca Sfant Proroc al Noului Testament, ui is de necinstitul şi răufăcătorul impărat Irod. incă a dobandit Sfantul inaintemergător mărturia Domnului că este cel mai mare intre cei născuţi din femeie, că el este intaiul Mucenic al Cuvinte despre veşnicie 107 Noului Testament intre toti Sfinţii / / Mucenici. Iată cum a pătimit el pentru Dreptate dumnezeiască in această lume! A pătimit cu bucurie! in cantările şi in rugăciunile bisericeşti de astăzi se spune că a plecat cu bucurie la moarte: pentru adevăr nevoindu-te, bucurandu-te, ai binevestit şi celor din iad pe Dumnezeu (din troparul Sf. Ioan Botezătorul). Şi prin aceasta a devenit intaiul model şi intaiul insufleţitor al tuturor Sfin/ţilor Mucenici ai Noului Testament de la intaiul Mucenic Ştefan pană in ziua de astăzi. Toţi Sfinţii Mucenici merg la moarte bucurandu-se pentru Domnul Hristos, merg la moarte căci ştiu că moartea nu-i poate ţine in cătuşe, ştiind că ea este numai poarta deschisă, poartă spre impărăţia Cerurilor pentru sufletele lor sfinte. Cum să-ţi explici altfel, frate şi soră, bucuria Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe cand ii sfaşiau trupul, ii sfăramau oasele pe roată, iar el chiuia de bucurie, căci il vedea pe El şi pe ingerii lui Dumnezeu stand in jurul Său, iar ingerii au oprit roata, lată, ce bucurie in aceste cumplite chinuri! Şi Sfantul Mare Mucenic a stat intreg şi sănătos inaintea necredinciosului impărat Diocleţian. Primul descoperitor al bucuriei sfinte in mucenicie este slăvitul, Sfantul Ioan, inaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Şi s-a arătat Sfantul inaintemergător in impărăţia morţii ca cel dintai Evanghelist, ca să facă cunoscută Evanghelia lui Hristos in impărăţia morţii. S-a arătat tuturor ca cel dintai mucenic, ca să arate cum pentru Adevăratul Dumnezeu, pentru Domnul Hristos, Mantuitorul lumii, oamenii vor merge cu bucurie la C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie 108 r " Cuvinte despre veşnicie moarte atata timp cat moartea nu-i stăpaneşte şi nu-i lui uieşte. Nu se vor teme de moarte, căci vor fi mai puternici decat moartea. Domnul va dărui biruinţa .r upra trupului muritor, prin invierea Sa cu trupul. Şi i intrat slăvitul inaintemergător in impărăţia morţii ca In.iintemergătorul tuturor adevăraţilor mărturisitori in lui Hristos in lume, ca inaintemergă torul tuturor mlevăraţilor proroci din lume, ca să facă cunoscut tuturor sufletelor din impărăţia morţii: Iată, atunci i.md Domnul Se va arăta aici peste scurt timp, moartea este biruită, demonii sunt biruiţi, impărăţia morţii va fi nimicită. Şi voi veţi fi scoşi din această grozăvie in bucuria cerească şi in lumea cerească. De aceea Domnul a tăcut, de aceea Domnul nu I i inviat pe acela despre care a zis că este cel mai m.ire intre cei născuţi din femeie. Trebuia ca el să-şi ducă la bun sfarşit lucrarea sa apostolică, lucrarea sa < \ .mghelică, lucrarea sa mucenicească, lucrarea sa mărturisitoare in iad, in impărăţia morţii. Şi, iată, de aceea ziua de astăzi este pentru noi, • irştinii, ca o a doua Vinere, Vinerea Mare. insă aşa • iun pentru Mantuitorul după Marea Vineri vine invierea, tot aşa şi inaintemergă torul cu bucurie mnare, intră in moarte, căci vede biruinţa asupra morţii, ştie că Domnul ii va asigura şi lui Viaţa veşnică i invierea din morţi in ziua infricoşătoarei Judecăţi. Noi astăzi slăvim pe acest mare şi slăvit intai Apostol, intai Mucenic, intai Evanghelist şi ln.iintemergător al tuturor creştinilor adevăraţi de-a lungul veacurilor, ne plecăm pătimirilor sale pline ■ li' bucurie pentru Adevăratul Hristos, şi sfintei sale 109 Evanghelii, şi sfintei Apostolii, şi sfintei Mucenicii. Iată, două mii de ani, el, care a ingăduit ca nelegiuitul impărat să-i taie capul, face nenumărate minuni in lumea pămantească viind alături de Domnul Hristos in această lume. De două mii de ani el face minuni in sufletele tuturor celor ce se indreaptă spre el in rugăciune. Iată, frate şi soră, atunci cand te afli in vreo suferinţă mare, intoarce-te către acest intai Apostol al lui Hristos şi te va ajuta in toate greutăţile tale. Cand te afli in vreun mare necaz, intoarce-te către acest intai Evanghelist. Orice amărăciune ar fi in sufletul tău, el o va indulci prin Bunele Vestiri ale lui Hristos, pe care ti le va trimite in taină din cealaltă lume in sufletul tău chinuit. Şi cand te afli in ispitele şi grozăviile acestei lumi pămanteşti, tu aleargă la el, la Sfantul Mărturisitor, spune-i despre inima ta, povesteşte-i despre sufletul tău, şi fii incredinţat că el va cobori in sufletul tău intr-un fel dumnezeiesc şi tainic şi te va mantui, şi te va izbăvi de toate ispitele şi necazurile, insă dacă trebuie să pătimeşti pentru Domnul Hristos in această lume, dacă asupra ta năvălesc oamenii din toate părţile, ateii şi luptătorii impotriva lui Hristo9 vor să te nimicească pentru că eşti al lui Hristos, vor să amuţească buzele care vorbesc despre Hristos, tu atunci să-ţi aduci aminte de el, de intaiul Mucenic, şi să strigi către el: O, Sfinte Mucenice, intaiule Mucenice al lui Hristos, degrab ajută-mă! Dăruieşte-mi ca şi eu să mor pentru Domnul Hristos, să las trupul ca pe o imbrăcăminte trecătoare şi să merg in impărăţia lu Hristos pe calea sfintei mucenicii! Şi el se va ruga Domnului ca şi tu să intri in randul Sfinţilor. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e ___ Cuvinte despre veşnicie O, fie ca sfintele sale rugăciuni să se preamărească şi astăzi şi maine şi intotdeauna şi .1 se inalţe pentru noi, creştinii şi sarbii, şi pentru toii oamenii acestei lumi. Ca Domnul să dăruiască tuturor pocăinţă, pe toţi să-i miluiască şi pe toţi să-i mantuiască! Şi ca toţi oamenii, călăuziţi de slăvitul inaintemergător, să-L slăvim veşnic pe Singurul Adevăratul Dumnezeu in toate lumile, pe Domnul Iisus, a Căruia este cinstea şi slava, acum şi pururea şi m vecii vecilor. Amin. 1 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Primul Creştin Predica a treia la prăznuirea Sfantului Arhanghel Mihail (1973) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. I Fraţilor şi surorilor, aceeaşi Evanghelie se referă şi la ingeri şi la oameni. Aceeaşi dreptate se referă şi la ingeri şi la oameni - veşnica Dreptate dumnezeiască. I Aceeaşi Evanghelie, acelaşi Adevăr se referă şi la ingeri şi la oameni. Aceasta ne-o mărturiseşte Biserica lui Dumnezeu. Domnul Hristos a făcut din ingeri şi din oameni o Singură Biserică. Aceasta se cantă in cantările de astăzi: Din ingeri şi din oameni a făcut o Singură Biserică. Un lucru straniu şi in acelaşi timp foarte clar: de ce am pierdut Cerul, noi, oamenii, cum am pierdut impărăţia Cerurilor, cum am pierdut AdevărulI dumnezeiesc, veşnicul Adevăr dumnezeiesc, veşnica Dreptate dumnezeiască? Dar pe cand oamenii au aţipit, au adormit, spune Mantuitorul, a venit vrăjmaşul diavol (Matei 13, 24-30). Cum să adoarmă oamenii? Oamenii adorm atunci cand dorm in păcat, ei inşişi de bunăvoie alegand păcatul. Atunci ceea ce este | dumnezeiesc in ei, ceea ce ţine de Viaţa cea veşnică se pierde, se micşorează. Dar cand eu şi tu dormim? Atunci cand săvarşim păcate, cand facem rău. Căci fiecare păcat ne desparte de Dumnezeu, ne indepărtează de Dumnezeu. intr-atat ne indepărtează de Dumnezeu, incat păcatele se adună intr-o moarte productivă, care ne indepărtează de Dumnezeu şi 112 Cuvinte despre veşnicie in* cufundă in nesimţire faţă de Dumnezeu. intreabă Mantui Isaac Şirul: ce este păcatul? Şi răspunde: păcatul este nesimţirea faţă de Domnul Cel inviat. I >.ică nu simţi că Domnul a inviat şi dacă nu crezi in nevasta - iată, aceasta este primul păcat neruşinat. Acest păcat face să intre in tine şi in mine moartea veşnică, face să intre minciuna in locul adevărului, nedreptatea in locul dreptăţii, răutatea in locul iubirii. ‘.>i fiecare păcat cat de mic ascunde in sine fie şi numai im mic diavol. Sfantul Ioan Gură de Aur spune: in fiecare păcat ≪ ••te diavolul. De aceea trebuie să ne temem de păcat > .1 de insuşi diavolul. El nu ne arată faţa lui murdară i respingătoare, căci oamenii s-ar scarbi de el, ar Ingi de răul său. indulceşte insă fiecare păcat cu un trat subţire de miere şi fiecare păcat ne promite, şi mie şi ţie, bucurie, fericire, linişte, pace. Creează in ufletul meu şi al tău prăbuşirea, suferinţa, necazul, Kroaza, ura, ranchiuna, răutatea. Şi omul, creaţia Ini Dumnezeu, dintr-odată se pomeneşte departe .Ic Dumnezeu, intr-o ţară indepărtată. Fiul risipitor I .\ părăsit pe Tatăl Ceresc şi a plecat intr-o ţară indepărtată, străină, ca să slujească acolo porcilor, pe . .ire diavolul ii inmulţeşte in om şi in lume in jurul • imului (Luca 15,11-32). Astfel, fraţii mei, pe Adevăratul Dumnezeu şi I >reptatea Sa şi Adevărul Său le izgonesc din sufletele noastre păcatele noastre, nu ale altora, ci păcatele noastre personale. Noi avem obiceiul să punem ■ isupra altuia suferinţa noastră, chinul nostru, asupra duşmanilor din jurul nostru. Şi, de fapt, duşmanul 113 principal este in noi inşine. Păcatul - acesta este duşmanul tău. Să ştii că dacă urăşti pe cineva, te indepărtezi de Dumnezeu şi creezi in tine o mică moarte, un mic iad. Dacă ripostezi, dacă injuri, o asemenea grozăvie intră in sufletul tău, un asemenea iad este in spatele injurăturii! Domnul Hristos Se numeşte in Evanghelie Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 1, 1-3), iar tu pe acest Cuvant dumnezeiesc il injuri, il insulţi, il sluţeşti. Să ştii că prin fiecare injurătură aduci in sufletul tău cate un diavol. Nu te mira dacă se inmulţesc in sufletul tău, nu te mira dacă te biruie toate rătăcirile şi toate grozăviile acestei lumi. Dacă ili pierzi pe Adevăratul Dumnezeu, pe Domnul Hristos, tu ai pierdut Dreptatea lui Dumnezeu, ai pierdut Adevărul dumnezeiesc şi te-ai scufundat in beznă, in intuneric şi in iad. Priveşte ce se intamplă cu neamul omenesc de astăzi. Priveşte această slăvită şi lăudată omenire a veacului al XX-lea! Priveşte cum oamenii veacului al XX-lea produc cel de-al Treilea Război Mondial. Nu au simţit că Primul Război Mondial a fost cel mai mare chin al Europei atunci cand L-au părăsit pe a Adevăratul Dumnezeu, pe Domnul Hristos. Apoi a intrat in cel de-al Doilea Război Mondial, iar acesta este pedeapsa lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a lăsat in voia lor. Şi ce s-a făcut din această lume, in primul rand din Europa? Măcel, măcel! Noi inventăm dumnezei mincinoşi, Europa a devenit fabrica dumnezeilor mincinoşi, fabrica idolilor. Europa produce in fabrica ei nebună civilizaţie fără Dumnezeu. Ce sunt toate aceste şcoli, elementare şi superioare, fără C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i £ _ ___ __ 114 I >umnezeu? Acesta este idolul ateilor! Europa a creat ni fabrica ei aşa-numita cultură europeană. Cultura, .u easta este batjocura şi ruşinea Europei, căci aceasta • •sie cultura fără Hristos, impotriva lui Hristos. Şi noi, nenorociţii şi sărmanii sarbi, ii aplaudăm, irigăm „aliluia" culturii europene. Iar cultura? < ultura il ucide pe Dumnezeu in om. inchipuiţi-vă t u m Europa produce oameni cu puţină credinţă iu necredincioşi. Ne mulţumim cu cultura europeană, ne mulţumim cu civilizaţia, dar trebuie a o privim după roadele ei (Matei7, 16). Ce ne dă ,n castă cultură şi civilizaţie europeană? Inventează uliavuri, nenumărate otrăvuri, şi le seamănă in loate continentele. Inventează minciuna, inventează tlumnezei mincinoşi şi slujeşte dumnezeilor mincinoşi prin instituţiile ei şi se dă drept organizaţie, ingrozitor! Fabrica dumnezeilor mincinoşi - aceasta • le Europa. Se pleacă inaintea aurului, se pleacă inaintea apei. Ce este aurul? Este idolul tuturor • mitinentelor acestei lumi. Oamenii L-au schimbat I >e Hristos Dumnezeu cu aurul galben, respectiv cu noroiul galben. Şi noi, europenii, şi noi, nenorociţii sarbi, • c facem noi? il lepădăm de la noi pe Adevăratul Dumnezeu, pe Domnul Hristos, il respingem pe Mantui Sava şi ne plecăm mincinoşilor idoli europeni, ( e a rămas din sate? in fiecare casă este un idol, in hecare casă este un idol mincinos şi un dumnezeu mincinos. Televizorul, radioul, moda, ce porcării! < 'inului lui Hristos ii este ruşine că este om. Iar noi, noi sarbii, dormim un somn adanc. Am adormit şi Cuvinte despre veşnicie 115 __________________________________ C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie r. ... ................... , diavolul se plimbă prin sufletele noastre, seamănă neghină. Seamănă batjocură şi ruşine, minciună langă minciună, intuneric langă intuneric, iad j langă iad. Unde sunt gospodarii noştri din vremea j Sfantului Sava, unde sunt obştile noastre, unde este I cinstea noastră? Sarbilor, păziţi-vă de blestemul lui I Dumnezeu, de blestemul Adevăratului Dumnezeu, căci aţi inceput să slujiţi dumnezeilor mincinoşi. Bisericile voastre, ctitorite de Tari 7 / Sfinţ/ i,' sunt in 1 permanenţă goale, mai mult sau mai puţin goale. Unul merge după boi, altul merge la piaţă, al treilea după nişte mărunţişuri, al patrulea după modă (Luca 14,18-20). Unde merg? in varniţă, in var nestins. L-au părăsit pe Adevăratul Dumnezeu, calea Sfantului Sava, au părăsit tot ceea ce Sfinţii noştri strămoşi au lăsat in urma lor pentru noi. in afară de noi, creştinii de pe pămant, sunt nenumăraţi creştini in Ceruri. Primii creştini sunt Sfinţii ingeri şi in fruntea lor este Sfantul Arhanghel Mihail, pe care il slăvim astăzi, Comandantul de oşti al oastei lui Hristos, şi al celei cereşti, şi al celei pămanteşti. Astăzi el ia aminte şi la neamul omenesc. Oare sunt in el ostaşi? Oare este el conducătorul tău de oşti sau ai alt conducător de oşti, propria ta oaste intunecată şi neagră? Astăzi el ia aminte şi asupra neamului sarb, ca să vadă care sunt sarbii din oastea sa şi care sunt cei din tabăra adversă, din oastea ingerului negru, din oastea diavolului. Este cumplit şi să-ţi imaginezi că majoritatea l-a părăsit pe Comandantul de oşti ceresc, Voievodul tuturor creştinilor din Cer şi de pe pămant. Şi noi să ne cercetăm astăzi: Unde Cuvinte despre veşnicie un tem? Suntem, oare, in oastea Sfantului Arhanghel Miliail sau in oastea intunecată a arhanghelului ■ ă/ut, satana? Nu, niciodată nu trebuie să ne temem ilc infrangere. impotriva fiecărui rău există apărarea lui Mustos, impotriva fiecărui păcat există virtutea lui I li istos. Sunt slab şi neputincios. Da, Apostolul Pavel >■ laudă cu slăbiciunea sa. De ce? Cand sunt slab, nimici sunt tare (Corinteni 12, 10), apoi mă sprijin pe Mi >mnul, Care este Atotputernic. Cu această putere inving orice rău, orice păcat, orice diavol. Astfel, noi mintem ostaşi in sfanta oaste, in oastea dumnezeiască ,1 Sfantului Arhistrateg Mihail. Noi ne luptăm impreună cu el şi conducem lupta impotriva fiecărui păcat, impotriva fiecărui rău, nu cu tunuri şi cu iv ioane, ci cu sfintele virtuţi evanghelice: cu postul, cu i uraciunea, cu privegherea, cu iertarea, cu dragostea. N11 le teme niciodată de vrăjmaşul care se luptă făţiş .m in taină impotriva credinţei tale. Eşti intotdeauna ni.ii puternic decat el. Fii sigur că-1 invingi. Domnul • ■■ir cu tine! Şi inaintea ta, Conducătorul de oşti, i omandantul suprem - Sfantul Arhistrateg Mihail. Să nu uităm niciodată că suntem creştini il u niaţi in această lume ca să implinim poruncile dumnezeieşti; să nu dormim, să nu adormim in păcate, căci prin aceasta adormim in moarte, ci necontenit să priveghem. Să ne biciuim cu biciul pocăinţei, să ne trezim dacă ne abatem spre orice păcat. Atunci ne vor alerga in ajutor nu numai toate l’nlerile Cereşti, ci şi insuşi Sfantul Arhistrateg, < omandantul Puterilor Cereşti, Sfantul Arhanghel 117 Mihail. Noi trăim in această lume ca să o dedicăm Dragostei lui Hristos şi Adevărului lui Hristos. Nu spune: suntem puţini! Nu spune: suntem singuri! D≪i aceea omul de credinţă ortodoxă, omul de credinţa Sfantului Sava, nu se teme de niciun necredincios,! nici măcar de această cultură europeană lipsită dej credinţă. El are sabia, sabia pocăinţei, cu care taie pe toţi duşmanii sufletelor şi mantuirii noastre. Şi noi, creştinii, avandu-1 alături pe ingerul' nostru Păzitor, totdeauna avem sabia care să ne apere de acest rău şi de acest păcat, dacă suntem treji, dacă nu dormim in păcat. El aşteaptă de la noi ravna noastră, să ne dovedim pregătiţi. Căci ce est≪ păcatul? Păcatul este intrebuinţarea rea a libertăţii. 1 in spatele tău, omule, stă Dumnezeu şi diavolul. O asemenea libertate a dat Dumnezeu omului. Alege) intre Dumnezeu şi diavol, alege intre viaţă şi moarte. Aceasta este calea ta. Dacă il alegi pe Dumnezeu, dacă alegi Adevărul Său in locul minciunii diavolului, j dacă alegi Dreptatea Sa, ferice de tine! Vei intra in impărăţia Cerurilor şi acolo impreună cu Puterile Netrupeşti şi Cereşti il vei slăvi pe minunatul Domn, pe Dumnezeul cel Adevărat. Fie ca Sfantul Arhistrateg Mihail şi pe noi cei prezenţi, pe noi toţi, in toate lumile, să ne inroleze in oastea sa şi să ne dăruiască toate armele sale, ca să biruim orice ispită, orice păcat, orice moarte, orice diavol, orice ateu, orice modă rea, şi toţi să-L aibă pe Domnul Hristos şi in această lume şi in cealaltă. Şi aceasta inseamnă să trăim pentru mantuirea sufletelor noastre şi fericirea noastră. Fie ca Sfantul Arhistrateg i C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ____ 1 1 8 Cuvin te despre v eşnicie Mihail să facă din sufletele noastre foc al rugăciunii, < .1 să ne intoarcem totdeauna spre el in greutăţile mustre, ca să ne izbăvim de orice păcat şi să slăvim impreună cu el şi cu toţi Sfinţii pe minunatul Domnul I Instos, Care ne-a izbăvit prin invierea Sa de iad, de p.Vat, de moarte. Lui fie slava in veci vecilor. Amin. 119 Taina sfintei educaţii r Predica intai la Intrarea in biserică a Preasfintei Fecioare Maria (1964) Iată sfantul şi marele praznic al Intrării in biserică a Maicii Domnului. Atunci cand a implinit trei ani, părinţii, după făgăduinţa dată, au condus-0 in sfantul templu din Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret impreună cu rudele şi in mod solemn au intrat in biserica lui Dumnezeu ca să-şi implinească făgăduinţa. Şi Sfantul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfantului Ioan Inaintemergătorul, a primit-o şi a condus-o in sfantul templu pe Preasfanta Fecioar a condus-o in partea cea mai sfantă a templului, in Sfanta Sfintelor, iar in acea parte nimeni nu putea să intre in afară de arhiereu, şi acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7). Aşa era in Vechiul Legăman Dar Sfantul Zaharia, fiind plin de Duh Sfant, şi prin randuială dumnezeiască, a condus-o pe Sfanta Fecioară in partea cea mai sfantă a templului, in Sfanta Sfintelor. Şi Sfanta Fecioară a petrecut şi a trăit nouă ani in templul din Ierusalim. De ce prăznuim astăzi acest praznic? De ce să nu rămană Sfanta Fecioară acasă la ea, in loc să o conducă părinţii şi să o predea la templu ca să crească acolo, ca să trăiască acolo? Ce inseamnă aceasta, frate? Aceasta este pentru noi toţi o mare taină, taina sfintei educaţii. Toată taina aceasta ne infăţişează pentru ce este creat omul şi ce trebuie să facă din sine, de ce se nasc copii in această lume, cum trebuie să-i educăm. C u v i o s u l I u s t in d e l a C e l ie ___ ______ rj=== „ J 120 Cuvinte despre v eşnicie l il.i, Sfanta Fecioară Maria a fost educată nouă ani m templu, şi insoţită in templu, aşa cum se spune in i .11 ţile bisericeşti, ca să se educe intr-un mod sfant, ca să dobandească educaţie sfantă. Şi ce inseamnă aceasta? < . i să-şi sfinţească sufletul, ca să-şi sfinţească mintea, i .1 să-şi sfinţească voia, ca să-şi sfinţească intreaga lmiţă. Căci omul de aceea este creat, ca să fie sfant, i .vi voia lui Dumnezeu, spune Sfantul Apostol Pavel, <■ Ir sfinţirea noastră. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi: i .i să ne sfinţim, să devenim Sfinţi, ca viaţa noastră să he sfantă. Aceasta este ceea ce Domnul vrea să facă < n intreg neamul omenesc, şi mai intai a făcut cu Preasfanta Născătoare de Dumnezeu: a mantuit-o de păcat, a curăţit-o cu totul de păcat, de moarte şi de orice demon, şi a arătat cum trebuie să fie fiinţa omenească care poate să existe in această lume. De .u eea este Preasfanta Născătoare de Dumnezeu mai presus de toţi Heruvimii şi Serafimii după curăţie, după fiinţa sa fără de păcat, după sfinţenia sa. Iată < e este sfinţenia: ea a transformat-o pe Preasfanta Născătoare de Dumnezeu in Templul lui Dumnezeu, in Templul Viu al lui Dumnezeu. Ea s-a dedicat cu lotul slujirii lui Dumnezeu, cu intreaga sa fiinţă şi sufletul său şi trupul său neincetat aduceau mgăciuni lui Dumnezeu, şi ea a slujit neincetat lui I lumnezeu. Astfel, viaţa sa a fost, de fapt, o slujire .idusă lui Dumnezeu. O astfel de educaţ/ie i-a fost dată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Astăzi, fraţilor, in lume există o mare confuzie in jurul a ceea ce este educaţia şi care este scopul ei. 121 S-au chinuit minţile europene, aşa-numiţii oameni de ştiinţă, profesori, invăţători, educatori, toţi s-au indepărtat tot mai mult de binecuvantatul scop al educaţiei şi ne-au propus omul ca urmaş al maimuţei: omul a provenit din animal!... S-au indepărtat de sfanta educaţie. Priviţi cum s-/ / au sălbăticit oamenii astăzi! Priviţi ce rău fac, ce crime, ce păcate, şi au sufletele liniştite, conştiinţele impăcate. Se fură, se pradă, dar nu se neliniştesc. Dacă suntem animale, de ce să nu trăim animalic? Cine ne poate interzice aceasta? Dacă nu avem conştiinţă, dacă Dumnezeu nu este mai presus de noi... Pentru ce există omul, care este scopul educaţiei? Domnul Hristos a spus-o, a spus-o Făcătorul omului, Cel Care l-a creat pe om, Domnul Dumnezeu, El a spus care este scopul educaţiei. Care este scopul educaţiei, fraţilor? Dumnezeu l-a creat pe om cu chipul Său in suflet, cu chipul lui Dumnezeu in suflet, cu chipul viu. De ce? Ca omul să se desăvarşească şi să se umple de Dumnezeu, ca să devină chipul lui Dumnezeu, să devină asemenea lui Dumnezeu. Iată, acesta este scopul educaţiei. Acesta este scopul educaţiei pe care Dumnezeu a randuit-o omului, pe care a randuit-o Bisericii lui Hristos insuşi Domnul Hristos, Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, Care a venit in această lume. El ne-a făcut cunoscut şi ne-a poruncit nouă tuturor: Fiţi desăvarşiţi precum Tatăl vostru Cel Ceresc desăvarşit este (Matei 5, 48), aşa cum Dumnezeu este desăvarşit. Acesta este scopul educaţiei. Domnul ne-a spus pentru ce a intemeiat Biserica Sa: ca in Biserică să ne dea toate mijloacele cu ajutorul C u v io su l I u s t in d e i a C f i if M ' .nora să infăptuim acest scop al educaţiei noastre, mijloacele care ne vor face asemenea lui Dumnezeu, n e ne vor face ai lui Hristos, ca să fim asemănători I >≫ >mnului Hristos, să devenim ca El (1 Ioan 3, 2). Ac easta este porunca, astfel se porunceşte in Sfanta I wmghelie: să umblăm aşa cum El a umblat (Efeseni 5,2; lo.m 2, 6) atata timp cat a fost pe pămant, El, Domnul II ristos. Iată scopul educaţiei! Şi cand se infăptuieşte .icest scop al educaţiei, ce se intamplă cu omul? Omul '.r sfinţeşte! De aceea a venit Domnul Hristos in această lume ca să ne arate ce este omul desăvarşit, ca să ne dea mijloacele să atingem şi noi inşine şi să ajungem om desăvarşit la măsura varstei deplinătăţii lui Hristos (I Ieşeni 4,13). De aceea a şi dat Sfintei Biserici Sfintele l.iine, iar in ele puterile şi forţele dumnezeieşti cu .i|utorul cărora omul să se sfinţească şi să devină ' l.int. De aceea praznicul de astăzi, care ne spune care e ste cea mai importantă datorie a noastră, este mare, totdeauna fiind proslăvit in Biserică, din vechime. ',<1 noi astăzi dobandim o concepţie corectă şi o i unoaştere corectă despre aceasta: ce este educaţia, c ine este educat in această lume şi cine nu este educat. Cine este adevăratul profesor, invăţătorul .uestei lumi? Domnul Hristos este singurul Educator il acestei lumi şi după El şi alături de El, Preasfanta Maică a Domnului. Ea este Educatoarea cea de căpătai a neamului omenesc. A arătat in ea insăşi ce este fiinţa omenească t lesăvarşită şi de aceea ea este model şi pildă pentru noi loti. De aceea ea este Profesoara noastră, ' ' invăţrătoarea Cuvinte despre veşnicie noastră şi Educatoarea noastră de căpătai şi veşnicii spre a ne conduce pe căile Domnului; pentru a ne conduce pe căile implinirii poruncilor lui Hristos; pentru a ne conduce din virtute in virtute, dintr-o sfantă virtute evanghelică intr-altă sfantă virtute evanghelică, din credinţă in dragoste, din dragoste in nădejde, din nădejde in rugăciune, din rugăciune in post, din post in milostenie, in milostivire şi in toate celelalte sfinte virtuţi evanghelice. Ea este acea Educatoare, iar după ea, asemenea sunt şi toţi Sfinţii lui Dumnezeu. Aceştia sunt educatorii de căpetenie ai neamului omenesc, Sfinţii lui Dumnezeu. Iată că atata timp cat Sfantul Sava a fost Educatorul de căpătai al neamului sarb, sarbii au fost un popor sfant, poporul lui Dumnezeu. Cine este educatorul nostru, cine ne conduce şi ne călăuzeşte? Nu ştii, sarbule nefericit, să-ţi faci semnul sfintei cruci cand treci pe langă biserică. Ce fel de iad iţi pregăteşti, ce fel de chinuri? Ce v-a dat Biserica, sarbilor nefericiţi, ce? Toţi Sfinţii, Drepţii, Mucenicii care au pierit pentru Sfanta Cruce şi pentru Libertatea de aur. Iar voi! Voi aruncaţi hule asupra lor, voi ii batjocoriţi... Vai, vai de voi! Vai de voi, ce vă aşteaptă! Sarbilor, amintiţi-vă că există in această lume impăratul, Domnitorul şi Stăpanul Dumnezeu, iar omul atunci este puternic, cand slujeşte lui Dumnezeu. Aşa a fost Sfantul Sava, aşa au fost Sfinţii sarbi, toţi Drepţii sarbi. Iar tu te indepărtezi de Dumnezeu - ce aştepţi, ce aştepţi de la Cer, ce aştepţi de la soare? intr-o zi te poate parjoli acest soare, intr-o zi te poate ingheţa acest ger cu ştiinţa C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ______ _____ J 124 i-menească. O, necaz, o, nefericire, o, nenorocire! O, nenorocire care aleargă după neamul sarb, iar sarbii nu s e apară nici cu rugăciunea, nici cu postul, nici cu I v.mghelia lui Hristos. O, Doamne, o, Preasfantă Maică a Domnului, l,i.ibeşte-te către sarbi şi ne trezeşte, căci am adormit in picate, am adormit in necredinţă, intr-o credinţă nucii, in necredinţă. Atacati-ne cu minunile, ' / / ' atacat/i-ne t u grozăviile, atacaţi-ne cu ororile, ca să ne trezim să i iciiem in Domnul. Ca să ne trezim la intaiul scop ,il vieţii acesteia, ca să aflăm, ca să ştim că suntem l m ii ţi să dobandim puteri dumnezeieşti, să trăim după legile lui Dumnezeu, ca din noi să alcătuim Mpturi asemenea lui Dumnezeu. O, Preasfantă Maică ,i I )omnului! Tu ne conduci şi ne călăuzeşti, tu să ne Iu I ducatoarea de căpătai impreună cu toţi Sfinţii, c i i Sfantul Sava şi cu ceilalţi Sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Tu ne conduci şi ne călăuzeşti pentru i . i să nu cădem pradă morţii, ca măcelul sufletelor nbilor să inceteze, ca odată să invieze şi sarbii din orice moarte şi să slujească Unicului Dumnezeului i el ui Adevărat in toate veacurile, Domnului Iisus I li istos, la Care ne conduci doar tu, Maica Domnului, impreună cu toţi Sfinţii. Amin. Cuvinte despre veşnicie 125 w îndreptarea credinţei ortodoxe Predica a doua la prăznuirea Sfantului Nicolae Iată praznicul la care toţi sarbii sunt in picioarel j Sarbii pe pămant, sarbii in Ceruri! Serbia pămantească şi Serbia Cerească! Toţi sunt uniţi! in ce? in rugăciune. I Către cine? Către marele şi minunatul Sfant al lui Dumnezeu, Sfantul Părinte Nicolae, Făcătorul de minuni! Astăzi sunt mult mai mulţi sărbătoriţi care ii poartă numele in Ceruri decat pe pămant. Astăzi aproape jumătate din sarbi il slăvesc pe Sfantul Părinte Nicolae pe pămant. Iar in Ceruri nenumăraţi răposaţi sărbătoriţi de-ai săi. Şi o altă jumătate ia parte la rugăciune, nădăjduieşte in marele Sfant al lui Dumnezeu. Niciodată de pe pămantul sarbesc I nu s-au inălţat mai multe rugăciuni ca astăzi! Astăzi f minunatul Sfant al lui Dumnezeu, atotmilostiv, bun, I bland, a unit intreaga inimă sarbească. Şi nu numai sarbii, căci in lumea largă il slăvesc toţi creştinii. I Nu există Sfant intre Sfinţi care să fie atat de drag neamului sarbesc. Doi domnitori, doi domni duhovniceşti I stăpanesc sufletele sarbilor: Sfantul Părinte Nicolae | şi Sfantul Sava. Aceşti doi Sfinţi ai Trupului lui Dumnezeu au putere asupra sufletelor sarbilor, j asupra istoriei noastre. Domină istoria sarbească,! Nimeni nu a predat atatea suflete sarbeşti Iul Dumnezeu ca ei doi. Nimeni nu a iluminat neamul sarbesc cu Evanghelia lui Hristos atat de strălucit,! atat de slăvit, atat de arhieresc, atat de heruvimic, ca C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie 126 Cuvinte despre veşnicie Sfantul Nicolae şi Sfantul Sava. Doi minunaţi Sfinţi ai lui Dumnezeu, doi domni veşnici stăpanesc sufletele •..irbeşti şi istoria sarbă. Atat timp cat ei stăpanesc sufletele sarbeşti, va fi Serbia, pană atunci va fi binecuvantarea lui Dumnezeu peste sufletele sarbilor şi peste pămantul sarbesc. Iar dacă sarbii i-ar lepăda ..iu dacă pe ei sarbii i-ar părăsi, s-ar pierde pe ei inşişi, .ir pierde Cerul, ar pierde Raiul şi in mod conştient . ar năpusti intr-o imbrăţişare cu toţi demonii şi cu loţi diavolii. De ce lumea il iubeşte atat de mult pe Sfantul Nicolae? De ce lumea işi indreaptă atat de mult .ilenţia către el? De ce şi neamul sarbesc atat de mult il I.Iveşte, mai mult decat pe oricare altul dintre Sfinţi? Pentru că in el s-a implinit Evanghelia lui Hristos! in I vanghelia de astăzi se spune că după Mantuitorul mergea mulţime mare de oameni din toate părţile (Luca (>. 17-19), mai ales mulţi suferinzi de cele mai felurite boli. Toţi alergau către El ca să-L asculte şi să primească vindecare de la El. Cum se spune in Sfanta I vanghelie: Din El ieşea putere şi ii vindeca pe toţi, pe loţi, pe toţi! Nu a lăsat pe nimeni nevindecat de cele mai vătămătoare boli de moarte aducătoare! Putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi (Luca 6, 19). Această I Milere minunată nu este putere de la oameni, ci de la I toirtnul Hristos. Această putere, frate, această putere iese şi trece prin Sfantul Părinte Nicolae, Făcătorul de minuni şi ii vindecă pe toţi care i se adresează cu vreo cerere, lie că sunt bolnavi de vreo boală duhovnicească sau iiupească, fie că sunt in vreo suferinţă sau chin, din 127 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie el iese puterea şi ii vindecă pe toţi! Iată taina sa! Iată de ce noi toţi, intreg neamul sarbesc şi toţi oamenii din lumea largă, cu atata osardie şi neincetat şi deseori i ne rugăm. Din el iese puterea şi ii ajută p* toţi. Cine este acel om, cine este acel creştin care s-ij rugat Sfantului Nicolae, Făcătorul de minuni, şi nu j a fost ascultat, şi nu i-a venit intr-ajutor? Nu numai milostiv, ci atotmilostiv! Şi cine s-a rugat o dată şi a obţinut ajutorul său, il va chema in ajutor adesea şl foarte adesea, ca pe marele şi grabnicul ajutător, gata totdeauna să se coboare din Ceruri pe pămanU ca să impace sufletele, să asculte rugăciunile, să tămăduiască bolile, să aline intristarea, să-i hrănească pe cei flămanzi. De unde vine această milostivire dumnezeiască la Sfantul Nicolae? De ce chiar dintru el iese această putere dumnezeiască şi ii tămăduieşte pe toţi? Domnul Hristos in Biserica Sa, Domnul Hristos dăruieşte această putere care este intru El fiecărui Sfanl şi tuturor Sfinţilor, şi prin Biserica lui Hristos această putere se revarsă asupra acestei lumi pămanteşti, Aceasta este ceea ce izbăveşte lumea aceasta de cele de pe urmă nenorociri şi dezastre. Aceasta este ceea ce ţine incă această lume, această lume cumplit de atee, incă o tine in viată, in existentă! ' / / ' / Această mare milă a Domnului Hristos ii tămăduieşte pe oameni de păcat, ii tămăduieşte de toate suferinţele, de toate chinurile, şi toate acestea ii uşurează pe toţi. Da, in troparul său de astăzi, in cele mai de seamă cantări şi rugăciuni de astăzi, el este numit indreptător credinţei. Aşa precum crede el, Sfantul 128 Nicolae, aceasta este dreapta credinţă! Aşa precum > iede el, crezi şi tu! Iată-ţi mantuirea, iată-ţi puterea ■ iiimnezeiască, iată-ti Duhul lui ' ' Dumnezeu, iată-' ti bogăţia cerească, iată-ţi impărăţia Cerurilor. El a ,uIns in această lume o astfel de putere totdeauna cu I ’irioare blande, totdeauna cu aripi line zboară şi vine 111 /bor. Toată această putere cu care ii ajută pe oameni, vasta este puterea iubitului său Domn Hristos. De ≫ii eea iarăşi in cantările de astăzi se spune despre el i ,i este chip blandeţii. Aşadar este chip blandeţii după i mn spune: „Doamne, eu sunt om, eu sunt praf şi ten uşă, eu sunt pămant şi lut, putreziciune; dar Tu, I ii dăruieşte-mi putere dumnezeiască!". El a fost cu totul smerit inaintea Domnului II ristos, cu totul neinsemnat, totdeauna gata să mărturisească: Doamne, dar ce este duhul meu m.lintea Duhului Tău? Nimic. Ce este mintea mea, ie este inima mea, ce sunt eu, Nicolae, Făcătorule de minuni, inaintea Ta? Eu sunt praf şi cenuşă dacă Iu nu-mi dăruieşti puterile Tale, dacă Tu nu eşti intru mine. Căci de la Tine este nemurirea mea, de la I ine este puterea mea, de la Tine este veşnicia mea, de la Tine este Adevărul meu veşnic. Doamne, toate m it de la Tine! A dobandit inalta smerenie, adică ■i pătruns cu smerenia lucruri dumnezeieşti inalte. ( 11 m? A dobandit bogăţia Cerurilor, intreaga bogăţie dumnezeiască, impărăţia Cerurilor. Rugăciunile sale hi condus atatea suflete in impărăţia Cerurilor. Cine este mai bogat decat el? El este smerit, mai intai fiind monah, iar apoi Episcop şi Arhiepiscop al Bisericii i htodoxe. Cuvinte despre veşnicie 129 ir Sărac lipit pămantului, lepădandu-se de lume, | de toată averea sa, dintr-odată a devenit bogat. Se spune in troparul său de astăzi că a caştigat cu sărăcia cele bogate, aceasta inseamnă că el cu sărăcia a caştigat 1 bogăţia, toată bogăţia. Care? Bogăţia dumnezeiască, I bogăţia Cerurilor, bogăţia cea netrecătoare, care este I nestricăcioasă. lată, pe aceasta a dobandit-o cu sărăcia I sa Sfantul lui Dumnezeu, monahul şi Ierarhul Nicolae, Făcătorul de minuni. Da, omul care nu are nimic, insă I are totul. Nu are nimic din ceea ce consideră oamenii I că trebuie să aibă: nici casă, nici gospodărie pe pămant, nici acoperiş deasupra capului, dar are totul, tot ceea ce este netrecător, şi aceasta este bogăţia pe care o dăruieşte Domnul Hristos. De aceea lui, celui atotmilostiv, cu indrăzneală! roagă-te chiar şi atunci cand te afli in cele mai grele păcate, in cea mai cumplită cădere, in cea mai grea patimă, in cele mai apăsătoare chinuri şi suferinţe ? şi griji, şi strigă: Ajută-mă, Sfinte Părinte Nicolael Iartă-mă şi ajută-mă! Va alerga in ajutor, nu te va lăsa, nu va lăsa niciodată pe nimeni, oricat ar fi de păcătos, oricat ar fi de nevrednic. El cu mila şi milostivirea lui dumnezeiască, asemenea lui Hristos acoperă toate păcatele noastre, toate suferinţele noastre, toate patimile noastre, şi este gata să plangă totdeauna pentru fiecare dintre noi, să-l ajute, să-l imbrăţişeze, să-l călăuzească pe calea Adevărului lui Hristos care conduce la Viaţa cea veşnică. De aceea il iubim atat de mult şi il proslăvim pe Sfantul Părinte Nicolae, care fie ca, după milostivirea | sa, să ne aibă in rugăciunile sale. Noi il proslăvim pe ; C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _____ _ I 130 Cuvinte despre veşnicie I i mant; fie ca el să dobandească prin ale sale rugăciuni u i tarea greşelilor noastre, să ne proslăvească in > Vruri, ca Domnul să ne miluiască pentru rugăciunile ile şi să ne mantuiască, deschizandu-ne toate uşile impărăţiei Cerurilor. Ca el, minunatul Sfant al lui I himnezeu să ne conducă şi să ne călăuzească in lumea aceasta şi in cealaltă. Amin. 131 Sfântul Apostol sârb Predica a doua la parastasul Vlădicăi Nicolae Doi oameni are Biserica sarbă şi poporul sarb, Primul este Sfantul Sava, singurul pană astăzi intocmai cu Apostolii. Iartă-mă, Sfinte Vlădicăi Iar pentru mine şi pentru toate sufletele sarbeşti sănătoase, tu eşti al doilea intocmai cu Apostolii, Vlădica de la Jicea, Sfantul sarb cel cu gura de aur! Şi tot ceea ce el a spus - este comoară cerească, Tot ceea ce a scris este netrecător, ceresc, aur veşnic, intr-adevăr, dacă faceţi o incursiune printre marii Sfinţi ai lui Dumnezeu, printre marii Sfinţi scriitori ai Bisericii lui Hristos, după Sfantul Ioan Gură de Aur, cel mai apropiat de el este Sfantul Vlădică Nicolae, Sfantul Ioan Damaschin, Grigorie Palama şi incă puţini ca ei. Cat cie nespus de mare este el! Iar sarbii - sărmanii, nefericiţii sarbi! il vedeţi, oare, in Academia Sarbă a ştiinţelor? Nu, nu, nu! I Sarbii, popor chinuit, popor chinuit... Oare Jl nu a devenit creaţia poetică a acestui slăvit Gură de Aur sarb, creaţia poetică a Noii Serbii şi a intregii Serbii? Iată-1 pe Sfantul Damaschin sarbul! Iată-1, cu adevărat, pe cel mai mare poet sarb. Cel mai mare H dintre toţi slăviţii poeţi mari. Numai că a lăsat lira duhovnicească, altfel ar fi fost intocmai Sfantului Damaschin. Şi el? Fiecare cuvant ii este cantare, I cantare veşnică, cantare despre veşnicie. Cantare | despre Adevărul veşnic, cantare despre Dreptatea veşnică, cantare Singurului şi Adevăratului f Dumnezeu al tuturor lumilor, Domnului Hristos. C u v io s u l I u s t i n d e l a C u i i _________________ i 132 Astăzi acesta este mit, legendă! Legendă pentru ■ me? Pentru cine? Luptătorul cel mai mare din istoria .irbească, cel mai mare decat toţi in istoria neamului i i besc, ca şi in istoria acestor stele ipocrite ce se numesc j.iri - pentru Domnul Hristos pentru mulţi şi mulţi sarbi ≪le după Sfantul Sava. Doamne, iartă-i pe sarbi! Ce ştiu sarbii despre savantul sarb? Despre .ivantul sarb al Bisericii? Despre savant in general? At esta este Sfantul Vasile cel Mare sarb. Ce a fost Mantui Vasile? in veacul al patrulea a fost cel mai mare şi cel mai invăţat om al vremurilor sale şi Mantui lui Dumnezeu. Dar el a ştiut că invăţătura nu inseamnă nimic fără sfinţenia lui Dumnezeu. Astăzi, noi, sarbii, il avem pe el - pe Sfantul Vasile cel Mare ,n b, cu adevărat Mare. Şi toate tainele, marile taine, l.linele tuturor lumilor dumnezeieşti, le intalnim in lucrările sale. Amintiţi-vă de predicile sale pe care le-a |mut ca tanăr ieromonah, pană la minunatele imnuri inchinate Domnului Hristos, pană la acatistul lui 11 ristos Cel inviat. Toată fiinţa, de la moleculă pană l.i Arhanghel, toată este cuprinsă de sufletul său mare m sfant. Mintea sa imens de cuprinzătoare a dăruit-o Iiinţei, aşa cum omul de ştiinţă sarb şi poporul sarb mi au ştiut să o facă. Toţi balbaiţi, toţi balbaiţi pană la ci! Prin el sufletul sarb şi-a dezlegat limba, a inceput .1 vorbească in mod strălucit ca Sfantul Sava, a inceput să vorbească heruvimic, tunător, a inceput să vorbească sufletului sarb care incepuse să surzească. Asurzit de politică, de grozăvii... Surd pentru tot t cea ce este veşnic, pentru tot ceea ce este al lui 11 ristos pentru tot ceea ce este al Sfantului Sava. Şi ci, un simplu ieromonah, un călugăr sarb batjocorit, Cuvinte despre veşnicie 133 mergea pe străzile din Beograd in cea mai modeslA haină. Mulţi s-au ruşinat şi s-au scarbit de el. Şi el? El, intr-un fel ca acesta, a provocat o revoluţie, ce*i mai mare revoluţie după cea a Sfantului Sava, car* a fost săvarşită in neamul sarbesc. Această revoluţi* duhovnicească a infăptuit-o ca tanăr ieromonah şi a terminat-o ca Sfantul, intocmai cu Apostolii, Episcopi al Ohridei şi Jicei. Aceasta este filosofia Bisericii, inţelepciunea bisericească! Iar filosofia sarbească, filosofia universităţilor A / noastre? Vai! Iar el? In filosofia sarbească, de fapt el este un filosof. Sfantul Grigorie Teologul - Sfantul Grigoriii Teologul Sarbul. Cand spunem aceasta, aducem cel mai mare compliment, cea mai mare laudă card se poate spune. Grigorie Teologul, mintea cea mal mare, care a văzut tainele Fiinţei Dumnezeieşti. Iată, asemenea lui, Domnul a dat neamului sarbesc p≪ veşnicul Grigorie Teologul sarb. Evanghelistul intre toţi evangheliştii. Iata Sfantul Evanghelist sarb. Gandiţi-vă că fiecare cuvant al său este o Bună-Vestire. Fiecare cuvant al său este o mică Evanghelie. Ca o rădăcină inmiresmată, pe care cu cat o răzui mai mult, cu atat miroase mal tare. Astfel, atunci cand il citeşti pe Vlădica Nicolae, cu cat il citeşti mai mult, cu atat mai mult te rogi şi simţi venind din lucrările sale o mireasmă cerească, mireasmă de Arhangheli. Cat de veşnică este Evanghelia, acea Evanghelie in care şi ingerii doresc să-şi arunce privirea (2 Petru 1,12; Apocalipsa 14, 6)1 El ne-a expus nouă, sarbilor, această Evanghelie in modul cel mai elocvent. Cel mai limpede pentru om, dar şi pentru ingeri. C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie 134 1 Cuvinte despre veşnicie intre toţi Apostolii, iată-1 pe Sfantul Apostol • iih! O, cine a străbătut astfel pămantul sarbesc cu I vanghelia lui Hristos şi a propovăduit Buna-Vestire i lui Hristos ca el? De la Ohrida pană la Budima, de l i Ti rota pană la Vrani, de la Prohor Pcinscki pană l.i Kieke. Nimeni ca el, Apostol-Episcop. Apostol şi I piscop - Sfantul Vlădică Nicolae, Cel intocmai cu Apostolii. intre toţi mărturisitorii, iată-1 pe Sfantul Mărturisitor sarb, intocmai cu Sfantul Maxim Mărturisitorul, Sfantul Teodor Studitul, Sfantul Nicolae Mărturisitorul din Gruzi şi * mulţ/ i alt/ i Sfinţ/i Mărturisitori. Cu atata indrăzneală, cu aşa neinfricare ,i propovăduit şi a mărturisit Adevărul Domnului Hristos, Adevărul tău, sarbule nefericit! Adevărul intregii istorii sarbeşti! Adevărul intregului neam omenesc. Nimeni ca el, nimeni nu a mărturisit astfel in neamul sarbesc. intre toţi tămăduitorii, intre doctori, intre lă vă tor ii de minuni, iată acesta este Sfantul Doctor •arb - Sfantul Vlădică Nicolae. Spuneţi-mi, cine poate număra in poporul nostru cate suflete a tămăduit Vlădica Nicolae cu cuvintele şi cu rugăciunile sale? < ine poate număra bolnavii pe care i-a tămăduit? ( me ar putea număra conştiinţele, nenumărate ((mştiinţe bolnave pe care Sfantul Vlădică le-a tămăduit, aducandu-le la adevărata credinţă in I Himnezeul cel Adevărat. Cine? Cu adevărat, el este loctorul sufletelor şi al conştiinţelor noastre. Doctor • eresc al conştiinţelor sarbeşti. Şi cine este el, intre sfinţii ctitori? Noul ctitor arb. Cel mai mare după Sfantul Nemania. Da, voi 135 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie sunteţi martori la aceasta. Din Ohrid pană la Jicea, a ridicat şi a reconstruit mănăstiri, pană in inima Şumadiei şi in afara Şumadiei. Pretutindeni duhul său. El, zidarul neobosit, constructorul neobosit, a restaurat ctitoria Sfin/ţilor Nemania. Astăzi, Serbia Cerească, astăzi, o, nu numai Serbia Cerească, ci Biserica Ortodoxă Cerească, slăveşte pe cel mai mare Mucenic in neamul sarbesc după Sfantul Sava - pe Sfantul sarb Nicolae, Cel intocmai cu Apostolii. Astăzi il slăvesc Heruvimii şi Serafimii, căci s-a făcut asemeni lor prin bunele-vestiri pe care le-a răspandit in toate ţările Europei, Americii şi Asiei, ca un Heruvim! Şi cine, astăzi, in chip neindoios, il imbrăţişează pe el? Sfantul Sava il imbrăţişează pe cel mai drag fiu al său din neamul sarbesc. Şi cu el, alături de el, nenumăraţi Sfinţi sarbi impreună cu Sfantul Sava, Sfantul Simeon Izvoratorul de mir şi ceilalţi Sfinţi sarbi. Astăzi, in Ceruri, Serbia Cerească il slăveşte pe cel mai mare Sfant sarb. Astăzi tot/ i Sfinţ/ii,' t/ot i aristocraţ/ii' , tot/ i Sfinţ/ ii Nemania in Ceruri, il intampină cu bucurie pe noul Mucenic sarb, pe cel mai mare nou Evanghelist sarb, pe cel mai mare nou Apostol sarb - pe Sfantul Vlădică Nicolae. Sfinţilor Mărturisitori, impreună cu toţi Sfinţii, rugaţi-vă pentru cuminţirea neamului nostru. Ca fraţii să se impace, ca să piară dezbinările, aceste molime care sunt cele mai mari molime prin care s-a infestat neamul sarbesc. Iartă-mă, Sfinte Mărturisitorule cel intocmai cu Apostolii, iată eu, ţanţar al pămantului sarbesc, ţi-am răspuns balbaind. Amin! 136 Cuvinte despre veşnicie II. Predici duminicale Despre puterea credinţei Predica intai in Duminica de după Cincizecime (1965) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Cu adevărat minune, minune cerească astăzi I h‘ pămant. Evanghelia Sfintei Duminici de astăzi n -prezintă extraordinara, a-tot-dumnezeiasca, i tot-cereasca Bună-Vestire. Evanghelia şi lUina-Vestire despre atotputernicia omului. Cand • ste omul atotputernic pe acest pămant? El este robul morţii, el, cel slab, este rob fiecărui păcat. Ca să nu mai vorbim despre moarte. Omul se transformă t u totul in praf, şi frică şi cutremur il preschimbă inaintea morţii. Şi iată, Sfanta Evanghelie de astăzi ne oferă astăzi Buna-Vestire despre omul atotputernic. Cand este omul atotputernic? Domnul ne face i unoscut astăzi: Fie ţie după cum ai crezut (Matei 8, 13). Iată atotputernicia omenească. Fie ţie după cum m crezut, nimic altceva. Doamne, eu vreau impărăţia ( ≪'rurilor! - Fie ţie după cum ai crezut. Doamne, eu vreau să birui toate patimile din mine! - Fie ţie după iun ai vrut. Doamne, slobozeşte-mă de toate păcatele! I'ie ţie după cum ai vrut şi ai crezut. 137 intr-adevăr, sutaşul roman ateu dintr-odată a devenit atotputernic, şi nesfarşit de smerit inaintea i vestitului invăţător. A auzit că vine Iisus din Nazaret 1 in Capernaum, sluga mea zace in casă, slăbănog (Matei 8, 5-6). Şi a mai zis: Eu... nu a vrut să continue relatarea pană la sfarşit din cauza puterniciei sale, şi aude cuvintele: Fie ţie după cum ai crezut. Doamne, cat de puternică este această credinţă! Ce este această credinţă? Să pot face ceea ce voiesc. Credinţa este puterea care, iată, este in intregime a lui Dumnezeu, toate puterile dumnezeieşti se adună in acest sutaş ateu. A găsit sutaşul această minunată legătură intre sine şi Domnul, a descoperit credinţa, şi toate puterile dumnezeieşti se revarsă intru el. Şi s-a petrecut marea Evanghelie, marea Bună-Vestire, după cuvintele Apostolului: Ca Hristos să Se sălăşluiască in inima sa (Efeseni 3, 17). Prin ; credinţă Se sălăşluieşte. Şi această inimă sărmană | şi nenorocită care striga: Doamne, sluga mea zace in casă, slăbănog (Matei 8, 6)... Ce transfigurare! Mica inimă omenească adună toate puterile cereşti, toate puterile dumnezeieşti. Ce se intamplă cu inima pripită, tulburată a lui Saul? Atunci cand credinţa loveşte ca un trăsnet in inima sa, el devine Apostolul lui Hristos cel mai puternic in această lume şi le face cunoscut tuturor făpturilor din toate lumile: Toate le pot intru Hristos, Cel Care mă intăreşte (Filipeni 4,1 3). Toate le poate. Şi s-a insănătoşit sluga lui in ceasul acela (Matei 8,13), atunci cand sutaşul a dat crezare şi şi-a incredintat toată existenta sa Domnului / / Hristos, toată voia sa. Şi acea clipă este o clipă atat de minunată şi dumnezeiască, pentru fiecare dintre noi. C u v io s u l I u s t i n d e i .a C elie 138 Iată acest doctor atotputernic care te poate l.imădui de orice boală: credinţa in Domnul Hristos, ni Singurul Adevăratul Dumnezeu in toate lumile; incredinţarea nesfarşită in El, Cel ce este mai presus decat toţi Iubitor de oameni şi cu adevărat Singurul Iubitor de oameni. Singura iubire dreaptă faţă de om, i .ici El il izbăveşte pe om din moarte, il izbăveşte pe om de diavol, il izbăveşte pe om de păcate. in afara de aceasta, nimic nu se poate numi dragoste. Şi uită, astfel, El, Dumnezeu intreg, intreg in puterile i lumnezeieşti, Se sălăşluieşte intru tine, se sălăşluieşte intr-o mică inimă omenească. Cum poţi simţi in mima ta ură atunci cand El, Dumnezeul dragostei, intră in inima ta? Cum poţi avea mandrie in sufletul 1.1 u atunci cand El, Dumnezeul smereniei, intră in ufletul tău, Se sălăşluieşte in inima ta? El, Biruitorul morţii, Se sălăşluieşte intru tine prin credinţa ta! Cum •o mai poate sălăşlui intru tine un asemenea demon, orice duh necurat, dacă El, Dumnezeu, Dumnezeu i le-săvarşit, Se sălăşluieşte intru tine cu dumnezeirea ‘>.i? Da, fără indoială, devii atotputernic prin credinţa in Domnul Hristos. Aşadar nu există boală de nevindecat, nu există moarte de nebiruit in această lume, dacă Dumnezeu intră prin credinţă intru tine. Credinţa in El... I )ar dacă omul nu crede in Domnul Hristos - ce se intamplă? Este neputincios, cu totul neputincios. I.ir impreună cu El devine atotputernic! Dacă omul iui crede in Domnul Hristos, el este mai uşuratic şi mai mic decat nimicul, iar dacă crede, devine totul. Din nefiinţă devine fiinţă. Iată / / minunea,' minunea Cuvinte despre veşnicie 1 3 9 dragostei lui Hristos. Din nefiinţă devine fiinţă omenească, se face impreună-moştenitor cu Hristos. I Aceasta ii dă credinţa in El: ii dă Viaţa veşnică, l ii dă Adevărul veşnic, ii dă Dreptatea veşnică, ii i dă Bunătatea veşnică. Şi pentru tine, doar dacă ai credinţă in Domnul Hristos, pentru tine nu există boală de nevindecat. Nu ştiu cum de este ură intru tine - o vei stăpani cu uşurinţă prin credinţa in Domnul Hristos. Nu ştiu cum de există mandrie, răutate, vrăjmăşie, ranchiună, toate aceste păcate intru tine, dacă ai credinţă in El? De ce fel de credinţă avem trebuinţă, şi eu, şi tu? Iată, ne-a arătat păganul. Credinţa trebuie să fie; smerită, a-tot-smerită. Doamne, inaintea Ta eu sunt un neant nesfarşit...inaintea Ta eu sunt intunecat, inaintea Ta eu sunt noapte, iar Tu eşti Lumină mal presus de toate luminile. Noaptea veşnică este in I mine, iar Lumina dumnezeiască, Lumina veşnică intră in mine. Eu sunt om, pierdut intru neputinţele şi slăbiciunile mele, pierdut in păcatele mele, iar Tu eşti A-tot-inţelepciunea dumnezeiască. Eu sunt cu totul muritor, am in mine păcate nenumărate, iar fiecare păcat reprezintă o mică moarte, iar Tu eşti j cu totul intru nemurire, cu totul Veşnic. Cum, cum să devin al Tău? Cum să indrăznesc să stau inaintea Ta, spune-mi? Ca şi sutaşul: cu credinţă, cu credinţă a-tot-smerită. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. (Matei 8, 8) Iar tu şi eu, să ne vindecăm sufletul, sufletul care este bolnav din cauza multor păcate, din cauza multor patimi, din cauza multor duhuri necurate. Doamne, I C u v i o s u l I u s t i n d t l a C l l i i ; pune numai cu cuvantul şi se va insănătoşi sufletul meu. Dar ce să-Ţi dăruiesc Ţie? Ceea ce şi sutaşul .1 dăruit: credinţa smerită, credinţa a-tot-smerită. Ai credinţă, ai incredere in Domnul Hristos, că intotdeauna El este mai puternic decat oricare din păcatele tale, intotdeauna este mai puternic decat orice moarte a ta, intotdeauna este mai puternic decat orice demon. Crede şi El va face după credinţa ta. Fie /≪’ după credinţa ta! Mie şi ţie, frate şi soră, ne va fi după cum credem. I >oinnul face tot ceea ce vrea credinţa noastră, spune Mimtul Isaac Şirul. Domnul face cu noi tot ceea ce vrea credinţa noastră. Fii atent cum / crezi,' ia aminte t .i aceasta să fie cea mai puternică in tine. Iată-i pe Minţii Apostoli, care, privind la Domnul Hristos şi la minunile Sale, incă o dată nu au avut destulă credinţă, destulă putere ca toate acestea să le primească şi să le inţeleagă, să le cuprindă in mica lor fiinţă omenească. I )<>amne, dăruieşte-ne credinţă, au spus (Luca 17, 5), poreşte-ne credinţa. Da, credinţa este ca şi grăuntele • Ic muştar, după cum a spus Mantuitorul (Matei M, 31-32). La inceput este mică, iar tu trebuie să o ingrijeşti ca pe grăuntele de muştar, să iei aminte ■ a iarna păcatelor, ca spinii patimilor să nu inăbuşe .ii est micuţ, acest grăunte de muştar care incolţeşte şi ■ leşte. Aşa cum te osteneşti pentru un pom fructifer I >.mă să aducă rod, tot aşa trebuie să te osteneşti şi in privinţa credinţei, in privinţa grăuntelui de muştar al ■ ivdint/ ei. Ea se formează intru tine,' iar cand această > redinţă creşte, trimiţandu-şi, iată, ramurile ei - .u-estea sunt toate sfintele virtut/i. O ramură - sfanta = == === __ _____ Cuvinte despre veşnicie 141 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l i e _____________ __________ J dragoste, alta - sfanta rugăciune, a treia - sfantul post, apoi blandeţea, bunătatea, smerenia, toate virtuţile ieşite din rădăcina credinţei, din acest mic grăunte de muştar. Priviţi-1 pe Apostolul Pavel, priviţi-1 pe Apostolul Petru, priviţi-i pe Sfinţii Apostoli, priviţi-1 pe Sfantul Sava, priviţi-i pe Sfinţii Mucenici, pe Mărturisitori. Ce fac aceştia? Ei trăiesc şi se hrănesc numai cu sfinte virtuti. Fiecare / are o credinţ/ă mare, dar intr-o mare credinţă este o mare dragoste, intr-o I mare dragoste este o mare rugăciune, intr-o mare rugăciune este o mare nădejde, intr-o mare nădejde este un mare post, şi astfel virtutea se hrăneşte cu virtute. Adu-ţi aminte intotdeauna, frate şi soră, in fiecare zi cugetă la ceea ce dai, cat de puţin dai de la tine şi ce dobandeşti in schimb. Dobandeşti Viaţa veşnică, dobandeşti Adevărul veşnic şi Dreptatea veşnică, dobandeşti impărăţia Cerurilor şi dăruieşti din mica ta inimă credinţ/a in minunatul Domn Hristos, şi dragostea, şi rugăciunea, şi postul, şi smerenia, şi celelalte sfinte virtuţi. Toate sunt atat de mărunte faţă de veşnica Sa dragoste şi milă faţă de noi toţi. Lui, numai Lui, să-I mulţumească omul pentru că nu a devenit diavol pe pămant. Căci dacă Domnul nu ar fi venit in această lume, ce s-ar fi intamplat cu omul? Mulţumire să aducem Domnului, Care după marea Sa milă şi iubire de oameni, ne-a dăruit tot ceea ce ne este de trebuinţă pentru Viaţa veşnică, şi in lumea aceasta, şi in cealaltă. 142 De aceea, fie să crească mereu ' credinţ/a noastră in I I; fie ca simţirea şi gandurile să ne fie intotdeauna ■imte, căci credinţa noastră, oricat de mare ar fi, este intotdeauna mică. Domnul sădeşte in noi credinţa i .1 şi noi să putem crede in El cu acea credinţă .1 tot puternică cu care a crezut acest sutaş păgan, ca şi noi, in toate greutăţile vieţii noastre, in toate ispitele, m toate bătăliile, in toate luptele de pe pămant cu I'.S citele, cu diavolii, să credem in El ca in Biruitorul ( VI atotputernic şi să strigăm: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele (Marcu 9, 24). Amin. Cuvinte despre veşnicie 143 1 Despre nebunie Predica intai la Duminica a cincea după Cincizecime (1965) De unde sunt oamenii nebuni in această lume, de unde vine nebunia in această lume? De la diavol, j Cine vindecă de această straşnică nebunie? Numai Domnul Care a devenit om, Domnul Iisus Hristos. Iată Buna-Vestire de astăzi, iată Evanghelia de astăzi. Aţi auzit ce s-a petrecut in ţinutul Gadarenilor atunci cand Domnul a pus piciorul pe meleagurile lor. Doi demonizaţi, doi oameni in care intraseră diavoli, L-au intalnit şi au strigat: Ai venit aici mai inainte de vreme ca să ne chinuieşti? (Matei 8, 28-29) Şi, mai departe, aţi auzit cum Domnul a izgonit diavolii din aceşti oameni şi cum ei şi-au revenit din nebunia lor, din posedarea lor diavolească. Ce este diavolul? Diavolul este demenţa desăvarşită, nebunia 1 desăvarşită, căci diavolul este luptător impotriva r lui Dumnezeu. Se scoală impotriva lui Dumnezeu, | se luptă cu Dumnezeu - iată, acesta este diavolul. 1 Din Arhanghel devine diavol. Nu vreau Adevărul dumnezeiesc veşnic, vreau să fiu independent de Dumnezeu, independent de Adevărul Său, I independent de Dreptatea Sa, independent de Legile I Sale! Iată, diavolul nu este nimic altceva decat in 1 intregime nelegiuire, in intregime independenţă de I Dumnezeu, şi aceasta inseamnă independenţă de | Dreptate, independenţă de Adevărul dumnezeiesc, ! independenţă de Veşnicie, de toate bunătăţile | C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______ __„ 1 144 Cuvinte despre veşnicie dumnezeieşti. in diavol totul este contrar: ceea ce <-ste cel mai de seamă in viaţă şi in lume - şi acesta rste Dumnezeu ceea ce este cel mai important, el i proclamat ca cel mai puţin important. A proclamat I )reptatea dumnezeiască ca nedreptate şi Adevărul dumnezeiesc ca minciună; Bunătatea dumnezeiască i proclamat-o ca rău; a dat la o parte tot ceea ce este dumnezeiesc şi prin aceasta a devenit diavol. Vai, tot .işa şi noi, oamenii din această lume, mica făptură omenească, atunci cand incepem să respingem tot i rea este dumnezeiesc, ne umplem treptat de energii di.ivoleşti, treptat omul se transformă in demon. Iată pilda din Sfanta Evanghelie de astăzi. I )iavolul ii stăpanea in aşa măsură pe cei doi oameni, incat ei nu erau in stare să gandească drept şi firesc, normal, nici să simtă, nici să lucreze. Nimeni nu indrăznea să treacă pe calea aceea (Matei 8,28), unde erau fi. Au trăit in morminte, infricoşători, cumpliţi pentru loţi care ii intalneau, plini de energii demonice. Frate, liecare luptător impotriva lui Dumnezeu se află de l.ipt intr-o călătorie către aceasta, către demenţă, către nebunie. Astfel, diavolul s-a făcut din Arhanghel demon. Cum a devenit din cel dintai inger al lui I Himnezeu, diavol? Cu mandria s-a inălţat cel dintai \rhanghel al lui Dumnezeu, purtătorul de lumină, i .i să-L poată substitui pe Dumnezeu, ca să ocupe locul lui Dumnezeu (Isaia 14, 12-15); şi cand aceste ganduri au impărăţit intru el, au stăpanit fiinţa sa, el .1 prăvălit din inălţimile Cereşti in adancul iadului. Intru el totul s-a dat peste cap, totul! Şi el a devenit 145 C u v i o s u l J u s t i n d l l a C e l i e duh intunecat al răului, duhul negru al morţii, 1 stăpanul iadului intunecat şi groaznic. Dacă omul urmează aceeaşi cale, aceasta il conduce la acea nebunie, la acea ieşire din minţi. I Cand in om, in sufletul său, dă buzna mandria, I şi cand ea incepe să se manifeste in forţă, atunci se I intamplă ceva cumplit in sufletul omului mandru I şi arogant, atunci el se desparte de Dumnezeu, stă impotriva lui Dumnezeu şi treptat innebuneşte, I treptat devine nebun. Se spune in Sfanta Evanghelie: I Zicand că sunt inţelepţi, s-au făcut nebuni (Romani 1,22). I Zicand că sunt inţelepţi, au ajuns nebuni... Aceasta este important pentru toţi oamenii, pentru fiecare dintre I noi. Prin faptul că ai inceput să te socoteşti inţelept in această lume, să nu-L recunoşti pe Dumnezeu, o, I tu eşti deja nebun. Priveşte la tine, priveşte la sufletul f tău - ce se intamplă cu tine? Priveşte cum intunericul \ se strecoară intru tine, cum noaptea dă buzna intru tine. Şi tu incepi să trăieşti o altă viaţă, nu vrei nimic I dumnezeiesc, nu ai nevoie de Dumnezeu: „Pot şi fără Dumnezeu, am minte, am inimă, nu am nevoie de Hristos!" Dar ce vei face, omule, atunci cand diavolul va intra intru tine? Dumnezeu a venit in această lume, Dumnezeu I S-a făcut om pentru că diavolul era in lume şi numai Dumnezeu este mai puternic decat el. Omul era rob diavolului. Atunci cand Domnul Hristos a venit in această lume - vedem din Evanghelia de astăzi -, impotriva Sa s-au ridicat toţi oamenii, s-au ridicat toţi nebunii, s-au ridicat toţi infumuraţii, şi impreună cu ei s-au ridicat şi toti demonii. Ati * / / auzit astăzi cum au 1 4 6 r Irigat diavolii din cei doi oameni la Domnul Hristos: I )<■ ce ai venit ca să ne chinuieşti? (Matei 8, 29) De ce ai cnit aici, ce cauţi pe pămant, ce cauţi printre oameni? Noi suntem stăpanii lor. Dar, neputincioşi inaintea Sa, tot ei il roagă pe Mantuitorul Hristos: Dacă ne ■ t oţi afară, trimite-ne in turma de porci (Matei 8, 31), li imite-ne in ei. Diavolilor, de unde atata neputinţă in voi? Voi puteţi face minuni. Nimeni nu indrăznea să l ivacă pe acea cale unde se aflau ei. Iar voi il rugaţi pe Iisus din Nazaret. Şi Mantuitorul le-a zis: Duceţi-vă. Iar ci, ieşind, s-au dus in turma de porci. Şi iată, toată turma a aruncat de pe ţărm in mare şi a pierit in apă. (Matei 8, 32) Fraţii mei, cat de cumplită este osandirea, această intamplare pentru noi, oamenii. Ceea ce s-a intamplat ni porcii, aceasta este pentru noi mica infricoşătoare indecată. Iată, porcii nu au putut să suporte diavolii i răutatea lor şi imediat s-au aruncat in mare, in .ipă, s-au inecat, n-au putut să indure diavolii in i m . Dar oamenii? Oamenii prin toate păcatele, prin loate patimile, de fapt il cuprind pe diavol in ei şi imprejurul lor. Cu cat este omul mai rău decat porcii! Insultă este pentru porc să-i spui că este om, dar nu rste insultă pentru om să-i spui că este porc. Nu am inventat eu aceasta! Aceasta spune Evanghelia de .istăzi! Porcii s-au arătat a fi mai presus decat oamenii, i ăci nu au putut să suporte diavolii in ei, iar oamenii .ini şi ani trăiesc in maini diavoleşti, petrec in fălcile diavoleşti şi se consideră fericiţi, consideră că acesta este raiul lor. Ce dementă! Ce nebunie! / Omul - omul este fără indoială mult mai necurat decat orice porc. Cuvinte despre veşnicie 147 Iată dovada. Cine a făcut să intre diavolul in această lume, cine a făcut să intre moartea in această lume? Omul! Omul, prin păcatele sale, căci intrand păcatul in această lume a făcut să intre moartea, a făcut să intre boala, a făcut să intre toată grozăvia şi a făcut să intre diavolul in această lume. Oare nu este omul mai rău decat porcii? Nu numai decat porcii, decat toate făpturile care vieţuiesc in această lume. Da, este ingrozitor să fii om fără Hristos, este ingrozitor să fii om in această lume fără Dumnezeu. Atunci omul devine de bunăvoie diavol. Există vreo nebunie mai mare decat aceasta? Fiecare păcat, fraţii şi surorile mele, este o mică nebunie, fiecare patimă este o mică nebunie. Priveşte-te pe tine la manie. Ce este mania? Cand te manii, aceasta este o mică nebunie. Priveşte-te cum arăţi atunci. Şi ce să spunem despre invidie? O, invidia este o astfel de nebunie a sufletului... Da, invidia il trădează şi pe Hristos Dumnezeu, căci se spune in Evanghelie că evreii L-au predat la moarte pe Domnul Hristos din invidie (Matei 27,18). Zici: Evenimentul din Evanghelia care s-a citit astăzi, s-a petrecut cu două mii de ani in urmă. Aceasta s-a intamplat atunci, ce legătură are cu noi? Socoteşti că nu are. Are. Iată că aceleaşi evenimente evanghelice se petrec şi astăzi in Serbia. Pe pămantul sarbesc astăzi se tămăduiesc demonizaţii, se tămăduiesc oamenii nebuni. Iată Sfanta Mănăstire Ostrog. Caţi oameni se tămăduiesc şi astăzi, aşa cum Domnul i-a tămăduit pe cei din Evanghelie. Este aceeaşi putere pe care Domnul a lăsat-o Bisericii Sale C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e ________ ________ _____^j 148 Cuvinte despre veşnicie i aceeaşi putere iese din El şi astăzi şi-i tămăduieşte pe oameni de orice nebunie. Sarbule, să nu uiţi u casta. Mergi la Sfantul Ostrog şi priveşte cu ochii tăi ce se intamplă acolo. Mergi la Sfantul Prohor Pcinschi .,1 vezi cum ii aduc pe nebunii demonizaţi şi după o ■ iptămană de zile pleacă sănătoşi şi teferi. Mergi la Sfantul Ioanichie, din Devici (Kosovo), şi acolo vei vedea cum sunt aduşi oameni demonizaţi, şi ei, după 0 săptămană de zile, la moaştele Sfantului loanichie, •iu pentru rugăciunile monahilor şi preoţilor, se l/imăduiesc. Omule, ţie in fiecare zi şi in fiecare noapte 1 )oinnul iţi oferă impărăţia Cerurilor. Aceasta este patria ta veşnică. Ia aminte cum trăieşti, ia uninte pentru ce trăieşti pe pămant. Tu eşti o fiinţă nemuritoare. Dumnezeu te-a creat pentru nemurire. IV ntru aceasta a venit El in această lume, pentru u easta a dăruit Evanghelia Sa, pentru aceasta i Intemeiat Biserica Sa şi ne-a dăruit in ea toate mijloacele de a ne izbăvi de orice păcat, de orice moarte, de orice diavol. Da, El, Dumnezeu, a venit in u eastă lume ca noi să ne izbăvim de toate acestea, ■ .1 să ne dăruiască Viaţa veşnică. Lui, numai Lui, ' >mgurului Adevăratului Dumnezeu in toate lumile, I ie cinstea şi slava şi din partea noastră, a celor mici şi neinsemnaţi de pe pămantul sarbesc. Amin. 149 Despre iertarea păcatelor Predica in Săptămana a şasea după Cincizecime (1964) in numele Tatălui şi Fiului şi Sfantului Duh. Sfanta Evanghelie de astăzi este vestea cea bună despre credinţă. Despre credinţa in cine, in ce? Despre credinţa in Adevăratul Dumnezeu! Di ce are nevoie această lume care este plină de vicii, plină de dumnezei mincinoşi, plină de rătăciri, plină de invăţături mincinoase? Decat cine este omul mal inrobit in această lume? Decat ţ/ anţ/ arul? Da. Decat j musca? Da. Şi mai departe, deplină neputinţă. Totul este mai puternic decat omul in această lume. Pe primul loc este mai puternic decat el păcatul, decat el este mai puternic răul, decat el este mai puternică moartea, decat el este mai puternic diavolul. Omule, cum te simţi in lumea in care păcatul este mal puternic decat tine, in care orice rău este mai puternic decat tine, orice patimă este mai puternică decat tine, Tu nu eşti in stare să te aperi. Atunci cand te afli in păcat simţi un chin in suflet, o deprimare, o tristeţe, şi deseori nu ştii ce se intamplă cu tine, intru tine. Nouă, de obicei, ne place să privim in lume, in jurul nostru, dar uităm să aruncăm o privire in noi inşine, in lumea lăuntrică, care este cu mult mai profundă decat această lume exterioară, cu mult mai interesantă, cu mult mai importantă pentru noi. Atunci cand un Sfant a privit inima omenească in toată lărgimea şi profunzimea ei, a zis: „Inima omului C u v io su l I u s t in d e l a C elif. 150 Cuvinte iic*i>re i’Cfiin ir < -.te o mare şi un abis nesfarşit şi neţărmurit". In el unt cele mai felurite specii de vietăţi, cele mai felurite pecii de creaturi. Ce trebuie să facă omul cu sine, cu mima sa? Să o cureţe de toată necurăţia. Cată luptă, > .ită tărie iţi trebuie, cată putere! Sfanta Evanghelie de astăzi ne vorbeşte despre .11 est chin al omului in această lume şi despre această tărie a sa. Iată, prietenii celui grav bolnav l-au adus l>e pat ca să-l pună inaintea Făcătorului de minuni Iisus din Nazaret. in jurul său - mulţime de popor, m niciun fel nu puteau să se apropie. Atunci prietenii nu desfăcut acoperişul casei unde era Domnul şi, prin ■părtură, au lăsat in jos patul in care zăcea slăbănogul m.iintea Sa, se spune in Sfanta Evanghelie. Şi Domnul, i’iizand credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate iţi ■unt păcatele tale (Matei 9, 2; Marcu 2, 5). invăţătorii vicleni, care L-au urmărit pe Domnul Hristos să-L prindă in vreun păcat, au cugetat in sine: Acesta II huleşte pe Dumnezeu, căci numai Dumnezeu poate ierta păcatele, se spune in Sfanta Evanghelie. Şi Iisus, văzand gandurile lor, ii intreabă: Ce este mai uşor a zice ■hibănogului: Iertate iţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ui fi patul tău şi umblă? (Matei 9, 5; Marcu 2, 9) Mantuitorul i-a pus pe un jeratic cumplit. Şi una şi alta este greu să-i zici unui paralitic; a-i spune paraliticului: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă, cine poate, cine are tărie, cine are putere? Iar in al doilea rand, pentru a-i spune: Iertate iţi sunt păcatele, ai nevoie de o putere şi mai mare. Toţi cei din Vechiul Testament cunoscuseră din invăţăturile / Sfinţ/ilor I ’roroci că numai Dumnezeu poate dezlega păcatele, 1 5 1 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Dumnezeu este Cel ce dezleagă păcatele. Domnul arată că El este şi Dumnezeu, că El este Acela Care I iartă păcatele şi tămăduieşte orice boală. Atunci ! cand i-a spus slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta şi, sculandu-se, a mers acasă (Matei 9, 6-7; Marcu 2, 11-12), poporul spunea uimit: Niciunde nu s-a văzut aceasta printre oameni (Marcu 2, 12). Ce putere a dat Dumnezeu oamenilor! Nu unor oameni necunoscuţi, prietenilor, ci aici, printre voi, in mijlocul vostru, este Dumnezeu, Care poate să ierte păcatele. Eu şi tu putem să iertăm păcatele. Dar cine poate să dezlege păcatele, să ierte păcatele din sufletul omului? Aceasta inseamnă să alungi moartea din sufletul omului, să alungi diavolul din sufletul omului, aceasta inseamnă să fii tare şi puternic ca Dumnezeu. Iată, Domnul a arătat aceasta prin această minune dublă: in primul rand a făcut o minune văzută, tămăduindu-1 pe paralitic de greaua lui boală, Domnul arătand astfel că a săvarşit intr-adevăr şi a j doua minune - i-a iertat păcatele. Astfel a descoperit Domnul intreaga taină a j venirii Sale in această lume pămantească, a spus pentru ce a venit in această lume pămantească. Pentru ce? Ca să indepărteze păcatul din om, din firea omenească, ca firea omenească să o umple de Viaţă veşnică. Numai pentru aceasta a venit Domnul in această lume. Aceasta este lucrarea cea mai mare, lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea pe care nimeni dintre oameni nu o poate face: să-i ierte omului păcatele, ■ să dezrădăcineze din om toate păcatele, să cureţe sufletul său şi să-l arate fără de păcat, nemuritor şi Cuvinte despre veşnicie l.mt, plin de putere dumnezeiască. Iată, aceasta i> săvarşeşte numai Domnul, şi cum face aceasta ne pune Sfanta Evanghelie de astăzi, Vestea cea Bună. El a lăsat această putere, această tărie Bisericii ' ≫le, prin Sfinţii Săi Apostoli, atunci cand in ziua invierii, biruind moartea, a inviat şi S-a arătat inaintea ucenicilor cu trupul inviat... El le-a zis: Luaţi Duh Sfant; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le ce li ţine, ţinute vor fi (Ioan 20, 22-23). Iată aceste puteri, i.ită tăria care a lăsat-o Domnul Bisericii Sale, ca să i/băvească lumea de păcat, ca să izbăvească lumea ile moarte, ca să izbăvească lumea de orice rău şi de crice diavol. Cu alt prilej, Domnul dăduse Sfinţilor '-.ii ucenici, Apostolilor, aceeaşi putere, tuturor . Icodată, grăind: Oricate veţi lega pe pămant, vor fi legate

■/ iii Cer, şi oricate veţi dezlega pe pămant, vor fi dezlegate

•/ in Cer (Matei 18, 18). Astfel, Vestea cea Bună de .istăzi, Sfanta Evanghelie de astăzi, ne spune taina venirii lui Hristos in această lume şi taina fiecăruia ilintre noi. Noi suntem oameni in această lume nu i.i să fim sălaş păcatului, răului şi morţii, ci Vieţii v e ş n i c e , credinţei in Adevăratul Dumnezeu. Care este scopul credinţei in Hristos in această lume? Se pune in Sfanta Evanghelie: Sfarşitul credinţei noastre • ■■le Viaţa veşnică. Sfarşitul credinţei noastre este Viaţa veşnică. Mantuirea sufletului (1 Petru 1, 9; 1 Ioan -.13) - iată, acesta este sfarşitul credinţei noastre. Izbăvirea sufletului de moarte, izbăvirea sufletului de mandrie, izbăvirea sufletului de rău, de păcat i de diavol, caştigarea vieţii celei fără de moarte a ufletului in impărăţia lui Dumnezeu. Ce ţel măreţ, 153 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie ce ţel dumnezeiesc şi inaintea ta, şi inaintea mea, şi inaintea fiecărei făpturi omeneşti. Căci Domnul a venit pentru fiecare dintre noi, pe nimeni nu a uitat, pe nimeni nu va uita. Dar de ce avem eu şi tu nevoie? Dumnezeu S-a pogorat in această lume, iată-L aici impreună cu noi in Biserica Sa. Ce să facem eu şi tu? Să avem credinţă in El, aceasta este ceea ce cere de la noi, să credem in El, in Singurul Dumnezeu Adevărat (Ioan 17, 3). Ce] ne dăruieşte această credinţă? Ne dăruieşte iertarea păcatelor, ne dăruieşte izbăvirea de moarte, izbăvirea de iad, şi ne asigură Viaţa veşnică in lumea aceasta şi in cealaltă. Credinţa in Singurul Dumnezeu col Adevărat - ce este aceasta? Cand suntem creştini drepţi, cand este omul creştin adevărat? Atunci cand crede in Domnul Hristos ca Singurul Dumnezeu Adevărat şi trăieşte după sfintele Sale porunci, călătorind şi mergand prin această lume după El, cu ajutorul sfintelor virtuţi după El, in impărăţia Cerurilor. Omul crede sincer atunci cand cu tot sufletul său, cu toată fiinţa sa, cu toată mintea sa, cu toată puterea sa merge după Domnul, făcand voia Sa şi lepădandu-se de a lui. Din credinţa sinceră se naşte dragostea sinceră, adevărata dragoste. Aţi auzit astăzi cum Sfantul Apostol rosteşte un indemn creştinilor: Dragostea voastră să nu fie mincinoasă (Romani 12, 9). Şi care este acea dragoste mincinoasă, Sfinte Apostole? Orice dragoste este mincinoasă dacă nu-1 izbăveşte pe aproapele de păcatul său, de moartea sa nefastă. Numai ea, dragostea evanghelică a lui Hristos, este 154 Cuvinte despre veşnicie .mtentică, căci il izbăveşte pe om de păcat. Apostolul pune: Urăşte răul şi fă binele. Iată, aceasta este .ulevărata dragoste, atunci cand iubind pe fratele i.iii, pe sora ta, urăşti păcatul său şi aperi binele său. ' i omul insuşi işi apără binele său, căci dragostea, .ulevărata dragoste evanghelică nu iubeşte păcatul, nu iubeşte răul, ci il urăşte, dar iubeşte pe păcătos, iubeşte pe frate şi in păcatul său. Depărtează păcatul tir la păcătos - aceasta este marea tărie şi putere şi marea inţelepciune evanghelică -, indepărtează păcatul de la păcătos, nimiceşte păcatul, dar mantuieşte-1 pe păcătos. Ia aminte insă, nimeni nu poate să piardă păcatul tlin tine, dacă tu insuţi nu vrei să-l nimiceşti. De ce i ste nevoie? Este nevoie de credinţa ta personală, tic pocăinţa ta personală, după aceea se va săvarşi t u tine acea minune duhovnicească care s-a săvarşit t u paraliticul bolnav de astăzi: Iertate iţi sunt păcatele Inie. in suflet are loc cea mai mare preschimbare, ≪oa mai mare revoluţie. Te căieşti, iţi mărturiseşti p.icatele inaintea Domnului, inaintea preotului Său, i iată, păcatele tale fug de la tine şi toată moartea, i tot ceea ce este muritor fuge din tine. Ţi se iartă păcatele pentru pocăinţa ta, pentru credinţa ta. Iată că k castă credinţă sinceră iţi dăruieşte puterea şi tăria a nu slăbeşti, să nu te infricoşezi de niciun păcat rare este intru tine, să nu spui: „Eh, acest păcat al meu este aşa de cumplit, am decăzut, nu mai există mantuire". Nu! Omul să nu indrăznească să spună • ii casta niciodată, căci in lumea noastră pămantească, I >omnul Hristos Cel Atotmilostiv este mai puternic 155 decat orice păcat, decat toate păcatele tuturor oamenilor de pe pămant, mai puternic decat toate morţile, mai puternic decat toate relele, neindoielnic mai puternic decat păcatele tale şi decat relele tale, Numai un lucru este de trebuinţă şi se cere de la tine: să urăşti păcatul tău, să urăşti răul care este intru tine. Nu uita niciodată adevărata Sfantă Evanghelie: Plata păcatului este moartea (Iacov 1,15). Plata fiecărui păcat este moartea, plata pentru credinţă este Viaţa veşnică! Iată diferenţ/a! De aceea avem voie liberă, ca singuri să hotăram, ca singuri să alegem calea adevărului, calea virtuţii in această lume, şi dacă facem aceasta, Domnul ne dăruieşte apoi putere şi tărie sufletelor noastre să mergem pe calea virtuţii, pe calea sfantului bine evanghelic. De aceea fiecare dintre noi, fiecare creştin in lume este un mare luptător şi un mare făcător de minuni. Fiecare creştin este făcător de minuni. Şi eu, şi tu, suntem chemaţi să fim făcători de minuni. Cum? Eşti făcător de minuni numai dacă biruieşti moartea, dacă biruieşti păcatul. Păcatul naşte moarte (Iacov 1,15). Fiecare creştin este chemat la această lucrare. Aceasta este toată lucrarea noastră, care le cuprinde pe toate celelalte: să ne slobozim pe noi inşine de păcat, să biruim moartea, să ne asigurăm nouă inşine Viaţa veşnică, nemuritoare. Aceasta este, creştine, o necontenită minune care se intamplă cu omul in intreaga sa viaţă in această lume, minune pe care Domnul a făcut-o coborand pe pămant, făcandu-Se om şi dandu-ne putere şi tărie ca şi noi, ca fiecare dintre noi să devenim de bunăvoie făcători de minuni C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie . _________=„ __________...___________ ___________ j 1 5 6 Cuvinte despre veşnicie prin credinţa noastră in El, in Singurul Dumnezeu Adevărat al tuturor lumilor. Sfanta Evanghelie de astăzi ne grăieşte acest adevăr, această taină sfantă, iar Biserica lui Hristos, iată, de două mii de ani mărturiseşte această putere, această atotputernicie a lui Hristos care face minuni iu‘contenite, şi nevăzute, duhovniceşti, şi văzute, materiale, trupeşti. Această putere a Sa, toată puterea ‘>a este aici, in Biserica lui Hristos. De la noi se cere mimai să ne incredem cu toată inima in acest adevăr al lui Hristos. După aceea, totul devine posibil pentru liecare dintre noi. Toate sunt cu putinţă celui ce crede, lace cunoscut Domnul Hristos (Marcu 9, 23). Toate ■unt cu putinţă celui ce crede - aceasta inseamnă: nu există păcat pe care să nu-1 poţi birui cu credinţa in 11 ristos, nu există iad pe care să nu-1 poţi nimici, nu există moarte pe care să nu o poţi birui, nu există diavol pe care să nu-1 poţi zdrobi. Iată care este puterea credinţei creştine, iată < <ire ii este puterea şi tăria! Numai să nu ne lipsească i ugăciunea sinceră şi puternică, smerenia şi blandeţea inceră şi tare, bunătatea, buna voinţă şi toate celelalte v irtuţi. Atunci nimic nu ne va mai fi cu neputinţă in această lume. Atunci nicio moarte nu ne va birui, niciun diavol nu ne va mai batjocori. Toate acestea vor fi biruite prin puterea tare a credinţei noastre. Fie ca Bunul Dumnezeu să sporească credinţa • ca adevărată in fiecare făptură omenească trăitoare pe această planetă a lui Dumnezeu, mai intai in mimile tuturor creştinilor ortodocşi, şi in ale noastre, ale sărmanilor, nenorociţilor sarbi. Fie ca aceasta să 157 crească in noi, ca să ne facem şi noi totdeauna mai puternici decat orice rău, decat orice păcat, decat orice moarte, şi să-L slăvim pe Minunatul Domn Hristos, Singurul Dumnezeu Adevărat in toate lumile, să-L slăvim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea, cu toată puterea, să-L iubim prin toată veşnicia. Amin. C u v i o s u l I u s t i n d f i a C.f i if J Cuvinte despre veşnicie D e sp re p o c ă in ţă Predica a doua in Duminica a opta după Cincizecime (1966) Praznicul Sfantului slăvitului Marelui Mucenic I ftimie şi Sfintei slăvitei cneaghine rusoaice, Ol ga. I vanghelia despre femeia păcătoasă. in cetate, iată, cm o femeie păcătoasă, iar Mantuitorul, este chemat la ninsă in casa unui fariseu (Luca 7, 36-37). Dumnezeu in liup, femeia in păcate. Ce intalnire! A simţit femeia v.il uri de har care se revărsau de la Domnul Hristos. A simţit că acest minunat Iisus din Nazaret, Care cu privirea şi cu cuvantul tămăduieşte de toate bolile, poate să o vindece şi pe ea de păcatele sale. Şi iată, ea, cea plină de păcate, cumpără un alabastru cu mir atunci cand il intalneşte pe Dumnezeu, Care era in trup, şi işi spune: „Nu! Eu nu vreau să spun nimic! Cum ii voi putea vorbi lui I Himnezeu, pe Care il am inaintea mea? Voi cădea in genunchi, voi plange, şi prin lacrimi ii voi descoperi mtreg sufletul meu! Şi efectiv, nimeni nu-mi va vorbi. Ea intră in casa fariseului, iar Domnul şade l.i masă. Stă cu frică, cu vasul cu mir la picioarele \ile, şi plange... Acesta este intaiul dar, Doamne, pe care Ţi-1 pot aduce. intaiul dar... Iar acolo este udul, iadul păcatelor şi patimilor mele. Iată, intreaga < etate mă ştie cum sunt, intreaga cetate ştie că sunt ■ ii totul murdară şi josnică. Iată, am venit la Tine. Nu un nimic afară de lacrimi... Şi plangand, a inceput să mie cu lacrimi picioarele Sale. Iar Domnul Cel bun tace 1 5 9 şi priveşte. Trebuie să fi fost o linişte neobişnuită. I Trebuie să fi fost o straşnică uimire. Binecunoscuta j desfranată a indrăznit, iată, a venit cu miresme, şi plange, incepand să ude cu lacrimi picioarele Domnului, şi cu părul capului ei le ştergea, spune Sfanta Evanghelie, cu părul capului ei (Luca 7, 38). Ce scenă, Doamne! Iată, cea păcătoasă nu are nimic decat părul cu care să-Ţi şteargă picioarele, nu zice nici cine este ea, nici cum este ea. Dar iată, lacrimile ei sunt mai grăitoare decat orice cuvinte, decat cei mai mari ritori din această lume, iar Tu vezi intreg sufletul ei şi intreg iadul ei. Şi săruta picioarele Sale, se spune in Sfanta Evanghelie, şi le ungea cu mir... (Luca 7,38) Doamne, eu imi simt impuţiciunea din sufletul meu! Cum să ung picioarele Tale, Doamne, cu stricăciunea mea? Iată, iată mirurile pe care Tu le-ai creat, cu care ung picioarele Tale dumnezeieşti... Nu spune nimic păcătoasa. Nu are cuvinte, limba ii este legată. Nu poate să spună nici măcar aceasta: „Doamne, sunt păcătoasă". Totul este inţepenit, totul in afară de sufletul care dogorăşte din 1 dragoste faţă de Domnul şi, intr-o minunată pocăinţă, I toată, toată se revarsă in lacrimi. indelung trebuie să fi durat această linişte teribilă, neobişnuită şi minunată, caldă şi plăcută. I Erau acolo feluriţi invitati, erau mulţi / / ' / farisei pi e care ] Simon (Luca 7, 36-40), ca prieten al lor, ii chemase; se 1 aflau acolo ucenicii Domnului şi cine nu era acolo? Iar 1 păcătoasa ştergea picioarele lui Dumnezeu! Uimirea I trebuie să fi fost mare şi infricoşătoare. Domnul intrerupe tăcerea şi ii spune lui Simon, gazdei care il chemase: C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _____ ______ = _____ i Cuvinte despre veşnicie - Am să-ţi spun ceva. - invăţătorule, spune, a zis acela. - Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu mici sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar neavand ci cu ce să plătească, i-a iertat pe amandoi. Deci care dintre ci il va iubi mai mult? Simon, răspunzand, a zis: - Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i a zis: - Drept ai judecat. Şi intorcandu-se către femeie, a is lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa Iu şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea insă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea insă de cand am intrat, n-a incetat să-Mi ■unite picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea msă cu mir Mi-a uns picioarele (Luca 7, 40-46), iar tu eşti uimit şi iţi zici intru tine: „Aceasta este femeie păcătoasă". Acesta, de-arfi proroc, ar şti cine e şi cefei e aceasta care se atinge de El, că este păcătoasă. (Luca7, 39) Atunci Domnul descoperă taina ei: Iertate sunt păcatele ci cele multe, căci mult a iubit (Luca 7, 47). Faţă de cine, I )oamne? Faţă de Dumnezeu in trup. Dragostea faţă de Dumnezeu, iată, aceasta este ceea ce El ne-a dăruit. Şi „iertate iţi sunt păcatele" - .iceasta este puterea dumnezeiască, care se revarsă .isupra sufletului omenesc, mistuind in tine toate păcatele din suflet, stingand toate păcatele tuturor deznădăjduiţilor, toate patimile. Iar pe de altă parte, şi dragostea ta se inflăcărează tot mai mult. ( ui se iartă puţin, puţin iubeşte. (Luca 7, 47) Şi atunci I >omnul ii zice lui Simon: Oare tu ştii cine eşti? Eşti un păcătos pocăit. Şi ai dragoste faţă de Mine; iată, 1 6 1 M-ai chemat la masă şi ai invitat şi alţi oameni. Poate că eşti mandru, căci, iată, ţi-a intrat marele invăţător in casă să pranzească la tine. Toate acestea sunt bune, dar aceasta nu este decat o dragoste mică... Priveşte, ea şi-a arătat intreg sufletul ei, de la pămant la Cer şi deasupra Cerului, a descoperit tot ceea ce este intru ea prin lacrimi, prin această dragoste minunată pe care o simte faţă de Mine. Iertate iţi sunt păcatele tale, toate. Toate, Doamne, oare toate? Toate păcatele! Iar fariseii care se aflau acolo ca oaspeţi au inceput să bombăne in sinea lor: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? (Luca 7, 49) Domnul insă Se intoarce către femeie şi ii spune: Credinţa ta te-a mantuit; mergi in pace (Luca 7, 50). Drama s-a incheiat, sufletul este mantuit; a fost relatată intreaga Evanghelie a mantuirii femeii in această lume, Evanghelia fiecărei femei, a fiecărei femei păcătoase. Şi cine este fără de păcat, care om nu este păcătos? Care femeie şi care bărbat se poate lăuda şi-I poate spune Domnului Hristos: Să-Ţi fie cunoscut că eu nu am păcat! O, dacă s-ar intampla aceasta, ar fi cu putinţă să o spună numai omul plin de mandrie satanică, plin de mandrie demonică, plin de mandrie fariseică. Dar omul normal, fiinţa omenească normală, dacă-L priveşte pe Domnul, işi simte toate păcatele sale. Nu numai toate păcatele, ci toată păcătoşenia sa. Cum să stai inaintea fetei / Domnului Celui fără de păcat şi incă atat de Milostiv, atat de Bun? Dar Evanghelia chiar aşa s-a petrecut, marea şi minunata Evanghelie a lui Hristos, Evanghelia Dumnezeului dragostei, pentru a ne arăta calea cea mai lesnicioasă C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l i e ______________________ ^ _______ J 162 prntru mantuirea de cele mai cumplite şi mai mari păcate. Iată, păcătoasa cea vestită in lume, sărmana I '.icătoasă, cat de uşor a obţinut mantuirea sufletului. < e a adus-o la mantuire? Oare lacrimile, oare pocăinţa? Ce este această pocăinţă? Şi-a urat păcatele ulletului ei. S-a aşezat inaintea Domnului Hristos, a privit pe sine in oglinda Lui şi a văzut intregul iad dintru sine, toate duhurile necurate de care era plină, toate patimile ei, toată grozăvia ei, a văzut loată veşnicia plină de negură, de intuneric şi de < Ilinuri. Iadul! Atunci a izbucnit sufletul intr-un torent de lacrimi, iar mainile, ca şi cum şi-ar fi smuls parul, il apucau ca să şteargă cu el picioarele lui II ristos. Şi totul pentru a ne da nouă pildă. Totul este binecuvantat şi minunat, tot ce vine de la Domnul II ristos. Evanghelia Sa, cat de profundă şi totodată • at de lesne de inţeles este! Nu există păcat pe care El nu-1 va putea scoate din mine şi din tine. Iată, Evanghelia omului păcătos este cu mult mai infricoşătoare decat Evanghelia de astăzi a li meii păcătoase. Evanghelia omului păcătos, care este fiul risipitor (Luca 15, 11-32). Fiul risipitor s-a răzvrătit impotriva Tatălui Ceresc. impotriva cui s-a uzvrătit? S-a răzvrătit impotriva lui Dumnezeu, a plecat departe şi nu vrea să-L vadă pe Dumnezeu, lujeşte diavolului, păscandu-i porcii - aceasta inseamnă că işi hrăneşte patimile sale, trăieşte intreg m patimi, intreg este in afara lui insuşi, a innebunit, pune Mantuitorul, este in afara lui insuşi. Astfel, omul păcătos este mai puternic decat femeia după Cuvinte despre veşnicie 1 6 3 puterile sale, el este mai puternic şi in păcate şi in | patimi. Iată Evanghelia lui cea infricoşătoare: el se | află intr-o ţară străină, paşte diavolilor porcii lor, işi paşte patimile lui. Trăieşte intreg in păcate şi deodată intru el se iveşte pocăinţa. De ce fac eu asta, unde mă aflu? Sunt intr-o ţară indepărtată, rătăcesc prin pustia patimilor mele omeneşti. Aceasta este pustia mea, moartea mea, moartea fără sfarşit, veşnică. Căci ( fiecare dorinţă a mea păcătoasă care nu poate să fie j satisfăcută este fără sfarşit şi nemuritoare, şi tot astfel 1 sunt şi chinurile mele nesfarşite şi nemuritoare, şi 1 pustia mea este nemuritoare şi nesfarşită. Mă duc la ; tatăl meu; odinioară am aparţinut Tatălui Ceresc, voi merge la El. ii voi spune: Am greşit la Cer şi inaintea Ta, primeşte-mă (Luca 15,18-19), primeşte-mă din nou. 1 Auzi-mă, Mantuitorule! Şi, cand fiul risipitor işi vine in sine, el spune: I Mă voi duce la tatăl, (Luca 15, 11-32), şi astfel işi vine 1 in fire din nebunia lui. Atata timp cat era in afara 1 lui Dumnezeu, trăia in patimi; cu adevărat el era in I afara sinelui, stăpanit de patimi. Pocăinţa scoate din sufletul lui intregul iad, intregul intuneric, intreaga ] beznă. Mă duc, mă duc la Tatăl Ceresc: Am greşit la j Cer şi inaintea Ta! Iată ce patimi sunt in jurul meu; porci, demoni, legiuni de demoni, toate acestea şi-au făcut sălaş in mine, iad langă iad. Tată, am greşit la Cer şi inaintea ta. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Iar tatăl, incă departe fiind el, l-a văzut şi i s-a făcut milă şi, alergand, cum spune Sfanta Evanghelie, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat (Luca 15, 20), nu a aşteptat să-i mărturisească păcatele sale. Intră in palatele Sale C u v io s u l I u s t in d f l a C e u l Cuvinte despre veşnicie . creşti şi porunceşte ingerilor să aducă degrabă haina Ini cea dintai şi să-l imbrace şi să pună inel in degetul .in (Luca 15, 22) şi să pregătească cel mai mare ospăţ. Şi spune Tatăl: Căci acest fiu al meu mort era şi a inviat, pierdut era şi s-a aflat (Luca 15, 24). „Haideţi j ne veselim"; şi au inceput să se veselească. Să se veselească toţi ingerii! Iată, s-a pocăit un om păcătos. ( Yit de important este omul pentru Dumnezeu? Şi omul păcătos este important pentru Dumnezeu. I otite Cerurile s-au bucurat atunci cand s-a pocăit un păcătos. Iată, Evanghelia femeii păcătoase şi Evanghelia omului păcătos ne descoperă toată calea mantuirii. Minunata Evanghelie a Domnului Hristos se petrece i cu noi, iar El, Atotmilostivul şi Atotbunul, te va imbrăţişa şi pe tine, pocăitul, chiar de vei fi fost cel mai ingrozitor păcătos; şi te curăţeşte şi te invredniceşte de impărăţia Cerurilor. Lui, Singurului Dumnezeului cel Adevărat, fie-I şi de la noi cei mici şi păcătoşi, slava, cinstea şi lauda ni toată vremea, ' in tot/i vecii. Amin. 165 C u v io s u l I u s t i n d e l a C l i .i i D e sp re m ilo sten ie Predică in Duminica a unsprezecea după Cincizecime (1966) Slugă vicleană - astfel mă numeşte Evanghelia de astăzi (Matei 18, 32) pe mine şi pe tine şi pe fiecare făptură omenească, pe fiecare om, căci Sfanta Evanghelie de astăzi se referă şi la mine, şi la tine, şi la fiecare făptură omenească din această lume. SlugH vicleană! Cui i se adresează Dumnezeu astfel? Acelei slugi nemilostive căreia El i-a iertat o datorie aşa do mare, iar aceea nu a v rut să-i ierte fratelui său datoria lui neinsemnată. Datoria aceasta au fost păcate mari şi infricoşătoare inaintea lui Dumnezeu. Zece mii do talanţi, nenumărate păcate... Aceasta a fost datoria acelei slugi inaintea lui Dumnezeu; iar prietenul lui ii datora o sută de dinari (Matei 18, 32 şi 28). Un fleac, dar ce s-a intamplat? De ce Domnul Atotmilostiv a trebuit să adreseze cuvinte atat de infricoşătoare acelei slugi: Slugii vicleană, ce ai făcut? Eu ti-am dat ' a, toate bunătăt/ile, ţi-am iertat păcatele, ţi-am dăruit impărăţia Cerurilor in această lume căci M-ai rugat, căci te-ai pocăit, fiindcă prin pocăinţă se dobandeşte impărăţia Cerurilor in această lume. Cel mai mare păcătos dobandeşte prin pocăinţă iertarea păcatelor şi prin aceasta impărăţia Cerurilor. Eu ţi-am iertat atatea păcate, iar tu ce ai făcut cu prietenul tău? L-ai predat in temniţă pană ce-ţi va plăti intreaga datorie, insă nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel impreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? (Matei 18, 33). Cuvinte despre j'eşnirir Iată, Eu, Dumnezeu, fac in această lume tot ceea ce fac pentru ca şi voi, oamenii, să faceţi aceleaşi. Eu |i am iertat atatea păcate ca tu să te deprinzi - cu ce? i u acea compătimire, cu acea a-tot-iertare pe care |i am arătat-o ţie, ca să-l ierţi pe fratele tău dacă ai ceva impotriva lui. Iar tu, ce ai făcut? Şi maniindu-se ■lupanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor. (Matei 18, 34) ( ui, adică? L-a predat diavolului ca să-l arunce in ud, pană ce-i va plăti toată datoria (Matei 18, 34). Iată, ■In ga vicleană, lepădand pocăinţa cea sinceră, singur • a aruncat in iad. Tot aşa facem şi eu, şi tu, aşa face l ii'care om care trăieşte nechibzuit in această lume, < are nu se căieşte pentru păcatele săvarşite. Ce este această lume şi această viaţă? Judecata lui Dumnezeu, şi mai devreme sau mai tarziu, cand Dumnezeu va cere socoteală de la tine, va cere ■ocoteală de la fiecare dintre noi, mai cu seamă in < caşul morţii. Atunci cand sufletul iese din trup, •iiunei ia aminte, trebuie să dai răspuns inaintea I )omnului ce ai lucrat cu sufletul şi cu trupul in .u castă lume. Cum te-ai comportat faţă de oameni, I.iţă de lucruri, faţă de animale, faţă de plante, cum ai l răit in această lume? Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel impreună ■lugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine, ca să-i ierţi păcatele dacă te-a rugat, aşa cum M-ai rugat şi tu. I I te-a rugat să-l ierţi, iar tu nu ai vrut. Şi s-a spus in Sfanta Evanghelie: Dacă fratele iţi greşeşte de şaptezeci iIc ori cate şapte şi vine la tine şi spune: mă căiesc, iartă-mă iartă-l (Matei 18, 21-22). Şi mai departe Mantuitorul ne porunceşte tuturor: Fiţi milostivi, precum şi Tatăl i’ostru este Milostiv (Luca 6, 36). 167 O, ce cere Domnul de la mine şi de la tine? Să fim milostivi ca şi El, ca Dumnezeul Ceresc! Şi cum este acest Dumnezeu Milostiv? Iată, El revarsă mila Sa asupra noastră, a tuturor (Matei 5, 45), asupra intregii lumi, işi revarsă necontenit mila - prin soare, prin stele, prin ceruri, prin toate plantele şi prin tot ceea ce există in această lume, prin toate cele văzute şi cele nevăzute. El a arătat nemăsurata Sa milostiviri' faţă de noi, prin aceea că L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul-Născut, pe Domnul Hristos, in această lume (Ioan 3,16), ca prin moarte şi inviere să ne izbăvească de păcate şi să ne asigure Viaţa cea veşnică. Toate acestea reprezintă mila dumnezeiască, noi toţi trăim prin această milostivire. De ce a vorbit Domnul despre milă, de ce? El ne spune să invăţăm şi noi de la El această milă. De aceea cu dreptate cere de la noi să fim milostivi, precum şi Tatăl nostru cel Ceresc este Milostiv. Şi aşa cum El luminează cu soarele intreaga lume, pe cei răi şi pe cei buni, tot aşa trebuie să fim şi noi. De aceasta depinde intregul nostru destin şi in această lume, şi in cealaltă. Nu te amăgi, şi eu şi tu avem păcate, şi eu şi tu trebuie să-I mărturisim Domnului tot ceea ce am făcut in această lume. Indiferent ce am spune, El va vedea tot sufletul nostru. Atunci va zice: Slugă vicleană, pentru tine am venit in lumea pămantească, ca voi să invăţaţi de la Mine cum trebuie / / să trăit/i in această lume. Şi voi ce aţi făcut din Evanghelia Mea? Ce ati făcut din Patimile Mele, din invierea Mea, din inălţarea Mea, din Schimbarea Mea la Faţă? Oare aţi invăt/at ceva din acestea? C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _______________ _____ ________________ ___ 1 6 8 Eu am făcut toate acestea pentru voi: M-am ( Ilimbat la Fată ca şi voi să vă schimbaţi la fată, il ui a-tot-răi in buni, din muritori in nemuritori, din 11ccători in netrecători, veşnici. Eu am biruit moartea, .un inviat cu trupul pentru tine, pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare om, pentru ca tu să-Mi urmezi Mie. Am biruit moartea, cel mai mare duşman al tău: . Iacă biruieşti moartea, biruieşti păcatul, il biruieşti pe diavol, te izbăveşti de iad. Pentru aceasta am fost in lume. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel impreună •■lugă cu tine, precum şi Eu am avut milă de tine? Şi ce se cere de la mine şi de la tine? Oare I himnezeu cere bogăţie de la mine şi de la tine? ( )a re vreo invăţătură? Nu cere nimic de la tine şi de l.i mine, in afară de pocăinţă, pocăinţa mea şi a ta. Şi ir inseamnă aceasta? Pocăinţa inseamnă să te lepezi dr păcatele tale! Nimic altceva nu cere Dumnezeu de la mine. Iată, astăzi tu ai purtat in inimă ură faţă de cineva, iar El a venit in această lume ca să semene dragoste intre oameni; a venit din dragoste faţă de păcătoşi, faţă de tine şi de mine, a arătat o dragoste nesfarşită, mai presus decat cea pe care o arată omul t noului prin cuvinte. Căci, iată, El a pătimit pentru noi i a inviat şi a biruit cel mai mare duşman al nostru, moartea şi diavolul, şi ne-a dăruit Viaţa veşnică. El a l.icut aceasta pentru tine şi pentru mine, pentru noi, ■ .i noi să trăim intru El, ca să-I fim şi noi asemenea şi, cu credinţă in El, cu curaj şi indrăzneală, să biruim in noi fiecare păcat, tot ceea ce ne depărtează de El. Cuvinte despre veşnicie 1 6 9 Astfel, Evanghelia de astăzi, fraţii şi surorile mele, este Evanghelia fiecăruia dintre noi. Fie ca viaţa noastră să nu se sfarşească, iar după moarte Domnul să ne spună: Slugă vicleană! Ci să auzim minunatele şi dumnezeieştile Sale cuvinte pe care le-a grăit slugii celei bune şi credincioase: Slugă bună şi credincioasă, i peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră intru bucuria Domnului tău. (Matei 25, 21) Intrli j intru bucuria Domnului tău! Cand intră omul in | bucurie, in bucuria cerească, in bucuria cea veşnică? Cand slujeşte in această lume Domnului său cu toată fiinţa sa, cu tot sufletul său, cu toată inima sa, cand trăieşte după Evanghelie. Fie ca Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să dea fiecăruia dintre noi putere şi tărie ca şi noi să trăim după Evanghelie, ca şi noi să implinim sfanta Sa voie in această lume. Fie să ne curăţim de păcate, de patimi, de moarte, de diavol şi să dobandim Viaţa cea veşnică. I Şi să auzim şi noi blandul Său glas la ieşirea din trup, la trecerea din lumea aceasta in cealaltă: Slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă; intră intru bucuria Domnului tău. Amin. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _ _ 170 Cuvinte despre veşnicie Despre cele două porunci cele mai mari Predică la Duminica a cincisprezecea după Cincizecime (1961) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Fiecare Sfantă Duminică este cate o sfantă şi minunată Bună-Vestire a Evangheliei şi in ea se i u prinde intregul adevăr al Cerului şi al pămantului. Iu totdeauna fiecare cuvant din Evanghelie este astfel. in Sfanta Evanghelie de astăzi, oamenii il ispitesc pe Dumnezeu! Cum indrăzneşti, cum poţi Iu, omule, să-L ispiteşti pe Dumnezeu?... Se spune m Sfanta Evanghelie: Unul dintre ei, invăţător de lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: invăţătorule, dire poruncă este mai mare in Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu lot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea ■i intaia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi. in aceste două porunci c cuprind toată Legea şi Prorocii. (Matei 22, 35-40) Cu ulevărat, toată legea Cerului şi a pămantului. Da, in .iceastă lume pămantească nu există altă lege in afara .u estora două, cele mai importante porunci date nouă de Domnul Hristos. intaia poruncă: iubirea faţă de I >umnezeu; cea de-a doua: iubirea de oameni. Ce este această iubire dumnezeiască? Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu lot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. De ce a randuit I )omnul această dragoste ca prima şi cea mai mare poruncă, care cuprinde toate poruncile şi toate legile 1 7 1 Cerului şi pămantului? Pentru că El a răspuns la intrebarea: Cine este Dumnezeu? Niciun om nu a răspuns la această intrebare. Dar Mantuitorul Hristos prin intreaga Sa viaţă, prin intreaga Sa lucrare, prin fiecare cuvant de-al Său, a dat răspunsul: Dumnezeu este Dragoste (Ioan 3,8 şi 16). in aceasta este cuprinsă intreaga Bună-Vestire. Şi ce este omul? La aceasta Mantuitorul a răspuns: Şi omul este dragoste. Ha! Va spune cineva: Ce vorbeşti? Da, şi omul este dragoste, pentru că este făcui după chipul lui Dumnezeu. Omul este reflecţie a dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dragoste. Şi omul este dragoste. Iar aici, in această lume, suni numai două realităţi: Dumnezeu şi omul, şi pentru mine şi pentru tine. Nu este nimic mai important in această lume afară de Dumnezeu şi de mine, afară de Dumnezeu şi de tine. Ce se intamplă cu omul care implineşte această primă şi cea mai insemnată poruncă, care este iubirea de Dumnezeu? Ce este această iubire de Dumnezeu? Aceasta inseamnă: să aduci inima ta către Dumnezeu, la Dumnezeu, intregul tău suflet să-l incredinţezi lui Dumnezeu, intreaga ta cugetare, intreaga putere; să inapoiezi chipul cel dumnezeiesc lui Dumnezeu; să inapoiezi chipul Chipului celui dintai; ceea ce este intru tine dumnezeiesc să inapoiezi lui Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu este intoarcerea intru sine a omului şi dăruirea sa lui Dumnezeu. Spune: Doamne, iată, eu sunt intreg dintru Tine, chipul Tău; iată sufletul meu, iată intreaga mea fiinţă, aceasta este a C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie j B 172 r la. Astfel, această poruncă este o intreagă aducere de ■.ine insuşi lui Dumnezeu. Şi de unde se intoarce acest om atunci cand se predă pe sine lui Dumnezeu? Se intoarce dintr-o ţară indepărtată, ca fiul risipitor, se intoarce din păcate, din moarte; inviază duhovniceşte ■ .1 fiul risipitor (Luca 15,13-24) prin pocăinţă. Fiecare uni care implineşte cea dintai poruncă se intoarce la Dumnezeu din impărăţia răului şi a morţii, din impărăţia diavolului se intoarce la Dumnezeu şi la impărăţia dumnezeiască. Şi cum se realizează aceasta? Prin ţinerea I vangheliei, a poruncilor evanghelice. De fapt, această intoarcere la Dumnezeu se realizează prin implinirea poruncilor dumnezeieşti. Mantuitorul a spus: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvantul Meu, şi Tatăl Meu il va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el (Ioan 14, 23). Aceasta nu am scris-o eu, sunt dumnezeieştile i uvinte ale Mantuitorului Hristos. Dacă ţii poruncile Mantuitorului, iţi inchini sufletul Lui; fii intotdeauna mvnitor la implinirea acestor porunci. Sfantul Ioan Teologul, numit Apostolul Iubirii, spune: Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile I ui (1 Ioan 5, 3). Aceasta este dovada că-L iubeşti pe I >umnezeu: dacă implineşti poruncile Sale. Nu poţi ••pune că-L iubeşti pe Dumnezeu, dar ai răutate şi ranchiună. Te minţi, te inşeli pe tine insuţi. Ce este iubirea de oameni? Ea izbăveşte iIlipul dumnezeiesc de ceea ce este nedumnezeiesc, impotriva lui Dumnezeu, şi aceasta este: viciul, păcatul, moartea şi diavolul. Se izbăveşte omul de cel mai mare duşman: diavolul, moartea. Această iubire Cuvinte despre veşnicie 1 7 3 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie de oameni a arătat-o Domnul Hristos. - Şi ce este iubirea de oameni a omului? Iată ce: Iar a doua, la fel ni aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi (Matei 22, 38-39). Acesta este răspunsul la intrebarea: C i l este iubirea de oameni, cum să ne purtăm şi eu şi tu I faţă de oameni? Aceasta este porunca dumnezeiască! cea negreşelnică: după Dumnezeu-Omul; după I dragostea lui Dumnezeu, dragostea lui Hristos ≪I dragostea faţă de om; după iubirea de Dumnezeu ≪ iubirea de oameni. Iubirea faţă de om se arată atunci j cand il izbăveşte de cel mai mare duşman al său, de păcat şi de moarte. Aceasta este dragostea lui Hristos faţă de om: izbăvirea de moarte. A doua poruncă: S/l; iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi, inseamnă: Cand j il iubim pe om, cand il iubim nefăţarnic? Atunci cand il izbăvim de păcate, de iad. Aceasta este iubirea cea adevărată faţă de om. intrebare: Dar iubirea părinţilor faţă de copii? 1 Şi iubirea soţului faţă de soţie? Şi iubirea omului faţit de patrie? Oare aceasta nu este dragoste? Noi numim f aceasta dragoste, dar, oare, este aceasta dragoste? I Toţi aceştia nu au dragoste dacă nu este Hristos acea I putere prin care iubim. Dacă părintele nu-şi iubeşte copiii cu dragostea lui Hristos, dacă nu-i educă aşa | cum trebuie, dacă nu-i călăuzeşte pe calea cea dreaptă, J cum să se izbăvească de păcate? insă el doar ii creşte şi ii aprobă, iar apoi ii urăşte, ii ucide. Dacă soţul işi | iubeşte soţia numai trupeşte, el este ucigaşul ei. Astfel este cu fiecare dragoste pămantească, trupească. Dacă dragostea faţă de om o trăim intru Domnul, atunci acea dragoste este veşnică şi nepieritoare, este mbirea lui Hristos. Dacă ai un prieten şi crezi că il iubeşti, dacă ii incurajezi păcatul, te faci ucigaşul său, il.ică nu-i atragi atenţia asupra unui oarecare păcat al 'm: Prietene, să-ţi spun, acest păcat al tău te ucide, te indepărtează de Dumnezeu. Dacă nu faci aceasta, eşti ucigaş. Te minţi... A doua poruncă este ca şi cea dintai. Numai .1 lunci cand sufletul este intreg intru Hristos, este indreptat către om; numai atunci vei iubi cu I )ragostea cea veşnică. Fără aceasta, dragostea ta este mincinoasă, este ucigaşă. Numai dragostea lui Hristos este esenţa şi izvorul dragostei adevărate. Dacă omul nu-L iubeşte pe Domnul Hristos, el nu poate iubi pc nimeni - aceasta este minunata şi infricoşătoarea veste bună. Minunată, căci omul se inalţă la Ceruri şi in veşnicie. infricoşătoare, căci dacă nu o implinim, .ilunci iubim pe dumnezeul urii - pe diavolul. Dumnezeu este Dragoste - diavolul este ură. Iată iu braţele cui te afli atunci. Atunci este infricoşător ,i fii om, căci te transformi in diavol. Astăzi vuieşte I uropa de aşa-numita „dragoste faţă de om"... Şi ce vedem? Ce au făcut fără Hristos şi fără dragostea lui II ristos: masacre, războaie, lupte, distrugeri. Ce este I uropa de astăzi fără Hristos? Nu le dă voie diavolul, dumnezeul urii, celor care sunt impotriva lui Hristos ■..1-1 iubească pe om. Unii ca aceştia se mint pe ei inşişi i pe oameni, fiindcă nu iubesc omul. Cineva a venit la un ascet şi l-a rugat să-i citească ceva din Sfanta Scriptură. Acela i-a citit chiar aceste două porunci. Cand Sfantul nevoitor a terminat de citit, acel om a plecat in lume, spunandu-i: Atunci -=_ _______ ____ _____ Cuvinte despre veşnicie 175 cand am să implinesc aceasta, voi veni din nou. Au j trecut anii şi el nu a mai venit; trecand doi, trei, zecojl cincisprezece ani, atunci numai ce vine omul şi spun≫'! 1 - Iată-mă, Sfinte Părinte! - Unde ai fost pană acum?, il intreabă ascetul, i - Am incercat să implinesc aceste două porunci şi, iată, am stăruit cincisprezece ani şi cu rugăciuni lei tale am implinit ceva. Iată ce inseamnă Evanghelii≫ Domnului Hristos, atunci cand omul voieşte să o implinească, şi aceasta este cu putinţă numai atunci cand urmează Domnului Hristos cu toată inima, Cand şi cum să mergem după Domnul Hristos? Mal intai prin credinţă. Şi Hristos să se sălăşluiască prin credinţă in inimile voastre (Efeseni 3,17), spune Sfantul Apostol Pavel. Iar El se sălăşluieşte intru noi prin fiecare sfantă virtute. Noi ne naştem in primul rami prin dragoste, prin sfanta virtute, apoi prin aceasta sufletul nostru rămane intru El, in binele Său, şl atunci El se sălăşluieşte intru noi. Ce sunt Sfinţii? Sfinţii sunt implinirea acestor două virtuţi: dragostea faţă de Dumnezeu şi dragoste.≫ faţă de om - iubirea de Hristos şi iubirea de oameni. Toţi au avut aceste două virtuţi. Au avut aceste două virtuţi şi nu au avut nevoie de nimic mai mult. Iată ştiinţa Evangheliei lui Hristos: nu este iubire faţă de om fără iubire de Dumnezeu (Efeseni 3,17). Numai iubirea faţă de Dumnezeu ne dă puterea să iubim şi omul, să-l iubim chiar şi in păcatul său. Aceasta este ştiinţa Evangheliei. Fiecare creştin este cu adevărat creştin dacă implineşte aceste două porunci. intreaga Evanghelie constă in aceste două C u v i o s u l . Iustin d e i a C f.i .if. 1 7 6 Cuvinte despre veşnicie porunci. in ce măsură am implinit aceste două porunci ale Domnului Hristos? Unde este inima uo.istră? intreabă-te: Oare astăzi am implinit aceste două porunci? Iar dacă nu, spune-ţi: Astăzi nu am losi creştin. Doamne, dăruieşte-mi putere ca maine să Im creştin, pentru ca din toată puterea mea să iubesc pe Domnul Dumnezeul meu şi pe fratele meu! Slujind Domnului, iubindu-L pe Domnul I I ristos, omul nu poate să nu-1 iubească pe om. Nu mIii păcatul omului, ci pe om, şi sarguieşte-te ca păcatul să-l scoţi afară, sarguieşte-te să-l izbăveşti pe păcătos de păcate. Aceasta este iubirea cea mlevărată. Nu este altă dragoste. Omul este chipul Im Dumnezeu: Dumnezeu este dragoste - omul este dragoste. Eşti creştin dacă respecţi aceste două adevăruri şi trăieşti după ele. Spune-ţi intru sine: Eu unt chipul lui Dumnezeu, Dumnezeul dragostei, şi trebuie să iubesc. Aceasta este Evanghelia Domnului II ristos şi pentru ingeri şi pentru oameni, şi pentru ( er şi pentru pămant, singura Bună-Vestire in toate lumile. De aceea ne ostenim ziua şi noaptea să implinim aceste două porunci, să ne izbăvim de diavol; de păcat, de moarte, şi să dobandim dragostea faţă de I >omnul Hristos, şi credinţa in El, căci dragostea lui II ristos lucrează: prin credinţă, prin rugăciune, prin milostivire, prin fiecare sfantă virtute. Dragostea faţă de Domnul Hristos este eu prinsul, infăptuirea şi implinirea acestor două porunci. Lui fie-I toată slava, cinstea şi inchinăciunea, ui vecii vecilor. Amin. 1 7 7 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie Despre bogăţia cea adevărată Predica a doua la Duminica a optsprezecea după Cincizecime (1966) Sfanta Evanghelie de astăzi, sfanta Bună-Vesti re de astăzi ne vesteşte o mare bucurie. Ce este bogăţia cea adevărată in această lume şi ce este adevărata sărăcie? Oare este omul bogat in această lume, atunci cand pămantul este bogat? Oare este omul sărac, atunci cand pămantul este sărac? Atata timp cat moartea este in lume - cine este bogat? Ce valoare are aurul, ce valoare au cunoştinţele, ce valoare are trupul, ce valoare are sufletul, ce valoare are intreaga lume din jurul tău? Ce valoare au cerul, soarele? Niciuna. intr-o zi, toate acestea nu vor mai fi in jurul tău şi tu insuţi nu vei mai fi. Ce sărăcie! Ce goliciune! Ce lucru infricoşat! Domnul Hristos S-a făcut om! Dumnezeu S-a făcut om! Iată bogăţia lui Hristos, Dumnezeul cel Adevărat, căci in El şi impreună cu El ne-a dăruit Viaţa veşnică, Adevărul veşnic, Dreptatea veşnică, Dragostea veşnică; ne-a dăruit impărăţia Cerurilor; ne-a dăruit toate bunătătile heruvimice, / serafimice. Şi incă aceasta este puţin: ne-a dăruit toate bunătăţile dumnezeieşti. Căci El, Singurul, Adevăratul Dumnezeu, petrece in mijlocul nostru ca om. Şi pe Sine - Dumnezeul cel Adevărat, pe Sine - Adevărul veşnic, pe Sine - Dreptatea veşnică, pe Sine - Dragostea veşnică, pe Sine - Viaţa veşnică, S-a dăruit nouă tuturor, S-a dăruit oamenilor şi necontenit Se dăruieşte 1 7 8 prin Sfanta Sa Biserică. Biserica - iată intreaga bogăţie dumnezeiască şi in ea Domnul Hristos intreg; ea ne este dăruită nouă, oamenilor, pentru imbogăţirea noastră, pentru mantuirea noastră, pentru nemurirea noastră, pentru veşnicia noastră. Ce ne-a dăruit Domnul Hristos nouă, oamenilor? ( um ne-a imbogăţit cu bogăţia? Cu intreaga bogăţie dumnezeiască. O mai mare bogăţie nu se poate inchipui! Bogăţia pe care nici moartea nu o poate pierde. Bogăţia pe care nici talharii nu o pot prăda. I.ită adevărata bogăţie - nemurirea şi Viaţa veşnică. Aceasta nimeni niciodată nu i-o poate răpi celui ce este al lui Hristos, dacă el insuşi de bună voie nu o pierde sau nu o predă. Cat de bogată este credinţa, credinţa in Domnul II ristos, in Singurul Dumnezeu Adevărat! Iată, ce ne dăruieşte ea ţie şi mie? - Ne dăruieşte nouă, celor săraci lipiţi pămantului, impărăţia Cerurilor, ne dăruieşte Adevărul veşnic, Dreptatea veşnică, Viaţa veşnică, ne dăruieşte Sfinţi ingeri ca fraţi; ne dăruieşte intreaga bogăţie a Cerurilor. Aceasta este credinţa. Şi ce este dragostea? Ce este dragostea, dacă nu bogăţia dumnezeiască netrecătoare! in Sfanta I vanghelie stă scris că Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4, 8). Dumnezeu este Dragoste! Aceasta inseamnă: I >ragostea este veşnică, Dragostea este bucurie, I dragostea este nemurire. Şi creştinul, atunci cand are .iceastă dragoste a lui Hristos, iată, el are veşnicia, are intreaga bucurie veşnică, intreaga Viaţă veşnică. Şi cată bogăţie nu este incă in Biserica lui Hristos! Caţi Minţi, caţi Apostoli, caţi Drepţi! Ei toţi sunt in slujba Cuvinte despre veşnicie 179 omului, in slujba mea şi a ta, a noastră, a săracilor I lipiţi pămantului, a noastră, a cerşetorilor. Pentru 1 ce? Ca pe noi să ne imbogăţească cu bogăţia cea netrecătoare, cu bogăţia Domnului Hristos. Dar cea mai mare bogăţie a tuturor celor ce sunt ai Domnului Hristos este Preasfanta Maică a Domnului. Ea, care ne-a imbogăţit cu milostivirea ei, care ne-a izbăvit de toate păcatele, de orice moarte, de orice ispită, de orice patimă, de orice iad. intr-adevăr, Domnul a venit in această lume ca să ne imbogăţească in Dumnezeu. Singurul scop al vieţii omului in această lume, scopul pe care ni l-a făcut cunoscut Domnul Hristos, scopul pentru care Dumnezeu l-a făcut pe om este ca omul să se umple de Dumnezeu, să se imbogăţească de Dumnezeu. Aceasta inseamnă să se inveşnicească, să devină veşnic, să moştenească impărăţia Cerurilor, să devintl impreună-moştenitor cu Hristos, frate al lui Hristos. j Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori 1 ai lui Dumnezeu şi impreună-moştenitori cu Hristos (Romani 8,16). Astfel se implinesc minunatele şi 1 dumnezeieştile cuvinte ale Domnului Hristos: CiI I oricine va face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri, acela imi este frate şi soră şi mamă (Matei 12, 50). Ce bucurie, | ce bogăţie să devii fratele lui Hristos, să devii sora j lui Hristos, fiul lui Dumnezeu, fiica lui Dumnezeu (Romani 8,16-17)! Moşteneşti impreună cu El tot ceea ce este Ceresc, tot ceea ce este dumnezeiesc. Este, ! oare, bogăţie mai mare decat aceasta? Din ce cauză a sărăcit omul in această lume, din ce pricină? Din pricina păcatului! Amintiţi-vă C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie 1 8 0 C u v i n t e d e s p r e v e ş n i c i e < uin a sărăcit Adam dintr-odată, a pierdut Raiul, L-a pierdut pe Dumnezeu. Cum? Din cauza păcatului, ≪lin cauza unui singur păcat. Tot aşa şi noi, bogăţia dumnezeiască pe care o avem in noi o pierdem in p.lcat, şi acest păcat devine viaţa noastră. Dacă nu ne venim in fire, dacă nu ne căim, atunci păcatul indepărtează toată bogăţia dumnezeiască din noi ,i din jurul nostru şi devenim săraci. Aceasta s-a mlamplat cu Adam şi Eva in Rai, aceasta se intamplă i n fiecare dintre noi. Iată, in Biserica lui Hristos, creştinii, cei botezaţi, ■e impărtăşesc cu Sfintele Taine. il primeşti pe I )omnul Hristos! Ce bogăţie! il primeşti pe Dumnezeu intreg. Dar, vai! - dacă după Sfanta impărtăşanie eşli nepăsător, eşti fără grijă, nu păstrezi această linţenie intru tine, nu vieţuieşti intru ea şi pentru ea. Şi atunci păcatul tău, lenea ta, patima ta te lipsesc de Dumnezeu, şi tu devii sărac lipit pămantului i ,1 şi Adam. Domnul a venit in lume chiar pentru a ne invăţa cum să biruim păcatul, cum să stăpanim păcatul. Prin El stăpanim tot ceea ce este muritor. I Meatul se stăpaneşte prin credinţa in Domnul II ristos, prin rugăciune, prin post, prin priveghere, prin toate virtuţile evanghelice. Dacă nu il stăpaneşti, moartea rămane intru tine, căci prin păcat primeşti moartea şi pe diavolul, care işi aduce atacul asupra ta prin el. Prin Hristos tu te izbăveşti de iad, te izbăveşti de impărăţia diavolului. Te imbogăţeşti de Domnul 11 ristos, te imbogăţeşti de Dumnezeu. Aceasta este ingura bogăţie care este vrednică de om. Credinţa in 1 8 1 Domnul Hristos, Biserica Sa şi ceea ce El dăruieşti1 -• | Viaţa veşnică -, aceasta este singura bogăţie a omului, f Toate celelalte sunt sărăcie goală. Şi oricine crede ctm pe langă Hristos există şi altă bogăţie in această lu mo se inşeală. Este sărac lipit pămantului. imi voi aminti intotdeauna aceste minunaţi≫ cuvinte ale Mantuitorului despre omul bogat, despf# f averea pămantească imbelşugată care te lipseşte dtf j Dumnezeu, te lipseşte de impărăţia Cerurilor. Dacă, adunand imensa bogăţie in jitniţa ta, ai spus sufletului tău: Suflete, ai multe bunătăţi stranse pentru mulţi nm; | odihneşte-te, mănancă, bea, veseleşte-te (Luca 12, 19). f?| , Domnul spune: Nebune! in această noapte vor cere de Iu tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi ? (Lucal 12, 20) Mantuitorul a incheiat cuvantul prin această invăţătură mantuitoare pentru noi toţi: Aşa se intampin cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se imbogăţeşte in I Dumnezeu (Luca 12, 21). Trece comoara ta din această lume, oricare ar fi ea şi oricui i-ar aparţine. Şi iată, această comoară nu este de fapt intreaga bogăţie panfl la moartea omului, pană la pieirea omului, pană la iadul omului. Doar imbogăţindu-te intru Dumnezeu j şi prin Dumnezeu - iată, doar aceasta este singura bogăţie veşnică şi netrecătoare. Şi prin această avuţii' ne-a imbogăţit El pe noi. De ce Sfinţii Apostoli, aşa cum aţi auzit in Evanghelia de astăzi, au lăsat toate şi au mers după El (Luca 5, 11). Au mers după Dumnezeu, după Adevărul veşnic, după Dreptatea veşnică, după Viaţa veşnică. Căci aceasta şi inseamnă să mergi după Domnul Hristos: să mergi după Viaţa veşnică, să C u v io su l I u s t in d e l a C e l l e 182 Cuvinte despre veşnicie mergi după Dumnezeul cel Adevărat. De aceea Sfinţii Apostoli au mers după El şi au lăsat totul. Petru, Iacov, Ioan, ţărani simpli, pescari iudei mipli, nu au indrăznit să-L intrebe pe Domnul: Ce inseamnă aceasta, Doamne, să pescuieşti oameni? Au plecat, au lăsat toate şi au mers după El (Luca 12, I')). Şi mergand după El, cu adevărat au dobandit mărgăritarul cel scump şi impreună cu el toată bogăţia ( erului (Luca 12, 20), toată bogăţia dumnezeiască şi cu adevărat au devenit pescari de oameni in ziua l’ogorarii Sfantului Duh, in ziua Sfintei Cincizecimi, .ilunci cand Sfantul Duh S-a pogorat asupra lor şi i a plinit (Luca 12, 20). Şi acest om simplu, Petru, devine Apostolul lui Hristos, inţelept intru toate şi neinfricat, plin de putere dumnezeiască. Din acea zi el mviază morţii şi tămăduieşte toate bolile, d upă cum pune Sfanta Evanghelie, neinfricat se luptă pentru I )omnul Hristos, pentru Singurul Dumnezeu cel Adevărat in această lume; neinfricat propovăduieşte şi mărturiseşte Adevărul Său, merge către El şi dobandeşte nemurirea, invierea şi biruinţa asupra morţii. El şi toţi Apostolii impreună cu el, şi după ei loţi Sfinţii şi toţi creştinii pană in ziua de astăzi. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască putere prin Sfinţii Săi Apostoli, prin cel dintai chemat, Petru, prin Iacov, prin Ioan şi prin ceilalţi Sfinţi Apostoli şi prin toţi Sfinţii, ca să ne izbăvim de tot păcatul şi să ne imbogăţim cu bogăţia lui Hristos, să ne imbogăţim de Dumnezeu, şi astfel să dobandim bogăţia cea netrecătoare pentru făptura noastră omenească, şi pentru suflet, şi pentru trup, atunci cand va invia 183 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie din morţi, in cealaltă lume, slujind Singurului Adevăratului Dumnezeu, Domnului Hristos, Căruiu fie-I toată slava, acum şi pururea şi in vecii vecilor, Amin. 1 8 4 JL Cuvinte despre veşnicie Despre Rai şi iad Predica a doua in Duminica a douăzeci şi doua după Cincizecime (1966) De cand Domnul Hristos a venit in această lume pămantească şi a intemeiat Biserica Sa, aceasta i devenit cel mai inalt şi cel mai de seamă observator. I >m ea se văd intru Hristos toate lumile, şi cele de us, şi cele de jos, se vede şi Raiul şi iadul. Şi incă mai presus de acestea, incomparabil mai presus de acestea. Căci Domnul, coborand din Ceruri pe I '.imant, a unit lumea cerească cu lumea pămantească. A făcut o singură lume din două lumi. A coborat pe l'.imant ca să-l ridice pe om la Ceruri. Pentru aceasta .1 venit Domnul in această lume. A venit ca să ne arate ≪e este pămantul şi ce este Cerul; ce este Raiul şi ce isie iadul. De la El şi din Sfanta Sa Evanghelie noi ne i mioaştem destinul. Fiecare om işi cunoaşte calea, o • unoaşte pană la sfarşit: de la inceput pană la sfarşit, de la mormant pană la inviere, de la inviere pană l.i infricoşătoarea Judecată şi de la infricoşătoarea ludecată prin toată veşnicia. Nu mai există taine nedezlegate şi infricoşătoare. Iată, in pilda Sa de astăzi despre bogat şi despre .1 racul Lazăr (Luca 16, 19-31), Domnul a descoperit k vastă mare taină, a rostit această Veste Bună pentru loţi. Dar tu ai putea spune că aceasta este doar o i torioară. Nu, iată, fiecare creştin este martorul h est or a. Fiecare creştin in această lume trăieşte avand neincetat in vedere că in cealaltă lume il aşteaptă 185 Raiul şi iadul. O a treia cale nu există. Şi fiecare Sfant incă de cand era pe pămant, a ajuns la o anumită măsură a acestor lumi cereşti şi era in ele, nădăjduind in ele după mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Iată-1 pe marele şi slăvitul Apostol Pavel. Ce s-a intamplat cu el? El a văzut şi a trecut prin toate lumile de sus. Luaţi aminte, scrie el creştinilor corinteni, cunosc un om in Hristos, care a fost răpit pană la al treilea Cer (2 Corinteni 12, 2). Acesta a fost el. Fie in trup, nu ştiu, fie in a far ii de trup, nu ştiu. Şi acelaşi om a fost răpit in Rai şi n auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască (2 Corinteni 12,3-4). Ce a văzut el acolo? Ceea ce a văzut acolo, a făcut cunoscut tuturor corintenilor că aceasta nu se poate descrie. Cele ce ochiul n-a văzul şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, spune Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 2, 9). Şi ce să spunem despre marele şi slăvitul Ioan Teologul, care a scris Apocalipsa şi ne-a adus la cunoştinţă taine minunate, a cuprins toată istoria pămantului, toate evenimentele importante, toţi creatorii de seamă ai istoriei. Cine este cel mal important Creator? Ce a văzut Sfantul Ioan Teologul pe insula Patmos, atunci cand Domnul l-a invrednicii să fie in Duh, după cum ne spune (Apocalipsa 1,1-10)? A văzut intreaga istorie a omenirii şi cum că, pe de o parte, Dumnezeu este Creatorul de seamă al ei, iar pe de altă parte, diavolul, iar omul - in centru. Omul cu voia sa liberă a optat fie pentru Dumnezeu, fie pentru diavol. Sau pentru Dumnezeu sau pentru diavol. Oamenii care ii slujesc Domnului Hristos in această C u v io su l I u s t in d e l a C e u e J 1 8 6 lume, Ii slujesc prin Evanghelie, prin bine, prin dragoste. Iată, aceşti oameni poartă, la urma urmelor, biruinţa, după cum spune Sfantul Ioan. Şi cei care lujesc răului, care slujesc păcatului, care slujesc r.1 ului şi răutăţii şi născocitorului răului, diavolul, se duc in iad. Raiul şi iadul. Iată două lumi finale, lumi in care orice fiinţă omenească de pe pămant se duce. Toată istoria omenească se incheie cu acestea. Aceasta este viziunea Sfantului Ioan Teologul. Slăvitul Ucenic pe i .ire Domnul Hristos l-a iubit in chip deosebit (Ioan 13, 23; 21, 20), a fost invrednicit de această mare lavă, ca lui să i se descopere taina finală, ultimă, din lumea pămantească şi din lumile care sunt deasupra pămantului. Şi dacă veţi merge de la un Sfant la altul, de la ei toţi auziţi acelaşi adevăr, adevărul lui Hristos despre Rai şi despre iad. Amintiţi-vă de Sfantul Andrei, cel nebun pentru Hristos, care de asemenea a lost inălţat pană la al treilea Cer şi la celelalte Ceruri i a văzut intregul Rai, toată frumuseţea acelei lumi, loată frumuseţea care nu se poate descrie sau exprima prin niciun fel de cuvinte. in zilele noastre, un om care a fost, asemeni Apostolului Pavel, ridicat la Ceruri, şi a văzut intreaga 111 ine de sus, mai cu seamă Raiul şi toate lăcaşurile lui, .i lost Sfantul Serafim din Sarov, care a trecut la cele veşnice in anul 1833, acum aproximativ o sută de ani. A fost contemporanul nostru. Amintiţi-vă din viaţa i de momentul cand ucenicul său l-a rugat indelung i stăruitor să-i descopere: Ce a fost in acea lume şi ie ştie despre acea lume? El i-a răspuns: „Copilul =___ ____ ===_________= Cuvinte despre veşnicie 187 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie meu, m-am rugat Domnului să-mi descopere ce inseamnă minunatele Sale cuvinte din Evanghelie, pe care El le-a rostit la Cina cea de Taină Sfinţilor Săi Ucenici: Multe locaşuri sunt in casa Tatălui meu (Ioan 14, 2). Cum sunt aceste locaşuri? Ce sunt acestea? Şi Domnul, intr-o bună zi, m-a invrednicit să fiu inălţat in aceste lumi. Ceea ce eu insumi am văzut acolo, aceste frumuseţi, această fericire, este ceva intr-atat de negrăit, cu neputinţă de descris, incat ii dau dreptate Sfantului Apostol Pavel atunci cand spune că despre aceasta nu se poate vorbi. Dacă mi s-ar cere să-mi petrec tot timpul in această chilie, mii de ani şi ani, şi ca viermii să mă roadă neincetat, zi şi noapte să mă mănance viermii, aş primi aceasta, numai să mă invrednicească Domnul de impărăţia Cerurilor, să mă invrednicească de Rai. Ce fel de desfătare este aceasta, ce fel de frumuseţe este aceasta!". ' / Şi această desfătare, această frumuseţe, iată, a văzut-o şi bogatul nefericit din pilda Mantuitorului de astăzi (Luca 16, 19-31), care, atunci cand s-a pomenit in cealaltă lume, s-a pomenit in iad. Ce şi-a dorit? L-a văzut pe Lazăr săracul in Rai, candva plin de bube inaintea uşilor casei sale celei bogate, iar acum in sanul Sfantului şi Dreptului Părinte Avraam - şi ce l-a rugat? L-a rugat pe Părintele Avraam să-l trimită pe Lazăr să-şi ude varful degetului său in apă şi să-i răcorească limba, căci mă chinuiesc in această văpaie, a spus el (Luca 16, 24). Varful degetului său... Bogatul s-a trezit in iad. De ce? Făpturile omeneşti: el in iad, iar Lazăr cel plin de bube in Rai. Ce s-a intamplat atunci cand au plecat de pe pămant unul după altul? Se spune in pilda de astăzi: Şi a murit aracul şi a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam (Luca 16, 22). Ce insoţire minunată! ingerii au luat sufletul Imbosului şi bolnavului Lazăr, căruia ii fuseseră prieteni. A murit şi bogatul şi a fost inmormantat. Iar el s-a trezit in iad (Luca 16, 22-23). De ce? Ce a făcut bogatul in această lume? Nimic altceva decat că s-a desfătat. Se spune in pilda de astăzi că se imbrăca in haine moi şi a trăit domneşte, veselindu-se in toate zilele ■ale (Luca 16,19). Nu a fost nici ucigaş, nici desfranat, nici criminal, doar că a trăit domneşte şi s-a veselit. N u a simţit, nu a putut simţi că această viaţă este cu adevărat darul lui Dumnezeu. Domnul dăruieşte viaţă omului in această lume ca prin ea să dobandească Viaţa veşnică, să dobandească impărăţia Cerurilor. Şi bogatul a trăit, iată, in mod uşuratic, a trăit pentru mancare şi imbrăcăminte. Şi in cealaltă lume s-a trezit m iad.Iar Lazăr, ce fel de virtuţi a avut in acea lume, mcat s-a trezit in Raiul cel strălucit? Mantuitorul ne l.ice o prezentare a vieţii sale foarte pe scurt. Zăcea bolnav inaintea porţilor bogatului, cainii in jurul •.iu, iar el plin de bube, rănit. in tăcere a indurat t u răbdare viaţa sa mucenicească. Nu a protestat impotriva bogatului, nici nu a cartit impotriva lui I >umnezeu, ci şi-a dus viaţa pe pămant cu smerenie i cu blandeţe. Iată, s-a trezit in Rai. Aceasta inseamnă I u'ntru Dumnezeu smerenia. Iată, pentru sufletul său a fost răsplătit cu fericirea veşnică. Pilda Mantuitorului, intreaga Evanghelie mantuitoare, ne intreabă pe fiecare dintre noi: Alături C.uvinte despre veşnicie 189 de cine suntem? Eu, tu, fiecare dintre noi? Să no privim viaţa! Să luăm aminte la vieţuirea noastră! No aflăm cu duhul asemenea bogatului nechibzuit, sau a răbdătorului şi smeritului Lazăr? Pămantul esto atelierul binelui şi al răului. Pămantul este răsadniţa binelui şi răului. Şi omul ca un răsad pleacă din această lume in cealaltă, sau in Rai, sau in iad. Totul depinde de libera noastră voinţă. Bogatul, dacă voia, putea să dăruiască din averea sa săracilor, să fie milostiv, să fie un om nobil. Dar nu a vrut-o. in această lume, noi permanent lucrăm fie pentru Raiul nostru, fie pentru iadul nostru, şi eu, şi tu. Tot ceea ce s-a zidit in mine după Evanghelie şi tot ceea ce eu lucrez după poruncile mantuitoare, toate acestea sunt spre mantuirea mea, toate mă inalţă către Rai. Dar ceea ce eu lucrez după voia mea liberă din răutate şl de la cel rău, tot ceea ce risipesc din sufletul meu in păcat, in invidie, in ranchiună, in răutate, in manie, in duşmănie, in patimă, iată, toate acestea imi pregătesc iadul. Şi eu, ca şi creştin, trebuie să mă cercetez po mine insumi, să mă intreb. In fiece zi, in fiece noapto eu pot pleca din această lume in cea de dincolo. Nici eu şi nici tu nu ne putem opri, şi intr-o zi va trebui să debarcăm pe ţărmul acelei lumi. Va trebui să debarcăm, părăsind barca, părăsind corabia trupului nostru, şi cu sufletul să intrăm in acea lume. Acesta va fi cu siguranţă cel mai important eveniment din viaţa noastră, atunci cand sufletul va ieşi din trup şi va merge in lumea de dincolo. Iar acolo il aşteaptă Raiul sau iadul. A treia cale nu există. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _______ J 190 Cuvinte despre veşnicie Omule, ia aminte! Pe pămant eşti in permanenţă iinţă cerească şi pămantească. Tu permanent trăieşti 11 ambele lumi. Pe pămant eşti fie in preajma lui )umnezeu, fie a diavolului. A treia cale nu există, ’e pămant eşti fie in preajma binelui, fie a răului. A reia cale nu există. Şi de aceea, dincolo există pentru iecare dintre noi două lumi, Raiul şi iadul. Domnul i venit in această lume ca fiecare făptură omenească ,.1 se pregătească pentru Rai şi pentru a-i dărui toate nijloacele, cu ajutorul cărora el să poată zidi intru sine iinţă desăvarşită. Aceasta este Evanghelia, acestea .unt Sfintele Taine, sfintele virtuti. Domnul a adus tot eea ce ii este necesar omului, pentru ca el să poată lobandi Raiul incă din această lume. Toate acestea )omnul le-a dăruit şi le-a lăsat Bisericii Sale. Toate iceste mijloace dumnezeieşti le-a pus la indemana iecăruia dintre noi. Nu le-a dăruit numai omului u)gat sau omului invăţat, ci şi celui simplu. Toată iceastă masă imbelşugată este aşternută in această urne pentru fiecare făptură omenească. Bogata şi 'reabogata masă a Bisericii lui Hristos. Acolo, la uea masă imbelşugată, hrana cea nemuritoare, cacul pentru toate păcatele este Sfanta impărtăşanie, )omnul Hristos insuşi. Către aceasta, către Sfanta mpărtăşanie, conduc celelalte Sfinte Taine şi virtuţi -linte. Şi Sfantul Botez, şi sfanta Credinţă, şi sfanta )ragoste, şi sfanta Rugăciune, şi tot ceea ce este •xprimat şi rostit in Sfanta Evanghelie ca poruncă a )omnului. Şi eu şi tu putem in această lume să cădem de multe ori in multe păcate, in multe patimi, dar să ____________________________________________________________ 191 fim conştienţi că aceste căderi, oricum ar fi, nu sunt căderi incheiate, numai de vei voi să faci un singur lucru. Ce să faci? Să te pocăieşti. Nimic mai uşor. Mantuitorul a lucrat mantuirea noastră intr-un chip atat de lesnicios, incat mai lesne nu se poate inchipui. Nimeni nu a putut să dăruiască oamenilor o mantuire mai uşoară decat aceasta pe care a dăruit-o Domnul. Dacă totul in tine se impuţinează, dacă sub influenţa păcatelor şi a smintelilor, a ispitelor, slăbesc intru tine toate virtuţile: şi dragostea, şi postul, şi rugăciunea, şi milostenia, şi mila, şi bunătatea, şi smerenia, şi blandeţea, şi ingăduinţa, dacă toate acestea se impuţinează şi sunt pe cale de a se pierde, aminteşte-ţi de talharul de pe cruce. Aminteşte-ţi numai de un singur leac sigur, iar acesta este pocăinţa. Strigă ca şi talharul: Pomeneşte-mă, Doamne, intru impărăţia Ta (Luca 23, 42). Şi o asemenea pocăinţă va face minune in sufletul tău. Cu adevărat vei intra atunci impreună cu talharul in Rai, in impărăţia Cerurilor, .1 minunatului Domn Iisus Hristos. Pilda bogatului ne este reamintită nouă tuturor şi amintirea ei ne pune inainte taina tuturor lumilor, pentru ca noi, creştinii, să cunoaştem calea noastră in această lume şi cele de apoi. După venirea Domnului Hristos, după Sfanta Sa Evanghelie, oamenii nu mai pot spune: „Nu ştim ce ne aşteaptă in cealaltă lume şi ce este in acele lumi". Avem totul, depinde numai de noi, de libera noastră voinţă, dacă vom pleca din această lume in Rai sau in iad. Dacă vom sluji Domnului Hristos şi vom fi ai Lui in această lume, negreşit El ne va duce in impărăţia Sa cea Cerească, C u v io s u l I u s t in d e l a C elif. 192 Cuvinte despre veşnicie .işa cum i-a călăuzit şi-i călăuzeşte pe toţi ucenicii Săi, l>e toţi care ii slujesc după libera lor voinţă, care cred m El şi il urmează. El nu cere nimic de la noi decat i .) de bunăvoie să supunem voia noastră liberă sfintei i dumnezeieştii Sale voinţe, ca El să o indrepte şi să o călăuzească. Atunci ne este asigurată calea de pe p.imant in impărăţia Cerurilor. Amin. 1 9 3

III. Predici Pascale Smerenia Predica intai la Duminica vameşului şi a fariseului (1965) Duminica vameşului şi a fariseului. Astăzi incepe Postul Paştelui - postul sufletului, mai inainte de a intra in postul trupului. Aceasta inseamnă postul I ’aştelui: postul este puterea care inviază sufletul din morţi şi trupul din morţi. Ce tărie, ce putere! Păcatul i afundă sufletul in moarte, iar postul, această sfantă virtute evanghelică, il inviază din morţi. Există .1 tot-păcatul, există şi a-tot-virtutea: a-tot-păcatul este mandria, a-tot-virtutea - acesta este postul. Aceasta ne-o spune Sfanta Evanghelie de astăzi - minunata Bună-Vestire: Doi oameni s-au suit la templu, i n să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, ■land, aşa se ruga in sine: Dumnezeule, iţi mulţumesc că i u i sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ■ ii şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămană, dau cciuială din toate cate caştig. Iar vameşul, departe stand, nu voia nici ochii să şi-i ridice către Cer, ci-şi bătea pieptul, icand: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic ■ ouă că acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindcă oricine se inalţă pe sine se va smeri, iar cel ce r smereşte pe sine se va inălţa (Luca 18,10-14). Iată veştile cele bune, dar şi infricoşătoare. in 1 templu, in biserica sufletului deschisă inaintea lui j Dumnezeu, stă la rugăciune fariseul; şi-a deschis 1 sufletul său lui Dumnezeu, are multe fapte bune in ] viaţă, nu este adulter, nu este talhar, nu este jefuitor, I nu este nedrept. Adică, a ţinut legea lui Dumnezeu, I Şi iată cum il conduce Mantuitorul din biserică: I nu a plecat indreptat la casa sa. Unde sunt aceşti* 1 fapte bune ale sale, ce s-a intamplat cu ele? Legea a I implinit-o, poruncile dumnezeieşti le-a ţinut, şi iată, I a pierit! Şi-a pierdut sufletul. Mandria - iată ucigaşul j său, iată prin ce s-au nimicit toate faptele sale, prin co s-a distrus toată viaţa sa. Vai, şi-a caştigat iadul, iar Raiul l-a pierdut, impărăţia Cerurilor a pierdut-o, L-a pierdut pe Dumnezeu. Ce inseamnă aceasta? Dacă există a-tot-păcatul, atunci mandria este a-tot-păcatul, ] Amintiţi-vă, inainte de toate, de ingerul Lucifer, cel mai sfant inger al lui Dumnezeu, purtător de lumină, I pe care mandria l-a preschimbat in satana, in diavol (Luca 10,18). Şi iată că mandria l-a preschimbat şi pi* nefericitul fariseu in omul - diavol. Căci dacă mandria este in stare să preschimbe Heruvimii şi Serafimii in I diavoli, cum nu ar fi in stare să preschimbe omul in diavol cu chip de om. Dacă voim să ne cercetăm cu atenţie sufletul, I dacă nu ne risipim cu sufletul in biserică atunci I cand stăm la rugăciune inaintea lui Dumnezeu, I vom vedea haosul din sufletele noastre, vom vedea nenumărate aspecte ale păcatului, toate păcatele in care se imbracă mania demonică. Ce ne mai rămane nouă de făcut, decat lupta pe viaţă şi moarte cu acest C u v i o s u l I u s t i n d e i .a C e l i e ^ =_ == ___ __ 1 Cuvinte despre veşnicie balaur, care se numeşte mandrie, orgoliu. Luptă şi ziua, şi noaptea. Armele ni le dăruieşte Domnul I Iristos. Arma impotriva mandriei este smerenia. De aceea Domnul a aşezat smerenia ca virtutea de căpătai a vieţuirii celei noi, a Noului Legămant, ca cea dintai virtute a Bisericii lui Hristos, ca o temelie pe care se zidesc toate celelalte virtuţi, intreaga viaţă creştinului şi in această lume şi in cea de dincolo. Temelia pe care se zideşte casa cea de veci a făpturii noastre omeneşti. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este impărăţia Cerurilor (Matei 5, 3). Iată, aceasta este smerenia pe care a aşezat-o Domnul la temelia noii vieţi morale, a existenţei noastre celei de pe pămant şi din Ceruri. Cine sunt săracii cu duhul? Sunt oamenii smeriţi care simt că sufletul nostru omenesc este sărac lipit pămantului inaintea Duhului lui Dumnezeu. ( ’ă sufletul nostru este mereu sărac, că trebuie să se mdumnezeiască prin Duhul Sfant, să se implinească, •■a se desăvarşească. De aceea Sfinţii lui Hristos, de aceea inşişi Sfinţii Apostoli simt permanent că sunt nedesăvarşiţi, că sunt oameni sărmani. Sfinţii se numesc de obicei pe ei inşişi cei mai săraci dintre oameni, cei mai păcătoşi dintre oameni. Duhul ■mereniei evanghelice pătrunde intregul lor suflet, loată fiinţa lor, căci ei ştiu că omul in această lume poate rămane in Evanghelia lui Hristos, in vieţuire lantă, numai prin smerenie. Creştinul nu ingăduie ca mandria să-i intre in suflet, să se preumble in voie, să acopere temelia fiinţei sale. insă şi dacă intră, există ii unei pocăinţa. Important este să-ţi umpli sufletul 197 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie mereu cu smerenie, care este putere dumnezeiască. Smerenia este puterea dumnezeiască care scoate tot ceea ce este mandru in noi, scoate orice păcat, orice patimă, pană ce o nimiceşte in totalitate. Şi noi dobandim acea odihnă a sufletului despre caro vorbeşte Mantuitorul: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi impovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. invăţaţi-vă de In Mine, că sunt bland şi smerit cu inima, şi veţi afla odihni) sufletelor voastre (Matei 11, 28-29). Odihnă sufletelor noastre... De aceasta duce lipsă omul astăzi, noul om modem european, şi noi toţi. Nu există mai maro putere decat smerenia. Iată, smerenia ii inapoia/, omului Raiul, ii inapoiază omului impărăţia Cerurilor, Nu numai atat, ci ii şi dăruieşte impărăţia Cerurilor. Aceasta inseamnă cuvintele Mantuitorului: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este impărăţia Cerurilor. Iată, incă de aici de pe pămant, dacă ai smerenie evanghelică, ai impărăţia Cerurilor. Ce fel de putere, ce putere dumnezeiască se ascunde in această sfantă virtute a lui Hristos, in această sfantă virtute evanghelică? A ta este impărăţia Cerurilor atunci cand te smereşti, iar pană atunci ce fel de impărăţie este (intru tine)? Dacă păcatul impărăţeşte in tine, păcat după păcat creează iadul, şi atunci ce porţi in tine? Iadul, intregul iad. De aceea, ia aminte la fiecare păcat, chiar şi la cel mai mic, cum tulbură sufletul, tulbură inima. Dacă nu eşti aşezat, dacă l-ai săvarşit astăzi, noaptea iţi este neliniştită; dacă nu l-ai mărturisit, nu doar noaptea, ci şi ziua de maine şi de poimaine şi toato zilele, pană cand il vei spovedi, sunt lipsite de linişte şi pline de o anume teamă lăuntrică, de un oarecare 198 Cuvinte despre veşnicie I remur. intr-o zi Sfantul nevoitor, Macarie cel Mare, a intalnit pe drum cu un diavol, care i s-a arătat purtand tigvuliţe ademenitoare. „Unde mergi?", I a intrebat Sfantul Macarie. „in lăcaşul tău", a spus diavolul. „Ce faci acolo?" „Mă duc să dau de mancare I laţilor." „imi este uşor, a spus el, cu fraţii tăi, cu cei mai mulţi dintre ei. Dar mi-e greu să mă lupt cu line." „Şi de ce?" il intreabă Sfantul Macarie. „De ce? I u posteşti, eu nu mănanc niciodată; tu priveghezi, cu nu dorm niciodată; eu sunt mai puternic decat line intotdeauna. Dar este un singur lucru cu care mă biruieşti." „Care este acela?" „Acela este smerenia la." Această biruinţă ne-o dăruieşte Domnul Hristos. Aţi auzit astăzi in Evanghelie că Mantuitorul spune: Fiindcă oricine se inalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va inălţa (Luca 18, 14). ( >ricine... şi eu, şi tu, şi oricare dintre noi. Domnul, in Kiserica Sa, stă la dispoziţia oricui. De voia ta depinde să-L imbrăţişezi şi să-L primeşti. De voia ta depinde dacă vei alunga din inima ta mandria şi o vei umple de smerenia lui Hristos. Dacă nu voieşti, Domnul nu te forţează. Dacă nu vrei, nu se va intampla nimic. Aceasta inseamnă să alegi iadul, să alegi viaţa veşnică in chinurile iadului. Ai optat pentru stăpanul tău, pentru veşnicul tău stăpani tor - pentru cine? Pentru diavol, pentru satana, dumnezeul mandriei, dumnezeu mincinos! Mandria este dumnezeul acestei lumi! Cuvinte infricoşătoare, dar adevărate. Astfel, Duminica de astăzi a vameşului şi a fariseului ne dă invăţă tura, invătătura nemuririi, / ' / ' ne dăruieşte invierea care ne inviază din toţi morţii. 199 Cine este invăţătorul nostru? Vameşul pocăit. Iată invăţătorul, indrumătorul nostru in Marele Post care se află inaintea noastră. Ne arată calea prin pulberea păcatelor şi a ispitelor şi ne călăuzeşte spre Hristos cel inviat, el, smeritul vameş pocăit, el, care prin strigăte disperate şi suspine a grăit intru sine inaintea tuturor lumilor, inaintea lui Dumnezeu: Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului! Şi noi, din ziua de astăzi şi pană la Paşti, să imbrăţişăm, aşa cum se spune intr-o minunată cantare, să imbrăţişăm suspinele vameşului. Fie ca toate suspinele să ne călăuzească in toate zilele pană la sfanta şi slăvită inviere a Mantuitorului - pană la Paşti. Ce lucru este cel mai trebuincios ţie, mie, fiecărui om, fiecărei făpturi omeneşti? Să se smerească inaintea Domnului tuturor lumilor, să se smerească inaintea Domnului Hristos, Care are o nemărginită smerenie dumnezeiască. il va primi pe păcătos, pe pocăit, şi ii va arăta calea mantuirii. Ce este mai lesne decat să strigi ca vameşul: Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului! Smerenia este calea cea mai scurtă către mantuire, spune Sfantul Varsanufie. Dacă te infricoşează multele porunci ale Mantuitorului, Evanghelia cu numeroasele porunci: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, rugaţi-vă Domnului pentru aceia care vii ocărăsc, vă blestemă, şi alte porunci grele, dacă acestea te inspăimantă, aminteşte-ţi că vei dobandi toate acestea - cum? Foarte simplu. Smerindu-te inaintea Domnului, spunand neincetat: „Doamne, eu sunt un nimeni şi un nimic in această lume, Tu eşti tot ceea ce am eu, Tu eşti Raiul meu, Tu eşti impărăţia mea C u v io su l I u s t in d e i a C e j.ie „ 200 Cuvinte despre veşnicie ( crească, Tu eşti Viaţa mea veşnică, Adevărul meu veşnic, Dreptatea mea veşnică. Toate acestea mi le dai şi eu sunt al Tău." Smerenia este mantuirea. Pentru mantuire nu se cere nimic deosebit, nici un lei de mari jertfe materiale, doar un singur lucru: Smeriţi-vă inaintea Domnului Hristos. Şi atunci El ne dăruieşte totul. Cum putem să nu luăm seama şi să nu implinim poruncile Sale? Dacă nu ne rugăm, dacă •tai inaintea Sa nerugandu-te Lui. Şi cea mai bună r ugăciune, rugăciunea care te mantuieşte negreşit de toate felurile de moarte şi aduce invierea fiecărei l.'ipturi omeneşti, aceasta este rugăciunea vameşului pocăit: „Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului!". Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile tuturor Sfinţilor Săi, ale tuturor celor care s-au pocăit, ale păcătoşilor care s-au mantuit şi ale tuturor slăviţilor, marilor, luminaţilor Drepţi, să umple sufletele noastre de această smerenie, să călăuzească sufletele noastre cu această smerenie din virtute in virtute, i astfel să ne dăruiască Viaţa veşnică şi impărăţia ( irurilor, intru care Minunatul şi Preaslăvitul Domn 11 ristos impărăţeşte şi stăpaneşte. Lui fie-I slava acum i pururea şi in vecii vecilor. Amin. 201 Rugăciunea Predica a treia la Duminica vameşului şi fariseului (1967) Marele post al sufletului incepe astăzi. Postul sufletului - al infranării de la păcate, de la orl<n păcat. Şi acest mare post incepe cu Evanghrllt despre rugăciune. Rugăciunea - ce este aceşti Aceasta este puterea minunată, cea mai minunai! pe pămant. Rugăciunea - aceasta este cea mai mat≫ făcătoare de minuni pentru om in această lume. Facij din om o făptură nemuritoare, face un inger, uiţ Heruvim. Rugăciunea preschimbă omul intr-o forjă] nemărginită, nesfarşită. Ce este, de fapt, rugăciune≫ f Este aducerea pe sine lui Dumnezeu, dăruirea U lui Dumnezeu. Este zborul sufletului tău că tic Dumnezeu, cu toată inima, cu toată puterea. Esle unirea duhovnicească a omului cu Dumnezeu. Ito aceea este o forţă mare şi nesfarşită. Ce este pentru om mai mare decat Dumnezeii f Nimic şi nimeni! Iar decat rugăciunea, care il pui ic in legătură cu Dumnezeu, oare este ceva mai mari' in această lume pămantească? Iată rugăciunea rugăciunea este jumătatea Evangheliei, iar postul este cealaltă jumătate. Iată unitatea intregii Evangheliil Domnul a făcut cunoscută aceasta: Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugăciune şi cu posl (Matei 17, 21). Aceasta inseamnă că orice păcat, oriei1 demon, orice necurăţie, orice moarte, se alungă cu rugăciune şi cu post. Pentru aceasta a venit Domnul in C u v i o s u l I u s t i n d i l a C e l u : . 202 Cuvinte despre veşnicie .≫• -fastă lume, pentru aceasta ne-a adus El Sfanta Sa l vanghelie, Evanghelie care se află ascunsă in două iif voinţe, in două sfinte virtuţi: in rugăciune şi post. I 'acă rugăciunea se săvarşeşte sincer, cu toată inima, • 11 tot sufletul, negreşit ea se revarsă in post, trece in post şi se hrăneşte cu postul. De aceea cine implineşte iu castă poruncă a Mantuitorului, implineşte intreaga S.i F vanghelie. Căci in rugăciune şi din rugăciune, se zămislesc şi işi iau inceputul toate virtuţile Noului I cgămant. Marele şi strălucitul, slăvitul filosof şi Mantui lui Dumnezeu, Isaac Şirul, scrie: „Dragostea este din rugăciune". Aceasta este experienţa Sfinţilor l’arinţi, aceasta este experienţa ingerilor, aceasta este experienţa tuturor oamenilor drepţi, a tuturor i irştinilor. Dragostea este din rugăciune. Adevărul i el drept, veşnic, nemuritor: Dragostea este din mgăciune. Dacă cea mai mare virtute este din rugăciune, şi cu adevărat este cea mai mare, căci Manta Evanghelie binevesteşte că Dumnezeu este I hagoste (1 Ioan 4, 16), şi dacă acea dragoste este din mgăciune, atunci, care virtute nu este din rugăciune? 1‘ostul este din rugăciune. Fără indoială, şi smerenia este din rugăciune. Atunci cand omul se află in rugăciune, in stare lăuntrică de rugăciune, negreşit este intotdeauna merit, negreşit se cercetează pe sine, căci petrece necontenit inaintea Domnului. Şi cum poate altfel sta m faţa Domnului decat smerit, in genunchi. in acest < liip rugăciunea se face forţă şi putere. Şi iată, priveşte! Toţi cei ce strălucesc in virtuţi, loţi se transformă din păcătoşi in drepţi, din muritori in 203 nemuritori. Prin ce? in primul rand prin rugăciune. in primul rand prin rugăciune şi post. Acestea două suni nedespărţite. Dacă veţi dezveli orice suflet al oricărui Sfant al lui Dumnezeu, in el veţi găsi in primul rand rugăciunea şi postul. Nu există Sfant care să devină Sfant in Biserica lui Hristos, in afara acestor două virtuţi. Dimpotrivă, numai cu ajutorul lor cineva devin# Sfant inaintea lui Dumnezeu, numai cu ajutorul lori se curăţeşte sufletul, se curăţeşte inima, se dobandesc toate virtuţile. Ce este postul, ce este milostenia, dacă nu nevoinţă duhovnicească? Căci fiecare virtute evanghelică, şi dragostea, şi postul, şi smerenia, şl răbdarea, şi blandeţea, şi bunătatea, şi milostivirea <| toate acestea se dobandesc cu ajutorul rugăciunii, ţoale acestea se obţin prin cereri de la Dumnezeu. Rugăciunea se inalţă către Domnul şi uneşte duhul tău cu El; ea, de fapt, te imbogăţeşte. T# imbogăţeşte cu bogăţie dumnezeiască: in primul rand cu ştiinţă; te imbogăţeşte cu simţirea lui Dumnezeu; le imbogăţeşte cu simţirea nemuririi propriei persoane, căci omul care se roagă, care se uneşte cu Domnul, st≫ simte totdeauna nemuritor, ştie şi simte că omul este o fiinţă nemuritoare şi că tot ceea ce face are valoare şi insemnătate veşnică. Nu există virtute care să stăpanească in sufletul tău fără rugăciune stăruitoare, orice virtute. Dacă nu o cultivi şi nu te ingrijeşti di rugăciune, se va usca, se va ofili. Căci rugăciunea este această sfantă putere care hrăneşte sufletul nostru. I )# aceea Sfinţii Părinţi vorbesc neincetat de rugăciune şl o slăvesc ca pe un dirijor in corul tuturor virtuţilor, lui dirijează celelalte virtuţi, ea plineşte celelalte virtuţi, C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e _______;________ __ j 2 0 4 ca dă viaţă, poartă şi inalţă la Ceruri. Şi astăzi, iată, ne stau inainte obstacolul şi bătălia, iar arma noastră principală este rugăciunea. Rugăciunea - ca o sabie atotputernică care retează tapetele tuturor duşmanilor duhovniceşti, ale duşmanilor mantuirii noastre. Cea mai ascuţită şi cea mai tare sabie - starea de rugăciune lăuntrică, lată climatul dumnezeiesc din suflet pentru oricare sfantă virtute: şi pentru smerenie, şi pentru răbdare, i pentru iubirea de fraţi, şi pentru dragoste, şi pentru tot ceea ce este sfant şi apropiat Domnului. Astfel, slăvind astăzi acest mare şi sfant post, postul sufletului, luăm aminte la noi inşine cu smerenie, cu rugăciune, cu pocăinţă. Nu spune: Este greu de dobandit mantuirea. Nu spune: Eu nu mă pot mantui. I )a, nu te poţi mantui dacă rămai cu incrancenare in voia ta cea rea. Ai săvarşit păcate ieri, alaltăieri, dar iu treci cu vederea şi pe mai departe să-i spui aceluia r.lruia i-ai greşit: „Iartă-mă!". Să-I zici Domnului: Iartă-mă!", şi aproapelui tău asemenea. Astfel cultivi i i i sufletul tău sinuciderea, mandria, nepocăinţa - iar mantuirea este aşa de uşoară, aşa de uşoară cum nimic nu este mai uşor. Strigă ca vameşul pocăit: Dumnezeule, Milostiv fii mie păcătosului!". Bate-ţi cu sinceritate pieptul şi curăţă-ţi sufletul de mandrie i de orice păcat. Cand Saul, cumplitul prigonitor, şi-a pierdut vederea pe drumul către Damasc, atunci cand i S-a .1 cătat Domnul şi l-a orbit cu sfinţenia Sa, pe cand prietenii şi cunoscuţii săi l-au condus pe orb la I )amasc, Domnul i S-a arătat Apostolului Anania şi Cuvinte despre veşnicie 2 0 5 i-a poruncit: Sculandu-te, mergi pe uliţa care se cheanu1 Uliţa dreaptă şi caută in casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul, şi adaugă Domnul: Că, iată, se roa$t) (Faptele Apostolilor 9,11). lată eroul, iată că intrat in legătură cu Domnul Hristos, cu Dumnezeu. Iată, el se roagă lui Dumnezeu. Sarguieşte-te să fii permanent in stare de rugăciune lăuntrică, ca şi cum ai sta inaintea Domnului. Atunci cand călătorea Cornelie, aşa cum ştiţi din Faptele Apostolilor, i s-a arătat ingerul la vremea amiezii şi i-a făcut cunoscut că rugăciunile sale s-au suit la Dumnezeu. Pentru rugăciunile şl milosteniile sale, Domnul şi-a adus aminte de el, ca urmare a rugăciunii (Faptele Apostolilor 10,1-4). Aşa şi tu cand te afli in ispite, in greutăţi, in chinuri, inalţă rugăciuni către Domnul. Şi El ştie cand trebuie să-ţi dea ajutor, să-ţi intindă mana Sa, să Se grăbească să te prindă ca să nu te scufunzi. Şi dacă aştepţi timp indelungat şi nu-ţi oferă ajutorul, aceasta este doar ca să-ţi pună la incercare credinţa şi să vada puterea rugăciunii tale, dac& tu crezi cu adevărat că El te va ajuta. Astfel, rugăciunea este semnul increderii in Domnul şi al unei mari credinţe in El. Rugăciunea - şi impreună cu ea şi in ea toate celelalte virtuţi. Fie ca El să ne călăuzească şi să indrepte toate celelalte virtuţi, fie ca El să ne conducă şi atunci cu siguranţă va fi mantuire pentru fiecare dintre noi. Atunci, postul sufletului care incepe astăzi ne va deschide fiecăruia dintre noi uşile impărăteşti ale impărăţiei Cerurilor şi ne va inălţa la Domnul Hristos. Nimic’ mai uşor, căci nimic nu este mai lesne decat a-I oferi Domnului suspinul vameşului. C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie j M 2 0 6 Cuvinte despre veşnicie in minunatele cantări de astăzi se spune: „Să-i aducem in dar Domnului suspinurile vameşului cu pocăinţă, ca să ne dea iertare păcatelor". Tot aşa şi noi, li aducem in dar Domnului suspinele rugăciunilor noastre şi niciodată nu ne va lăsa singuri, niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va lăsa să fim sfaşiaţi de păcate şi de patimi, să nimicească sufletele noastre i mantuirea noastră. Nu, Domnul Atotmilostiv este plin de nesfarşită dragoste pentru fiecare dintre noi. Ce aşteaptă numai? Aşteaptă de la noi virtuţile noastre, nevoinţa noastră, osteneala noastră. Fie ca Bunul Dumnezeu, cu rugăciunile I ’reasfintei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor Săi, care implinesc Evanghelia Mantuitorului, o implinesc i u rugăciune neincetată, să ne conducă şi să ne călăuzească la deprinderea adevăratei rugăciuni. ( a şi noi pururea, in toate luptele pentru sufletele noastre, in toate luptele cu fiecare păcat, să biruim cu rugăciunea dimpreună şi cu celelalte virtuţi, pe toţi vrăjmaşii sufletelor noastre, pe vrăjmaşii mantuirii noastre, cei văzuţi şi nevăzuţi. Amin. 2 0 7 C u v io su l I u s t in d e l a C e lie Iubirea lui Hristos Predica intai la Duminica infricoşătoarei Judecăţi Evanghelia iubirii se incheie cu infricoşătoare*! Judecată! Domnul Hristos este Dumnezeul Iubirii şl iată, incheie istoria lumii, istoria tuturor popoarelor, cu infricoşătoarea Judecată. Va judeca toate popoarele şi pe fiecare om in parte (2 Timotei 4,1; 1 Petru 4, 5). Acesta este sfarşitul istoriei noastre omeneşti, acesta este sfarşitul meu şi al tău şi al fiecărei făpturi omeneşti. La infricoşătoarea Judecată, Bunul Domn, sosit in slava Sa, ii va judeca pe toţi, Dumnezeul Iubirii, totodată şi al Dreptăţii, iată, va rosti ultima sentinţă pentru mine şi pentru tine. Ce ai făcut cu această viaţă pe care ţi-a dăruit-o El, ce al făcut cu fraţii tăi, oamenii, pe pămant, ce ai făcut cu Evanghelia? El a venit in această lume - pentru ce? A venit ca să ne arate cum trebuie să trăim şi cum prin această existentă vremelnică să dobandim Viata cea / / veşnică. Aţi auzit din Sfanta Evanghelie de astăzi: la infricoşătoarea Judecată, inaintea Tronului celui infricoşător al Domnului Slavei doar două căi se deschid pentru făptura omenească: calea care duce in impărăţia Cerurilor şi calea care duce in focul cel veşnic. O a treia cale nu există. Şi fiecare dintre noi trebuie să o apuce pe una dintre aceste căi. Ce este omul? Omul este făptura cu chipul lui Hristos, omul este alcătuit din suflet şi trup; trupul 2 0 8 • ic din pămant, iar sufletul de la Dumnezeu. Chipul lin Dumnezeu, icoana vie a lui Dumnezeu - aceasta • ■ ic sufletul fiecărui om, nu numai al creştinului, ci al I uvărui om indeobşte, chiar şi al păganului. Domnul i creat un om, pe Adam şi Eva, şi din ei intreg ne,imul omenesc. Pe Adam şi Eva i-a făcut după i lupul şi asemănarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7). Astfel 1.1 ptura omenească este chipul lui Hristos, chipul lui Dumnezeu, este fiinţă purtătoare de Dumnezeu. .Aceasta este fiecare om, fiecare om fără excepţie. in marea şi slăvită cetate a Alexandriei, acum ii mie cinci sute de ani, a trăit un vameş cu numele IVtru, care mai inainte era un om nemilostiv, iar apoi .1 devenit foarte milostiv - după ce a văzut in vis cum I recea sufletul său din lumea aceasta in cea de dincolo i cum sufletele celor nemilostivi erau date in seama ingerilor negri. El şi-a venit in fire şi a inceput de .ilunci să implinească Evanghelia lui Hristos şi să facă milostenii. intr-o zi, Petru cel mult-milostiv a intalnit pe strada măreţei cetăţi a Alexandriei un naufragiat, care era aproape gol, şi şi-a scos haina strălucitoare, mantaua cusută cu fir de aur şi a dăruit-o celui aflat in nevoie. După cateva ore, Petru cel milostiv, mtorcandu-se acasă, a trecut prin targ şi şi-a văzut .icolo mantaua pusă la vanzare. A plecat trist acasă, părandu-i rău că s-a purtat astfel cu acel nefericit. Noaptea i s-a arătat Domnul imbrăcat cu acea manta şi i-a spus: „Petre, tu pe Mine M-ai imbrăcat,". Atunci Sfantul Petru a inţeles limpede ce se intamplă cu cele pe care le dăruim nevoiaşilor sau celor ce cer. Cuvinte despre veşnicie 2 0 9 Tu pe Mine M-ai imbrăcat... Astfel Domnul ne face cunoscută taina fiinţei omeneşti. Ce esti' important pentru noi, oamenii? Important este sufletul, importantă este această icoană vie a Iul Dumnezeu, această icoană a chipului lui Hristos, această icoană a chipului lui Dumnezeu. Şi tu, vieţuind in această lume pămantească printre oameni, iată, trăieşti intr-un minunat iconostas al lui Dumnezeu. Fiecare om este o Evanghelie vie a lui Hristos. Domnul, venind in această lume şi făcand cunoscută minunata, atotdesăvarşita Sa Evanghelie, cui a făcut-o cunoscută? I-a făcut-o cunoscută omului, care deja II purta pe Hristos intru sine, il purta po Dumnezeu intru sine. Şi tu, ia aminte ce faci cu el (cu oamenii). Poartă-te intotdeauna cu ei ca şi cu făpturile intru care viază Hristos. Fiecare om este, precum am spus, un mic Hristos, un mic Dumnezeu in facere. Ia aminte cum te porţi, ce cuvinte rosteşti, ce fapte săvarşeşti, cum te comporţi cu oamenii. Vei ■ da răspuns la infricoşătoarea Judecată pentru fiecare faptă. Ia aminte ce răspuns vei da. De aceea, poartă-te faţă de oameni ca faţă de făpturile lui Dumnezeu, j şi nu ca faţă de urmaşii maimuţelor, nu ca faţă de animale, aşa cum invaţă astăzi mulţi lipsiţi de minte. Priveşte-1 pe fiecare om ca pe fratele tău intru Hristos, priveşte-1 ca pe fiul lui Dumnezeu, priveşte-1 ca pe zidirea lui Dumnezeu, şi atunci vei fi gata şi in stare să implineşti orice faptă bună, orice faptă evanghelică. Atunci cand Domnul a venit in această lume cu Evanghelia Sa, El nu a venit la străini, ci a venit la ai Săi (Ioan 1, 10-12), a venit la făpturile Sale, in C u v io su l I u s t in d e i .a C f.i .if. J 210 Cuvinte despre veşnicie u Netele cărora dintru inceput strălucea Evanghelia, i hipul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos. De aceea ii rste uşor fiecărui om să fie creştin, căci poruncile lui 11 ristos răspund firii noastre, sufletelor noastre, fiinţei noastre omeneşti. De aceea şi Dumnezeu S-a făcut Dumnezeu-Om, ca să arate cat ii este de asemănător omul lui Dumnezeu, omul cel unit cu Dumnezeu. Aceasta este Evanghelia Domnului Hristos. Aceasta este ceea ce cere şi aşteaptă ea de la noi. Sfanta Evanghelie de astăzi, despre Infricoşătoarea Judecată, ne spune care este cea mai importantă dintre virtuţi. Care virtute este, pentru liecare om, diploma cu care pleacă in impărăţia Cerurilor, care? Iubirea lui Hristos. Iubind omul, mbindu-1 ca pe creaţia lui Dumnezeu, ca pe icoana vie .1 lui Hristos, tu il iubeşti pe Hristos. Făcandu-i bine, l u ii faci bine Domnului Hristos. Aceasta este iubirea lui Hristos. Fiecare faptă pe care i-o faci omului, se raportează la Hristos, Care este intru el. De aceea este, tratele meu, iubirea lui Hristos cea mai importantă virtute. Iubirea lui Hristos! Naşte una după alta toate ≪ elelalte sfinte virtuţi evanghelice. Atunci omului nu ii este greu să implinească poruncile lui Hristos, poruncile Sfintei Sale Evanghelii, căci el simte şi tie că prin acestea intră in impărăţia Cerurilor, slujind altora, el slujeşte in cele din urmă veşnicei ale mantuiri. Slujeşte sufletului celui asemenea lui 1 )umnezeu, pe care i l-a dăruit Dumnezeu, chipului lui Dumnezeu, chipului lui Hristos, ca astfel, cu ajutorul Său, să se indrepte către impărăţia Cerurilor, să trăiască pentru impărăţia Cerurilor, să o trăiască şi 211 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie să o moştenească in ziua infricoşătoarei Judecăţi. in minunatele rugăciuni şi cantări bisericeşti do astăzi, iubirea lui Hristos este numită impărăteasa virtuţilor, după care vin toate celelalte virtuţi. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne trezească pe noi toţi, pe toţi oamenii, pe creştini şi pe necreştini, ca toţi să simtă şi să vadă ce este omul: că omul este icoana vie a lui Hristos, şi a sluji omului inseamnă să slujeşti lui Dumnezeu Care este intru om, ca astfel să dobandeşti impărăţia Cerurilor, cu frumuseţile şi bucuriile ei negrăite. Fie ca Bunul Dumnezeu, dăruindu-ne ajutorul Său ceresc, să sporească intru noi toţi această sfantă virtute, iubirea lui Hristos, ca şi noi, oamenii, slujind pe pămant, să fim purtători de Hristos, purtători de Dumnezeu, iar in ziua infricoşătoarei Judecăţi să stăm de-a dreapta impăratului Ceresc şi să auzim glasul Său liniştit, bland şi dulce: Veniţi, binecuvantaţii Tatălui Meu, moşteniţi impărăţia cea pregătită vouă de la intemeierea lumii (Matei 25,34). Atunci lumea işi va incheia istoria şi fiecare făptură omenească şi fiecare popor işi vor incheia istoria, ascultand cuvintele Atotdreptului Dumnezeu şi Judecător, ale Domnului Iisus Hristos. Drepţii vor merge la Viaţa veşnică, iar păcătoşii, păcătoşii nepocăiţi, in chinurile veşnice. Amin. 212 Cuvinte despre veşnicie Icoana lui Dumnezeu Predica intai din Sfanta Duminică a Ortodoxiei (1965) Astăzi este Sfanta Duminică a Ortodoxiei, Sfanta I >uminică a slavei omului... Astăzi Biserica Ortodoxă ne descoperă intreaga taină a omului. Ce este omul, ( ine este omul? Ce sunt eu, ce eşti tu, ce este fiecare ilintre noi? Şi răspunde Sfanta Biserică: Omul este măreţie dumnezeiască pe pămant. De obicei, oamenii ronsideră că măreţia impărătească este mai presus decat toate de pe pămant. Nu! Măreţia dumnezeiască este mai presus decat orice măreţie omenească pe .icest pămant. Astăzi, biserica, proslăvind această măreţie dumnezeiască a omului - de fapt ce proslăveşte? Proslăveşte icoana vie a lui Dumnezeu in această lume - il proslăveşte pe om. Căci sufletul omului este de la Dumnezeu, sufletul este chipul lui Dumnezeu m om, icoana lui Dumnezeu in om, iar trupul - rama dimprejurul acestei sfinte icoane. Acesta este omul. Pe acest om il cinsteşte şi il proslăveşte Biserica. Acesta eşti tu. Omul este icoana vie a lui Dumnezeu in această lume - aceasta este Vestea cea Bună a .icestei mari şi sfinte Duminici. Ştiţi oare de ce Sfanta Duminică de astăzi a lost aleasă ca sărbătoare a Ortodoxiei? Pentru aceea că in primăvara anului 843, binecredincioasa şi Sfanta impărăteasă Teodora a convocat un sinod la C onstantinopol, care a restabilit cultul sfintelor icoane, 2 1 3 proslăvind biruinţa asupra ereticilor iconoclaşti. Iar in ziua de 11 martie 843, cand Biserica prăznuia prima Duminică a Postului Mare, s-a desfăşurat o impunătoare procesiune cu sfintele icoane, purtate de cler şi de suita imperială, pe care le-au aşezat in biserica din Sofia. Prima Duminică23 a Postului Mare este numită de atunci Duminica Ortodoxiei. O sută douăzeci de ani de stăpanire iconoclastă şi păgană, au interzis icoanele, le-au distrus, le-au ars, le-au călcat in picioare. Biserica s-a luptat prin ierarhii ei drept-credincioşi, prin preoţi şi popor. Dintre ei au pierit, au fost inchişi in temniţă, dar Biserica nu s-a lepădat de sfintele icoane. Atunci cand Dumnezeu S-a pogorat in această lume, Domnul Hristos, El a devenit vizibil pentru noi, oamenii. Dumnezeu S-a făcut văzut. Şi privindu-L, noi, de fapt, il privim pe Dumnezeul cel Viu. El este Chipul viu al lui Dumnezeu in lume, Icoana Iul Dumnezeu in lume (Coloseni 1,15). Şi apărand această Icoană vie a lui Dumnezeu in această lume, Biserica Ortodoxă a reuşit să-l apere pe om, a reuşit să-l apere pe Hristos ca om. El, Dumnezeu fiind, a devenit om, ca să ne transmită nouă, oamenilor, Icoana Iul Dumnezeu, Icoana vie a lui Dumnezeu pe care noi am acoperit-o cu tina păcatelor şi a patimilor, am sluţit-o, am zgariat-o prin toată viaţa noastră intinată, Domnul a coborat in această lume, a devenit om, aşa cum se spune in minunatele cantări şi rugăciuni, ca să innoiască Chipul Său in om, să innoiască Icoana 23 Duminica Ortodoxiei a fost inchinată comemorării anuale a restabilirii cinstirii sfintelor icoane. C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _____ ^ Sa in om, care a fost pangărită de patimi, pangărită de viciile noastre, stricată de păcatele noastre, incat omul a devenit sluţire a Icoanei lui Dumnezeu. Şi El, pogorandu-Se in această lume ca o curată, preacurată Icoană a lui Dumnezeu, ca Dumnezeu, a arătat ce este omul, ce este omul desăvarşit, cum trebuie să fie omul in această lume. Căci ce inseamnă să fii Icoana lui Dumnezeu, să I i i Chipul lui Dumnezeu? Aceasta inseamnă, frate: noi .ivem minte, iar mintea este chipul voii lui Dumnezeu in noi; avem simţire, avem inimă - aceasta este chipul lui Dumnezeu in noi; vieţuim in această lume aceasta este chipul vieţuirii dumnezeieşti; suntem ca icoane nemuritoare ale lui Dumnezeu- acesta este chipul nemuririi dumnezeieşti. Şi Dumnezeu ne-a creat asemenea chipului Său, ca să vieţuim in această lume intru El, ca mintea noastră totdeauna să cugete: l.i aminte de unde eşti, tu eşti de la Dumnezeu, să ai panduri curate, ganduri dumnezeieşti. Atunci voia noastră este sănătoasă şi desăvarşită, cand se intoarce ≪atre voia lui Dumnezeu, către originea sa. Simţirea noastră este curată, sănătoasă, este dumnezeiască, d.ică se călăuzeşte după simţirea dumnezeiască. in această lume, noi purtăm, de fapt, o luptă neincetată, o luptă pentru Icoana lui Dumnezeu care (- află in sufletul nostru. Cine o fură de la noi? Tot/i iconoclaştii, toţi potrivnicii icoanelor, iar primul iconoclast este păcatul. Păcatul nu il suportă pe I >umnezeu, nu il vrea pe Dumnezeu nici in om, nici in lumea dimprejurul său. Iar in păcat iconoclastul principal este satana, impreună cu ingerii săi, diavolii Cuvinte despre veşnicie 2 1 5 cei intunecati. Ei sunt aceia / care ne fură sufletele noastre, care aruncă păcate in sufletele noastre şi acoperă Chipul lui Dumnezeu care este in noi. Cu catranul cel negru al păcatelor spoiesc Chipul lui Dumnezeu din sufletele noastre. Şi omul, dacă trăieşte in păcate fără să se pocăiască, dacă nu se luptă impotriva păcatelor sale, dacă rămane in ele, dacă nu le spovedeşte, ce rămane din sufletul său? Chipul lui Dumnezeu rămane cu totul manjit de vicii care răspandesc duhoare, de patimi şi de moarte, infricoşătoare imagine, cumplită ruşine! in această lume, noi suntem, frate, la luptă, mereu in luptă. Niciodată nu incetează această luptă. Nu există impăcare intre om şi diavol, nu există impăcare intre om şi păcat. Diavolul aleargă in jurul fiecăruia dintre noi căutand ca să o schimonosească, să intineze, să distrugă, să nimicească Icoana lui Dumnezeu, Care este intru noi, ca să-l poată purta pe om după voia lui cea demonică şi nebună şi să-l infunde in iad. De aceea in Evanghelie auzim de atatea ori din gura Mantuitorului: Privegheaţi, privegheaţi asupra sufletelor voastre! (Matei 24, 42; 26, 41). Sufletul este măreţia dumnezeiască intru tine, mărirea dumnezeiască. Aceasta este cea mai de seamă valoare pe care o aveţi; cea mai de seamă valoaro după Dumnezeu, in toate lumile, este sufletul omului. Ia aminte ce faci cu sufletul tău! El este nemuritor şi veşnic. Unde va merge sufletul tău depinde de tine: va merge, oare, in veşnica impărăţie a Cerurilor sau in intunericul veşnic, in iad - depinde de libera ta voie. C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie __ _ _ _ ____ _ I Cuvinte despre veşnicie Ia aminte cum trăieşti! Ştii cine eşti: măreţia dumnezeiască in această lume. iţi cunoşti vrednicia, trăieşte potrivit cu ea. Iar pe aceasta intotdeauna o păzeşte numai Domnul Hristos, Sfanta Sa Biserică şi toate sfintele puteri pe care El i le-a dăruit. Iată, Domnul i-a dăruit Bisericii toate mijloacele şi puterile, pentru ca să păstrăm intru noi această măreţie dumnezeiască şi să o sporim pană la cea mai inaltă măsură. Ne-a dăruit Sfintele Taine şi sfintele virtuţi, lată, ce este sfantul post? Sfantul post este curăţirea sufletului, curăţirea icoanei din suflet de noroiul păcatelor, de smogul patimilor, de malul viciilor, clacă omul voieşte cu sinceritate să-şi curăţească sufletul inaintea lui Dumnezeu, să curăţească icoana sufletului său care este cu totul manjită şi cel mai adesea stricată de păcate. Domnul i-a randuit Sfintei Sale Biserici sfantul post, pentru ca in cursul postului •d ne curăţim de orice intinăciune, / ' să curăţ/im acest c hip dumnezeiesc, această icoană a lui Dumnezeu din noi, pe care am pătat-o. Apoi, rugăciunea este recunoaşterea ajutorului lui Dumnezeu, a luminii cereşti ce se pogoară in ufletul nostru intunecat, pentru a scoate bezna intunecată a păcatelor din icoana sufletelor noastre. ( e este iubirea evanghelică? Ce este milostenia, ce este blandeţea, ce este smerenia? Toate acestea sunt puteri dumnezeieşti, sfinte virtuţi evanghelice pe ≪are ni le-a dăruit Domnul Hristos, iar Biserica ni le ≪laruieşte şi ni le recomandă ca să ne curăţim sufletele de păcate şi să zugrăvim icoana, icoana lui Hristos in sufletele noastre. 2 1 7 Culmea a toate este atinsă prin Sfanta j impărtăşanie. Sfanta impărtăşanie prin care fiecari1 dintre noi ne impărtăşim - cu Cine? Cu insuşi Domnul Hristos! Căci in Sfanta impărtăşanie fiecari* creştin il primeşte pe Dumnezeu intreg, il primeşti' pe minunatul Domn Hristos, primeşte intregul Său Adevăr veşnic, intreaga Sa Dreptate veşnică, primeşti1 intreaga Sa Viaţă veşnică. De aceea, fratele meu, Sfanta impărtăşanie esti1 cel mai insemnat eveniment in viaţa fiecărui creştin, 1 cel mai important. Prin ea tu primeşti neştirbit nemurirea lui Hristos in sufletul tău, il primeşti pe El intreg, primeşti Evanghelia Sa intreagă, la aminti1 cum trăieşti, pană in ziua de astăzi. Nu sluţi chipul lui Dumnezeu din sufletul tău şi nu-L răni pe Domnul Hristos, Care prin Sfanta impărtăşanie a intrat in sufletul tău. Nu-I impleti prin păcatele tale cunună | de spini in jurul capului. Nu-I intina minunatul şi : Sfantul Său Chip cu tina păcatelor tale, cu smogul patimilor tale. Ia aminte cum trăieşti! Dacă pană astăzi ţi-ai ingăduit orice păcat, fie că ai furat, fie că ai săvarşit adulter, sau ai fost iubitor de argint, sau ai avut ganduri necurate in sufletul tău, osteneşte-to ca pe toate acestea să le respingi. Tu il săruţi pi≫ Domnul - ce răspundere, ce lucru infricoşat! Ştii, fiecare nou păcat al tău este o palmă peste Sfantul Său Chip, fiecare păcat al tău este o lovitură de moarte in icoana vie din sufletul tău. Sinucidere este aceasta. Te-ai impărtăşit, ai devenit purtător de Hristos, te-ai indreptat, ţi-ai indreptat viaţa. Nu ingădui in niciun fel ca aceste dorinţe să / te ucidă. Gandurile C u v io su l I u s t in d e la C e l ie __ __________ 218 Cuvinte despre veşnicie role rele aduc tulburare: luptă-te impotriva lor, nu ic lăsa stăpanit de rău. Biruie răul cu binele! Biruie-1 pe diavol cu ajutorul lui Dumnezeu! Cu Dumnezeu untem puternici, numai impreună cu Dumnezeu (Psalmul 60,12). Altfel, fără El, oamenii sunt molii şi ploşniţe, pe care diavolul le imprăştie cu unghia de la degetul mic. Noi suntem puternici numai impreună cu Domnul Hristos. Şi El stăpaneşte asupra vieţii noastre, asupra intregii vieţi de pe pămant. Fie ca El să ne curăţească de tot păcatul, de orice patimă, să ne izbăvească de orice diavol, de orice moarte, ca şi noi să fim pe pămant, cu adevărat, icoane vii ale lui Dumnezeu, ca ' omul să fie măreţ/ie dumnezeiască pe pămant. Omule, frate! Nu uita niciodată că eşti un mic dumnezeu in facere! in lacerea fiinţei tale ai icoana vie a lui Dumnezeu, la aminte cum trăieşti, ia aminte ce faci cu icoana lui Dumnezeu care este in tine. Ia aminte, omule! i >mule! Omule! Căci, viaţa noastră işi are inceputul pe pămant şi ne duce inaintea prealuminatului Chip al lui Dumnezeu, ca acolo să dăm răspuns ce am făcut cu chipul lui Dumnezeu in această lume. Fie ca Bunul Dumnezeu să dăruiască inimii liecăruia dintre noi toate darurile cereşti, toate virtuţile evanghelice: şi credinţa, şi dragostea, şi nădejdea, şi rugăciunea, şi postul, şi răbdarea, şi blandeţea, şi smerenia, pentru ca să putem ţine piept in această crancenă luptă pămantească şi să păstrăm chipul lui Dumnezeu in sufletele noastre, i să plecăm din această lume in cea de dincolo spre 11 ristos Cel inviat. Iar pană atunci, fie ca sfantul post 219 C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e să ne conducă spre Sfintele Paşti, spre Sfanta inviere a lui Hristos - ca atata timp cat vieţuim in trup să I ne inchinăm Lui, Domnului Celui inviat, Biruitorului păcatului, al morţii şi al diavolului, Lui, Celui ce a dăruit Viaţă veşnică şi trupului, şi sufletului nostru, j Aceluia, numai Lui, fie-I slava şi cinstea veşnică, j acum şi in vecii vecilor. Amin. 220 Cuvinte despre veşnicie Postul Predica a doua in a doua Duminică a Postului Mare (1967) Aceasta este calea prin care şi tu şi eu mergem la inviere. La invierea şi a trupului şi a sufletului. Da, şi l u, şi eu. De aceea este postul atat de minunat, căci ne călăuzeşte in intregime - spre ce? Spre inviere. Şi ce inseamnă aceasta? invierea inseamnă biruinţa asupra morţii, biruinţa asupra păcatului, biruinţa asupra diavolului! Acesta este postul. intr-o minunată stihiră din această săptămană .im cantat şi ne-am rugat: Urmăm Mantuitorului '•ufletelor noastre, Care ne arată biruinţa asupra diavolului, l<rin post. Postul - biruinţa asupra diavolului. Aceasta este vestea cea bună pe care ne-a adus-o I )omnul. Voieşti să biruieşti asupra păcatului, voieşti •ă biruieşti asupra izvoditorului răului, asupra diavolului insuşi? Iată, postul! - invaţă Mantuitorul. I )a, tu prin post devii cel mai mare biruitor al acestei lumi. Cine l-a biruit pe diavol, cine, afară de Domnul II ristos? Numai Dumnezeu şi puterea dumnezeiască Iuluieşte răul in această lume. Numai Dumnezeu m puterea dumnezeiască il poate birui pe creatorul oricărui rău şi al păcatului, pe diavolul. Dumnezeu i ie-a dăruit aceste puteri dumnezeieşti fiecăruia dintre noi, pentru ca noi, ca fiinţe dumnezeieşti raţionale, •..1 biruim răul, să-l biruim pe diavol cu puterea dumnezeiască. Iată sfantul post, iată sfanta rugăciune. 221 Ce sunt acestea? Sunt puterile dumnezeieşti, puterile pe care Domnul le-a lăsat şi le-a dăruit Bisericii Sale, ca noi, ca fiecare dintre noi să biruie in numele Său, să se biruie pe sine pentru a-1 birui pe diavol. Nu pentru altcineva, ci pentru noi şi pentru a-şi birui fiecare păcatul său. Diavolul nu poate să impună nimănui dintre' noi păcatul, el poate doar să-l propună. El iţi poato propune sabia să te sinucizi, dar nu te poate omori, Dumnezeu nu ii dă această putere. Dar dacă primeşti de la el această sabie, dacă primeşti iubirea de argint, să spunem, sau primeşti mania, sau invidia, sau răutatea, sau cleveteala, sau furtul, iată, tu ai luai in mainile tale sabia şi singuri ţi-o infigi in inimă. Diavolul nu are putere să-l silească pe om la păcat, el are putere numai să propună omului păcatul. El ne propune păcatul, şi mie, şi ţie. Iar noi? Noi fie acceptăm păcatul, fie il indepărtăm de la noi. Şi aceasta inseamnă: fie ne sinucidem, ne despărţim sufletul de Dumnezeu, fie lepădandu-ne de păcat, alergăm spre Domnul, Hristos Cel inviat, spro biruinţă, spre biruinţa finală asupra păcatului, asupra morţii, asupra diavolului. De aceea, frate, a venii Domnul in această lume. De aceea ne-a lăsat totul, de aceea ne-a lăsat sfantul post, de aceea ne-a lăsat sfanta rugăciune, ca să-l biruim pe diavol, care este creatorul păcatului şi al morţii. Ce face orice păcat cu mine şi cu tine? Ne intunecă. Păcatul este intuneric, el revarsă in noi intuneric, inundă sufletul meu şi al tău, inundă conştiinţa noastră şi noi trăim ca şi cum am li in stare de inconştienţă, in delir, in noapte, in beznă, C u v i o s u l I u s t in d e i .a C f.uf. in intuneric. Nu ştim ce facem, acesta este păcatul. I'iecare păcat este beţie a sufletului. Iar Domnul a venit in această lume, ca să ne dăruiască insăşi lumina, ca să ne dăruiască făclia, flacăra cu care să alungăm acest intuneric. Iată că acest sfant post este făclia imensă aşezată pe calea vieţii noastre. Postul pogoară din Ceruri in sufletul lău lumina cea cerească - dacă este post adevărat. I’ostul cel adevărat este infranarea de la orice rău, mfranarea de la mancare şi băutură, dar şi reţinerea de la orice rău şi păcat. Ce lucrează rugăciunea in tine? l a te inalţă la Ceruri şi apoi in sufletul tău coboară din Ceruri lumina dumnezeiască. Cine suntem, ce •untem, incotro mergem? incotro ne poartă zilele şi nopţile noastre? incotro ne grăbim? Fie că am vrut sau nu, fie că ai vrut sau nu să opreşti această zi, să 0 intrerupi, ea nu se va opri. Te poartă, te poartă... incotro? Fiecare păcat este intunecare a sufletului şi 1 iecare virtute este transfigurare a sufletului. Mandria cat este de cumplită! Ştii, orgoliul, infumurarea, mbirea de sine, toate acestea sunt iadul tău, frate şi soră, tu porţi iadul in tine. Domnul ne-a dăruit leacul: leacul pentru mandrie este smerenia. Smereşte-te inaintea Domnului, smereşte-te inaintea fraţilor, inaintea oamenilor. Şi iată, puterea dumnezeiască .1 smereniei va spori in sufletul tău lumina dumnezeiască şi va alunga toată bezna mandriei, a orgoliului şi a infumurării din sufletul tău. Omul iubitor de argint nu vede nimic in afară

• le grămada de bani. Iubitor de arginţi nu este numai

Cuvinte despre veşnicie 223 acela care iubeşte banii şi averea. Iubitor de arginţi este şi omul de ştiinţă care cu gura căscată stă deasupr.i cărţilor intreaga sa viaţă, şi-a găsit o preocupare şi I .-a uitat pe Dumnezeu. Aceasta este iubirea de arginţi, acesta este idolul mincinos, aceasta este dumnezeirea mincinoasă. Tot ceea ce a proclamat omul in locul Dumnezeului celui Adevărat, in această lume, ca seni≫ al vieţii sale, ca dumnezeirea sa, aceasta este iubirea de arginţi; in locul Dumnezeului celui Adevărat, a Domnului Hristos, a proclamat orice altceva ca scop al vieţii sale. Dacă ai un astfel de scop, iată, eşti iubitor ^ <v de arginţi şi nu cunoşti drumul vieţii. intunericul, noaptea se sălăşluiesc in conştiinţa ta, se aşază pe ochii sufletului tău şi tu nu vezi calea cea dreaptă, nu vezi sensul acestei vieţi pămanteşti, nu veţi că iţi este leac - singurul leac impotriva morţii tale, a iadului tău - pocăinţa. Da, in cazul iubirii de arginţi, numai pocăinţa este leacul inaintea Domnului. Sfinţii lui Dumnezeu sunt aceia care, prin sfintele virtuţi, au izgonit din ei inşişi orice intuneric al păcatelor, orice beznă, orice intunecare demonică şi orice iad. Prin urmare, fiecare Sfant este intotdeauna astfel, incat din el emană lumină şi imprejurul capului are o aureolă. Toate strălucesc intru el, ganduri sfinte şi luminoase, iar lumina iradiază din capul său şi din fiinţa sa, din intreaga sa fiinţă. Şi-a curăţit şi trupul şi sufletul de patimi, de intuneric, de intunecare, şi revarsă din el lumină. Astfel esti* Grigorie Teologul, astfel este Sfantul Grigorie Palama, astfel este Sfantul Vasile cel Mare, astfel sunt toţi Sfinţii, de la primul pană la ultimul. Şi ei C u v io s u l I u s t t n d e l a C e l i e_ -J 224 Cuvinte despre veşnicie toţi sunt aici impreună cu noi in Biserica lui Hristos, educatorii noştri vii, contemporanii noştri. Sfinţii nu mor. Sufletul omului nu mai moare de cand a inviat I )omnul. Şi trupul nostru va invia in ziua Judecăţii, l i toţi sunt contemporanii noştri vii, ne ajută. Noi toţi reprezentăm un singur Trup al lui Hristos, Biserica lui Hristos şi Sfinţii ne ajută şi ne călăuzesc pe cărările sfintelor virtuţi evanghelice. Iată-1 pe Grigorie Palama, pe marele nevoitor, i um ne conduce spre invierea Domnului Hristos, ne conduce spre deplina biruinţă asupra păcatului, asupra morţii, asupra iadului. El este experimentat, are putere, are forţă. De la Domnul a dobandit-o şi o dobandeşte şi o imparte nouă tuturor. Ca fiecare dintre noi să postim cu post adevărat. Postul adevărat este infranare de la orice păcat, infranare de la orice patimă, infranare de la hrană, pentru ca trupul să nu se mandrească, pentru ca in el să nu sporească patimile, ci cu credinţă, lipsindu-te de hrană, să te sileşti a te infrana de la orice rău. Noi, fiecare dintre noi, in preajma Domnului ne mantuim sufletul. El ne-a lăsat postul ca pe o biruinţă asupra diavolului, ca sufletele să ajungă, pline de bucurie, la invierea Domnului Hristos. Ca impreună ru El să inviem din orice moarte şi pentru totdeauna să biruim toate păcatele in noi, toate patimile şi toţi diavolii, ca impreună cu toţi Sfinţii să-L putem slăvi pe pămant şi in Ceruri, pe Minunatul nostru Dumnezeu, Cel de Neinlocuit, pe Domnul Iisus Hristos, singurul Mantuitor al lumii in toate lumile. Amin. 225 Scara Raiului Predică in Duminica a patra a Postului Mare (1965) Duminica Sfantului Ioan Scărarul. De ce a randuit-o Biserica in mijlocul postului ca cea mal sfantă icoană, ca toţi să privească la ea? Ioan Scărarul. Cine este el? Omul care a ajuns să vadă şi a scris despre Scara Raiului. A ajuns să vadă suişul omului din iad pană la Ceruri, in Rai. El a ajuns să vadă scara de la pămant la Ceruri, scara care se intinde din adancurile iadului omenesc pană in varful Raiului. A ajuns să vadă şi a scris. Foarte educat, foarte invăţat. Şi-a condus sufletul pe cărările lui Hristos, i-a călăuzit pe toţi din iad pană la Rai, de la diavol la Dumnezeu, de la păcat la nepătimire. Şi cu dumnezeiască inţelepciune, ne-a descris toate acestea, ne-a descris ce ajunge să trăiască omul, luptandu-se cu fiecare diavol ascuns in spatele păcatului. Scara Raiului - ce este aceasta? Acestea sunt sfintele virtuţi, sfintele virtuţi evanghelice: smerenia, credinţa, postul, blandeţea, răbdarea, bunătatea, bunăvoinţa, milostenia, dragostea adevărată, iubirea lui Hristos, mărturisirea lui Hristos, pătimirea pentru Domnul Hristos. Iată şi incă multe alte sfinte virtuţi ale Noului Legămant. Fiecare poruncă a Domnului Hristos - aceasta este virtutea, frate. De pildă, implineşti, oare, porunca Sa referitoare la post, o ţii? Postul este sfantă virtute, treaptă pe scara de la pămant la Ceruri. Fiecare virtute este un mic Rai, C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e „ 226 liecare virtute educă sufletul, il impărtăşeşte de binecuvantare, face să se pogoare in suflet desfătarea ferească şi dumnezeiască. Fiecare virtute este treaptă ile aur şi de diamant pe scara mantuirii tale, care se intinde de la pămant la Ceruri, se intinde intre iadul şi Raiul tău. Fiecare virtute... Da, Scara Raiului depinde de tine. Dacă postesc cu străpungere, cu evlavie, cu plans, cu lacrimi, şi mai apoi intrerup acestea, iată, am inceput să construiesc scara de la pămant la Ceruri şi eu insumi am frant-o şi am distrus-o. Tu deseori posteşti, te infranezi de la orice hrană materială. Dar, iată, ingădui ca in cursul postului să-şi facă sălaş in sufletul tău păcatul, să ţi se semene in suflet diverse ganduri, dorinţe necurate. Al tău este să le respingi de indată de la tine prin rugăciune, prin plans, prin citire, prin orice nevoinţă. Dar dacă vei posti material, iar duhovniceşte ţi-ai hrănit sufletul cu oarecari păcate, sau cu patimi -scunse, iată, scara postului pe care incepi să o inalţi le la pămant la Ceruri, singur o dărami, singur o distrugi. Totul este pregătit pentru tine şi pentru mine: nouă Fericiri, nouă sfinte virtuţi evanghelice, acesta este postul evanghelic, Evanghelia Sfantului Ioan Scărarul. Virtutea, frate, marea virtute. Greaua nevoinţă a postului, rugăciunea, smerenia, Domnul a lăcut-o cunoscută ca fericire. Fericiţi cei săraci cu duhul, < ă a lor este impărăţia Cerurilor (Matei 5,3). Prin aceasta işi incepe Mantuitorul minunata invăţătură de pe Munte, invăţătura despre fericiri, invăţătura despre sfintele virtuţi. Smereşte-te inaintea Domnului... Cuvinte despre veşnicie 227 Omul care crede despre sine că reprezintă o măreţie, o strălucire, că toţi trebuie să privească la el, să-l preţuiască, să-l cinstească, să-l idolatrizeze, el trebuie să se infrangă, să se biruiască pe sine. Acest babilon pe care şi l-a zidit, babilonul hulei impotriva lui Dumnezeu, trebuie el insuşi să-l dărame. Cum? Să se smerească inaintea Domnului Hristos, inaintea omului, a neamului omenesc, a Bisericii lui Hristos, să se biruie şi să proclame că nu este nimic. Să plangă şi să se tanguiască impreună cu Apostolul Pavel: Doamne, eu sunt cel mai păcătos, cel mai mare păcătos dintre toţi. Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiască pe cei păcătoşi dintre care cel dintai sunt eu (1 Timotei 1,15). Aceasta este cea dintai simţire creştinească, acesta este inceputul credinţei noastre, inceputul virtuţii noastre, inceputul urcuşului nostru către Ceruri, aceasta este temelia scării noastre. Doamne, eu nu sunt nimic. Tu eşti totul! Eu - nimic, iar Tu - totul. Mintea mea nu este nimic inaintea Minţii Talc, duhul meu nu este nimic inaintea Duhului Tău, inima mea, cunoaşterea mea, o, nimic, nimic, faţă de Cunoaşterea Ta, Doamne! Eu, eu sunt un zero, zero... şi după aceea un şir de alte zerouri. Acesta sunt eu inaintea Ta, Doamne. Smerenia - aceasta este intaia virtute sfantă, intaia virtute creştină. De la ea incepe totul. Fără ea nu se poate inainta mai departe şi impreună cu ea merg şi alte sfinte virtuţi: virtutea dragostei, virtutea postului, virtutea blandeţii, virtutea bunătăţii, virtutea curăţiei inimii, virtutea facerii de pace şi toate C u v io su l I u s t in d e la C fi.it. . 228 Cuvinte despre veşnicie celelalte virtuţi, tot ceea ce iţi zideşte scara cerească. Aceasta este aşadar Evanghelia lui Ioan Scărarul. Iar el este creştin, creştin desăvarşit, incat şi eu şi tu să privim la el ca la o sfantă icoană a desăvarşirii şi să urmăm lui. Astfel, fiecare virtute a mea şi a ta este un mic Rai pentru tine şi pentru mine, iar toate virtuţile laolaltă, iată, scara Raiului tău şi al meu, de la iadul nostru pană la Raiul cel Ceresc. Iată astăzi Sfanta Evanghelie despre nefericitul tată care işi aduce fiul posedat la Mantuitorul, ca să il tămăduiască de duhurile necurate (Marcu 9, 18). Atat de puternic şi in chip atat de infricoşător ii tulbură tanărului viaţa sa duhovnicească, lăuntrică, duhul cel necurat (Marcu 9,19). Sărmanul tată a auzit despre Iisus din Nazaret, marele invăţător şi Făcător de minuni şi l-a adus pe fiul său la El. Aflandu-i pe Sfinţii Apostoli, ii roagă, căci a auzit că inviază morţii, curăţă orice păcat, vindecă de orice boală, ii imploră: „indurare, tămăduiţi-1 de duhul necurat pe nefericitul meu copil". Dar ei nu au putut face nimic (Marcu 9,18). Ce ruşine ii cuprinde pe Sfinţii Apostoli, ce ruşine inaintea poporului! Nu, nu mai au in ei puterea de a lace minuni, nu o mai au. Ce s-a intamplat, de ce se l.ic vinovaţi? Şi este adus fiul, iar diavolul il aruncă la podea. Ucenicii nu au putut să-l vindece, nu au putut. I hir de poţi Tu ceva, ajută-ne. Această mică credinţă il arăta ca şi cum l-ar fi ofensat pe Mantuitorul, insă El, Iţind Milostiv, spune: O, neam necredincios, pană cand roi fi cu voi? Pană cand vă voi răbda pe voi? (Marcu 9,19) I -au adus pe tanăr. Mantuitorul porunceşte duhului necurat: Ieşi din el şi in el să nu mai intri! (Marcu 229 ft C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l ie 9, 26). Şi duhul necurat il tranteşte acolo, inaintea oamenilor, ca toţi să vadă, incepe să-l muncească şl să-l zguduie, şi copilul face spume la gură, aproape să moară (Marcu 9, 26). Gata este... Atunci Domnul ii intinde mana Sa... Se lasă tăcerea, o tăcere plină do uimire. Ucenicii sunt şi ruşinaţi şi bucuroşi. Ruşinaţi ; pentru că aceasta n-au făcut-o ei, ci invăţătorul lor a săvarşit marea minune a vindecării. Cu nerăbdaro au aşteptat Sfinţii Ucenici să rămană singuri cu El ca f să-L intrebe: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? Iar Domnul le-a răspuns: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decat numai cu rugăciune şi cu post. (Marcu 4 9, 29). Prin aceasta Domnul a rezumat intreaga Evanghelie. Ca să ajungeţi să săvarşiţi o aşa de maro minune, aveţi trebuinţă de rugăciunea neincetată şi de marele post inaintea lui Dumnezeu, postul sufletului şi al trupului. Să aveţi ganduri curate, ? sufletele să vă fie curate, desăvarşite, inimile să vă fio curate, şi atunci puterea necurată nu va rămane intru voi, nici nu se va lupta cu voi. Astfel se descoperă taina Sfintei Evanghelii: cum putem să alungăm, să indepărtăm orice putere necurată din noi, chiar şi cea mai cumplită putere necurată, toţi demonii, pe satana cu tot neamul lui diavolesc din iad. Pe aceştia, pe toţi, să-i alungi cu rugăciune şi cu posti Iată puterea noastră, iată toate puterile noastre, iată atotputernicia noastră. Toate le pot intru Hristos, Cel ce mă intăreşte (Filipeni 4, 13), vesteşte Sfantul Apostol Pavel. Şi in Evanghelia de astăzi ne spune aceasta insuşi Mantuitorul: Toate sunt cu putinţe) 230 Cuvinte despre veşnicie celui ce crede (Marcu 9, 23). Aceasta este adevărata i redinţă. in neputinţa ta, să crezi că Domnul va face .iceasta după mare mila Sa, pentru smerenia ta. Spune I )omnului: „Doamne, nu am nimic. Sunt neputincios si slab, cu totul slab, cu totul neputincios. Iar Tu, Tu ai lotul! Tu toate le poţi. Cred, ajută necredinţei mele!". Aşa cum s-a tanguit sărmanul tată nefericit: Cred, Idoamne! Ajută necredinţei mele (Marcu 9, 24). impotriva fiecărei virtuţi de-a noastre, fraţilor, impotriva oricărei sfinte virtuţi, duce război cate un viciu, cate o patimă. impotriva smereniei tale, va ataca mandria. Iată, săvarşeşti ba una, ba alta, şi ,ipoi te umileşti atat de mult. Şi dacă vei fi neglijent şi nepăsător şi te vei incredinţa duhului mandriei, demonului mandriei, el iţi va săpa temelia de sub tine şi te vei prăbuşi. Sau, posteşti sfantul post evanghelic. II vine asupra ta cu diferite momeli, iţi aduce in minte mancare bună, mancare gustoasă, iar tu chiar nu te opui. Hai să gustăm puţin... Puţin cate puţin, se indepărtează postul tău, pleacă sfanta ta virtute. Şi, lot astfel, impotriva fiecărei virtuţi de-a ta: impotriva dragostei se năpusteşte ura, impotriva milosteniei laie se năpusteşte nemilostivirea, nesimţirea, mojicia, i rascibilitatea, nerăbdarea; toate acestea incearcă să tulbure in tine sfantul tău post, rugăciunea ta, sfintele laie virtuţi. Şi dacă nu le vei apăra, toate acestea vor distruge scara ta către Rai. Aşa cum sfintele virtuţi inalţă scara Raiului intre Cer şi pămant, tot aşa şi [lăcăţele tale construiesc scara către iad. Fiecare păcat. Ia aminte, dacă sunt păcate in sufletul tău! Dacă ţii duşmănie două zile, trei, zece, indreaptă-ţi atenţia 231 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie in ce iad s-a transformat sufletul tău. Sau ţii manie, iubire de arginţi, lăcomie... Şi, ce faci? Tu insuţi iţi pregăteşti coborarea in iad. Sfinţii Părinţi invaţă despre opt sfinte virtuţi de căpătai şi despre opt patimi de căpătai. Leacul impotriva mandriei ca patimă este smerita ta cugetare; impotriva lăcomiei stă infranarea; impotriva iubirii de arginţi stă iubirea de Dumnezeu şi dispreţuirea tuturor lucrurilor pămanteşti. Aşa cum invaţă Sfanta Biserică, noi cunoaştem toate acestea din experienţă, construind scara Raiului in noi. Tot astfel ştim, şi ne invaţă şi Sfantul Ioan Scărarul că, trăind in păcate şi patimi, ne construim nouă inşine scara care ne coboară, ne prăvăleşte in iad. Dar Bunul Dumnezeu ne dăruieşte o minunată pildă: in mijlocul postului, iată pilda Sfantului Ioan, cel măreţ, cel minunat, cel sfant; cu totul strălucind de sfintele virtuţi evanghelice, il privim cum urcă curajos şi inţelept scara Raiului, aşezată intre pămanl şi Cer. El ne este pildă nouă, creştinilor, ca invăţător, ca o călăuză sfantă de la iad la Rai, de la diavol la Dumnezeu. Iată-ne povăţuitorul duhovnicesc, făcătorul de minuni, marele nevoitor. Fie ca milostivul şi marele Sfant Părinte Ioan Scărarul să ne fie călăuză sfantă in acest Post Mare; sfantă călăuză in fiecare virtute, in rugăciune, dragoste şi in toate celelalte virtuţi evanghelice; ca fiecare dintre noi să ne construim scara Raiului pe parcursul acestui post şi să ajungem la Sfanta inviere a lui Hristos, la acea desăvarşire a tuturor 232 Cuvinte despre veşnicie desăvarşirilor, la bucuria tuturor bucuriilor, şi să ne măltăm sufletele in / desfătarea Raiului. De aceea, fraţii şi surorile mele, fie ca fiecare zi a vieţii noastre, şi acum şi după ce vor fi trecut şi Paştile, să ne fie zi in care vom urma Sfantului povăţuitor duhovnicesc, lui Ioan Scărarul; ca el să ne conducă şi să ne călăuzească in luptele noastre impotriva tuturor păcatelor, spre dobandirea sfintelor virtuţi; pentru ca, prin al său ajutor, să ne construim scara şi, urmand lui, să ajungem in impărăţia Cerurilor şi in Rai, unde strălucesc toate desfătările cereşti, toate bucuriile veşnice; ca acolo impreună să-L slăvim pe Cel ce stăpaneşte peste toate aceste bunătăţi, pe Veşnicul impărat al Cereştii impărăţii, pe Domnul Hristos, Căruia fie-I cinstea şi slava, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin. 233 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie De la păcat la Rai Predica intai in a patra Duminică a Marelui Post (1965) in numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Iată a cincea Duminică a Postului Mare, Duminica marilor privegheri şi a marilor nevoinţe, Duminica marilor tanguiri şi suspine, Duminica celei mai mari sfinte intre sfinţi, a Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca. Ea pană la treizeci de ani şi-a trăit viaţa in desfrau, in cel mai mare desfrau. intr-o zi, s-a ivit in ea dorinţa de a se inchina Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci. A mers la Ierusalim şi cand a vrut să intre in biserică, chiar in ziua de Bobotează, ca să se inchine Cinstitei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, o putere nevăzută o ţinea şi nu-i dădea voie să intre. Treceau pe langă ea o mulţime de oameni, poporul se inghesuia şi lesne intrau şi ieşeau cu toţii. Numai pe ea o ţinea in picioare, ca şi cum ar fi fost ţintuită in pămant. A incercat, dar nu a izbutit cu niciun chip. Atunci, in pridvorul bisericii, şi-a ridicat ochii şi a privit icoana Preasfintei Maicii Domnului şi s-a rugat ei din tot sufletul: „O, Preacurată, ingăduie-mi să sărut Crucea Fiului Tău şi să mă inchin Lui, şi apoi fă cu mine ce vei voi". Şi din acel moment puterea care o impiedica să intre in sfanta biserică a dispărut. S-a inchinat Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci, s-n rugat lui Dumnezeu şi iarăşi a grăit către icoana Preacuratei: „Iată-mă, tu condu-mă şi mă călăuzeşte". Şi atunci a auzit glasul: „Dacă treci raul Iordanului 234 şi mergi in pustie, te vei mantui". De indată ea plecă spre Iordan, cumpără două paini din banii pe care i dăduse un trecător, trecu Iordanul şi se indepărtă. Patruzeci şi şapte de ani nu a văzut chip omenesc, nici dobitoace. Patruzeci şi şapte de ani a petrecut in pustie, ca intr-o mare bătălie, dar s-a curăţit pe sine, a biruit toate patimile, a scos afară din sine toate păcatele şi toţi demonii, făcandu-se asemenea ingerilor. Mergea pe apă ca pe uscat, s-a rugat lui Dumnezeu, şi in timp ce se ruga s-a inălţat in văzduh, plutea in văzduh. O aşa sfinţenie a atins ea. Şi ce a adus-o in pustie? Nimic in afară de ea, numai ea insăşi, ca să-şi curăţească sufletul şi trupul de păcatele ei. Icoana Preasfintei Maicii Domnului a intărit sufletul ei păcătos, căci ce grozăvie a trăit in pustie, ce lupte cu duhurile necurate, ce chinuri pricinuite de foame!... Acestea numai ei şi ingerilor lui Dumnezeu le sunt cunoscute. Atunci cand dreptul Zosima a descoperit-o in pustie inainte de a-şi da sufletul şi a intrebat-o, rugand-o să-i spună cum s-a deprins cu viaţa in pustie, cum a petrecut, ea şi-a descris viaţa, o viaţă loarte chinuită şi grea la inceput. „Şaptesprezece ani, spunea ea, m-au sfaşiat patimile, amintirea vieţii mele imbelşugate şi desfranate. Doream să beau un pahar de vin şi nu aveam nici apă, iar despre mancare, să nu mai vorbesc. Şi atunci cand mă aflam in aceste chinuri, am strigat şi am căzut la pămant, rugandu-mă Preasfintei Maicii Domnului: „Tu m-ai adus, ajută-mă! Preasfanta intotdeauna mi-a ajutat." Să fi trecut douăzeci şi patru de ore, şi ea zăcea Cuvinte despre veşnicie ___________________________________________________ 235 neputincioasă pe nisipul din pustie, şi dintr-odată, cu rugăciunile Preacuratei Maici, a luminat-o o străluciri* de lumină, sufletul i-a luminat şi o mare pace s-a coborat in inima ei. Aşa a petrecut ea patruzeci şi şapte de ani in pustie, şi Domnul i-a dăruit ceea ce arareori dăruieşte vreunui Sfant. Ani de zile ea nu a degustat paine. La intrebarea stareţului Zosima, a răspuns: „Nu numai cu paine va trăi omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4). Domnul a hrănit-o şi a adăpat-o intr-un chip deosebit, prin viaţa ei pustnicească, prin lupta el pustnicească. Şi ce s-a intamplat? Ea şi-a preschimbai iadul in Rai! L-a biruit pe diavol şi a zburat sus, la Dumnezeu. Cum, prin ce? Prin post şi rugăciune, prin post şi rugăciune! intr-o minunată rugăciune din Postul Mare se spune: „Mergem după Mantuitorul sufletelor noastre, Care prin post ne-a arătat biruinţa asupra diavolului". Prin post ne-a arătat biruinţa asupra diavolului... Nu există altă armă, nu există alt mijloc. Postul - iată mijlocul de a-1 birui pe diavol, pe oricare diavol. Pilda Sfintei Maria Egipteanca arată cal de dumnezeiască este puterea postului. Acesta nu este altceva decat răstignirea trupului, răstignirea de tine insuţi. Şi dacă crucea este aici, biruinţa este asigurată. Trupul desfranatei de odinioară din Alexandria, Maria, prin păcat fusese luat in robia diavolului. Dai atunci cand a imbrăţişat Crucea lui Hristos, canii a luat in maini această armă, ea l-a biruit pe diavol! Postul este şi invierea sufletului din morţi. Postul şi rugăciunea deschid ochii omului ca să ia aminte C u v io su l I u s t in d e la C f.i .if. - J l 236 Cuvinte despre veşnicie şi să se vadă pe sine insuşi. El vede că fiecare păcat in sufletul său este mormantul său, moartea sa. El vede că păcatul din suflet nu face nimic altceva decat preschimbă in hoit tot ceea ce are sufletul: gandurile sale, simţirile sale, starea sa lăuntrică. Mormant inainte de mormant. Şi atunci, atunci răsună strigătul din suflet: Mai inainte de a ajunge in sfarşit, pană ce nu pier, mantuieşte-mă!. Acesta este strigătul acestei mari Duminici: Doamne, mai inainte am căzut, ci acum mantuieşte-mă! Aşa ne-am rugat in aceste Duminici, .istfel de rugăciuni, de tanguiri, ne-a lăsat Sfantul Părinte Andrei Criteanul in Canonul cel Mare. Să nu ne inşelăm, fraţilor, să nu ne amăgim. Şi un singur păcat dacă rămane in sufletul tău şi nu te căieşti, nu il spovedeşti, ci il ingădui intru tine, acest păcat te va duce in impărăţia iadului. Căci păcatul nu are loc in Raiul lui Dumnezeu. Păcatul nu are loc in impărăţia Cerurilor. Şi pentru ca să te invredniceşti ile impărăţia Cerurilor, străduieşte-te să scoţi afară din tine fiecare păcat, ca fiecare păcat din tine să-l smulgi din rădăcină, prin pocăinţă. Dar nimic nu se poate răpi omului ce se pocăieşte. O asemenea putere ne-a dăruit-o Domnul prin sfanta pocăinţă. Iată, dacă pocăinţa a putut să mantuiască o asemenea desfranată, cum fusese candva Maria I gipteanca, cum să nu mantuiască şi alţi păcătoşi, şi pe fiecare păcătos, şi pe cel mai mare păcătos şi criminal? Da, Sfantul şi Marele Post este acea bătălie m care noi, creştinii, prin post şi rugăciune il biruim pe diavol, biruim toate păcatele, biruim toate patimile i aflăm nemurirea şi Viaţa veşnică. Sunt nenumărate ___________________________237 exemple in viaţa oamenilor sfinţi şi a adevăraţilor creştini, care arată cum, cu adevărat, prin rugăciuni' şi prin post, noi, creştinii, il biruim pe diavol (Marcu j 9, 24), pe toate duhurile răutăţii, care ne chinuiesc şl j care vor să ne tragă in impărăţia răului, in iad. Acesl I sfant post este postul sfintelor noastre virtuţi. Fiecari f sfantă virtute inviază din morţi şi sufletul meu, şi al tău. De aceea pentru noi, creştinii, nu există păcat care să fie mai puternic decat noi. Fii incredinţat, | intotdeauna eşti mai puternic decat orice păcat caro te munceşte, intotdeauna eşti mai puternic decăt orice patimă care te chinuieşte. Cum te indrepte/l tu? Prin pocăinţă. Şi ce este mai uşor decat aceasta? intotdeauna poţi să-ţi zici in sineţi, să strigi in sufletul tău: „Doamne, mai inainte de a pieri, pană in sfarşit, mantuieşte-mă!". Ajutorul lui Dumnezeu nu ti* I va ocoli. Tu vei invia din morţi şi vei trăi in această lume ca acela care s-a intors din lumea de dincolo, I care a ieşit din mormant şi trăieşte o viaţă nouă, via|n Domnului Hristos Celui inviat, plin fiind de putori j dumnezeieşti, astfel incat niciun păcat nu te mal I poate omori. Vei aluneca poate din nou in prăpastia căderii, dar cunoşti acum arma, cunoşti puterea prin care inviezi din morţi. Dacă săvarşeşti de cincizeci de ori pe zi păcate, de cincizeci de ori să te ruşinezi - I căci cincizeci de morminte sapi astăzi -, numai strigă; | „Doamne, dăruieşte-mi pocăinţă! Mai inainte ilo sfarşit, dăruieşte-mi pocăinţă". Iată, inaintea ta şi inaintea mea, deşi suntem păcătoşi, stă un astfel de ospăţ ceresc. De un lucru C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ 238 Cuvinte despre veşnicie numai avem nevoie: de pocăinţă. Dacă ne pocăim, Tatăl nostru Ceresc, in a Sa milostivire, se va grăbi să ne imbrăţişeze, să ne invieze pe noi, cei morţi, prin pocăinţă şi să ne conducă in impărăţia Cerească. Pildă ■i mărturie - iat-o pe marea Sfantă Maria Egipteanca de astăzi. Ce păcătoasă! Din ea, Domnul a făcut 0 făptură sfantă ca un Heruvim. Prin pocăinţă ea a devenit asemenea ingerilor, prin pocăinţă a nimicit iadul in care se afla şi s-a suit in Raiul desfătărilor cereşti al lui Hristos. Pomenindu-i pe marii Sfinţi ai lui Dumnezeu, pomenind-o pe marea Sfantă prăznuită astăzi, pe ( ’uvioasa noastră maică Maria Egipteanca, să avem incredinţarea că Domnul ne va veni degrabă in ajutor. 1 a a aflat un asemenea ajutor minunat de la Preasfanta Maică a Domnului şi s-a izbăvit de cumplitul ei iad, de cumpliţii demoni. Şi Preasfanta Maică ne-a ajutat şi astăzi şi intotdeauna in dobandirea tuturor virtuţilor evanghelice: in rugăciune, in post, in priveghere, in dragoste, in milostenie, in răbdare şi in oricare altă virtute. Fie ca ea să ne ajute neincetat şi să ne călăuzească. Iar noi, prin pocăinţă, să inviem neincetat din morţi, din toate mormintele noastre, să inviem ufletele noastre din moartea cea cu viermi şi cu r.1 u miros, şi să ne pregătim calea către Cereasca impărăţie. Şi vedem, iată, inaintea noastră, această i ale a Cuvioasei noastre Maici, Maria Egipteanca şi a nenumăraţi Sfinţi ai lui Dumnezeu. / / Ei ne călăuzesc cu l'ucurie pe noi pe toţi in lumea Cerească a lui Hristos. l i ne oferă nouă tuturor ajutorul lor, iubirea lor de 2 3 9 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie oameni. De aceea, niciodată nu-ţi pierde curajul in luptă şi luptă-te cu păcatele tale. Niciodată să nu te infricoşezi atunci cand te războieşti cu demonii. Prin Crucea lui Hristos eşti mereu mai puternic decat ei, ştii aceasta. Nu există păcat in care să te poată arunca diavolii, dacă tu nu-1 voieşti, nu există! Totul depinde de tine, iar tu, tu ai toate armele dumnezeieşti: crucea, rugăciunea şi postul. in toate greutăţile tale, in cele mai mari căderi ale tale, adu-ti aminte de acest mare şi dătătorul de inviere strigăt al acestei mari şi sfinte săptămani: „Doamne, mai inainte de a pieri, pană in sfarşit, mantuieşte-mă!...". 2 4 0 înfricoşătoarea judecată asupra lui Dumnezeu Predica intai in Vinerea Mare (1926) Niciodată nu a fost mai mic Dumnezeu in om, dragă frate, decat astăzi; niciodată nu s-a tăcut Dumnezeu mai mic decat astăzi. Astăzi s-a intrupat diavolul in om ca să-L scoată din trup pe [Dumnezeu-Omul. Astăzi tot iadul s-a sălăşluit in trupul omului, ca pe Dumnezeu să-L scoată din trup. Astăzi tot iadul s-a strămutat pe pămant; oare simte cineva că pămantul a fost candva Rai? Căderea de astăzi a omului este nemăsurat mai mare decat cea dintai cădere: atunci omul a căzut de la Dumnezeu, iar astăzi L-a răstignit pe Dumnezeu, L-a ucis pe Dumnezeu. Omule, care iţi este numele, dacă nu diavol? Dar ce vorbesc eu? Aceasta este o jignire pentru diavol. Diavolul nu a fost niciodată aşa de rău, aşa de dibaci in a săvarşi răul ca omul. Domnul Hristos S-a pogorat la iad, dar acolo nu L-au răstignit. Iar noi L-am răstignit! Oare nu sunt oamenii mai răi decat diavolii? Oare nu este pămantul mai infernal decat iadul? Din iad nu L-au alungat pe Hristos; dar oamenii L-au alungat de pe pămant, L-au alungat din trupul lor, din sufletele, din cetatea lor... Şi in sufletul meu, fraţilor, s-a strecurat precum şarpele o intrebare răutăcioasă şi m-am intrebat cu răutate: Oare a fost omul vreodată bun, dacă a putut să-L răstignească pe Hristos? Crezi in om, te lauzi cu el, eşti optimist? Oh, priveşte omul, omenirea, Cuvinte despre veşnicie 241 in apogeul Vinerii celei Mari, priveşte-1 pe om cum II ucide pe Dumnezeu-Omul şi spune: Eşti, oare şl acum optimist? Nu te ruşinezi că eşti om? Nu vezi că omul este mai rău decat diavolul? Daţi uitării toate zilele dinainte şi toate zilele df după Vinerea Mare; priviţi-1 pe om in hotarele Vinerii Mari: nu este el culmea răului, pista de alergare .1 tuturor ispitelor, confluenţa tuturor ticăloşiilor? Oare nu a innebunit astăzi pămantul in om? Nu a dovedii, oare, astăzi omul, omorandu-L pe Dumnezeu, că intr-adevăr el este nebunia pămantului? Nici infricoşătoarea Judecată, frate, nu va fi mai inspăimantătoare decat Vinerea Mare. Nu, ea va fi fără indoială mai puţin infricoşătoare, căci atunci Dumnezeu il va judeca pe om, iar astăzi omul il judecă pe Dumnezeu. Astăzi este infricoşătoarea Judecată pentru Dumnezeu; il judecă omenirea. Astăzi omul il preţuieşte pe Dumnezeu; il preţuieşte cu treizeci de arginţi. Hristos pentru treizeci de arginţi! Oare este acesta cel din urmă preţ? Oare este Iuda ultimul nostru cuvant pentru Hristos? Astăzi omenirea L-a osandit pe Dumnezeu la moarte. Aceasta este cea mai mare răzvrătire din istoria Cerului şi a pămantului. Nici ingerii căzuţi nu au făcut aceasta. Astăzi s-a incheiat infricoşătoarea judecată asupra lui Dumnezeu. Niciodată lumea nu a văzut un judecător nebun, niciodată lumea nu a văzu! un osandit nevinovat. Dumnezeu este batjocorit mai cumplit ca niciodată. „Iadul a toate batjocoritor" s-a sălăşluit in om şi L-a luat in deradere pe Dumnezeu şi tot ceea ce este dumnezeiesc. Este batjocorit astăzi C u v i o s u l I u s t i n d i : l a C i l i i . _ _ = = 242 Acela Care nu a putut să radă niciodată. Se spune că Domnul Hristos niciodată nu a ras, dar L-au văzut deseori că plange. Este ruşinat astăzi Acela Care a venit să ne proslăvească; este dat chinurilor astăzi Acela Care a venit să ne izbăvească de chinuri; se dă astăzi morţii Acela Care a adus Viaţa veşnică - omule, oare are sfarşit nebunia ta? Oare are capăt decăderea ta? Crucea, cel mai ruşinos dar, l-am dăruit Aceluia Care ne-a dăruit nouă slava veşnică. Leprosule, El te-a curăţit de lepră, oare pentru aceasta ii dăruieşti crucea? Orbule, El ţi-a deschis ochii, oare pentru aceasta, ca să faci crucea şi să-L răstigneşti pe ea? Mortule, El te-a inviat din mormant, oare pentru aceasta, ca să-L ingropi in mormantul tău? Cu veşti bune a indulcit Iisus Cel iubit amara taină a vieţii ^ / noastre, frate, pentru ce, aşadar, ii dăruim in locul lor asemenea amărăciuni? Poporul meu, ce v-am făcut Eu vouă? - Oare nu a săvarşit in randul iudeilor minuni? Nu a inviat morţii doar cu un singur cuvant? Nu a vindecat, oare, toată boala şi neputinţa?...Cu ce v-am mahnit? Mai inainte de Mine cine v-a izbăvit pe voi din necaz? Şi acum pentru ce-Mi răsplătiţi Mie cu cele rele in loc de bune? in locul stalpului de foc, pe Cruce M-aţi pironit; in locul norului, mormant Mi-aţi săpat; in loc de mană, cu oţet M-aţi adăpat.. .(vezi Stihira din Vinerea Mare) Vinerea Mare este ruşinea noastră, frate - şi ruşinea, şi eşecul. in Iuda Iscarioteanul a fost cate ceva din fiecare suflet. Dacă nu ar fi aşa, am fi fără de păcate. Prin Iuda am căzut cu toţii; toţi L-am Cuvinte despre veşnicie 2 4 3 vandut pe Hristos, toţi L-am trădat pe Hristos şi l-am primit pe diavol, l-am imbrăţişat pe satana. Da, pe satana. Căci scris este in Sfanta Evanghelie: Şi duţu) imbucătură a intrat satana in Iuda (Ioan 13, 27). După care imbucătură? După imbucătura pe care i-a dat-o Hristos; după Sfanta impărtăşanie; după Hristos. Ah, este oare cădere mai mare, lucru mai grozav? Iubire de arginţi, tu L-ai trădat pe Domnul Hristos! Iubire de arginţi, tu şi astăzi il trădezi. IV Iuda, care fusese ucenicul lui Hristos, care timp de trei ani a fost impreună cu El, fiind de faţă la toate minunile lui Hristos, care a curătit in numele Iul Hristos leproşi, a tămăduit bolnavii, a inviat pe cri morţi, a izgonit duhurile necurate, pe acest Iuda iubirea de arginţi l-a făcut trădătorul şi ucigaşul Iul Hristos; cum atunci să nu mă facă pe mine şi pe tino trădător şi ucigaş al lui Hristos, pe mine, care nu L-am văzut pe Dumnezeu in trup, care nici nu am curăjil leproşii in numele lui Iisus, nici nu am tămăduit pe cei bolnavi, nici nu am inviat morţi? ' / Iuda a fost atata timp cu Acela Care nu avea unde să-şi plece capul, cu Acela Care şi cu faptele şi cu cuvintele a invăţat că nu trebuie să porţi nici argint, nici aur. Dar eu şi tu? Nu ştii, oare, să te bucuri de sărăcie, frate, nu ştii, oare, că eşti fericit in sărăcie, să ştii atunci că eşti candidat pentru a fi Iuda. Nu intreba: Nu cumva sunt eu, Doamne? Căci fără indoială vei auzi răspunsul: Da, tu zici. Tanjeşti oare după bogăţie, mocneşte in tino aviditatea după bani? Să ştii că in tine se naşte Iuda. Frate şi prietene, ţine minte intreaga ta viaţă: iubirea de arginţi L-a răstignit pe Hristos, L-a dat morţii C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie _ _ 244 pe Dumnezeu. Dar nu numai aceasta: ea l-a ucis şi pe Iuda. Iubirea de arginţi are această blestemată insuşire că prin ea omul săvarşeşte nu numai ucidere de Hristos, ci şi sinucidere. Ea mai intai il ucide pe Dumnezeu in sufletul omului; şi ucigandu-L pe I )umnezeu in om, il ucide apoi şi pe omul insuşi. Moartea este taină infricoşătoare, frate, dar cel mai infricoşător este atunci cand oamenii il dau morţii pe insuşi Dumnezeu şi doresc să-L omoare pe de-a-ntregul, să-L nimicească cu totul, să fie cu lotul mort, cu totul, să piară fără urme. Astăzi este ziua in care oamenii se arată infricoşători pentru Dumnezeu, căci L-au chinuit pe Dumnezeu aşa rum nimeni niciodată nu L-a chinuit, căci L-au scuipat pe Dumnezeu aşa cum nimeni niciodată nu I -a scuipat, căci L-au lovit pe Dumnezeu aşa cum nimeni niciodată L-a lovit. Să amuţească / tot ceea ce se numeşte omul! Să tacă tot trupul omenesc! 24 Să nu se laude nimeni cu omul, să nu se laude nimeni cu omenirea, căci, iată, omenirea nu L-a ingăduit pe I )umnezeu in mijlocul ei, L-a omorat pe Dumnezeu. Oare cu această omenire să te lauzi? Nimeni să nu se laude cu umanismul! Ah, acesta este tot numai s.itanism, satanism, satanism... Astăzi nu diavolii, nu fiarele sălbatice, nu şacalii, i i oamenii au impletit cunună de spini şi au pus-o pe capul lui Hristos. Cununa de spini il impodobeşte pe Acela care l-a impodobit pe om cu nemurirea, impleteşte omenirea cunună de spini pe capul Celui ce a impletit imprejurul pămantului cunună Din Heruvicul de la Liturghia din Sambăta Mare. Cuvinte despre veşnicie 2 4 5 de stele! Cunună de spini pentru Hristos impletesc şi eu, şi tu, prietene, dacă sunt iubitor de arginţi, dacă sunt desfranat, dacă sunt adulter, dacă sunt hulitor de Dumnezeu, dacă sunt clevetitor, dacă sunt defăimător, dacă sunt beţiv, dacă sunt nemilostiv, dacă sunt manios, dacă am ganduri păcătoase, daca am simţiri necurate, dacă nu am credinţă, dacă nu ani dragoste. Fiecare păcat de-al meu, fiecare păcat de-al nostru, este spinul pe care il adăugăm blestematei cununi pe care omenirea nebună o impleteşti* necontenit in jurul capului Domnului Hristos. in schingiuirea lui Dumnezeu, omul se arată mai lipsit de milă decat diavolul. Nu credeţi aceasta? Auziţi ce spun martorii oculari: Atunci L-au scuipai in faţă (Matei 26, 67) - pe chipul Său, pe minunatul şi incantătorul Chip... Doamne, de ce gura nu s-a imbolnăvit de lepră şi nu s-a prefăcut in răni? Oare nu pentru aceea ca să ne inveţi răbdarea şi blandeţea?.., Au scuipat acel minunat, acel bland Chip, cari* preţuieşte mai mult decat intreaga constelaţie, decal deplina fericire. Ce spun? - Da, mai mult decal toată fericirea, căci in acest Chip bland este veşnica fericire, toate chipurile veşnicei bucurii... Au scuipat luminosul Chip inaintea căruia odinioară şi-au venit in sine şi s-au plecat; acel Chip care a potolit furtuna sufletului şi a dăruit odihnă tuturor. Şi voi v,\ lăudaţi cu omul? Oh, strangeţi-vă stindardele, molii şi oameni de nimic! Nimeni, nimeni nu trebuie să st ruşineze aşa ca omul, nimeni dintre diavoli, nimeni dintre fiare, nimeni dintre vietăţi... Oamenii il scuipă pe Dumnezeu - este, oare, ceva mai infricoşător decat C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie ______ ________________ _ 2 4 6 Cuvinte despre veşnicie aceasta? Oamenii il lovesc pe Dumnezeu - este, oare, ceva mai satanic decat aceasta? Frate, dacă n-ar exista iad, ar trebui să fie inventat, inventat pentru oameni, numai pentru oameni... Pe El, pe Ziditorul şi Mantuitorul il scuipă şi il bat, iar El, bland şi tăcut, indură totul. Ai tu vreo scuză, tu, care iţi plăteşti orice jignire cu aceeaşi monedă? Care răspunzi răului cu rău? Care blestemi cand te blestemă şi urăşti cand eşti urat? Răspunzand răului cu rău, tu il scuipi pe Domnul Hristos; urand pe acela care te urăşte, tu II loveşti şi il chinuieşti pe Hristos; răspunzand jignirii cu jignire, tu il ocărăşti pe Domnul Hristos, căci El nu a făcut aceasta. Pilat il predă răstignirii pe blandul Domn (Ioan 19,16). Iar oamenii il duc de la chinuri la chinuri, de la batjocură la batjocură. Pe Dumnezeu batjocorit il răstignesc, il ţintuiesc pe cruce. Oare, bateţi piroane in mainile lui Hristos, in mainile care au tămăduit ataţia bolnavi? Care au curăţit ataţia leproşi? Care au inviat ataţia morţi? Oare voiţi să amuţească gura care a vorbit aşa cum niciodată nu a vorbit omul? laire, unde eşti? Lazăre, unde eşti? Văduvă din Nain, unde eşti, ca să-l aperi pe Domnul tău şi al meu? Oare il răstigniţi pe nădejdea celor fără de nădejde, mangaierea celor nemangaiaţi, ochiul celor orbi, urechea celor surzi, invierea celor ' morţ/ i? Oare batet/i piroane in aceste picioare care au adus pacea, care au bine-vestit, care au umblat pe mare ca pe uscat, care .iu alergat către toţi cei bolnavi - către Lazăr cel mort? Către demonizatul din Gadara? 2 4 7 Dumnezeu a fost răstignit. Oare sunteţi mulţumiţi, oare sunteţi fericiţi, luptătorilor impotriva lui Dumnezeu? Ce cugetaţi despre Hristos răstignit pe cruce? Este talhar; este neputincios; este ademenitor: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce! Huol Cel ce dărami templul şi in trei zile il zideşti, mantuieşte-'l'e pe Tine insuţi, coborandu-Te de pe cruce! (Matei 27, 40; Marcu 15, 29-30). Şi ce cugetă Domnul de pe cruce despre oamenii de la baza crucii? Ceea ce numai Dumnezeul dragostei şi Dumnezeul blandeţii poate gandi: Părinte, iartă-le lor căci nu ştiu ce fac! (Marcu 23, 34) Cu adevărat, nu ştiu ce fac cu Dumnezeu in trup. Oare i-a fost Domnului mai uşor in trup decat pe cruce? Vă spun, mai greu decat dacă aş avea eu in fiecare pol cate un diavol. Căci este nesfarşit mai mare diferenţa dintre diavol şi om. Mantuitorul a simţit acest chin: firea Sa curată, fără de păcat, s-a ridicat impotriva morţii, şi El, in zarea morţii, a inceput a Se intrista ţi/ a Se mahni: intristat este sufletul Meu pană la moarte (Matei 26, 37-38). Dacă şi Dumnezeu plange, dacă şi Dumnezeu se intristează pentru moarte, atunci, spuneţi: Este pentru om ceva mai infricoşător decat moartea? Este cev.i mai nefiresc decat moartea? Este ceva mai abominabil decat moartea? Moartea este grea pentru Dumnezeu, şi cu atat mai mult pentru om. Dintre toate, moartea este cea mai grea pentru om, căci reprezintă cea mai mare indepărtare de Dumnezeu. Omul din Hristos a simţit aceasta şi pătimind, a mărturisit: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (Matei C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie — 248 Cuvinte despre veşnicie 27, 46) Acesta este strigătul Fiului Unul-Născut al lui Dumnezeu, Care este de o fiinţă cu Tatăl, Unul cu Tatăl. Nu este, oare, aceasta cea mai bună dovadă că moartea este puterea care indepărtează de Dumnezeu, desparte de Dumnezeu? L-am răstignit pe Dumnezeu. Omule, ce vrei să faci mai departe? Dacă nu ar fi fost talharul cel inţelept, nu ai avea indreptăţire pentru aceasta. Dacă nu ar fi fost el, pămantul ar fi rămas pe vecie iad. Dacă toţi ucenicii s-au smintit, s-au lepădat, talharul L-a mărturisit ca pe Domnul şi impăratul: Pomeneşte-mă, I'toamne, cand vei veni intru impărăţia Ta (Luca 23, 42). Talharul este nădejdea noastră, căci a dat crezare lui Hristos ca Dumnezeu atunci cand toţi şi-au pierdut credinţa in El, căci a dat crezare lui Iisus ca Domnului atunci cand Iisus a fost batjocorit, luat in deradere, chinuit, atunci cand se afla in cea mai ruşinoasă postură, cand a pătimit cumplit şi a suferit chinuri ca orice om. Dar in timp ce oamenii il scuipă pe Dumnezeu, in timp ce oamenii il răstignesc pe Dumnezeu, intreaga natură protestează impotriva acestui fapt: Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut intuneric peste tot pămantul, l>ană la ceasul al nouălea. Iar Iisus, strigand cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfaşiat in două de sus pană jos şi pămantul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale Sfinţilor adormiţi s-au sculat (Matei 27, 45 şi 50-52). Atunci cand oamenii şi-au incheiat jocul tragic cu Dumnezeu, cand au amuţit - universul a inceput să vorbească, pietrele au inceput să vorbească şi s-au 249 arătat mai simtitoare decat oamenii, / ' mai simţ/itoare faţă de suferinţa lui Hristos. Şi soarele a inceput să vorbească: de ruşine şi-a retras lumina sa de pe ingrozitoarea noastră planetă. Lumina s-a ruşinii! de ceea ce oamenii s-au bucurat. Morţii au auzit in morminte strigătul lui Hristos şi s-au tulburat şi s-au repezit să iasă din morminte, in timp ce oamenii vii stăteau sub cruce şi aveau suflete moarte in trupuri. „Spăimantatu-s-a cerul de aceasta, şi soarele şi-a ascuns razele; iar tu, Israele, nu te-ai ruşinat, ci morţii M-ai dat"25. „Toate au pătimit impreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate". Da - tot şi toate au pătimit impreună cu Domnul cel răstignit, tot şi toate in afară de om, in afară de oameni. Toată făptura L-a recunoscut in Hristos pe Dumnezeu şi L-a mărturisit ca Dumnezeu. Şi pe cruce fiind a arătat Hristos că este Dumnezeu. Prin ce? - Prin răspunsul talharului. Şi incă prin mai ce? - Prin intunecarea soarelui, prin cutremur. Şi prin mai ce? - Prin rugăciunea pentru vrăjmaşi: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac (Luca 23, 34). Cu adevărat, oamenii nu ştiu ce fac cu Hristos. Din neştiinţă, din ignoranţă L-au răstignit oamenii pe Hristos; din neştiinţă il răstignesc şi astăzi. Daci) L-ar fi cunoscut pe Domnul slavei, nu L-ar fi răstignii. (1 Corinteni 2, 8) Cu blandeţe şi smerenie a intrat Domnul in lume. Nu este oare cea mai mare blandeţi* şi cea mai adancă smerenie că Dumnezeu se face om, că Se imbracă in trup sărăcăcios, stramt şi fără valoare? Cu blandeţe şi smerenie a şi ieşit Domnul din lume; 25 Cantare bisericească la Vinerea Mare. C u v io su l I u s t in d e i .a C e lie 250 a ieşit cu blandeţe, rugandu-Se pentru chinuitorii Săi. Oamenii nu il cunosc pe Hristos şi de aceea il alungă; nu ştiu cat de mare este această iubire, cat de mare este această smerenie, cat de mare este această blandeţe, incat Dumnezeu a ingăduit ca oamenii să-L judece, să-L scuipe, să-L bată şi să-L omoare. Cumplită este şi astăzi soarta lui Hristos pe pămant, frate. Orice păcat al meu este pentru El o Vinere Mare. Patru păcate de-ale mele şi deja L-am răstignit pe Domnul Iisus. Orice păcat al tău, frate, este un chin mai mare pentru El decat pentru tine şi pentru mine. Săvarşind păcatul, tu il răstigneşti. Orice gand necurat, orice simţire păcătoasă urlă: răstigneşte-L, răstigneşte-L! Nu este, oare, intreaga noastră viaţă pe pămant 0 neapusă Vinere Mare pentru Domnul Hristos? Fiecare păcat de-al meu este un piron pe care il bat in mainile Domnului Celui bland; fiecare patimă de-a mea este un spin; toate patimile mele sunt cununa de spini pe care I-o pun pe cap lui Hristos. Batjocura noastră este pentru Hristos mai infricoşătoare decat a evreilor. Evreii puteau să creadă mai puţin in Hristos, căci incă nu inviase. Dar noi, pentru care de douăzeci de veacuri Hristos mărturiseşte cu putere că a inviat, noi il batjocorim pe Hristos Cel inviat, il scuipăm pe 1 Iristos Cel inviat, il răstignim din nou pe Hristos, şi incă pe Hristos Cel inviat! Oare, nu il răstigneşte pe Domnul Hristos Cel inviat, preotul care prin viaţa sa işi indepărtează enoriaşii de Hristos? Oare nu II chinuieşte, oare nu il batjocoreşte pe Hristos Cel inviat profesorul, invăţătorul care prin invăţătura sa potrivnică lui Dumnezeu il alungă pe Domnul din Cuvinte despre veşnicie 2 5 1 sufletele elevilor săi? Oare nu se ruşinează de Hristos, oare nu il scuipă pe Hristos Cel inviat orice creştin care este creştin numai cu numele? Vai, noi neincetat il prigonim pe Hristos Cel inviat... Cum, cum il alungăm noi, va spune cineva, dacă El nu este cu noi in trup? Dacă nu-I vedem trupul? Oh, il izgonim pe Hristos, frate, dacă alungăm Duhul Său, dacă prigonim invăţătura Sa, dacă-i prigonim pe Sfinţii Săi, dacă prigonim Biserica Sa. il prigonim pe Hristos dacă il alungăm pe cerşetor: căci El este Acela Care cerşeşte prin cel ce ne cere pomană; il izgonim pe Hristos dacă nu ii hrănim pe cei flămanzi; II prigonim pe Hristos dacă nu-i cercetăm pe cei bolnavi, căci in cei bolnavi pătimeşte Hristos. in fiecare om amărat se intristează Domnul Hristos. in nesfarşita Sa iubire de oameni, El se intrupează neincetat in trupul tuturor flămanzilor, al tuturor bolnavilor, al tuturor insetatilor, al tuturor celor intrista / ' t/ i,' al tutun >t sărmanilor, al tuturor celor dispreţuiţi, al tuturor celot batjocoriţi, al tuturor celor umiliţi, al tuturor celor răniţi, al tuturor celor goi, al tuturor celor prigoniţi. El neincetat ia asupra Sa trupul omenesc, pătimeşti* impreună cu el, Se chinuieşte impreună cu el, St* chinuieşte intru el, Se intristează intru el. Din nespusn Sa milostivire, El neincetat Se identifică cu oamenii: intrucat aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 40); intrucat nu aţi făcui unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcui (Matei 25, 45). Hristos se intrupează in fiecare creştin Auzi ce spune: Saule, Saule, de ce mă prigoneşti? (Faptele Apostolilor 8, 11), căci prigonind pe aceia care crnl C u v io su l I u s t in d e l a C elie 252 in Mine - pe Mine Mă prigoneşti; scuipand pe aceia care cred in Mine - pe Mine Mă scuipi; chinuind pe aceia care cred in Mine - pe Mine Mă chinuieşti. Şi aşa, invaţă Apostolul Pavel, păcătuind impotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor cea slabă, păcătuiţi faţă de Hristos. (1 Corinteni 8,12). Nu numai pentru Domnul Hristos, frate, ci şi pentru toţi cei purtători de Hristos, pe pămant Vinerea Mare este nesfarşită. Cu cat mai mult il ai pe Hristos in tine, te vor prigoni mai mult. Dacă eşti al lui Hristos, consideră-te gunoiul lumii (1 Corinteni 4, 13), pe care toţi il calcă in picioare, aşa cum L-au călcat in picioare pe Hristos. Dacă te ocărăsc, binecuvantează-i; dacă te lovesc, iartă-i; dacă te urăsc, iubeşte-i. Cu răbdarea ii biruieşti, ca şi Domnul, pe chinuitori. Răsplăteşte răul cu binele; luptă-te aşa cum Domnul Hristos S-a luptat; luptă-te cu mandria prin smerenie; cu mojicia prin blandeţe; cu răutatea prin dragoste; cu ocara prin iertare; cu clevetirea prin rugăciune. Aceasta este calea biruinţei, calea pe care o dată pentru totdeauna .i străbătut-o Domnul Iisus; ea conduce prin pătimire la inviere. Noi suntem pe această cale, pe singura cale care se incheie cu invierea, dacă ii binecuvantăm pe cei ce ne ocărăsc, dacă facem bine celor ce ne urăsc, dacă ne iubim vrăjmaşii, dacă nu-i uram atunci cand ne pgnesc, dacă ne rugăm cand ne hulesc, dacă indurăm, cu rugăciune, atunci cand ne scuipă. Cu siguranţă ne aflăm atunci pe calea care se incheie cu biruinţa triumfală asupra morţii, şi dacă mai apoi ne răstignesc, •isemenea lui Hristos ne vom ruga pentru chinuitorii noştri: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!". Amin. Cuvinte despre veşnicie 253 C u v io su l I u s t in d e l a C el ie I îmbrăţişarea cu Dumnezeu Predică la a Doua inviere Hristos a inviat! Adevărat a inviat! Iată, in patru cuvinte, intreaga soartă a tuturor oamenilor din toate timpurile! in patru cuvinte, intreaga istorie a neamului omenesc! in patru cuvinte, istoria ta şi a mea. in patru cuvinte, cea mai mare revoluţie in toate lumile omeneşti, cea mai importantă cotitură, cel mai mare macaz. Atunci cand trenul vieţii omeneşti, care alerga pe şinele morţii, şi-a schimbat dintr-odată direcţia spre nemurire, totul s-a schimbat. intorsătură nemaivăzută! Ce s-a intamplat cu neamul omenesc? Prin a Sa inviere, Domnul ne-a scos din iaci şi ne-a inălţat in Rai. A smuls din moarte neamul omenesc şi l-a inălţat la nemurire. Din nimicnicie, din nefiinţă, Domnul a adus fiinţa omenească la Viaţa veşnică. L-a smuls pe om de la diavol şi l-a pus in braţele lui Dumnezeu. Acesta este Paştele! Aceasl.i este invierea! Cu adevărat cea mai mare revoluţie din toate lumile. Singura revoluţie desăvarşită şi implinii.! - căci ce se dăruieşte omului prin ea? Viaţa veşnică! Viaţa veşnică, in care intrăm prin Adevărul veşnic , prin Dreptatea veşnică, prin Dragostea veşnică, prin Bucuria veşnică. Iată ziua pe care a făcut-o Domnul! (Psalmul 117,24) - se cantă astăzi intr-o minunată cantare bisericească, Şi cine a făcut pană acum zilele oamenilor? Cine rt creat zilele vieţii tale şi ale mele, ale fiecărui om - cine? 2 5 4 _______________________________________________________________________ M Moartea! Moartea a făcut zilele tale şi ale mele şi prin păcat ne-a aruncat in braţele diavolului, iar diavolul ne-a aruncat in iad. Iată cine a creat zilele neamului omenesc şi zilele vieţii omeneşti. Păcatul, moartea, diavolul - iată creatorii zilelor noastre, iată soarele negru in noaptea cumplită a păcatelor şi a morţii in care a petrecut neamul omenesc pană la venirea Domnului Hristos. Ce au făcut ei pană la Domnul I Iristos? Au ridicat statui. Cui? Morţii şi diavolului! Căci orice păcat este o statuie pe care omul o ridică diavolului. Şi această lume pană la venirea Domnului Hristos fusese transformată intr-un nesfarşit teren de joacă, arhiplin de dumnezei mincinoşi. Aceste statui le-au inălţat oamenii, oamenii cu păcatele lor. I urnea cea plină de idoli, lumea plină de dumnezei mincinoşi. Ele toate l-au făcut pe om să se mintă prin păcat, prin patimi păcătoase. Aceasta caută omul şi astăzi, după invierea I )omnului Hristos, atunci cand nu vrea să-I urmeze l ui. Şi astăzi, prin păcatele sale, el inalţă statui diavolului, creează idoli de toate felurile, dumnezei mincinoşi cărora li se inchină. Caţi oameni nu se inchină astăzi dumnezeilor mincinoşi? Caţi oameni nu sunt astăzi nesimţitori ^ / inaintea Domnului I Iristos Celui inviat? Oamenii trăiesc intr-o cultură mincinoasă. Cultura europeană: idolatrie, cumplită idolatrie, legiuire mincinoasă, impărăţie şi regat mincinos, dictatură mincinoasă, tirani mincinoşi. I'oate acestea fără Hristos şi impotriva lui Hristos - şi iltfel nu poate fi! Altfel nu poate fi! Oamenii ridică necontenit statui diavolului, oamenii işi duc mereu Cuvinte despre veşnicie 2 5 5 viaţa printre dumnezei mincinoşi dacă nu cred in Domnul Iisus Cel inviat. Această lume fără Hristos - ce este ea? Ţinut al morţii? Morgă? Un imens mormant! Şi l-au pus in el pe om, hoit după hoit, mort după mort, putreziciune după putreziciune. Asta este lumea fără Domnul Hristos! insă impreună cu El, cu Mantuitorul, această lume devine inviere, devine răsadniţa nemuririi, devine primăvara inmiresmată a veşniciei. Aceasta a făcut-o invierea Domnului Hristos. Şi noi, creştinii, ce suntem, cine suntem noi? Noi suntem morţi care am ieşit din morminte, am inviat din morminte şi vieţuim in această lume. Ce a făcut Domnul Hristos cu noi prin invierea Sa? Ce a dăruit Domnul Hristos neamului omenesc biruind pe cel mai mare duşman al nostru, moartea şi diavolul şi păcatul? Ce ne-a dăruit Domnul Hristos? Ne-a dăruit Viaţa, Viaţa fără de moarte, Viaţa veşnică, in care moartea nu mai poate să intre, in care diavolul nu mai poate face rău, in care niciun păcat nu poate vătăma. Domnul a preschimbat fiecare fiinţă omenească intr-o făptură nemuritoare. Noi, creştinii, trăim in această lume ca nişte morţi inviaţi. Ce este Sfantul Botez, prin care il urmăm pe Hristos? Sfantul Botez nu este nimic altceva, după cum invaţă Sfanta Evanghelie, decat ingropare impreună cu Domnul Hristos şi inviere impreună cu El (Romani 6, 3-4). Şi noi, prin botez, ne ingropăm impreună cu Hristos, precum se spune in minunatele cantări ale Canonului invierii: Ieri m-am ingropat impreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ruin C u v io su l I u s t in d e l a C euf. m 2 5 6 Cuvinte despre veşnicie impreună cu Tine, Cel ce ai inviat... Da, inviez impreună cu Tine, Doamne! Acesta este creştinul. Creştinul este omul care a inviat impreună cu Domnul Hristos şi astfel trăieşte in această lume: ca un mort care a ieşit din mormant, a biruit toate morţile şi trece prin această viaţă ca un nemuritor pe care niciun fel de moarte nu-1 mai poate vătăma. Niciuna, căci chiar dacă toate morţile l-ar ataca pe omul lui Hristos, nimic nu-i pot face! Nemuritor - mai puternic decat toate morţile, mirandu-se de orice moarte şi nimicind-o cu puterea Domnului Celui inviat. Precum Hristos S-a ingropat, precum Hristos a inviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi, cei ce trăim in această lume, intru innoirea vieţii (1 Corinteni 15, 20; Romani 6, 4), spune Sfantul Apostol Pavel. Aceasta este nevointa noastră, nevointa creştină in noua Viaţă. in ce fel de Viaţă? in Viaţa fără de moarte. Eşti creştin. intristările vin in această lume, dar ştii, tot ceea ce faci este nemuritor. Totul merge in Viaţa veşnică impreună cu tine. Cel ce este in Hristos este făptură nouă (2 Corinteni 5, 17), spune Sfantul Apostol Pavel. Este făptură nouă. De eşti intru Hristos, de ai credinţă in Hristos, iată, eşti om nou, om botezat, om nemuritor. Iată, tu eşti un om nou, tu eşti un mort inviat, ai o inimă nouă, u n suflet nou, inimă nemuritoare, suflet nemuritor şi bucurie nemuritoare intru Domnul Cel inviat. Cele vechi au Irecut, iată, toate s-au făcut noi (2 Corinteni 5, 17). Cele vechi au trecut, a trecut omul cel vechi, muritor, şi s-a făcut om nou, nemuritor intru Hristos. A trecut 2 5 7 C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e duhoarea vieţii omeneşti şi s-a făcut primăvară a vieţii omeneşti, primăvară veşnică. Au trecut vechile simţiri, vechile cugete, moartea cea cu greu miros, şi, de la Hristos, a răsărit in om, simţirea cea nouă, nemuritoare şi veşnică, răspandind bună-mireasmă in Ceruri. Simţirea şi cugetele creştinului, ale omului celui nou, răspandesc bună-mireasmă in Ceruri. Nimic nu este nou sub soare cu excepţia Unuia, cu excepţia Domnului Hristos! Acesta este Singurul Nou. Şi oamenii care voiesc să aibă in ei inşişi acest Nou, acest Nou Veşnic, care niciodată nu imbătraneşte, iată il au intru Domnul Hristos. Dar reuşesc să ajungă la aceasta numai cu credinţă in El, cu credinţa in Domnul Iisus Cel inviat. Căci ' r in această lume, frate, nimic nu este veşnic afară de ceea ce nu moare, afară de ceea ce este mai tare decat moartea - şi acesta este Domnul Hristos şi tot ceea ce este de la El şi intru El. Acesta niciodată nu moare, acesta este Noul Veşnic. Noul Veşnic şi pentru mini* şi pentru tine şi pentru fiecare om, căci această putere dumnezeiască de a invia, pe care Domnul a dăruit-o omului, această Viaţă veşnică, această Dreptate veşnică sunt puterile cele veşnice pe care nicio moarte nu le poate nimici, nici nu le poate scoate afară de la tine, omule al lui Hristos. Da, in această lume numai creştinii sunt veşnic noi, tineri veşnici, căci nu există moarte intru sufletele lor. Nimic nu-i poate imbătrani. in această lume omul imbătraneşte din cauza păcatelor, imbătraneşte din cauza morţii, pană ce nu moare cu totul se descompune in mocirla sa. Iar omul lui Hristos este 2 5 $ ____________________________________________________ M veşnic tanăr. Cu cat trăieşte mai mult, devine tot mai tanăr, căci astfel este veşnicia pe care o dăruieşte Domnul, astfel este Puterea veşnică, Dreptatea veşnică, Viaţa veşnică pe care le dăruieşte Domnul celor care ii urmează Lui. Domnul a venit in această lume ca să arate şi să adeverească aceea că numai prin mijloace bune omul poate deveni bun, că numai cu ajutor dumnezeiesc poate deveni dumnezeu după har, că numai cu ajutorul lui Dumnezeu, poate deveni desăvarşit in această lume, desăvarşit in bine, in dreptate, in adevăr, in iubire. Fără de aceasta, lumea se inăbuşă in ucideri şi in răutăţi. Necontenită ucidere - aceasta este istoria neamului omenesc. Ucidere necontenită, fără de Hristos şi impotriva lui Hristos. Un minunat Sfant, Sfantul Simeon, Noul Teolog, a spus: „Binele care nu se face cu intentie bună, nu este bine." Aceasta este invăţătura evanghelică, frate. Binele se poate obţine numai prin procedee bune. Da, ceea ce este bun se poate obţine numai cu ajutorul lui Dumnezeu, iar nu cu ajutorul diavolului. Viaţa veşnică, Adevărul veşnic, Dreptatea veşnică se pot obţine numai cu ajutorul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, nu prin inşelăciunile diavoleşti, nu cu ajutorul diavolului. Iar noi, creştinii, incepem de la Botez. Aceasta este singura putere, singurul nou, şi este dăruit de Domnul Hristos fiecăruia dintre noi. Şi noi ne distingem de ceilalţi oameni prin aceea că credem in invierea lui Hristos şi in invierea noastră proprie. Şi noi, creştinii de astăzi, creştinii veacului al douăzecilea, deşi suntem slăbănogi şi schilozi, Cuvinte despre veşnicie 2 5 9 mărturisim, impreună cu Sfinţii Apostoli un singur adevăr. Ce fel de mărturisire? Mărturisim pe Domnul Cel inviat! Domnul a inviat, omul a inviat! Aceasta este mărturisirea noastră. in această lume, noi, fiecare dintre noi ca şi creştin, propovăduim neincetat un singur lucru, mărturisim acelaşi lucru: pe Domnul inviat şi pe noi inşine inviaţi. Şi vieţuieşti in această lume ca un mort inviat, care a biruit moartea, a biruit toate morţile, şi astăzi, şi maine, şi in vecii vecilor. Prin cine? Prin Domnul Iisus Hristos Cel inviat. Hristos a inviat! Adevărat a inviat! C u v io s u l I u s t in d e i a C.ri.ir t 2 6 0 Mireasma lui Hristos adusă lui Dumnezeu Predica intai la Duminica Sfintelor Mironosiţe (1965) Hristos a inviat! Adevărat a inviat! Şi toate morţile le alungă de pe pămant, toate iernile fug de pe pămant, toate păcatele, toţi demonii. Biruinţa, singura adevărată biruinţă in această lume pămantească este biruinţa asupra morţii. Nimeni nu este mai puternic decat moartea, nimeni dintre oameni, nimeni dintre ingeri, nimeni dintre diavoli, numai El, Domnul Hristos Cel inviat! Prin invierea Sa, Domnul a deschis mormantul pămantesc. Acest pămant nu a fost nimic altceva decat imensul mormant al oamenilor, hoit langă hoit, mort langă mort, nenorocit langă nenorocit, iarnă langă iarnă, păcat langă păcat. Iată, acesta a fost pămantul pană la invierea Domnului Hristos. După inviere totul se preschimbă. Aceasta este cea mai mare revoluţie pe care o cunoaşte mintea omenească, in toate lumile. Totul se schimbă prin invierea Domnului Hristos: omul muritor devine nemuritor, iar pămantul, mic iad, arenă a răului, a păcatului, a morţii, se preschimbă in impărăţia Cerurilor. Unde este Dumnezeu, Dumnezeu Cel inviat, acolo este şi impărăţia Cerurilor, acolo sunt toate puterile cereşti, .icolo sunt toate bunătăţile cereşti. Prin invierea Sa, Domnul a ridicat piatra de pe mormantul nostru, de pe acest cavou pămantesc, şi pentru intaia oară am văzut deschisă pentru noi, Cuvinte despre veşnicie 2 6 1 oamenii, calea care duce de pe pămant la Viaţa cea veşnică. Şi faptele care mărturisesc aceasta sunt nenumărate. Şi voi sunteţi astăzi martorii acesteia. Cei dintai martori au fost Sfintele Mironosiţe, pe care astăzi le prăznuim, şi impreună cu ele, şi mai apoi, Sfinţii Apostoli, nenumăraţi Mucenici, Sfinţi, Drepţi, creştinii toţi, milioane şi milioane de creştini pană in ziua de astăzi. Ce sunt ei, cine sunt ei? Martori ai invierii lui Hristos! Eşti creştin şi trăieşti astăzi această mărturie. Căci prin ce te distingi de ceilalţi oameni, de toate celelalte credinţe? Prin ce se distinge creştinul de toate făpturile pămanteşti? Suntem creştini prin aceea că credem in invierea lui Hristos, in nemurirea noastră şi in Viaţa veşnică. Omul nu mai este rob morţii, nu mai este rob păcatului, nu mai este rob diavolului, ci a fost slobozit de Domnul Hristos şi de păcat, şi de moarte, şi de diavol. Aceasta este singura slobozire, singura slobozire pentru neamul omenesc in toate lumile, adevărata slobozire, slobozirea de păcate. Slobozirea de păcate inseamnă slobozirea de moarte, slobozire.! de diavol, slobozirea de iad. Ce mai vrei, omule, ce fel de taine mai vrei să cunoşti? Iată inaintea ta Cerurile deschise, toate bunătăţile impărăţiei Cereşti sunt ale tale. Sfintele Mironosiţe! O, minunate femei! O, ce cununi impleteşte lumea cerească pentru Mironosiţe - mai bune şi mai sfinte decat noi, oamenii. Atunci cand ierusalimitenii, şi invăţaţii, şi fariseii, şi cărturarii evrei, şi alţii s-au năpustit asupra Domnului Hriston, femeile Mironosiţe au plans şi s-au tanguit pentru C u v io su l I u s t in d e l a C f.lif. J 2 6 2 Cuvinte despre veşnicie El. Nu ştim dacă a fost şi vreo femeie printre aceia care strigau: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L! (Marcu 15, 13). Ştim că ele au fost mai curajoase decat ucenicii lui Hristos. In bezna neagră a nopţii, atunci cand L-au prins pe Domnul Hristos, atunci cand Iuda L-a trădat, atunci cand L-au dus pe Golgota, Mironosiţele au stat aproape de Crucea Sa. Nu s-au temut de nimeni. Credinţa lor era mai puternică decat credinţa oamenilor, de aceea Domnul inviat S-a arătat mai intai Mironosiţelor, S-a arătat mai intai Măriei Magdalena şi Măriei lui Iacov (Marcu 16,1), S-a arătat lor pentru că au slujit Lui şi au crezut in El cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată fiinţa lor. Şi primul salut de Paşti, salutul ingeresc: „Hristos a inviat!" a fost adus Sfintelor Mironosiţe - ca cea dintai bună-vestire in / mormantul nostru, in toate laturile mormantului pămantesc celui ferecat. Sfantul Apostol Pavel spune: Noi, creştinii, suntem bună-mireasmă a lui Hristos adusă lui Dumnezeu (2 Corinteni 2, 15). Această mireasmă a lui Hristos se răspandeşte in intreaga lume, odată cu cea dintai bună-vestire a Paştilor, prin Sfintele Mironosiţe, şi după ele şi impreună cu ele prin Sfinţii Apostoli şi prin toţi creştinii, pană in ziua de astăzi. Noi, creştinii, prin aceste miresme cereşti, indepărtăm orice păcat, orice manie, orice patimă. Sfantul Eftimie cel Mare, duhovnic văzător cu duhul, simţea mirosul urat al unui gand de desfranare pe care un frate din mănăstirea sa il avea in minte. Pe acest frate il urmărea ispita şi gandurile de desfranare nu-i dădeau pace. Sfantul a simţit un miros urat. Astfel, fratele 2 6 3 C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e meu, sufletele noastre răspandesc bună-mireasmă sau duhoare. Aceasta o simt Sfinţii ingeri care sunt imprejurul nostru. Fiecare păcat din sufletul meu şi al tău răspandeşte miros urat... Dacă simţi vreun păcat intru tine, vreun miros greu, să cunoşti că orice inger se indepărtează de la tine. Vreun păcat mai vechi, vreun păcat nepocăit pe care il purtăm intru noi de ani de zile, acesta este o imensă duhoare de care fug toţi ingerii. De aceea ne-a dăruit Domnul Sfintele Taine: ne-a dăruit Sfanta impărtăşanie pentru a ne inmiresma şi a ne umple de pace. in pustia in care se nevoia Sfantul Varsanufie cel Mare, in imprejurimile şi in apropierea lui se aflau nişte tineri nevoitori care, departe de lume fiind, departe de preoţi, nu se puteau impărtăşi in biserică. Şi acelora, ingerul Domnului le aducea in fiecare sambătă Sfanta impărtăşanie. Se istoriseşte in viaţa sa că atunci cand i s-a arătat ingerul din inălţimea cerească, s-a răspandit o mireasmă care s-a revărsat peste intregul pămant... (vezi Vieţile Sfinţilor din 6 februarie ). Toate acestea răspandesc mireasmă in Ceruri. De aceea, orice suflet creştin curăţit de păcat este mironosiţă, este mireasmă adusă lui Dumnezeu, ce se dăruieşte lui Hristos. Sfintele Mironosiţe din toate timpurile sunt foarte numeroase. Mai intai au fost cateva, apoi tot mai multe şi mai multe. Ce sunt sfintele nevoitoare, ce? Mironosiţe! Sfanta Mucenită / / Varvara,' Sfanta Muceniţă Irina, Cuvioasa Maria Egipteanca şi toate cuvioasele maici, ce sunt ele? Mironosiţe peste veacuri şi veacuri, suflete care se impărtăşesc de 2 6 4 Evanghelia Domnului Hristos şi vieţuiesc in ea. Acestea sunt, mai intai, monahiile cu chemare spre nevoinţă. Mironosiţele işi curăţă necontenit sufletul de păcate, pentru ca sufletul să nu inceapă să răspandească miros urat. Şi cine stă in fruntea tuturor Mironosiţelor? Cine este aceea care dăruieşte Mironosiţelor intreaga strălucire cerească? Preasfanta Maică a Domnului. Ea este cea dintai Mironosiţă şi mai presus de toate. Despre ea se spune in sfintele rugăciuni că ne-a născut scumpul Mir Ceresc, pe Domnul Hristos, dăruindu-ne Buna-mireasmă. De aceea este cea dintai Mironosiţă, inaintea tuturor. Şi fericit este acel suflet care ii urmează, cu credinţă, in Fiul Său Cel inviat, in Domnul Hristos, cu dragoste sfantă, cu rugăciune, cu post şi cu toate celelalte sfinte virtuţi. Sufletul tău răspandeşte miros in Ceruri, prin Domnul Cel inviat, prin Sfanta Sa Evanghelie, prin sfintele Sale porunci. Căci El, prin implinirea sfintelor porunci, se sălăşluieşte in sufletele noastre. Sfantul Apostol spune: Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, in inimile voastre (Efeseni 3, 16). El Se sălăşluieşte in inimile noastre şi prin credinţă, şi prin dragoste, şi prin rugăciune şi prin post, şi prin toate celelalte virtuţi. Pe cat acestea se inmulţesc, pe atat se inmulţesc intru noi puterile lui Hristos Celui inviat. Atunci fuge din noi intreaga iarnă a păcatelor, fuge orice păcat rău mirositor, iar noi ne umplem de veşnică primăvară, de o primăvară ce răspandeşte miros de rugăciune, de iubire, de milostivire şi de toate sfintele virtuţi evanghelice. Cuvinte despre veşnicie 2 6 5 Nu slăbi niciodată creştine, nici tu, creştino! Iată, Preasfintele Mironosiţe stau inaintea ta şi imprejurul tău, sunt toate aici ca să te ajute, să te slobozească de orice iarnă a păcatelor, de orice păcat rău mirositor. Urmează-le, mergi impreună cu ele şi cunoaşte că mergand după ele, mergi după Domnul Hristos Cel inviat. El te va călăuzi in impărăţia Cerurilor, te va conduce acolo unde este primăvara veşnică a nemuririi, primăvara adevărului dumnezeiesc veşnic, a bucuriei dumnezeieşti veşnice, a dragostei dumnezeieşti veşnice. intr-acolo ne conduc mironosiţele, iar al nostru este a ne folosi cu tot sufletul, a urma lor cu credinţă evanghelică, cu dragoste evanghelică, cu rugăciune evanghelică, cu trăire evanghelică. Atunci se va face auzit in toate laturile salutul de Paşti răsunand necontenit in sufletele creştinilor, in toate inimile: Hristos a inviat! Adevărat a inviat! C u v io su l I u s t in d e i .a C fj.if 2 6 6 Cuvinte despre veşnicie Vitezda cea veşnică Predica intai in Duminica slăbănogului (1966) Hristos a inviat! Adevărat a inviat! Şi iată minunata Sfantă Evanghelie de astăzi. Apa să te preschimbe şi să ne preschimbe pe fiecare in parte. Această minune pe care a săvarşit-o Domnul şi pe care ne-o relatează Sfanta Evanghelie de astăzi, minunata tămăduire a slăbănogului ce pătimea de treizeci şi opt de ani, a paraliticului pe care Domnul l-a tămăduit numai cu cuvantul (Ioan 5, 8). A venit la scăldătoarea Vitezda, unde zăceau mulţime de bolnavi, pătimind de cele mai felurite neputinţe. O dată pe an, ingerul Domnul se cobora in zbor din Ceruri, tulbura apa, şi cel ce se cobora primul in apă se vindeca de orice boală era ţinut (Ioan 5, 4). Venind la această scăldătoare, Mantuitorul se apropie de un om, bolnav de treizeci şi opt de ani, care zăcea pe pat, şi ştiind că este bolnav de multă vreme, l-a intrebat: Voieşti să te faci sănătos? - Doamne, nu am om care să mă arunce in scăldătoare cand se tulbură apa; că, pană cand vin eu, altul se coboară inaintea mea (Ioan 5, 6-7). Şi iată, precum se spune şi intr-o minunată stihiră şi rugăciune: Ca un mort neingropat fiind slăbănogul, i'ăzandu-Te pe Tine, a strigat: Miluieşte-tnă, Doamne! că patul meu mormant s-a făcut mie. Bolnavului care se plange: Nu am om care să mă arunce in scăldătoare, Mantuitorul ii răspunde: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi indată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi a inceput să umble (Ioan 5, 9). 2 6 7 Domnul, după mare mila Sa, a continuat această mare şi slăvită minune pentru noi toţi, pentru noi, oamenii din secolul douăzeci. Cum? Aceasta este Sfanta Evanghelie care se citeşte la sfinţirea Aghiasmei. Care este puterea acestei Sfinte Evanghelii, voi ştiţi cu toţii. Atunci cand se sfinţeşte Aghiasma şi se citeşte Sfanta Evanghelie, această apă nu se strică, această apă devine nemuritoare! Auziţi, oamenilor: apa devine nemuritoare! Sufletul este făcut nemuritor, şi Domnul a lăsat minunea Sfintei Aghiasme şi această Sfantă Evanghelie de astăzi ca să ne atragă luarea-aminte şi să ne spună intotdeauna: Iată, atunci, in vremea Domnului Hristos, la venirea Sa, exista scăldătoarea Vitezda in care o dată pe an, fie mai rar, fie mai des, se tulbura apa şi un singur bolnav se vindeca. Dar Domnul a venit in această lume şi a intemeia I Biserica, iar Biserica este Vitezda veşnică. in ea necontenit se săvarşesc tămăduiri, nu numai de boli, ci şi de păcate, de moarte, de stăpanirea duhurilor necurate. Oamenii se izbăvesc de iad - aceasta este Vitezda, aceasta tămăduieşte de moarte, tămăduieşte de păcate, de demonizare, de posedare diavolească. Pentru aceasta a venit Domnul, ca să intemeieze pe pămant Vitezda veşnică. Aţi auzit astăzi in Faptele Apostolilor cum Apostolul Petru ii spune lui Enea, care de opt ani era bolnav şi de asemenea zăcea paralitic pe patul său: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strange- /i patul. Şi indată s-a sculat Enea (Faptele Apostolilor 9, 33-35). Cine este acesta care săvarşeşte aşa ceva? C u v i o s u l I u s t in d e l a C elie 2 6 8 Cuvinte despre veşnicie Este cel asemenea Domnului Hristos. At/i auzit in „Apostolul" de astăzi cum el a inviat-o pe Tavita, spunandu-i: Tavita, scoală-te (Faptele Apostolilor 9, 40), tot astfel precum Domnul ii spusese lui Lazăr: Lazăre, ieşi afară din mormant (Ioan 11, 43). Ce fel de putere este aceasta şi cine săvarşeşte aceasta? Domnul Hristos, Cel ce S-a făcut om! in aceasta constă toată taina credinţei noastre, intreaga noastră credinţă. Dumnezeu S-a făcut om şi a pus in trup omenesc toate puterile dumnezeieşti cele făcătoare de minuni şi veşnice (Ioan 1, 14-16; 1 Timotei 3, 16; Coloseni 2, 9-10). Iată cum in Biserica Sa, aceste puteri sunt lucrătoare. Domnul a spus ucenicilor Săi: Iată, Eu cu voi sunt in toate zilele, pană la sfarşitul veacului. Amin (Matei 28, 20), in toate zilele. Oare nu este El Acela Care prin Apostolul Petru o invie pe Tavita şi il tămăduieşte pe Enea? Da, acelaşi Domn este Care, iată, prin Biserica Sa a venit ca să ne tămăduiască. Pe pămantul sarbesc cate Vitezde sunt? Ostrog este prima Vitezdă; Sfantul Naum de la Ohrid - iată a doua Vitezdă; Sfantul Ioanichie Devici - a treia Vitezdă; Prohor Pcinschi - a patra Vitezdă; mulţime de Sfinţi pe pămantul sarbesc - toţi sunt Vitezdă langă Vitezdă. Toate tămăduiesc bolnavi după bolnavi. Da, fiecare biserică a lui Hristos, fiecare biserică a Sa este Vitezda; tămăduieşte bolnavii ce pătimesc de toate bolile, de cele mai cumplite boli. Domnul trece de la o inimă la alta (Apocalipsa 3, 20), de la inima mea la a ta, şi iţi şopteşte şi ţie şi mie si intreabă: „Vrei să fii sănătos? Nu voiesc să-ti fac binele cu forţa. Vrei să fii sănătos?" - „Da, Doamne." 2 6 9 Este nevoie de cuvant. Cum ii vei spune Domnului aceasta? Cu credinţă in El, cu pocăinţă, cu rugăciune; prin toate acestea te inalţi, rugandu-te Domnului; „Da, Doamne, vreau, tămăduieşte-mă!". Iar Biserica prăznuieşte in fiecare zi caţiva Sfinţi şi fiecare dintre ei, in acea zi a prăznuirii lor, sunt lucrători in sufletele noastre, stăpanesc Biserica lui Hristos, şi dacă li te adresezi, sunt gata să te tămăduiască. Iar tu strigă in rugăciune; Voiesc, Sfinte al lui Dumnezeu, tămăduieşte-mă! Păcatul tău va fugi de la tine. Răspunsul tău este pocăinţa: „Vreau, Doamne. Din pricina slăbiciunii mele, iată, deseori cad in aceleaşi păcate. Tu le-ai vestit tuturor in Evanghelie că ierţi de nenumărate ori, atunci cand ai zis că de şaptezeci do ori cate şapte i se iartă intr-o zi aceluia care vine să spună: Mă căiesc. (Matei 18, 22) Domnul intreabă prin fiecare răsunet de clopot: „Vrei să fii sănătos?". Biserica este campul de bătălie, acolo este lupta, lupta prin care omul so războieşte impotriva păcatului, a morţii, a diavolului, izbăvindu-se de ele cu puterea lui Hristos. Să nu slăbim niciodată, să nu spunem: Domnul nu-mi va face aceasta. Iată, ai auzit de bolnavul care a zăcui treizeci şi opt de ani şi Domnul l-a tămăduit. Şi caţi astfel de bolnavi nu au fost, mii şi mii, milioane şl milioane pană in ziua de astăzi. Ce are insemnătate inaintea Domnului Hristos? Credinţa ta şi a mea, Aceasta este importantă inaintea Lui. Amintiţi-vă din Evanghelia Domnului Hristos, că nimic nu a apreci.il la noi, oamenii, afară de credinţa cea mare (Matei H, 10). Domnul a apreciat credinţa cea mare, căci aceasta C u v io su l I u s t in d e l a C f u e . 2 7 0 este cea mai mare putere care il izbăveşte pe om de păcat, il izbăveşte de moarte. Această putere uneşte cu Dumnezeu şi desparte de diavol. Noapte şi zi, Biserica ne cheamă pe mine şi pe tine: „Vrei să fii sănătos?". Tu răspunzi cu virtuţile evanghelice: cu rugăciune, cu priveghere, cu post, cu milostenie: „Da, Doamne, voiesc, tămăduieşte-mă!" Sunt slab, iată, păcatul mi-a devenit o obişnuinţă, insă te lupţi impotriva păcatului. Dacă te-ai obişnuit cu păcatul, să te osteneşti să te deprinzi cu viaţa curată. Trebuie să te lupţi cu tine insuţi, să te sileşti pe tine insuţi, să-ţi schimbi deprinderile. Te-ai obişnuit să te manii, spui: „Oh, mereu mă manii". Aceasta este boala ta cea mai gravă, acesta este patul tău pe care zaci, iar Vitezda iţi stă inainte şi te aşteaptă să incepi să strigi de disperare că vrei să te tămăduieşti. Dacă Domnul cu harul Său iţi dăruieşte putere să reţii mania intru tine insuţi şi să o stăpaneşti, sarguieşte-te să o dezrădăcinezi, să schimbi deprinderea cu păcatul, să o transformi in deprindere a smereniei, a blandeţii, a bunătătii, a iertării. incearcă! Sau priveşte la aceste cumplite, infricoşătoare ganduri care sunt gandurile necurate. Sufletul tău se află departe de Dumnezeu, departe de Hristos, răci gandurile necurate, dacă incep să stăpanească in suflet, se transformă intr-o infricoşătoare lucrare demonică şi tu devii supus al iadului. Rămane să Iaci ceea ce marii duhovnici, marii Sfinţi recomandă: indepărtează orice gand necurat care te urmăreşte, aruncă imediat afară dorinţa necurată, nu sta de vorbă c u ele, nu comunica cu ele, alungă-le cu rugăciunea, Cuvinte despre veşnicie 271 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie alungă-le cu suspinul, cu lacrimile, cu plansul, cu metaniile, cu citirea, numai să nu permiţi gandurilor şi dorinţelor necurate să se oprească in inima ta, Te vei lupta impotriva păcatului şi vei dobandi deprinderea smereniei, a blandeţii, a milostivirii. Sarguieşte-te ca fiecare virtute evanghelică să o transformi in deprindere. Fie ca rugăciunea să-ţi devină obişnuinţă, cea mai dragă deprindere. Dacă rugăciunea devine obişnuinţă, atunci păcatul, şi mai cu seamă deprinderea cu păcatul, va fugi de la tine, slăbiciunea va pieri şi nu va mai putea să stea inainte.≫ rugăciunii evanghelice puternice şi viguroase. Sau te sileşti să biruieşti mandria, orgoliul, căi i eşti irascibil şi aceasta vine din orgoliu. Calcă-te pe tine insuţi, convinge-te că eşti mai rău decat toţii Mergi pană acolo incat să-ţi osandeşti orice păcat. Osandirea de sine este inceputul mantuirii, Atata timp cat nu ai inceput să te osandeşti nu al făcut un pas pe cărarea mantuirii, nu ai inceput să te mantuieşti. Numai dacă incepi să te osandeşti - iar aceasta inseamnă să incetezi să-i mai osandeşti pe alţii -, ai făcut un pas mare pe cărarea mantuirii. Ia aminte, să nu se transforme in obişnuinţă, să nu-ţi devină osandirea obişnuinţă. Permanent osandeşte-Ic pe tine, apoi pe ceilalţi. Nu pe ceilalţi, cel mai bine po sine insuşi. Dacă iei aminte permanent la tine insuţi, intotdeauna te vei osandi şi nu vei avea cand să ve/.i păcatele altora şi să-i osandeşti pentru păcatele lor, Pocăinţa - aceasta este insănătoşirea. Dacă te pocăieşti sincer inaintea Domnului şi iţi mărturiseşti păcatele inaintea duhovnicului, atunci, iată, eşti sănătos, 2 7 2 Cuvinte despre veşnicie pocăinţa ţi-a curăţit sufletul, te-a tămăduit doctorul tău. De la tine se cere să stai inaintea Domnului şi să-L priveşti din tine, iar pe tine priveşte-te din El. Imaginează-ţi, El străluceşte nu numai ca un soare, ci ca mii de aştri solari, iar tu, atunci cand El te luminează, vezi pulberea tuturor păcatelor tale... 2 7 3 Cununa nevointei A / lui Hristos Predica a doua la inălţare - Ziua izbăvirii (1967) Astăzi se incheie Paştele, astăzi ia sfarşit nevointa mantuirii, astăzi se incheie intreaga cale a intrupării lui Dumnezeu, de la naşterea pe pămant, de la Crăciun, şi toate pană la infăptuirea mantuirii neamului omenesc. Astăzi, acest minunat praznic ne dezvăluie intreaga taină a Domnului şi Dumnezeu-Omului Hristos. De ce a luat asupra Sa trup, de ce S-a intrupat, de ce a devenit om? A luat asupră-I trup pentru ca acest trup să-l izbăveasal de păcat, de moarte, de diavol, şi să-l ridice, să-l inalţe mai presus de toate Cerurile şi să-l aşeze pe insuşi tronul Domnului Slavei (Marcu 16,19). Acesta este intreaga cale a Dumnezeului-Om, a Domnului Hristos, intreaga Sa cale in această lume şi in această viaţă, pentru ca aceasta să fie calea fiecăruia dintre noi, a fiecărui trup omenesc. Şi marele sfant praznic de astăzi chiar aceasta arată: Cat de lungă este călătoria trupului nostru in această lume, de unde incepe şi unde se termină? incepem de la naşterea pe pămant, ca să incheiem deasupra tuturor Cerurilor, deasupra ingerilor şi Arhanghelilor, Heruvimilor şi Serafimilor. Lucruri minunate se petrec cu omul, cu neamul omenesc, pentru aceea că Dumnezeu a devenit om şi a intr.it in matca vieţii noastre omeneşti. Lucruri minunaţi* şi neobişnuite şi miraculoase, se petrec de la Paşti pană in ziua de astăzi, şi in timpul intregii vieţi a C u v io s u l I u s t in d e l a C e l i e ______ _______________________ _ 2 7 4 Cuvinte despre veşnicie Mantuitorului pe pămant. in minunatele cantări de astăzi se cantă şi se slăveşte inălţarea trupului omenesc mai presus de toate Cerurile, mai presus de ingeri şi Arhangheli. Se grăieşte in ele cum ingerii se minunează că se intamplă aceasta; de unde trupul, omul, să fie deasupra noastră, a Heruvimilor şi Serafimilor? Aceasta este măreţia omului, măreţia dumnezeiască a omului! De aceea a venit Domnul in această lume, ca să implinească această mare şi negrăită minune, ca să arate că omul este făcut să fie mai presus de ingeri, de Arhangheli, de Heruvimi, de Serafimi, să fie deasupra lor cu trupul său, cu intreaga sa fiinţă. Şi, intr-adevăr, iată, Domnul Hristos astăzi S-a inălţat mai presus de toate Cerurile şi S-a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl (Marcu 16,19). Iar Preasfanta Sa Maică in acelaşi fel S-a inălţat cu trupul şi trăieşte in Ceruri, mai presus de toate lumile, mai bine spus mai presus de Heruvimi şi Serafimi. Ei i se pleacă Heruvimii şi Serafimii şi o slăvesc ca pe o făptură neasemuit mai mare şi mai slăvită decat ei. Aceasta este puterea, puterea dumnezeiască care este dată oamenilor, care este dată fiecărui om. Pe această cale, de la intruparea Domnului Hristos pană la inălţare, avem intreaga viaţă a Domnului Hristos. Naşterea Sa, Botezul la Iordan, Schimbarea la Faţă pe Muntele Tabor, Golgota, Crucea, Moartea, invierea, şi apoi inălţarea - ca praznic final, ca strălucire finală, ca o cunună a intregii nevoinţe a Mantuitorului şi ca talcuire. Talcuire pentru ce Domnul a devenit om: ca pe om 2 7 5 C u v io s u l I u s t in d e l a C e l ie să-l ridice şi să-l inalţe deasupra tuturor Cerurilor. in aceasta constă, fraţii şi surorile mele, toată Evanghelic≫ Domnului Hristos: ca noi toti, ca fiecare / 7 dintre noi sil ajungă să trăiască ceea ce Domnul a arătat cu priviri1 la Sine - că se naşte din Dumnezeu, că se botează, că-L primeşte pe Domnul Hristos şi că se răstigneşte; că se schimbă la faţă cu strălucire şi cu lumină dumnezeiască; că pătimeşte pentru Domnul Hristos şi pentru Adevărul Său in această lume; că inviază din toate morţile biruind orice moarte, orice păcat, căci fiecare păcat reprezintă moartea; şi că, prin toate acestea, se ridică şi se inalţă necontenit la Domnul Hristos. El este cu adevărat, precum stă scris in Sfanta Evanghelie, Alfa şi Omega, inceputul şi Sfarşitul tuturor oamenilor, al fiecărui om (Apocalipsa 1, 8; 22, 13). in concluzie, prin aceasta, tu şi eu suntem chemaţi să cunoaştem totdeauna, să ajungem să simţim necontenit, că Domnul Hristos este inceputul şi Sfarşitul fiinţei noastre, al intregii noastre fiinţe, al vieţii noastre. Prin El să incepem, prin El să incheiem toate. Şi acest sfarşit este sfarşitul nesfarşit, sfarşitul cel fără de sfarşit; acesta este capătul care nu are sfarşit. Căci devenind al lui Hristos, tu devii dumnezeiesc şi nemuritor. Acesta este rostul Bisericii lui Hristos, acesta este ţelul fiecărui creştin, aceasta este calea lui, sensul lui - Dumnezeu-Omul Hristos. Şi tu eşti chemat să devii după har dumnezeu-om. Să-L trăieşti pe Domnul Hristos ca pe tine insuţi, să ajungi să-L trăieşti neincetat ca pe tine insuţi, ca El neincetat să trăiască intru tine şi să răsune Evanghelia 2 7 6 Sfantului Apostol Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte intru mine (Galateni 2, 20). De aceea Praznicul de astăzi este mare, minunat, Praznicul care ne descoperă intreaga taină a intrupării şi inomenirii Domnului Hristos, taina fiecărui om, taina mea şi a ta şi a fiecăruia, a fiecărei făpturi omeneşti. Iată, fiecare om este o fiinţă dumnezeiască. Fiecare om este chemat să devină dumnezeu după har aşa cum spun Sfinţii Părinţi. „Omul este fiinţă, spune Sfantul Vasile cel Mare, căreia i s-a randuit să devină dumnezeu." Fiinţă căreia i s-a randuit să devină dumnezeu! Iată, aceasta eşti tu, aceasta sunt eu! Ce menire nobilă, ce vocaţie! De aceea sunt atatea Sfinte Taine: şi Sfanta Taină a Botezului, şi Sfanta impărtăşanie - ca să ne dăruiască puterea şi forţa să stăruim pe această cale şi ca să ne umplem de Domnul Hristos. De aceea sunt atatea minunate nevointe, atatea minunate sfinte virtuţi, rugăciunea, credinţa, dragostea, nădejdea, postul, blandeţea, smerenia, ascultarea, bunătatea cea dumnezeiască de la cea mai mare pană la cea mai mică, şi de la cea mai mică pană la cea mai mare. De aceea şi noi sărbătorim in fiecare an aceste minunate zile de praznic: ca să ajungem să trăim tot ceea ce a ajuns El să trăiască, să innoim in noi intreaga Sa viaţă, să innoim in noi Evanghelia Sa, să mergem după El necontenit inveşmantandu-ne in puterea cea dintru inălţime, să nu ne impiedicăm şi să cădem şi să ne poticnim pe cale. Mergand după El, totdeauna de El l iind călăuziţi, bazandu-ne necontenit pe nemărginita Sa dragoste şi iubire de oameni, nu trebuie să ne Cuvinte despre veşnicie 2 7 7 infricoşăm. Fiecare dintre noi să-I urmeze in mod liber, cu credinţă neinfricată, rugandu-ne Lui in oriei* slăbiciune a noastră: „Doamne, iartă-mă şi ajută-mă!" Şi El, Atotmilostiv şi Bun, va alerga in ajutor, aşa cum a alergat la nenumăraţi păcătoşi şi la col care s-au pocăit, incepand cu Zaheu vameşul (Lui.≫ 19, 1-10) şi cu Maria Magdalena (Luca 7, 37-38), cu păcătoasa, care cu părul capului ei a spălat sfintelo Sale picioare şi le-a udat cu lacrimile ei, şi nenumăraţi alţi pocăiţi, şi nenumăraţi alţi drepţi. Toţi aceşti.≫ merg după Domnul Hristos, toţi aceştia iau parte l.i mantuirea lor, fiind impreună pururi cu toţi Sfinţii (Efeseni 3, 18). Niciodată omul nu mai este singur, el este intotdeauna cu toti Sfinţii, / / ' in fruntea cărorn stă Preasfanta Maică a Domnului, care impreună cu tot/ i Sfinţ/ ii să ne călăuzească din lumea aceasta in cealaltă lume, să ne curăţească sufletele şi trupuri Io, ca să ne invrednicim şi noi de impărăţia Cerurilor. Cu impreună cu ea să-L slăvim pe minunatul ei Fiu, Cel iubitor de oameni, pe Domnul nostru Iisus Hristos, n Căruia este slava şi cinstea acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin. Cuviosul Iustin d e la Ceuf. ,g 2 7 8 Cuvinte despre veşnicie Martorii Domnului Celui înviat Predica a treia la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul intai Ecumenic şi la prăznuirea Sfintei Muceniţe Glicheria (1974) Iată minunata Bună-Vestire a Sfintei Evanghelii de astăzi. Buna-Vestire: nu mai există moarte! Nu mai există moarte. Domnul Hristos a venit in această lume pămantească, S-a coborat in această insulă a morţii, ca să-l preschimbe in insula nemuririi. S-a coborat in această lume, cum se spune in Sfanta Evanghelie de astăzi, ca să dea Viaţă veşnică tuturor (Ioan 17,2). Tuturor, fiecărei fiinţe omeneşti şi fiecărei creaturi. Oare a făcut Domnul aceasta? Fără indoială Domnul a făcut aceasta prin invierea Sa din morţi. A biruit moartea! A biruit moartea pentru fiecare dintre noi, pentru fiecare fiinţă omenească şi pentru fiecare neam omenesc. Şi nu numai că a biruit-o, ci a dăruit şi Viaţa Veşnică. Şi Domnul a arătat aceasta prin nenumărate pilde spre a servi ca model prin fiecare Sfant: că El intr-adevăr a venit in această lume să dăruiască omului Viaţă veşnică; să aducă aminte oamenilor că ei sunt creaţie dumnezeiască; că sufletul lor este din Ceruri; că sufletul lor este nemuritor; că sufletul nemuritor inveşniceşte şi trupul. Şi trupul este creat pentru Domnul (1 Corinteni 6, 13 şi 19), aşa cum spune Sfanta Evanghelie. Şi trupul este creat pentru Viaţa veşnică şi el va invia, şi trupul fiecăruia, şi al 2 7 9 meu şi al tău şi al fiecărei fiinţe omeneşti va invi.i in ziua infricoşătoarei Judecăţi, ca să se incorporeze sufletului său şi să moştenească impărăţia Cerurilor. Iată, nenumăraţi mărturisitori ' / ai acesteia. Noi astăzi slăvim pe Sfinţii Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic, cei trei sute optsprezece care ne-au şi arătat şi au mărturisit adevărul Evangheliei lui Hristos şi adevărul Bunei Sale Vestiri: Că această lume a incetat să mai fie ostrovul morţii şi a devenit ostrovul nemuririi. Şi fiecare este chemat să ajungă să trăiască aceasta, să-şi găsească sensul in această lume ca fiinţă omenească, sensul adevărat, singurul sens. Iată: trei sute optsprezece Părinţi - ce au mărturisit ei, ai cui martori sunt ei? Sunt Martorii Dumnezeu-Omului Hristos Celui inviat, suni martorii Lui, ca Dumnezeu Cel Adevărat. Prin ce L-au mărturisit ei? L-au mărturisit prin viaţa lor sfantă, prin biruinţa lor asupra păcatelor, asupra, morţii, biruinţa asupra iadului şi asupra tuturor diavolilor. Astfel, ei sunt de fapt singurii adevăraţii Conducători de oşti ai oastei creştine a lui Hristos in această lume. Conducători de oşti care se luptă pentru noi şi impreună cu noi şi in jurul nostru, impotriva oricărui păcat, impotriva oricărei morţi, impotriva oricărui diavol, şi asigură Viaţa veşnică. De aceea Biserica ii slăveşte şi ii proslăveşte pe Sfinţi in fiecare zi, fiindcă ei sunt mărturisitori Dumnezeu-Omului Hristos Celui inviat, a Celui pururi Atotputernic. Nu numai ei, Sfinţii Părinţi, ci şi fiecare Sfant şi fiecare Mucenic şi fiecare Mărturisitor, toţi sunt mărturisitorii singurului adevăr, adevărului esenţial in această lume, iar acest.i C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e = = _____ 2 8 0 este invierea lui Hristos! Şi prin aceasta mărturisitorii vie/ţuirii noastre. Iată, şi Sfanta Muceniţă Glicheria este mărturisitoare Dumnezeului-Om, Hristos Celui inviat, este mărturisitoarea autenticităt/ ii credinţ/ei Sale, mărturisitoarea autenticităţii Adevărului Său, Dreptăţii Sale, Dragostei Sale. Chinuită şi sfaşiată, ea L-a mărturisit fără să se dea inapoi. Aruncată in foc, intr-un cuptor incins, ea a rămas neatinsă. Mărturisindu-L pe Domnul Hristos ca Dumnezeu Cel Adevărat, ocărand şi aruncand fabule şi ghicitori păganilor şi politeiştilor, prin aceasta şi ea ne arătă că moartea intr-adevăr a fost biruită, păcatul a fost intr-adevăr biruit, şi nouă tuturor ne-a fost asigurată Viaţa veşnică. Şi ce ne cere El? Credinţa in Domnul Hristos, credinţa şi străduinţa in implinirea poruncile Sale, vieţuirea după Sfintele Sale virtuţi. Şi Domnul dăruieşte putere tuturor care arată o asemenea credinţ/ă in El. Iată, şi Sfanta Glicheria, şi toţi Sfinţii Mucenici, Tş i Sfin/ţ ii Părinţ/i mărturisesc - ce? Mărturisesc că Domnul Hristos este intr-adevăr Dumnezeu Atotbiruitorul, Adevăratul Dumnezeu, că toate celelalte sunt minciuni, dacă nu slujesc Lui. Tot aşa şi omul, şi fiecare fiinţă omenească. Noi ne osandim pe noi inşine la moarte, săvarşim sinucidere dacă nu credem in Domnul Hristos, dacă nu ţinem poruncile Sale, dacă nu trăim după Sfanta Sa Evanghelie. In această lume există nenumăraţi sinucigaşi duhovniceşti care se ucid pe sine - prin ce? Prin aceea că resping credinţa in Domnul Hristos. Nu cred in El, Cuvinte despre veşnicie 2 8 1 in Singurul Dumnezeu Cel adevărat, Care intr-adevăr asigură biruinţa asupra morţii şi dăruieşte fericirea fiinţei omeneşti. Cum? Omul care este in afara Iul Hristos şi fără Hristos nu ştie. Şi noi, creştini ortodocşi fiind, avand intregul Adevăr al lui Hristos impreună cu noi in Biserica noastră, primim forţa şi tăria să ne luptăm impotriva fiecărui păcat şi să ne curăţim pe noi inşine de orice păcat. Nu am cuvinte: sunt neputincios, nu mă pol lupta impotriva acestui păcat, sau impotriva acelui păcat. Cugetă, Apostolul Pavel a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit de la el insuşi? Sfantul Mare Mucenic Gheorghe a fost om ca şi tine, şi ce a dăruit el de la sine insuşi? Şi nenumăraţi Drepţi in Biserica lui Hristos, aceştia sunt oameni ca şi tine, ca şi mine, numai, prin ce se deosebesc de noi? - Prin ravnă şi prin credinţă. Sileşte-te la orice bine, căci nu poţi fi creştin in această lume dacă nu te sileşti la bine. Căci păcatele trag şi intr-o parte şi in alta, sus şi jos, ispitele sunt nenumărate. Şi tu eşti dator să te sileşti la orice bine. Iată, te-a jignit acesta şi acela, ce trebuie să faci? Să te sileşti să-l ierţi, să te rogi lui Dumnezeu pentru el, şi atunci eşti pe calea cea bună. Te injură, te scuipă, te ocărăşte - roagă-te lui Dumnezeu pentru ei ca Domnul să-i izbăvească de aceste vicii, căci ei de fapt se omoară pe sine, iar nu pe tine. Astfel, nimeni nu are scuze pentru neimplinirea poruncilor lui Hristos, căci ne-a dăruit Domnul toate mijloacele ca intr-adevăr să biruim orice păcat: ca mandria să o biruim cu smerenia, ca răutatea să o biruim cu Cuviosul Iustin de i.a Cfije m 2 8 2 dragostea, ca orgoliul, necuviinţa să o biruim cu smerenia, ca fiecare păcat să il biruim cu virtutea. Şi noi trăind in această lume, trăind in Biserica lui Hristos, intotdeauna suntem ajutaţi de Sfinţii lui Dumnezeu pe această cale curajoasă şi dreaptă - pe calea luptei cu păcatul şi a biruinţei asupra păcatului, pe calea luptei cu moartea şi a biruinţei asupra morţii. Fie ca Sfinţii Părinţi prăznuiţi astăzi şi Sfanta Muceniţă Glicheria, pe care o prăznuim şi o slăvim, să ne fie de ajutor nouă tuturor ca şi noi să implinim poruncile lui Hristos, ca şi noi să ne intărim credinţa noastră in Domnul Hristos Cel inviat. Ca să nu ne temem nici de păcat, nici de moarte, crezand in Domnul Cel fără de moarte şi fără de păcat. Fie ca rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic şi ale Sfintei Muceniţe Glicheria să ne ajute pe fiecare dintre noi, iar noi in această lume să apărem ca biruitori asupra oricărui păcat, asupra oricărei morţi, asupra oricărui diavol. Şi astfel, cu rugăciunile lor, să dobandim Viaţa veşnică. Hristos a inviat! Adevărat a inviat! Cuvinte despre veşnicie 2 8 3 Naşterea Bisericii lui Hristos Predica a patra la Cincizecime (1977) Iată fraţilor, praznicul ce ne spune ce este acel.) omul: ce este acela sufletul omului, ce este aceea mintea omului, ce este aceea inima omului, ce est o acela rostul omului. Marele praznic de astăzi ne spune această taină. Domnul, creandu-ne ca oameni, pentru ce ne-a dăruit Duh Sfant? Ne spune praznicul de astăzi: pentru aceea ca noi să ne desăvarşim sufletul prin Sfantul Duh, să creştem in Duh Sfant, să mergem cu Sfantul Duh prin această lume şi prin toată veşnicia. Bre, omule, nu este de glumă! Dumnezeu nu a glumit atunci cand a creat omul. Omul este o taină profundă şi măreaţă, cea mai mare taină dumnezeiască in această lume. La inălţare, ce am proslăvit? Am proslăvii pe Domnul Hristos, Care cu trupul S-a urcat şi S-a inălţat la Ceruri (Luca 24,51). Ce a spus prin aceasta Domnul? Domnul a spus că trupurile noastre, al meu şi al tău şi al fiecăruia, vor invia din morţi şi se vor inălţa deasupra tuturor Cerurilor. Domnul a devenii om ca să arate calea omului prin această lume. Şi ceea ce s-a intamplat cu trupul Său, se va intampla cu trupul fiecăruia, cu trupul fiecărui om. Şi astăzi, de ziua Pogorarii Sfantului Duh, de ziua Sfintei Treimi - ce slăvim? Slăvim cea mai mare minune a acestei lumi, fraţilor. Slăvim naşterea Bisericii lui Dumnezeu. Ce reprezintă această naştere a Bisericii lui Dumnezeu? Pogorarea Sfantului Duh Cuviosul Iustin de la Celie „ 2 8 4 Cuvinte despre veşnicie asupra Sfinţilor Apostoli, asupra Bisericii lui Hristos, şi călăuzirea Bisericii de către Sfantul Duh prin această lume, şi prin toate lumile. Sfantul praznic de astăzi arată care este puterea şi tăria Domnului Hristos şi in ce constă credinţa noastră. Pentru ca credinţa voastră să nu fie in inţelepciunea acestui veac, ci in puterea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2, 5) - cum spune Sfantul Apostol. in Puteri şi in Duhul Sfant. Iată, doisprezece pescari din Galileea, doisprezece ţărani simpli pleacă in lume după Ziua de astăzi să propovăduiască - Pe cine? Ce? Să propovăduiască cea mai mare minune, cea mai dragă minune - pe Domnul Hristos, Cel inviat din morţi! Şi cu puterea Sa, cu puterea Sfantului Duh, fac minuni pe care oamenii niciodată nu le-ar putea face fără puterile dumnezeieşti ale lui Dumnezeu. După acest mare şi slăvit praznic doisprezece pescari simpli au plecat in lume. De ce? Să-L propovăduiască pe Domnul Hristos Cel inviat. Pe Domnul Hristos Cel inviat! Aceasta inseamnă: să-L propovăduiască pe Biruitorul morţii, pe Biruitorul păcatului, pe Biruitorul diavolului. Ei nu s-au temut de nimeni in această lume. intregul Imperiu Roman de atunci, intreaga impărăţie romană s-a ridicat impotriva lor. Ei au devenit făclii, ce i-au ars pe păgani. Pană in anul trei sute treisprezece, adepţii lui Hristos au fost permanent prigoniţi intru numele lui Hristos. Şi cine a biruit? Oare, armele Imperiului Roman? Nu, nu, nu! Au biruit doisprezece pescari simpli din Galileea. Cu ce? Cu puterea lui Hristos! Au tămăduit bolnavi, .iu inviat morţi, au făcut nenumărate minuni, au 2 8 5 alungat diavoli. Lumea a fost uluită şi stupefiată, i-au prigonit, i-au constrans să se lepede de aceasta. Nu! Nimeni dintre ei nu s-a lepădat de Domnul Hristos, toti au mers cu bucurie la moarte, / ' tot/i au mers la pierzanie pentru Domnul Hristos. De aceea, noi, creştinii, nu ne temem de moarto, nu ne teme de prigonitorii noştri. Să ştie, noi avem armă sigură pentru biruinţă, iar aceasta este moartea pentru Domnul Hristos. Noi prin aceasta biruim! Atunci cand marele Sfant al lui Dumnezeu, Grigorio Teologul s-a adresat creştinilor in veacul al patrulea, a spus: Ştiţi că noi, creştinii, avem arma sigură a biruinţei, şi aceasta este moartea pentru Domnul. Noi cu bucurie mergem şi murim pentru Domnul Iisus, căci inaintea noastră este deschisă Veşnicia, inaintea noastră este deschisă Viaţa veşnică, inaintea noastră este deschisă impărăţia Cerurilor. Ce ne vor faco oamenii, ce ne vor face prigonitorii de astăzi? Chinuri, chinuri... Ţanţari care scuipă la soare şi scuipatul so intoarce asupra lor inşile. Da, noi, ca creştini, suntem chemaţi ca să no desăvarşim prin Sfantul Duh, prin Duhul Care i-a făcut pe Apostoli Mucenici, şi pe toţi, pe nenumăraţi Mucenici, şi pe nenumărate milioane de Mărturisitori ai Domnului Hristos, şi astăzi şi ieri şi in toate veacurile. Ce trebuie să facem cu sufletele noastre? Ceea ce au făcut Sfinţii Apostoli cu sufletele tuturor credincioşilor: să ne umplem de credinţa in Domnul Hristos, de credinţă neclintită; să ne umplem do dragoste faţă de Domnul Hristos şi faţă de fraţii noştri; să ne umplem de rugăciune, de post, de toato Cuviosul I ustin de la Celie — 2 8 6 Cuvinte despre veşnicie virtuţile evanghelice: şi, astfel, dobandim Sfantul Duh, astfel, creştem in duh, propriul suflet il inălţăm la Cer, il facem nemuritor şi veşnic, il aducem pe Sfantul Duh intru el. Care este scopul vieţuirii noastre? Scopul vieţuirii noastre este să dobandim / cat mai mult Duh Sfant, ca să putem birui orice păcat, orice rău, orice diavol in această lume. Şi aceasta se realizează, fraţii mei, cu ajutorul rugăciunii, postului, milosteniei, milei şi a tuturor celorlalte virtuţi evanghelice. Scopul vieţuirii noastre este dobandirea Sfantului Duh. Dacă il vom dobandi, ce ne vor mai putea face oamenii? Bucuria noastră constă in aceea că noi suntem mai puternici decat moartea, nu numai decat moartea, ci mai puternici decat diavolul, decat orice păcat. De aceea, aţi auzit la Sfanta Liturghie: Sus să avem inimile! Nu ne temem de prigonitorii noştri, nu ne temem de aceia care vor să ne ia sufletele, ci cu credinţă in Domnul Hristos ii vom birui pe toţi vrăjmaşii credinţei noastre. Şi cu moartea noastră, dacă este nevoie. Fie ca Bunul Dumnezeu in Ziua de astăzi, să ne dăruiască puterea şi tăria să ne naştem duhovniceşte, fiindcă in ziua de astăzi este născută Biserica lui Dumnezeu, şi pentru că astăzi este ziua ei de naştere, astăzi este şi ziua de naştere a fiecărui creştin, a tuturor creştinilor indeobşte. Ziua de naştere in Domnul Hristos, ziua de naştere in veşnicia noastră, ziua de naştere pentru tot ceea ce este Ceresc şi mai presus de Ceruri. 2 8 7 p Astăzi, aşa cum se spune in minunatele cantări bisericeşti, s-a implinit praznicul, s-a plinit mantuirea. Dumnezeu şi Domnul Hristos a spus omului pentru ce este omul in această lume. I-a dăruit toate mijloacele pentru mantuire, i-a dăruit toate mijloacele pentru indumnezeire, i-a dăruit toate mijloacele pentru Viaţa veşnică. De aceea nu incetăm, fraţilor, să-L mărturisim pe Domnul Hristos cu indrăzneală şi cu bărbăţie, cu curaj - pe Singurul Biruitor al păcatului, al morţii şi al diavolului. Şi Lui să I ne inchinăm, intru El să vieţuim, şi in lumea aceasta şi in cealaltă. Amin. Cuviosul I ustin de i.a Celie „ 2 8 8 Cuvinte despre veşnicie Paraclisul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor26 (facere a lui Leontie Ieromonahul) După obişnuitul inceput şi „Dumnezeu este Domnul..." cantăm troparele, glasul al 4-lea, podobia: Cel ce Te-ai inălţat pe Cruce... La Cuviosul Dascăl şi iscusit Păstor, să alergăm acum in grabă cu dragoste şi să-l chemăm rugandu-1 să ne scape acum din toate ispitele şi eresurile vrăjmaşe, să tămăduiască-n dar şi cumplitele boli, că indrăzneală la Domnul caştigand, Iustin slăvitul ajută pe toţi degrab. (de 2 ori) Slavă... Şi acum..., a Născătoarei: Nu vom tăcea de Dumnezeu Născătoare-n veac a spune pururi ale tale prea mari puteri, că de n-ai " Menţionăm că acest paraclis nu are incă aprobarea comisiei pentru validarea textelor liturgice de pe langă Sfantul Sinod al BOR. L-am ataşat acestei traduceri ca urmare a dorinţei mai multor credincioşi de avea un text liturgic inchinat Cuviosului Iustin pentru pravila lor de rugăciune, (n. ed.) 2 8 9 fi stătut tu să te rogi pentru noi, cine ne-ar fi izbăvii din atatea primejdii sau cine ne-ar fi păzit pană acum slobozi; de tine, Doamnă, nu ne vom depărta, că tu ne izbăveşti din toate nevoile. Psalmul 50 şi CANONUL Al cărui acrostih este: „Laud adancul teologiei. Al lui Leontie". Cantarea intai, glasul al 8-lea Irmosul: Pe faraon cel ce se purta in car... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. La prea viteazul voievod al taberei dreptmăritoare alerg, care inecat-a faraonicul eres, ce ridicat-a valuri mari impotriva Bisericii Israelului celui nou, a Ortodoxiei Părinţilor. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Apărător Ortodoxiei, Dascăl şi Talcuitoi luminat, Teolog prea mare şi sfinţit tăinuitor te-ai arătat Bisericii alăuta Cuvantului şi a Duhului trambită, Sfinte Cuvioase Iustine. Cuviosul I ustin de la Cf.tjf. ig 2 9 0 Slavă... Urand vicleana uneltire, foarte te-ai imbărbătat oarecand a vădi eresul şi a-1 dezrădăcina, spunand că papa cel semeţ a căzut luciferic ca şi Adam şi Iuda, de a căror soartă fereşte-ne. Şi acum... De negrăit este minunea naşterii dumnezeieştii Făclii: cum n-a ars, Fecioară, preacurat mitrasul tău, ci mai vartos l-a luminat spre a fi incăpere a Făcătorului tuturor, Căruia te roagă pentru noi toţi. Cantarea a 3-a Irmosul: Cel ce ai intărit dintru inceput... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Arzand de focul netrupesc, ai parjolit cu limba ta a eresurilor rea erezie, ce in vremile de-apoi s-a ridicat cu sunet, de care ne păzeşte, Cuvioase Părinte Iustine. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. De Dumnezeu cuvantător te-ai dovedit, Părinte, invăţand dumnezeieştile dogme luminat şi cuvios, Cuvinte despre veşnicie 2 9 1 de Dumnezeu alesule, Căruia te şi roagă, Dascăle preaminunate. Slavă... invederat te-ai imbrăcat cu armătura dreptăţii, dovedindu-te atotplin de ravnă in războiul nevăzul cu balaurul eretic, care vrea să inghită Ortodoxi.i Părinţ/ilor. Şi acum... Născand pe Viaţa tuturor, te-ai făcut Maică a Vieţii, inviind pe cei ucişi de păcate, ce aleargă ne-ncetat la acoperămantul tău, cerandu-ţi mijlocirea, de Dumnezeu Născătoare. Păzeşte-ne, Preacuvioase Iustine, mult-milosarde, de năvala ispitelor şi-a relelor amăgiri, căci la tine toţi căutăm scăpare. Priveşte-acum cu milosardie, Maică prealăudată, spre necazul cel prea cumplit al trupului meu slăbit şi vindecă-mi sufleteasca durere. Ectenie şi Sedealna, glasul al 2-lea podobie: Cele de sus căutand... La preaminunatul Dascăl şi prea bun Păstor cu dragoste şi umilinţă să alergăm, cerand ajutorul lui, cand de scarbe suntem impresuraţi, căci se arată grabnic folosind măritul Iustin, prea marele teolog. Cuviosul Iustin de m Celie 2 9 2 ________________________________________________________________________________ I Cantarea a 4-a Irmosul: Tu eşti tăria mea, Doamne... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu ce cantări vom lăuda pomenirea ta, Cuvioase, noule luceafăr al Ortodoxiei noastre părinteşti, şi cu ce cuvinte vom impodobi mutarea ta, că bine ai luptat impotriva Romei papale, de a cărei eres mantuieşte-ne. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Unindu-te cu Dumnezeul minunilor, după moarte foarte din belşug ai săvarşit minuni şi tămăduiri, şi pe cei ce aleargă la sfant mormantul tău ii alini, de care minunandu-ne şi noi strigăm ţie: şi de noi te indură, Părinte. Slavă... Lacrimile şi rugăciunea le-ai injugat şi căruţă inţelegătoare către cer acestea ţi s-au făcut şi ca nişte aripi ai caştigat milostenia, postirile şi toate celelalte fapte bune ca un Vultur ceresc şi preaminunat. Şi acum... Cuvinte despre veşnicie 2 9 3 Te-ai arătat cleşte de taină şi preasfinţit, ce purtat-ai nematerialnicul cărbune sfant şi-nţelegător, care curăţeşte mulţimea fărădelegilor, cu care şi pe noi ne curăţeşte, Curată, de necinstea spurcatelor patimi. Cantarea a 5-a Irmosul: Pentru ce m-ai lepădat... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Edenule, deschide-ţi porţile să intre noul tău locuitor şi vesteşte praznic adunării celor intai născuţi: iată, turtureaua cea cu frumuseţe-mpodobită se inalţă la Cel preaiubit al ei. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. O, ce fapte măreţe iţi impodobesc sufletul tău col preacurat, ci te roagă Sfinte Cuvioase Părinte Iustine, să ne izbăvim de inşelăciunea cea cumplită, lăudand preacinstită mutarea ta. Slavă... Lăudăm cu credinţă pe vindecătorul tuturor celor bolnavi, invierea lumii care zace in moarto.i păcatelor, pe ruşinătorul filosofiilor idolatre, teologul cel mare şi prea vestit. Cuviosul Iustin de ia C e lie 2 9 4 O, prea mare minune! Cum n-a ars, Fecioară, prea curat mi trasul tău Focul cel de taină al Cărbunelui celui dumnezeiesc, ci ne curăţeşte de-ntinăciunea cea din patimi cu atingerea Lui cea preasfantă? Cantarea a 6-a Irmosul: Curăţeşte-mă, Mantuitorule... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Gunoiul păcatelor l-ai indepărtat, Părinte, şi ai dobandit curăţia vieţii alese a Părinţilor / / / de demult,7 cu care te bucuri in cereştile locaşuri. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Icoană virtuţilor, adancul teologiei noastre ortodoxe, Preacuvioase Părinte, insuflate de Dumnezeu, te-ai arătat lumii preaviteaz ostaş al lui Hristos. Slavă... Eden inţelegător sunt scrierile curatei tale-nvăţături, prea intemeiat stalp şi pavăză a Sfintei Ortodoxii, cu care şi astăzi ne fereşti de inşelare. Cuvinte despre veşnicie Şi acum... 2 9 5 Şi acum... Icoana ta o cinstim, chemare a lui Adam numindu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, şi la tine scăpăm acum să ne izbăvim toţi de cumplitul vierme şi de iad. Păzeşte-ne, Preacuvioase Iustine, multmilosarde, de năvala ispitelor şi-a relelor amăgiri, căci la tine toţi căutăm scăpare. Curată, ce prin cuvant pe Cuvantul in chip de taină la plinirea vremilor născut-ai, induplecă-1.( avand acum indrăzneală de maică. Ectenie şi apoi Condacul, glasul al 6-lea, podobie „Ceea ce eşti folositoare... " Teologule cu nume mare şi Dascăle, purtătorulo de Dumnezeu prea alesule, nu-nceta a mijloci pururi pentru fiii tăi, care se află intru nevoi, ajutător făcandu-te celor care cu dragoste cantă cu umilinţă şi laudă cu credinţă cinstită alergarea ta, vestitorule de Dumnezeu. Prochimen, glasul al 4-lea Dreptul ca finicul va inflori şi ca cedrul din Liban se va inmulţ/i. Cuviosul Iustin d e la C e lie _ „ 2 9 6 Stih: Răsădit fiind in casa Domnului, in curţile casei Dumnezeului nostru. Evanghelia de la Matei (cap. IV, 25; cap. V, 1-12) (a Fericirilor) Evanghelia a 2-a de la Liturghia din Duminica a 4-a a Sfantului şi Marelui Post Apoi: Slavă..., glasul al 2-lea Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre. Şi acum..., a Născătoarei: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre. Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule... Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea ... Pe marele Teolog cel iscusit in cuvinte şi de taine văzător, vistierul nesecat al sfintelor virtuţi, pe măritul Sfant Iustin, dascălul cel inţelept, luminarea ortodocşilor, podoaba Serbiei, ruşinarea necredincioşilor, pe crinul cel cu bun miros, care prea frumos s-a impodobit şi-n inţelepciune pe Solomon cel mare 1-a-ntrecut, pe Cuviosul cel cu bun chip intr-un glas cu toţi să-l fericim. Cuvinte despre veşnicie 2 9 7 Cantarea a 7-a Irmosul: De pogorarea lui Dumnezeu... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Albina virtuţilor in Raiul cel preainmiresmat a zburat, şi de-acolo revarsă nectar de sfantă teologiişi de har celor ce scapă la dansul cerand in dar tămăduire de boli şi izbăvire de necaz. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Luand de la Dumnezeu harisma sfintei de Dumnezeu cuvantări, luminare imprăştii şi risipeşti viforul cumplitului eres, mărturisind Adevărul mantuitor, Ortodoxia păzind-o neatinsă in veci. Slavă... Lumină te-ai arătat ce răspandeşti raze de minuni prea bogat şi goneşti norii negri ce ne-mpresoară şi in păcat ne atrag, că ai luat de la Domnul har minunat a lumina toată lumea ca un soare frumos. Şi acum... Unit-a cele de jos cu cele ce in cele de sus sălăşluiesc a ta naştere, Maică de Dumnezeu Cuviosul Iustin de la Celie 2 9 8 Cuvinte despre veşnicie Născătoare, scară şi pod, căci de la moarte la viaţă ne treci pe toţi, care scăpăm la al tău atotputernic omofor. Cantarea a 8-a Irmosul: De şapte ori cuptorul... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Iubind pe Bunul Dumnezeu, Care te-a iubit Cel dintai, toate ale lumii lepădat-ai bucuros şi cetelor ingereşti ravnit-ai a te asemăna, cu care acum te veseleşti, Fericite, Părinte prea sfinţite, Cuvioase Iustine, să cauţi cu dragoste spre cei care te cantă. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Luminător prea luminos şi podoaba Bisericii, lauda şi cinstea ortodocşilor creştini, comoară virtuţilor te-ai arătat, Părinte Iustin, şi vrednic urmaş Ierarhului Nicolae, ce scaunul Ohridei şi al Jicei slăvit-a fost ca alt Gură de A ur al neamului tău, Sfinte. Binecuvantăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfantul Duh, Domnul. Eşti astăzi intru cei de sus impreună cu toţi cei drepţi, cu Gură de Aur şi cu Sfantul Serafim, cu Sava, 2 9 9 cu Simeon şi Prohor, făcătorul de minuni, cu care te rogi pentru intreaga făptură, Părinte Cuvioase, de trei ori fericite, şi Serbia acoperi de toată uneltirea. Şi acum... Ochi vrednici nu am să privesc spre al tău chip cu totul sfant, Maică Preacurată, de păcat fiind orbiţi, ci rogu-te vindecă-i şi din lumina ta dă-le lor, căci tu ai născut Lumina cea din Lumină, Mărie, Doamna noastră, a Domnului Mireasă, să faci cu mine milă in ziua judecăţii. Cantarea a 9-a Irmosul: Spăimantatu-s-a de aceasta... Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Nu se pricepe mintea a lăuda nevoinţele pe care le-ai incercat şi le-ai răbdat pentru slava Sfintei Ortodoxii, că şi surghiun ai suferit, dar tu pe Hristos mai mult L-ai vestit, dispreţul lumii toate l-ai socotit dreptate ca un smerit şi bland cu inima. Stih: Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Turn al Ortodoxiei te-ai arătat, dăramand noul turn Babei la pămant ca un viteaz intru slava Cuviosul I ustin de la Celie__ __________ ___________ 3 0 0 Domnului cerului şi mantuirea tuturor, care ortodox viaţa şi-o petrec in veacul cel din urmă, cand s-a-nmulţit păcatul, dar prisosit-a harul din belşug. Slavă... Iubind pe Dumnezeu cu adevărat in nimic socotit-ai ispitele ce le-ai cercat pentru slava marelui impărat, căci avand gand smerit şi bland de partea de-a stanga te-ai izbăvit şi-n partea cea de-a dreapta a ta ravnă te-a purtat, căreia fă-ne şi pe noi părtaşi. Şi acum... Eden ce inflorit-ai cerescul Pom te vedem, Preacurată Fecioară, prea sfant palat care incăput-ai preaminunat pe impăratul tuturor, pe Care il laudă ingerii şi Serafimii-I strigă cantare intreită: Sfant, Sfant, Sfant, Domnului oştirilor. Cuvine-se cu adevărat... şi Mărimurile Pe prea inţeleptul mare păstor, pe Iustin slăvitul, al eresului mustrător şi-al Ortodoxiei ales dreptar şi carmă, să-l incununăm acum cu flori de laudă. Bucură-te mare talcuitor al Scripturii Sfinte şi al lumii luminător; Bucură-te Sfinte Iustine fericite, vulturul cel cu bun chip al teologilor. Cuvinte despre veşnicie 3 0 1 Erezia papilor ai vădit şi Buna Vestire tuturor bine ai grăit, inţelegători peşti ai pescuit, Iustine, ca un iscusit pescar şi Dascăl minunat. Turn Ortodoxiei te-ai arătat, pe piatra credinţei fiind bine intemeiat, şi acum te bucuri cu Sfinţii impreună, lăudand pe Dumnezeu, Carele te-a sfinţit. Ale noastre cereri să le-mplineşti, căci pe tine, Sfinte, te avem cald ocrotitor; vino de ajută pe cei care te roagă şi sărută cu dor ceresc sfantă icoana ta. Pe prealăudatul sfant teolog, pe marele preot, care lumea ce suferea a tămăduit-o de reaua amăgire, aducand-o la Hristos, ' să-l fericim cu tot/i. Bucură-te mare apărător al Creştinătăţii şi-al păganilor mustrător, Iustine slăvite, de trei ori fericite, nu-nceta a te ruga pentru toţi fiii tăi. Roagă-te, Iustine, neincetat, cu Gură de Aur şi cu Sava cel prea sfinţit, Prohor, Nicolae, cu Simeon slăvitul şi cu Sfantul Serafim, ca să ne mantuim. Toate oştile ingereşti, inaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli, impreună cu toţi Sfinţii şi cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni acum, ca toţi să ne mantuim. Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfantă Treime..., Tatăl nostru..., şi după care: Cuviosul I ustin de ia Celie 3 0 2 Cuvinte despre veşnicie Troparul, glasul al 3-lea, podobie: Pentru mărturisirea... Ca o sabie prea ascuţită ridicatu-te-ai, Sfinte Iustine, impotriva invierii păganismului, şi ai lovit rătăcirea latinilor ca un viteaz voievod al creştinilor, şi cu ingerii te bucuri acum intru cele de Sus, rugand pe Dumnezeu pentru unirea tuturor. Slavă... Şi acum..., a Născătoarei-invierii: Pe tine, ceea ce ai mijlocit mantuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdand patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni. Ectenia şi apolisul. Apoi Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Cand de pe lemn... Tuturor celor ce sunt in nevoi şi care aleargă cu ravnă la caldul tău ajutor nu intoarce faţa ta, deşi nevrednici suntem, căci pe tine te-am dobandit bună apărare, ancoră şi tare zid, cand in primejdii suntem, Sfinte Cuvioase Iustine, cand ne-mpresurăm de eresuri să ne-ajuţi cu al tău har să biruim. Stăpană, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul. 3 0 3 Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne pe noi sub sfant acoperămantul tău. Apoi Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin. C u v io su l I u s t in d e l a C e lie . 3 0 4 Cuvinte despre veşnicie Acatistul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor27 Condacul intai: Urmand calea cea dreaptă, de Dumnezeu purtătorule Părinte, Calea cea plină de slavoslovie ai aflat. Ţie, celui ce in lumina Dragostei celei de viaţă făcătoare te-ai sălăşluit, cantare de laudă iţi aducem: Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Icosul intai: Iubind pe Dumnezeu cel mai inainte de veci, A w ă al nostru Iustine, şi, lepădandu-te de sineti, ai urmat Cuvantului celui / ' de viat/ă făcător. Minunandu-ne de o dragoste ca aceasta, cantare de laudă ti-aducem: / B ucură-te, că precum Sfantul Ioan Damaschin, singurul lucru nou sub soare ne-ai invăţat că este Hristos; 27 Acatistul Cuviosului Iustin de la Celie a fost editat de obştea Mănăstirii Celie. La cererea unor credincioşi, acatistul inclus in această carte a fost adaptat şi modificat pornind de la varianta iniţială, (n. ed.) 305 Bucură-te, că plin de ravnă ai slavoslovit pe Hristos, Dumnezeu-Omul; Bucură-te, fericite, că nesecată dragoste ai avut; Bucură-te, că rugăciunile tale pană la Dumnezeul dragostei cale au aflat; Bucură-te, că Duhul Sfant in inima ta se ruga; Bucură-te, că apa cea vie de la izvorul Vieţii o ai băut; Bucură-te, cel neclintit in credinţă; Bucură-te, osardnic invăţător al dreptăţii dumnezeieşti; Bucură-te, că sfinte cuvinte traducand şi scriind, talantii i-ai inmultit; Bucură-te, că pe Sfinţi prin cantări i-ai slăvit; Bucură-te, că prin rugăciunile tale bolile tămăduieşti; Bucură-te, că ale impărăţiei taine contempli; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 2-lea: Binecuvantată de taina Bunei-Vestiri a fost intreaga ta vieţuire de la naştere şi pană cand la Cel dorit ai ajuns. Iar pe noi, cei ce suntem pămant şi cenuşă, ne invaţă, fii ai lui Dumnezeu prin har să ne facem, ca impreună cu tine să-I cantăm: Aliluia! Icosul al 2-lea: Binevestitor al preamăritelor taine te-ai arătat, Awă al nostru Iustine, pe Maica Vieţii neincetat cinstindu-o, pentru care astfel te lăudăm: C u v io su l I u s t in d e la C elie 3 0 6 Cuvinte despre veşnicie Bucură-te, că pe Fecioara, Maica lui Dumnezeu, in rugăciuni ai slăvit-o; Bucură-te, fericite, că te-ai născut, ai trăit şi ţi-ai dat obştescul sfarşit Buna-Vestire binevestind; Bucură-te, că adanca taină a zămislirii celei fără de sămanţă a Fecioarei o ai cinstit; Bucură-te, că impreună cu ingerii te-ai minunat de a Dumnezeului celui Viu negrăită deşertare; Bucură-te, de Dumnezeu insufleţite; Bucură-te, că bucuria minunatei naşteri a lui Dumnezeu Cuvantul o ai proslăvit; Bucură-te, că impreună cu Maica lui Dumnezeu, la piciorul Crucii ai plans şi la Sfantul Mormant te-ai tanguit; Bucură-te, că de lumina invierii ai fost luminat; Bucură-te, că menirea femeii a urma mironosiţelor, ai propovăduit; Bucură-te, că al Născătoarei de Dumnezeu tăram - Muntele Athosului - in Duhul Sfant ai văzut, incă pe pămant vieţuind; Bucură-te, că Adormirea Preacuratei impreună cu ingerii o ai proslăvit; Bucură-te, că la inălţimea desăvarşirii ai ajuns; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 3-lea: Luptat-a sufletul tău din fragedă tinereţe impotriva necurăţiei, trupul şi sufletul neintinat păzindu-ţi şi cu trezvie la mişcările inimii veghind. Aşa şi pe noi ne invaţă să lucrăm cele spre mantuire, ca impreună cu tine Domnului să-I cantăm: Aliluia! 3 0 7 C u v io su l I u s t in d e l a C e l ie Icosul al 3-lea: De oameni ascunzandu-te şi aspră vieţuire in pustie petrecand, A w ă al nostru Iustine, fără de grai rămanand, şi lacrimi de bucurie vărsand, in Duhul Sfant de multe ori Botezul Domnului ai contemplat, pentru care te slăvim aşa: Bucură-te, că trupul prin post şi rugăciune ţi-ai supus;B ucură-te, că pe calea care duce la mantuire ai mers; Bucură-te, că dorind să agoniseşti virtuţi, numai Domnului te-ai supus; Bucură-te, că voia lui Dumnezeu să implineşti ai insetat; Bucură-te, că prin rugăciune, de dragoste te-ai aprins;B ucură-te, că urmand Soarelui dreptăţii, te-ai desăvarşit; Bucură-te, că stalp de foc in pustie te-ai făcut; Bucură-te, că pe marele Ioan, prietenul Mirelui, l-ai văzut; Bucură-te, vlăstar tare al Ierusalimului celui de Sus; Bucură-te, că celor evlavioşi hrană tare le-ai dat; Bucură-te, că ai zis că in om inima este vultur, iar raţiunea şarpe; Bucură-te, că in inălţimile cereşti ca vulturul ai zburat;B ucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! 3 0 8 Cuvinte despre veşnicie Condacul al 4-lea: in timpul Războiului Mondial, printre bolnavi şi răniţi de marea ta dragoste pentru oameni fost-ai călăuzit, impreună cu ei voind a pătimi. Chipul ingeresc primind, inţeles-ai că nicio jertfă nu este ca rugăciunea pentru cei suferinzi. invaţă-ne şi pe noi ca bine să ne ostenim şi impreună cu tine să ardem in rugăciune pentru lume, Domnului cantand: Aliluia! Icosul al 4-lea: Vas ales al Duhului Sfant fiind, Părinte Iustine, pe doctori tămăduit-ai şi de inţelepciune inima plinitu-le-ai, ca şi ei, precum Sfinţii cei fără de arginţi, pe oameni cu dragoste să-i tămăduiască, pentru care iţi cantăm aşa: Bucură-te, inimă indurerată de suferinţele celorlalţi; Bucură-te, că pe Sfantul Pantelimon in rugăciune l-ai chemat; Bucură-te, fericit ostaş al lui Hristos; Bucură-te, neinfricat luptător al Duhului; Bucură-te, că avand mintea la Hristos, te-ai smerit şi tuturor ai slujit; Bucură-te, că inaintea trupurilor sfartecate nu ai dat inapoi, iar pe cei infricoşaţi inaintea morţii ai ajutat; Bucură-te, că nu numai trupurile, ci şi sufletele - de necredinţă, de indoială şi de erezie - ai tămăduit; Bucură-te, căci, pentru cei ce pătimeau, sufletul punandu-ţi, cu lacrimi te-ai rugat; Bucură-te, că patimile biruit-ai, inimile inflăcărat-ai şi sufletele ai inseninat; 3 0 9 Bucură-te. că de incercările ' vieţ/ii acesteia cu rugăciune te-ai apropiat; Bucură-te, că neincetat lucrand, roadele virtut/ilor ai secerat; Bucură-te, că prestolul Domnului cu slavoslovii ai impodobit; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 5-lea: Mult te-ai nevoit şi ai postit, in rugăciune ca un stalp de foc arzand; mult ai invăţat şi ai scris, duhul ortodocşilor inălţand. Ajută-ne şi pe noi, cei neputincioşi, tari impotriva răului să stăm şi biruitori să ieşim, Domnului cu fiece suflare să-I cantăm: Aliluia! Icosul al 5-lea: De la Petru Apostolul puterea mărturisirii şi a pocăinţei ţi-ai insuşit, Părinte de Dumnezeu inţelepţite, iar de la Fericitul Pavel, dragostea cea nebiruită, prin care Viaţa cea veşnică dobandind, noi te slăvim aşa: Bucură-te, că pe primii verhovnici, Apostolii Petru şi Pavel, in rugăciune i-ai slăvit; Bucură-te, că nevoinţei lor ai urmat; Bucură-te, că toate poruncile evanghelice ai implinit; Bucură-te, că pe farisei şi pe vameşi, tunand proroceşte, in vileag i-ai dat; Bucură-te, că mantuirea omului mai presus decat legea o ai pus; Cuviosul Iustin d e l a C e l i e __ 3 1 0 Bucură-te, că ai propovăduit credinţa care ne mută de la moarte la viat/ă; Bucură-te, că păcatul ai urat şi pe păcătoşi din adancul pierzării i-ai ridicat; Bucură-te, că pe Dumnezeu-Dragoste cu dragoste inflăcărată L-ai slăvit; Bucură-te, că ochii şi urechile inimii a le deschide ne-ai invătat; / ' Bucură-te, că toate simţirile să le umplem de cereşti doruri ne-ai povăţuit; Bucură-te, că la inălţimea de neatins a Duhului ai năzuit; Bucură-te, că nouă, celor ce ţi-am urmat, făclie in intuneric ne-ai fost; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 6-lea: inzestrat cu osebite daruri, in lume la inalte şcoli ai fost trimis. Iar cand Europei adevăratul chip al necredinţei ai descoperit, cerutu-ţi-au de ortodoxie şi de Adevăr să te lepezi, dar iubirea de slavă nu te-a amăgit. Invaţă-ne şi pe noi slava cea deşartă să lepădăm, ca impreună cu tine Domnului să-I cantăm: Aliluia! Icosul al 6-lea: Talcuind teologia Sfantului Ioan de Dumnezeu Cuvantătorul, şi tu, Părintele nostru, după a sa invăţătură ai vieţuit. Căci calea cea dreaptă alegand, dragostea Domnului Hristos Celui inviat ai dobandit, pentru care te lăudăm aşa:

---

— —__ ___ __ ____Cuvinte despre veşnicie

311 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie Bucură-te, că amăgirilor acestei lumi nu te-ai supus;B ucură-te, că cinstea tronului vlădicesc nu ai primit;B ucură-te, că Domnului cu smerenie ai voit să-I slujeşti; Bucură-te, că numai cu Hristos şi intru Hristos ai trăit; Bucură-te, al Vieţii celei veşnice minunat invăţ/ ător;' Bucură-te, de Dumnezeu cugetătorule; Bucură-te, Părinte inainte văzător; Bucură-te, prin Duhul Sfant cunoscător al Adevărului; Bucură-te, că măreţe taine cu dragoste ai contemplat; Bucură-te, slava filosofilor şi a oamenilor de ştiinţă;B ucură-te, că Europa cu adevărat judecăţii o ai supus;Bucură-te, că dragostea ei iarăşi către Mantuitorul ai voit să o călăuzeşti; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 7-lea: Cuvantand deschis impotriva ateismului vremii, de puternicii acestei lumi ai fost prigonit. Pribeag fiind, Cuvioase Părinte, pană cand de Dumnezeu Născătoarea, sub aripa Arhanghelului Mihail, in 312 Sfanta Mănăstire Celie te-a chemat. Roagă-te şi pentru noi, dezbinaţii, in adevăr şi iubire de fraţi să vieţuim, ca impreună cu tine pe Domnul să-L lăudăm: Aliluia! Icosul al 7-lea: inaintea Sfinţilor Arhangheli in rugăciune ca un stalp de foc arzand, de multe ori ajutor de la ei ai primit, Cuvioase Părinte Iustine, către Dumnezeu binefăcători şi mijlocitori avandu-i, pentru care iţi cantăm aşa: Bucură-te, că pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Arhistrategii Puterilor Cereşti, i-ai slăvit; Bucură-te, că in modestul lor lăcaş de la Celie te-ai sălăşluit; Bucură-te, că aici viaţă bineplăcută lui Dumnezeu ai petrecut; Bucură-te, că la Celie, in surghiun, ca intr-un palat impărătesc ai vieţuit; Bucură-te, că pentru Hristos pribeag şi prigonit ai fost; Bucură-te, că in casa inimii tale pe cei rătăciţi i-ai primit;B ucură-te, de Dumnezeu iubitorule ostaş; Bucură-te, că impotriva necredinţei lupta cea bună ai purtat; Bucură-te, că după tine au venit oamenii cu inima ca de prunc; Bucură-te, că invăţăturii tale celei pline de inţelepciune dumnezeiască au urmat; Bucură-te, că a discerne ceea ce este bine pentru poporul dreptslăvitor, ai fost binecuvantat; ===^ ===^ ===== Cuvinte despre veşnicie 3 1 3 Bucură-te, că i-ai arătat calea către Cel Preainalt; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 8-lea: in Valievo, in liniştea de la poalele munţilor, deşi fiind fără incetare atacat de paraşi, spioni şi ucigaşi, pe toate le-ai indurat, in smerenie şi rugăciune necurmată nevoindu-te, duhul tău intăritu-s-a pentru măreţul zbor. Roagă-te ca şi noi de iubirea de slavă şi trufie să ne tămăduim, ca impreună cu tine Domnului să cantăm: Aliluia! Icosul al 8-lea: Precum Sfantul Ioan Gură de Aur, in temniţă şi surghiun, cu totul voii Domnului s-a incredinţat, aşa şi tu, Părinte, in incercările tale Celui Iubit ai urmat. Iar Domnul ţi-a descoperit cum viază El intru Sfinţii Săi. Şi noi de la tine invăţand ca in fiece făptură să-L slăvim pe Ziditor, te lăudăm aşa: Bucură-te, că in rugăciune pe Sfantul Ioan Gură de Aur l-ai slăvit; Bucură-te, că el in vedenie ţi s-a arătat; Bucură-te, căci cu nespuse daruri te-a binecuvantat; Bucură-te, că de la el inţelegerea dogmelor ai primit;Bucură-te, că de fiece făptură cu frică şi cutremur, „cu paşi de porumbel" te-ai apropiat; Bucură-te, că pentru vrăjmaşii tăi in rugăciune mulţime de lacrimi ai vărsat; C u v io su l I u s t in d e l a C elie 314 Cuvinte despre veşnicie Bucură-te, că pe prigonitori şi chinuitori i-ai inţelepţit; Bucură-te, că, precum ai prorocit, nu a mai rămas piatră pe piatră din temniţa in care te-au inchis; Bucură-te, că aflandu-ţi singurătatea, te-ai rugat neincetat; Bucură-te, că Dumnezeu darul lacrimilor ti-a dăruit;B ucură-te, că in cuvioşie petrecand, inima ţi-ai curătit; / ' B ucură-te, că in ea Dumnezeul cel Viu S-a sălăşluit; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 9-lea: Spre a-ţi intregi lucrarea de nevoinţă, Cuvioase Părinte, Atotţiitorul fii duhovniceşti ţi-a dăruit. Pe rănile lor plasturele rugăciunii punand şi patimile cu iarba amară a cuvantului tămăduind, către Cereasca impărăţie i-ai călăuzit. Şi pe noi ne primeşte, te rugăm, sub a ta ocrotire, ca impreună să cantăm Domnului: Aliluia! Icosul al 9-lea: Neosebind pe cei mici de cei mari, A w ă al nostru Iustine, generaţii de noi eroi, de oameni puternici, de mame cinstite şi de monahii jertfelnice ai crescut, cu Hristos mintea şi inima hrănindu-le, spor vieţii lor dăruind, pentru care astfel te slăvim: Bucură-te, că in loc de fii după trup, fii după Duh pentru Noul Ierusalim ai crescut; 3 1 5 Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos inimile le-ai deschis; Bucură-te, că pentru ei ziua şi noaptea te-ai rugat; Bucură-te, că fiece mişcare a inimii lor ai cunoscut; Bucură-te, că dragostea cea sfantă şi mantuitoare, darul Sfantului Duh, prin lucrare sporeşte - aşa i-ai invătat; Bucură-te, că impreună cu ei din sărăcăcioasă masă şi din inaltele zboruri ale inimii tale te-ai impărtăşit; Bucură-te, că credinţa credincioşilor o ai intărit; Bucură-te, că la cunoaşterea de Dumnezeu inţelepciunea inţelepţilor o ai adus; Bucură-te, că in intampinarea fiilor tăi duhovniceşti precum o flacără vie prin iarbă ai alergat; Bucură-te, că pentru a lor sporire şi dragoste cantări de laudă Domnului ai inălţat; Bucură-te, că fiece făptură a lui Dumnezeu in Hristos ai iubit; Bucură-te, că din marea ta milostivire, şiroaie de lacrimi in marea milosardiei dumnezeieşti ai vărsat; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 10-lea: in ţarina acestei vieţi lucrand, Părinte, şi cu mare dor după Dumnezeu tanjind, inaintea dragostei tale taina fiinţării tuturor făpturilor ţi s-a descoperit C u v io su l I u s t in d e i a C f.i .it. 3 1 6 invaţă-ne şi pe noi adevărata pocăinţă, ca intr-un cuget Domnului să cantăm: Aliluia! Icosul al 10-lea: Iubit-ai pe Sfantul Sava, cel mai frumos fiu al neamului sarbesc, A w ă al nostru Iustine; cugetele tale aceeaşi cale urmat-au, şi sufletul din izvoarele aceloraşi invăţături ţi-ai adăpat, inima ta lărgindu-se, ca Cerul şi pămantul să cuprindă, pentru care te lăudăm aşa: Bucură-te, că pe Sfantul Sava, luminătorul şi invăţătorul neamului sarbesc, in rugăciune l-ai slăvit; Bucură-te, că inaintea creaturilor neinsemnate ai stat uimit; Bucură-te, că in ele inţelepciunea dumnezeiască se oglindeşte; Bucură-te, că ai cunoscut că şi cea mai mică floare, pentru a inflori, are nevoie de intreaga putere a pămantului şi a soarelui şi de dragostea dumnezeiască; Bucură-te, că menirea omului este să aibă pe Dumnezeu drept impărat al intregii sale lucrări ne-ai invătat; Bucură-te, că ai cunoscut in Duhul Sfant că omul de mai inainte de veci menit este să fie tron al Dumnezeirii treimice; Bucură-te, că prin slujirea neincetată, de nespusa tărie a tainelor Duhului Sfant te-ai imbătat; Bucură-te, că precum viţa cu butucul ei, prin Sfanta Euharistie cu Hristos te-ai unit; _________ Cuvinte despre veşnicie _____________________________________________________ 317 â Bucură-te, că darul inainte-vederii, al tămăduirii şi al povăţuirii ai primit; Bucură-te, că in rugăciuni veşnice către Domnul cel Iubit toate gandurile tale să se prefacă ai dorit; Bucură-te, că pentru tine filosofia a fost revărsare cerească a harului lui Hristos; Bucură-te, că impreună cu Puterile cereşti şi cu toţi Sfinţii, pe Hristos, Dumnezeu-Omul, L-ai slavoslovit; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 11-lea: Atunci cand slujeai, Sfinte Părinte, harul Duhului Sfant asupra ta se revărsa, biserica de ingeri şi de Sfinţi se umplea, iar poporul ştia că aproape este Cerul. Roagă-te şi acum pentru noi, cei slabi in credinţă, ca să inviem şi, impreună cu tine, Domnului Celui Iubitor de oameni să-I cantăm: Aliluia! Icosul al 11-lea: Spre tronul Prea Sfintei Treimi pururea privind, pe Născătoarea de Dumnezeu impreună cu toţi Sfinţii inainte avandu-o, ne-ai invătat, A w ă al nostru / ' r ^ Iustine, ca mai presus de cele pămanteşti, impărăţia Cerurilor să o căutăm, pentru aceea astfel te slăvim: Bucură-te, că inaintea neamului dreptslăvitor, pe toţi Sfinţii, care Domnului au bineplăcut, asemenea unui stalp de foc i-ai văzut; Bucură-te, că pe Sfinţii Părinţi şi călăuzitori ai Bisericii dreptslăvitoare i-ai preamărit; Cuviosul I ustin de i.a Ceije 3 1 8 __________________________________________________________________________________ Cuvinte despre veşnicie Bucură-te, că Sfinţilor noştri Părinţi, de Dumnezeu purtători urmand, amăgitoarea lume ai lăsat; Bucură-te, că pe slăviţii Sfinţi ierarhi in ajutor i-ai chemat; Bucură-te, că pe Noul Sfant Nicolae de la Jicea, primul l-ai slăvit; Bucură-te, că nouă, celor mult pătimitori, Sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu te-ai rugat a ne fi mijlocitori; Bucură-te, căci cu bărbăţie, ca ' / ' Sfinţ/ ii Mucenici,' gata ai fost pentru Hristos să pătimeşti; Bucură-te, că inaintea Tronului Slavei, cetele Sfin/ţ ilor celor nou incununaţ/ i ai văzut;' Bucură-te, că taina Sfintei Treimi impreună cu toţi Sfinţii o ai contemplat; Bucură-te, că incă din timpul vieţii tale pămanteşti, poporul binecinstitor drept Sfant te-a recunoscut; Bucură-te, nădejdea necăjiţilor şi a impovăraţilor; Bucură-te, că de dumnezeiasca dragoste ai fost luminat; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 12-lea: Sfarşitul vieţuirii tale pămanteşti sub semnul bucuriei Bunei-vestiri ţi-ai aşteptat, dand atunci poporului ultima binecuvantare. Iar Dumnezeu bine a voit ca neintinatul tău trup să rămană nestricăcios şi plăcut mirositor. Invaţă-ne şi pe noi, Părinte, sfarşitul 3 1 9 vieţuirii noastre celei pămanteşti, cu credinţă tare, cu dragoste puternică să aşteptăm, şi intampinandu-ne, pe Domnul impreună cu tine să-L slăvim: Aliluia! Icosul al 12-lea: invăţătorilor Ortodoxiei ai vorbit despre inălţimea dogmelor Bisericii: in Dumnezeirea intreită şi fără de sfarşit este viaţa fiecărei inimi omeneşti, a fiecărei făpturi. Iar pe noi ne-ai invăţat că aici, pe pămant, asemeni lui Hristos vieţuind, Viaţa cea veşnică o moştenim, pentru aceasta te slăvim aşa: Bucură-te, că inaintea intregii creaţii inima ţi s-a inflăcărat; Bucură-te, că taina vieţii fiecărei făpturi in esenţa sa treimică ţi s-a descoperit; Bucură-te, că pururea in rugăciune Sfanta Treime O ai slăvit; Bucură-te, că in Dumnezeiasca Liturghie O ai proslăvit; Bucură-te, că ne-ai invăţat că focul ceresc - harul Duhului Mangaietor - in inimile noastre incă din acest veac se sălăşluieşte; Bucură-te, că ai talcuit că acest foc al Sfantului Duh iese dintr-un trup plin de inflăcărare şi toate mădularele le reuneşte, şi cu puterea invierii pe om il inviază; Bucură-te, că ai spus că atunci fiecare persoană va fi deplină in propria sa fire şi fiinţă, şi indumnezeită prin Sfantul Duh; Bucură-te, că atunci trupurile transfigurate vor rămane pline de Duh Sfant, ţi s-a descoperit; Cuviosul Iustin de la Ceue 3 2 0 Cuvinte despre veşnicie Bucură-te, că in slava lui Hristos, ele vor străluci de o lumină nesfarşită; Bucură-te, că dragostea este prima contemplare a Sfintei Treimi, ne-ai invăţat; Bucură-te, că gandurile şi lucrările tale in această lume oglindirea vieţuirii tale intru Duhul Sfant au fost; Bucură-te, că pentru dragostea ta, Domnul in adancul tainelor ţi-a dăruit să pătrunzi; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, propovăduitorule al Sfintei Treimi! Condacul al 13-lea: O, plăcutule al lui Dumnezeu, Cuvioase Părinte Iustin, drept moştenire neamului şi fiilor tăi duhovniceşti ai lăsat ca la Vieţile Sfinţilor să se adauge noi Sfinţi. Ne inchinăm lui Hristos şi te slăvim pe tine, Părinte, şi cu lacrimi şi cu sange, viaţa iţi urmăm şi lucrarea-ţi continuăm. Atunci cand ne poticnim şi cădem, ajută-ne şi ne ridică, A w ă al nostru Iustine; inconjoară-ne pe noi cu rugăciunile tale, incălzeşte-ne, mangaie-ne, binecuvantează ostenelile noastre şi această smerită slăvire, ca impreună cu tine şi cu aceia pe care i-ai iubit, intr-un singur cuget, intr-o singură inimă şi intr-o suflare Domnului Hristos să-I cantăm: Aliluia! 321 O, A w ă Iustin, ajută-ne! Lumina curată a soarelui, tot ce ne-nconjoară vorbesc despre păcatele noastre, intrucat noi nu le vedem. Ne rugăm ţie in pustietatea vieţii acesteia, unde abia se recunoaşte frate pe frate. Cu milostivire primeşte mărturisirea pentru păcatele care ne pustiesc, căci pururea din nou le săvarşim. Din cauza mandriei, a lăcomiei, a desfranării, a invidiei, a iubirii de slavă, a maniei şi a lenevirii nu simţim bucurie mai mare şi frumuseţea, darul Duhului Sfant Mangaietorul nu vedem. Şi se sting sufletele noastre, căci dragostea lui Hristos am lăsat. inconjoară-ne pe noi cu rugăciunile tale, preschimbă mahnirea noastră in fericita intristare de pocăinţă aducătoare; invaţă-ne să biruim răul care ne impovărează. Roagă-te stăruitor ca să primim iertare de la Singurul Iubitor de oameni şi intărire ca să petrecem zilele vremelniciei noastre după cum ii este bineplăcut lui Dumnezeu. O, bineplăcutule al lui Dumnezeu, care in această lume afară de Hristos pe nimeni nu ai dorit, Cuvioase Părinte Iustine, roagă-te pentru noi inaintea feţei Ziditorului, ca dragostea dumnezeiască să se sălăşluiască in inimile noastre ca un şuvoi de lumină primăvăratică, şi in noi pururea să rămană, ca vieţile noastre să se sfarşească in slavoslovia Sfintei Treimi. Amin. Cuviosul Iustin de la Cf.lif. Rugăciune către Awa Iustin 3 2 2 __________________________________________________________________________________ Cuvinte despre veşnicie Slujba Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor (prăznuit la 1 iunie) Alcătuită de Ieromonahul Atanasie, Simonopetritul, Imnograful Sfintei şi Marii Biserici a lui Hristos, la cererea IPS Atanasie, fost Mitropolit al Herţegovinei - Sfantul Munte Athos, 2009 Cuvioase Părinte Iustine, de Dumnezeu purtătorule, care pe Hristos L-ai avut in inima ta, de la Teologul Ioan ai cules tot ceea ce este tainic, de la Pavel dragostea inflăcăratii faţă de Hristos, de la Vasile strălucirea cuvintelor şi faptelor, de la Grigorie bucuria şi poezia teologiei de la cel cu Gură de Aur neadormita grijă pentru Biserică, de la Maxim filosoful, mărturisirea, de la Damaschin, dogmatica cu comentarii logic argumentate, de la Sfantul Sava dragostea pentru popor a păstorului, de la Palama, profunzimea rugăciunii din isihia taborică, de la Serafim, permanenta căutare a Mangaietorului, arătandu-te in vremurile cele de pe urmă stalp şi temelie a Ortodoxiei; şi, după trup, poporului tău celui evlavios, iar după duh, 3 2 3 iubiţilor tăi copii - părinte duhovnic de neinlocuit şi iubitor de fii, şi pe care cu cuvantul i-ai intărit, iar astăzi din ceruri tainic ii intăreşti. Te rugăm, ca impreună cu cel intr-un duh cu tine, cu Ierarhul Nicolae, să te rogi pentru noi toţi lui Hristos, Dumnezeu-Omul, ca să devenim asemenea ţie, noi, cei ce cu dragoste cinstim sfantă pomenirea ta. in ziua de 1 iunie prăznuim pomenirea Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru Iustin de la Celie Cuviosul Iustin de ia Cf.i.ie La Vecernie Se pun 6 stihiri ale Cuviosului, glasul intai, podobie: Prealăudaţilor mucenici... Hristos, capul Bisericii, din iubire de oameni a luat trup omenesc şi a indreptat neamul lui Adam, trimiţand pe Sfantul Duh, prin Care se dă sfinţenia celor ce se curăţesc de vechimea păcatului, intre care se numără Cuviosul Iustin de la Celie. Din pruncie te-ai arătat ales lui Hristos, Iustine Cuvioase, a Cărui cinstită Evanghelie ai trăit-o in chip limpede şi, drept invăţand, cuvantător de Dumnezeu te-ai făcut, asemenea in cinste cu dascălii cei de demult, iar pătimirea ca pe o Cruce purtand-o cu tărie, ai unit-o cu nevoinţă ta. 3 2 4 Cuvinte despre veşnicie Avand ca inceput şi temelie pe Dumnezeu-Omul, Cuvioase, deşarta inţelepciune ai urat-o; de aceea te-ai făcut cunoscător şi talcuitor ales al dogmelor indumnezeirii, de care te-ai şi invrednicit, prin bunăvoinţă dandu-ţi sangele tău, şi acum te rogi pentru cei ce te cinstesc pe tine. Alte stihiri, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea punandu-şi... Veniţi astăzi, adunările Ortodocşilor, să cinstim pe Cuviosul Iustin, care s-a făcut cunoscător de taină al indumnezeirii, adunand impreună, in chipul cel mai bun, ştiinţa omenească şi cunoaşterea cea prin cercare a Bisericii, care se dăruieşte tuturor celor care strălucesc prin nevoinţă; că acesta a ajuns slăvit asemenea Părinţilor celor de demult. Pentru aceasta, poporul sarb se veseleşte intru Dumnezeu, odrăslind un astfel de bărbat de Dumnezeu inţelepţit, cu Sfantul Sava deopotrivă vorbitor. Toate le-ai pus să fie slujitoare cunoaşterii lui Hristos, Părinte Iustine preainţelepte, prin nevoinţă şi prin necazuri. Dulcea purtare a Crucii prin cercare cunoscand, din putere in putere inţelepţeşte ai mers, tainic strigand către Domnul, Care a umplut de Duhul Sfant intreaga ta fiinţă, arătandu-te in vremurile cele de pe urmă teolog de taină, părtaş al mărturisirii şi mangaiere poporului. 3 2 5 Cu toti Sfinţii, ale căror vieţi le-/ / ' / ai scris,' stai acum Iustine, inaintea iubitului tău Hristos, către Care ai tanjit, primind şi cununa dreptăţii, ca Pavel şi cel cu Gură de Aur. Pentru aceea, ridică mainile tale pentru poporul şi fiii tăi, care cu credinţă aleargă la cinstitul tău mormant, căruia şi noi inchinandu-ne, slăvim pe Iisus Dumnezeu-Omul. Slavă..., a Cuviosului, glasul al 6-lea: Grăitorul dogmelor ortodoxe, lucrătorule al purtării creştineşti după chipul Dumnezeu-Omului, cunoscător adanc al căii urmate de Sfantul Sava şi iscusit nevoitor al Sfinţeniei Bisericii te-ai arătat, Cuvioase Părinte Iustine. De aceea fiind părinte dătător de desfătare şi iubitor de fii, nu-ţi uita poporul iubit şi chinuit, ci, din Sfanta Mănăstire Celie, binecuvantările tale pline de rugăciune, imbelşugat trimite-i, rugandu-te neincetat Stăpanului, Care S-a făcut om din iubire de oameni, ca toţi să ne invrednicim doritei indumnezeiri. Şi acum..., a praznicului, sau Dogmatica glasului al 6-lea (Cine nu te va ferici...) Vohodul. Lumină lină. Prochimenul zilei Cuviosul Iustin de ia Cei.if 3 2 6 Cuvinte despre veşnicie Paremiile Din inţelepciunea lui Solomon (3,1-9): Sufletele drepţilor sunt in mana lui Dumnezeu... Din inţelepciunea lui Solomon (5,15-23; 6,1-3): Drepţii in veac vor fi vii şi de la Domnul plata lor... Din inţelepciunea lui Solomon (4, 7-15): Dreptul de va ajunge să se sfarşească, intru odihnă va fi... La Litie: Se cantă stihirile Cuviosului, glasul intai, alcătuire a obştii Mănăstirii Celie: Cuvioase Părinte Iustine cel Nou, astăzi stand in Ierusalimul cel de Sus, roagă-te lui Hristos pentru ucenicii tăi duhovniceşti şi pentru poporul tău cel pătimitor, care astăzi mai mult ca oricand are nevoie de ajutorul tău, cel intru Duhul Sfant. Rugătorule pentru toţi intristaţi şi nedreptăţiţi, asemenea celui cu Gură de Aur, impreună cu el, şi cu toţi Părinţii, cere de la Hristos, Iubitorul de oameni, mare milă şi mantuirea sufletelor noastre. Glasul al 2-lea: Astăzi se bucură lavra de la Celie, căci in ea s-a nevoit Iustin, Noul filosof, şi după cuget mucenic al lui Hristos; cu inima impreună cu cei ce pătimesc a pătimit, şi cu lacrimi Dumnezeiasca Liturghie a slujit, săvarşind Taina pentru mantuirea intregii lumi. 3 2 7 Pentru aceea te rugăm, Părintele nostru preasfant, ca, prin rugăciunile tale, inimile tuturor să le aduci la pocăinţă şi la slăvirea Sfintei Treimi, pentru ca Domnul să mantuiască intreaga lume şi neamul nostru ortodox. Glasul al 3-lea: Veniţi toţi credincioşii ortodocşi ca astăzi să ne adunăm şi, in mijlocul Bisericii lui Hristos, Dumnezeu-Omul, cu evlavie să prăznuim pomenirea tuturor Sfinţilor, zicand: Bucuraţi-vă, prealăudaţilor Apostoli ai lui Hristos, impreună cu Prorocii şi Mucenicii, cu Ierarhii şi noii Mucenici, cu Arhipăstorii şi invăţătorii vieţii celei veşnice. Bucură-te şi tu, Iustine Mucenice şi Filosofule, impreună cu Iustin cel Nou, care cu hotărare pentru Hristos s-a nevoit. Rugaţi-vă, toţi Sfinţii, pentru turma lui Hristos din toată lumea, căci una este Biserica in Cer şi pe pămant şi una credinţa şi una slava Preasfintei Treimi. Slavă..., a Cuviosului, glasul al 5-lea, alcătuire a Episcopul Atanasie: Slavă lui Hristos, Dumnezeu-Cuvantul, Care pe tine, Iustine, te-a făcut asemenea Cuvantului lui Dumnezeu, şi te-a arătat binevestitor prin cuvant al Evangheliei Vieţii celei veşnice, intru taina Bisericii Dumnezeului-Om, prin dumnezeiasca randuială cea săvarşită de Sfanta Treime, inaintea Căreia stand, roagă-te, Părinte, pentru mantuirea a toată lumea, care e tinută de Iubitorul de oameni, Dumnezeu. C u v io s u l Iustin de ia Celie 3 2 8 Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas: Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii după datorie pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre. La stihoavnă Stihirile Cuviosului, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te, cămara... Bucură-te, vlăstarul dumnezeiesc al Vraniei, slava Mănăstirii Celie şi lauda Serbiei, cel nou intre teologi, cunoscător iscusit al dogmelor tainice, impreună-vorbitor cu Sfinţii, ale căror Vieţi le-ai scris; neobosit lucrător al rugăciunii minţii, dar preaales credincioşilor ortodocşi. Pentru aceea, iţi cerem, cu totul fericite, să te rogi lui Hristos, a Cărui frumuseţe o ai iubit şi intru care te-ai luminat, ca, celor ce te cinstesc pe tine, Iustine, să le dăruiască mare milă. Stih: Gura mea va grăi inţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. Bucură-te, Iustine, trambiţa cea cu bun glas a lui Pavel, Apostolul lui Hristos, că toate cate a scris acela Bisericilor pe scurt, tu, ca un inţelept, ai arătat mai amănunţit, şi astfel pe Dumnezeu-Omul Iisus L-ai cunoscut Iubitor de oameni, cunoscand şi impărtăşind tainele teologiei, şi celor insetaţi pe Domnul L-ai apropiat. Om ceresc şi inger pămantesc, Cuvinte despre veşnicie 3 2 9 devenind ultimul varf al Sfinţilor sarbi, nu inceta să te rogi lui Hristos impreună cu danşii pentru fiii tăi. Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii intru slavă şi se vor bucura in aşternuturile lor. Bucură-te al părintelui celui cu Gura de Aur, iubitor şi ucenic rezemător pe piept, de Dumnezeu inţelepţite Iustine, de la el ai cunoscut tainele dumnezeieşti, şi, in răpirea dragostei inflăcărate, ai devenit parau in care curg dumnezeieştile cuvinte ale lui Hristos, pe noi, pe toţi intărindu-ne cand citim aceste cuvinte şi dragostea duhovnicească in noi aprinzi. De aceea, Părinte, de Sfanta Treime luminat, intinde mainile tale, trimite harul Duhului Sfant celor ce te cinstesc pe tine, Iustine slăvite, propovăduitor de Dumnezeu cuvantător al Sfintei Treimi. Slavă..., a Cuviosului, glasul al 8-lea, alcătuire a Episcopului Atanasie: Doamne, Mantuitorul nostru, Iisuse Dumnezeu-Omule, mare este slava Ta, căci cunoscut Te-ai făcut şi intru aceşti doi slăviţi slujitori ai Tăi, care poartă numele de Iustin: cel dintai a stins toată inţelepciunea lumească şi, prin sangele muceniciei Te-a dobandit pe Tine, inţelepciunea lui Dumnezeu. Iar celălalt a intrecut toată filosofia şi stihiile lumii acesteia, şi cu nevoinţe pline de har a dobandit filosofia după Hristos. Iubitorule de oameni, Dumnezeule-Omule, slavă Tie. C u v io su l I u s t in d e l a C e lie 3 3 0 Cuvinte despre veşnicie Şi acum..., a praznicului sau a Născătoarei-invierii, acelaşi glas (Fecioară nenuntită...) Acum slobozeşte... Troparul Cuviosului, glasul al 8-lea: Dulceaţa nectarului / Ortodoxiei,' Părinte Cuvioase, revărsand-o in inimile credincioşilor ca pe o comoară, prin viaţa şi prin invăţăturile tale te-ai arătat carte vie a Duhului, Iustine de Dumnezeu inţelepţite; roagă pururea pe Dumnezeu-Cuvantul să inalţe la asemănarea cu Dansul pe cei ce te laudă pe tine. Slavă..., Şi acum..., al praznicului sau al Născătoarei-invierii, acelaşi glas (Cel ce pentru noi te-ai născut din Fecioară...) La Utrenie După prima catismă, sedelnele Cuviosului, glasul intai: podobie: Mormantul Tău, Mantuitorule... Pe toate le-ai dat lui Hristos, iar pe Hristos nu L-ai dat pentru nimic, lăsand aceasta ca pe o moştenire şi ca pe o comoară fiilor tăi, fericite Iustine; pentru aceea te-ai făcut locuitor al Raiului; de acolo roagă-te pentru noi Stăpanului Celui iubitor de oameni, impreună cu Maica lui Dumnezeu. 331 Slavă..., Şi acum..., a praznicului, sau a Născătoarei, asemenea: Trupeşte ai purtat in pantece pe Cuvantul cel mai presus de dumnezeire, care a indumnezeit, Curată, firea oamenilor şi dăruieşte mantuire veşnică tuturor celor ce te slăvesc pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu; deci, Stăpană, nu inceta rugandu-te pentru cei ce te cinstesc. După a doua catismă, sedelnele Cuviosului, glasul al 3-lea: podobie: De frumuseţea fecioriei tale... Cu dragoste dumnezeiască ai răbdat Crucea muceniciei tale intru cunoştinţă şi, prin aceasta, s-a arătat limpede credinţa ta, Iustine. Pentru aceasta ca răsplată de la Domnul ai primit revărsări de har, de Dumnezeu cuvantătorule inţelepte, cu care adăpi Biserica, arătand tuturor pe Dumnezeu-Omul. Slavă..., Şi acum..., a praznicului, sau a Născătoarei, asemenea: Dumnezeu şi Domnul, Cel mai presus de fiinţă, din bunătate S-a intrupat dintru tine, luand firea noastră şi rămanand ceea ce era; pentru aceasta, cinstindu-L pe Acesta ca Dumnezeu-Om, te vestim pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă, slăvind minunea cea preamare a purtării tale in pantece fără de sămanţă. C u v io su l I u s t in d e la C e lie 3 3 2 După Polieleu, Sedealna Cuviosului, glasul al 4-lea; podobie: Spăimantatu-s-a iosif... Ca o căprioară rănită de săgeata dragostei pentru Iisus, Dumnezeu-Omul, pe toate le-ai judecat in lumina Lui, cu inţelepciune; pentru aceasta ai atras mania vrăjmaşului şi, mucenic in cuget făcandu-te, mult ai indrăgit Pătimirea lui Hristos, o, Iustine, prieten al Sfinţilor şi următor al vieţuirii lor. Deci, pe cei ce cinstesc sfantă pomenirea ta arată-i pururea nedespărţiţi de Domnul. Slavă..., Şi acum..., a praznicului, sau a Născătoarei, asemenea: Aducand celor de pe pămant cu trup pe Dumnezeu Cel netrupesc, Curată, spre mantuirea lui Adam, cel zdrobit prin inşelăciunea ucigătorului de oameni, te-ai arătat cu adevărat tron in chip de foc, purtand cu mainile pe Cel ce poartă toate, iar pantecele tău cel fără prihană s-a cunoscut mai cuprinzător decat cerurile. Ci o, Fecioară, invredniceşte-ne pe noi cereştii slave. Antifon, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele... Prochimen glasul al 4-lea: Cinstită este inaintea Domnului moartea Cuvioşilor Lui. Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate cate ne-a dat nouă? = ^ = = J Cuvinte despre veşnicie 3 3 3 Evanghelia de la Utrenia Sfantului Sava cel Sfinţit (5 decembrie) Psalmul 50 Slavă...: Pentru rugăciunile Cuviosului Tău... Şi acum...: Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu... Apoi stihira pe glasul al 6-lea: Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule... Din cer ai coborat intrupandu-Te, Dumnezeule-Omule, ca să-l indumnezeieşti pe omul căzut. Pentru aceasta şi fericitul Iustin, vieţuind după voia Ta, evangheliceşte, de pe pămant s-a inălţat, ajungand la Ceruri, ca să se desfăteze de cununa nevoinţelor sale celor pentru Tine; iar noi, prăznuind pe Născătoarea de Dumnezeu cea plină de har, cu stăruinţă strigăm Ţie din inimă: Sălăşluieşte-Te şi intru noi, Stăpane, precum in Cuviosul Iustin, ca, duhovniceşte zămislindu-Te intru noi, Ţi-ai făcut sălaş, să Te zămisleşti şi in inimile noastre, şi născători de Dumnezeu după har să ne facem. C u v io su l I u s t in d e l a C e lie 3 3 4 Cuvinte despre veşnicie Canonul: Canonul Cuviosului Cantarea intai: glasul al 4-lea, Irmosul: Deschide-voi gura mea... Astăzi noi, ortodocşii, cu bucurie cinstim intru cantări sfinţită pomenirea Părintelui nostru Iustin, care in vremurile cele de pe urmă s-a făcut trambiţă a lui Hristos cu bună glăsuire şi lauda ortodocşilor. O, Iustine, viaţa ta covarşeşte cu totul puterea ritorilor, căci ai avut cugetare asemenea ingerilor, prin care te-ai făcut următor şi icoană insufleţită a Dumnezeului-Om. Slavă... Pe Dumnezeu L-ai iubit din pruncie, fericite, şi ai adăugat din belşug darurilor fireşti, evlavia moştenită de la părinţi, pe care sarbii au invăţat-o de la slăvitul Sava. Şi acum... Cuvantul S-a intrupat, mişcat fiind de iubirea de oameni, in pantecele dumnezeieştii Fiice, la vremea 335 pe care a randuit-o; ale Cărui taine, dumnezeiescul Iustin in cuvinte preainţelepte limpede ni le-a tălmăcit. Catavasii: Deschide-voi gura mea... sau ale Praznicului Cantarea a 3-a. Irmosul: Pe ai tăi cantăreţi, Născătoare de Dumnezeu... Lipsindu-te de dulceţile lumeşti, intregul ţel spre Hristos l-ai indreptat şi după El ai alergat, pană ce ai aflat odihnă inimii tale insetate de Hristos. Cuvantul lui Dumnezeu a cuprins cu totul mintea şi sufletul tău de la cea dintai varstă, Iustine, pană in ceasul cel din urmă al bătraneţii; de aceea, mergand pe urmele Sfinţilor Părinţi, ai teologhisit. Slavă... Viaţa ta, Părinte, pe care pe pămant ai dus-o este neobişnuită auzirii, căci, gustand dulceaţa Crucii prin cercare, ai dorit mucenicia, pentru Hristos Cel dorit de tine. Şi acum... Iată-1 pe Cuviosul Iustin, Născătoare de Dumnezeu, rodul intrupării lui Hristos, căreia dintru inceput s-au făcut părtaşi toţi Sfinţii şi care se arată puterea Bisericii, de Dumnezeu dăruită. C u v io su l I u s t in d e i a C e lie 336 Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea, podobie: Fluierele păstoreşti... Atras de lumina lui Iisus, Iustine, te-ai arătat altă lumină a Lui ca un fulger, arătand tuturor calea cea sfantă a indumnezeirii intru Hristos, prin care trupul se invăpăiază cu strălucirea dumnezeiescului Duh şi omul, impreună cu toţi Sfinţii, se impărtăşeşte deplin de Viaţa cea veşnică. Slavă..., Şi acum..., a praznicului, sau a Născătoarei, asemenea: Fecioară Mărie, a ingerilor slavă, frumuseţe strălucită şi bucuria lumii, dăruieşte celor ce te laudă, iertarea tuturor păcatelor, indură-te de robii tăi, că tu eşti izbăvire adevărată a celor deznădăjduiţi şi tare scăpare a oamenilor. Cantarea a 4-a Irmosul: Sfatul cel neurmat... inger te-ai arătat intre liturghisitori, Părinte Iustine de Dumnezeu Fericite, căci ţi-ai aplecat urechea celui cu Gura de Aur, atunci cand ti s-a arătat, şi, precum vorbeşte un prieten unul cu altul, t/i-a vorbit. O, Iustine, trupul l-ai supus cu nevoinţele in chip minunat, toată viaţa ta, prin faptă şi prin vedere, adăugandu-te soborului nevoitorilor credinţei. = = = = = Cuvinte despre veşnicie 3 3 7 Slavă... Părinte, aievea te-ai invrednicit să-l vezi pe Sfantul Serafim de Sarov, cel minunat, care ţi-a arătat slava Raiului, şi de aceea strigai: „Hristos a inviat!", făcand cunoscută bucuria invierii. Şi acum... Tu eşti dulceaţa monahilor şi a celor ce trăiesc in feciorie, Preacurată, căci te-ai făcut casă cu totul curată Preacuratului Iisus, Care ne-a invăţat fecioria. Cantarea a 5-a Irmosul: Spăimantatu-s-au toate... Ai avut minte nejefuită de ganduri, cu totul Cuvioase, căci pe aceasta ai pironit-o pe Crucea Domnului, intru cunoaşterea Vieţii celei veşnice, care in mod tainic izvorăşte celor ce stăruie in rugăciunea cea neincetată. Ca pe un dar primind, Cuvioase, zăvorarea la care ai fost silit, pe aceasta ai preschimbat-o preainţelepţeşte in lucrare spre zidirea credincioşilor, prin scrierile tale duhovniceşti, care au adăpat Biserica dreptslăvitoare. Slavă... Păzire şi conştiinţă trează a Ortodoxiei, in vremurile cele de pe urmă te-a arătat Hristos, Iustine C u v io su l I u s t in d e i a C e lie 338 Cuvinte despre veşnicie de Dumnezeu inţelepţite, care sfanta iscusinţă a Bisericii limpede o propovăduieşti şi toate rătăcirile le vădeşti. Şi acum... Negrăit ai născut pe Hristos, Insuşi-Adevărul, pe Care Iustin cu indrăzneală mărturisindu-L Nădejdea intregii lumi, a indurat lanţuri şi temniţă, dar a rămas, Preacurată, ca un stalp neclintit. Cantarea a 6-a Irmosul: inţelepţii lui Dumnezeu... Neamului sarbesc ai fost dăruit drept mangaiere, Iustine Fericite, impreună cu care ai pătimit, amintind de Pătimirile lui Hristos, Care prin inviere moartea a nimicit. Vieţuirea Sfinţilor Părinţi ai indrăgit şi, ca o albină iubitoare de osteneală, ai cutreierat lucrările acelora, adunand in Duhul mierea preadulce a teologiei. Slavă... Pătimirea poporului tău văzand, Dumnezeu te-a trimis precum pe Moise, neşovăitor să-i călăuzeşti spre Cetatea cea de Sus, unde se bucură cetele Sfinţ/ilor. 3 3 9 C u v io su l I u s t in d e l a C e u e Şi acum... Lăudămu-te, Preacurată, Maica lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Căruia lauda Mănăstirii Celie, Iustin cel Nou, s-a arătat gură luminată şi propovăduitor de Dumnezeu inţelepţit. Condacul Cuviosului, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă... Viaţa ta in chip dumnezeiesc-omenesc ai randuit-o, pe Dumnezeu-Omul măsura tuturor lucrurilor avand, ai atins prin El inălţimea teologiei, iar acum, stand inaintea Cuvantului Celui dorit de tine, dăruieşte-ne har prin rugăciunile tale, nouă celor ce-ţi strigăm: Bucură-te, Părinte, de Dumnezeu inţelepţite! Icosul: ingerii, luand sufletul tău, l-au adus Stăpanului, Care cu dragoste primindu-1, l-a incununat, răsplătind sfintele tale rugăciuni şi osteneli; iar noi, cei ce prăznuim sfantă pomenirea ta, intr-un glas strigăm aşa: Bucură-te, vlăstar dumnezeiesc al Vraniei; Bucură-te, lauda Serbiei, dăruită de Hristos; Bucură-te, cel care reuneşti in sobor teologii Bisericii; Bucură-te, a monahilor celor de demult icoană; Bucură-te, căci rătăcirile filosofilor celor neinţelepţi le-ai vădit; 3 4 0 Cuvinte despre veşnicie Bucură-te, căci harul Dumnezeului-Om Celui intrupat l-ai dovedit; Bucură-te, căci inveţi adevăratele dogme cele mantuitoare; Bucură-te, căci faci cunoscută viat/ a Sfinţ/ilor celor care s-au făcut asemenea lui Hristos; Bucură-te, următor al căii Sfantului Sava; Bucură-te, făcător de minuni negrăite; Bucură-te, Părinte plin de dragoste pentru oameni; Bucură-te, liturghisitor cu gură de aur al dragostei lui Dumnezeu; Bucură-te, Cuvioase Părinte Iustine, de Dumnezeu inţelepţite! Sinaxar: Stih: Cu gură de aur propovăduind cuvintele de sus, teolog şi prieten al Sfinţilor te-ai făcut. Cantarea a 7-a: Irmosul: N-au slujit făpturii... Te-am cunoscut, Cuvioase, cuget treaz al credinţei; căci nicidecum nu ai indurat stricarea dogmelor şi a Sfintei Predanii, şi cu dovediri ai arătat starea lor cea cuvenită, Părinte Iustine. Neclintit stand in prigonirile şi pătimirile din partea celor fără de Dumnezeu, pe Domnul avandu-L in minte, de Dumnezeu inţelepţite, ai indurat toată pătimirea şi L-ai proslăvit pe Cel ce te-a proslăvit, Iustine, cu părintească dragoste. Preasfinţit intre preoţi te-ai arătat, ca un inger, jertfă mai presus de fire săvarşind, intru tot fericite, pentru viaţa tuturor, pe care, intrupandu-Se, a dăruit-o Domnul Bisericii, o, Iustine. Şi acum... N-a lăsat, Preacurată, Fiul tău lumea să piară, ci din tine intrupandu-Se, lumii dăruieşte pe Sfinţi ca semne ale dragostei Sale, conducandu-i pe creştini la indumnezeire, precum pe Cuviosul Iustin in zilele din urmă. Cantarea a 8-a: Irmosul: Pe tinerii cei binecredincioşi in cuptor... Năvălirile vrăjmaşilor, Iustine, le-ai făcut materie a sfinţeniei, devenind cel mai mare mangaietor al poporului tău căzut adeseori in arşiţa ispitelor, pildă părintească a dumnezeiescului Sava dăruind prin cuvintele şi prin scrierile tale. Pe pămant stalp al Ortodoxiei te-ai arătat, Iustine de Dumnezeu purtătorule, căci tu in chip tainic la pieptul Domnului te-ai rezemat, şi de acolo scoţand apa dătătoare de viaţă, ne-ai hrănit din belşug, de aceea te numim al patrulea Teolog. Slavă... C u v io su l I u s t in d e l a C e lie Slavă... 3 4 2 Pildă de vieţuire ortodoxă / te-ai arătat credincioşilor, Iustine, prin viaţa virtuoasă urmand Sfinţilor, a căror viaţă ai insemnat-o in scris, ca pe o comoară, imbogăţind Biserica lui Hristos, care iţi mulţumeşte astăzi, săvarşind pomenirea ta. Şi acum... Milostiv fă-ni-L nouă pe Stăpanul, Fecioară, pe Care II mahnim cu cuvintele şi cu faptele, chiar dacă ne numim creştini, dar nu incetăm incălcand, intru cunoştinţă, poruncile, pe care, din dragoste, ni le-a dăruit spre mantuire. Cantarea a 9-a Irmosul: Tot neamul pămantesc... Chipul lui Hristos in minte avand, iar inima arzand pentru Dumnezeu, locaşul dragostei, icoana chipului lui Dumnezeu, frumuseţe a Dumnezeului-Om te-ai făcut, lăcaş sfant al teologiei te-ai arătat, Iustine Cuvioase, lauda ortodocşilor, al Sionului celui de sus sfant părtaş. Atunci cand Hristos va veni, Cuvioase, ca să ne judece pe noi, pe toţi, atunci mijloceşte pentru cei ce cinstesc sfantă pomenirea ta şi se desfătează de lucrările tale, scrise prin lucrarea Duhului Sfant, şi revarsă tuturor nectarul harului. Slavă... ====^ =._ Cuvinte despre veşnicie 3 4 3 Serbia, patria ta cea pămantească, acum şi pururea te are, Sfinte, bogăţie nejefuită şi mijlocitor către Iubitorul de oameni, iar Sionul cel neclintit, din Ceruri, te-a caştigat in ceata Cuvioşilor, Iustine, de unde trimite tuturor har. Şi acum... inchinăciune de Arhanghel in chip minunat ai primit, Preacurată, şi L-ai zămislit pe Hristos, Căruia roagă-te pururea impreună cu Iustin, pentru obştea aceasta şi pentru cei ce prăznuiesc sfantă adormirea sa, ca toţi să dobandim milă şi har. Luminanda, a Cuviosului, glasul al 2-lea: Pe tine, Părinte, te-am cunoscut insufleţită Evanghelie a lui Hristos, purtand in suflet chipul Dumnezeului-Om, din copilărie pană la bătraneţe şi cu virtuţi impodobindu-ţi viaţa cea dumnezeiască; pentru aceea, Iustine Cuvioase, cinstind luminat sfantă pomenirea ta, pe Hristos il slăvim. A Praznicului, sau a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, izbăvirea blestemului lui Adam! Bucură-te, cinstită Maică a lui Dumnezeu! Bucură-te, rug insufleţit; bucură-te făclie; C u v io su l I u s t in d e t a C f.i .if. 3 4 4 Cuvinte despre veşnicie bucură-te prestol! Bucură-te scară şi uşă cerească; bucură-te carul cel dumnezeiesc! Bucură-te nor uşor; bucură-te biserică; bucură-te năstrapă cu totul de aur! Bucură-te munte; bucură-te cort şi masă! Bucură-te dezlegarea Evei! La Laude Stihirile Cuviosului, glasul intai, podobie: Ceea ce eşti bucuria... După inomenirea Cuvantului, cu trup s-a născut şi dumnezeiescul Iustin, a cărui pomenire săvarşim. Căci cu rugăciunile lui şi cu ajutorul Stăpanului Hristos ne rugăm ca pe calea care duce la indumnezeire, pe care a mers, şi noi să mergem impreună cu dansul. Vas luminat al Maicii lui Dumnezeu te-ai arătat, Părinte Iustine: ai venit in această viată de a ei Bună-Vestire, şi iarăşi sufletul tău curat l-ai predat la acest sfant praznic al ei, căci pe tine Dumnezeu Cuvantul, Cel ce S-a intrupat, negrăit in felurite chipuri te-a cinstit. Prieten al lui Dumnezeu şi al Sfinţilor arătandu-te, o, Iustine, acum in Rai priveşti pe Stăpanul, pentru Care crucea prigoanelor ai indurat, sfinţindu-te intru nevoinţe; şi acum roagă-te Domnului să ne dăruiască har nouă, celor ce prăznuim adormirea ta. 3 4 5 Mulţimea dreptslăvitorilor care aleargă la preasfinţitul tău mormant, să nu se intoarcă neajutorată, ci, precum atunci cand vieţuiai in trup sprijineai pe toţi cu iubire de oameni, aşa şi acum imparte daruri credincioşilor, implinind cererile lor. Slavă..., a Cuviosului, glasul al 2-lea: Viata ta s-a arătat ca o tămaie / de Hristos lucrată, Cuvioase Părinte Iustine, alcătuită din virtuţile tuturor Sfinţilor, inmiresmand pe iubitorii de Sfinţi şi mişcandu-i in chip tainic spre iubirea Stăpanului. Iar tu acum, desfătandu-te precum doreai de indumnezeire, roagă-te lui Hristos Celui intrupat, Dumnezeu-Omul, pentru Sfanta Biserică ce te cinsteşte cu vrednicie. Şi acum..., a praznicului, sau a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub Acoperămantul tău. C u v i o s u l I u s t i n d e i a C f i i f 3 4 6 Cuvinte despre veşnicie Doxologia mare La Dumnezeiasca Liturghie Din canon cantarea a 3-a şi a 6-a. Apostolul şi Evanghelia Cuviosului Chinonic: intru veşnică pomenire va fi dreptul. Aliluia Bucură-te, rodule minunat al Serbiei, bucuria tuturor ortodocşilor, Părinte Iustine, tainicul şi slujitorul Dumnezeului-Om, Cuvantul, de către Hristos mult iubit. Bucură-te, talcuitorul dogmelor, următorul Dumnezeieştilor Părinţi in aceiaşi măsură slăvit, a doua gură a lui Pavel, şi prieten al celui cu Gura de Aur. O, Sfinte Iustine, din adunarea ' Sfin/ţ ilor Părinţ/i. Mănăstirea Celie are trupul tău sfant, tuturor credincioşilor har revarsă şi Cerul se imbogăţeşte cu preacurat sufletul tău. O, Părinte Iustine, preafericite. impreună cu dumnezeiescul Sava şi ceilalţi Sfinţi sarbi stai acum Iustine inaintea prestolului Stăpanului, pururea cu sarguinţă rugandu-te pentru poporul şi fiii tăi, Cuvioase. 3 4 7 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie Bucură-te, Iustine, făcătorule de minuni, mult har de la Dumnezeu-Omul dobandind, nu inceta a-L ruga pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, pentru a ne tămădui de toate neputinţele sufleteşti şi trupeşti. Stih: O, Părinte Iustine de Dumnezeu inţelepţite, primeşte cantările de mulţumire, pe care ţi le-am urzit. 3 4 8 Cuvinte despre veşnicie Tânărul Ieromonah Iustin Popovici, împreună cu părinţii Spiridon şi Anastasia. 3 4 9 C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e Iustin Popovici, tânăr profesor la Seminarul Karlovit. 350 _________________________________________________________ Cuvinte despre veşnicie A w a Iustin în vremea detenţiilor din anii '40. 3 5 1 C u v i o s u l I u s t i n d e l a C e l i e A w a Iustin în primii ani de vieţuire la Mănăstirea Celie. 3 5 2 Cuvinte despre veşnicie A w a Iustin în curtea Mănăstirii Celie. 3 5 3 C u v io s u l I u s t i n d e l a C e l ie A w a Iustin la Mănăstirea Celie, primind copiii. 3 5 4 Cuvinte despre veşnicie Arhimandritul Iustin Popovici împreună cu Arhimandritul Cleopa Ilie. 3 5 5 C u v io su l I u s t in d e la C e l ie Cuvinte despre veşnicie Mormântul Cuviosului Iustin de la Celie. 3 5 7 CUPRINS Cuvânt înainte la ediţia în limba română.......................... 5 Din cuvântul înainte la ediţia în limba sârbă.................... 7 Repere biografice...................................................................11 I. Predici praznicale.............................................................. 35 Cina cea mare..................................................................... 35 Ce este păcatul?.................................................................. 43 Cu noi este Dumnezeu...................................................... 50 A fi om este Vestea cea Bună............................................ 55 Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!........................ 61 Intrarea în veşnicie............................................................. 66 Dumnezeu Se arată............................................................ 70 Cel mai bogat cerşetor al lui Hristos...............................75 Dascălii universului........................................................... 80 întâlnirea omului cu Dumnezeu......................................83 Taina mai presus de taină.................................................88 Evanghelia Sfântului Cneaz din Kosovo........................93 înaintemergă torul Domnului...........................................97 învierea Preasfintei Maici a Domnului.........................102 Primul Mucenic al Noului Testament...........................106 Primul Creştin..................................................................112 Taina sfintei educaţii......................................................./ 120 îndreptarea credinţei ortodoxe......................................126 Sfântul Apostol sârb........................................................132 II. Predici duminicale..........................................................137 Despre puterea credinţei.................................................137 Despre nebunie................................................................ 144 Despre iertarea păcatelor................................................150 Despre pocăinţă................................................................ 159 Despre milostenie............................................................ 166 Despre cele două porunci cele mai mari .................... 171 Despre bogăţia cea adevărată........................................178 Despre Rai şi iad .............................................................. 185 III. Predici Pascale................................................................ 195 Smerenia............................................................................ 195 Rugăciunea....................................................................... 202 Iubirea lui Hristos............................................................208 Icoana lui Dumnezeu...................................................... 213 Postul..................................................................................221 Scara Raiului..................................................................... 226 De la păcat la Rai..............................................................234 înfricoşătoarea judecată asupra lui Dumnezeu........ 241 îmbrăţişarea cu Dumnezeu............................................254 Mireasma lui Hristos adusă lui Dumnezeu................ 261 Vitezda cea veşnică....................................................... 267 Cununa nevointei lui Hristos.........................................274 Martorii Domnului Celui înviat................................... 279 Naşterea Bisericii lui Hristos......................................... 284 Paraclisul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor................................................289 Acatistul Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor............................................... 305 Slujba Cuviosului şi Purtătorului de Dumnezeu, Părintelui nostru, Iustin de la Celie, noul Teolog şi Mărturisitor............................................... 323 Ceea ce este Domnul Hristos după natură, ca Dumnezeu-Om desăvarşit, aceea trebuie să devină fiecare dintre noi in Biserica lu i H ris to s , să devină Dumnezeu-Om după har, ca astfel să se desăvarşească, p e n t r u a a t ing e ţelul dumnezeiesc al fiinţării şi al vieţuirii sale in această lume. Conţine DVD - Un film biografic despre Cuviosul Iu s tin . 6 4 2 2 6 3 6 0 0 2 8 5 4