Patru epistole latine, apocrife medievale
Patru epistole latine, apocrife medievale Către Ioan Apostolul Ignatie şi fraţii care sunt cu el, lui Ioan sfântul bătrân Suntem greu îndureraţi de întârzierea ta în a ne întări prin adresări şi mângâieri. Dacă absenţa ta se va prelungi, ea îi va lăsa părăsiţi pe mulţi dintre noi. Grăbeşte-te aşadar să vii, căci credem că ne va scoate din încurcătură. Sunt aici şi multe din femeile noastre care doresc să vadă pe Maria [mama] lui lisus şi care vor în fiecare zi să alerge de la noi la voi, ca să se atingă de ea, să atingă sânii care L-au alăptat pe Domnul lisus şi să o întrebe unele din lucrurile ei de taină. Dar şi Salome, pe care o iubeşti, fiica Anei, care a rămas cinci luni cu ea în Ierusalim şi alţi câţiva cunoscuţi relatează că e plină de toate harurile şi de toate II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p is co p u l Sirie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 7 3 virtuţile, după obiceiul unei fecioare, rodnică în virtute şi în har. Şi, precum spun, e veselă în prigoane şi întristări, nu murmură în lipsuri şi nevoi; recunoscătoare faţă de cei ce o ocărăsc, se bucură de necazuri; e îndurerată împreună cu cei nenorociţi şi întristaţi ca una care împărtăşeşte aceleaşi întristări şi nu zăboveşte să vină în ajutorul lor. Străluceşte însă când dispută în lupta credinţei împotriva molipsitoarelor conflicte ale răutăţilor. E învăţătoarea noii noastre religii şi a pocăinţei şi slujitoarea tuturor faptelor evlaviei pe lângă credincioşi. E devotată celor smeriţi şi se smereşte mai devotat decât cei devotaţi; e mărită în chip minunat de toţi deşi e denigrată de cărturari şi farisei. Pe lângă acestea mulţi ne relatează despre ea multe altele, dar nu îndrăznim să dăm crezare tuturor şi să ţi le relatăm pe toate. Dar, aşa cum ni se povesteşte de către oameni demni de încredere, în Maria mama lui lisus natura sfinţeniei îngereşti e însoţită [sociatur] cu natura umană. Şi unele ca acestea au stârnit cele dinăuntru ale noastre şi ne constrâng să dorim [să vedem] înfăţişarea acestei — dacă e îngăduit să vorbim aşa — minuni cereşti şi preasfinte arătări. Tu însă pleacă-te cu sârguinţă dorinţei noastre şi fii sănătos. Amin. Către acelaşi Ignatie al său, lui Ioan sfântului bătrân Dacă îmi este îngăduit, vreau să urc la tine, în părţile Ierusalimului, şi să-i văd pe sfinţii credincioşi care sunt acolo; mai cu seamă pe Maria mama lui lisus, despre care se spune că e admirată şi dorită de toţi. Căci pe cine nu l-ar desfăta faptul de a o vedea şi de a vorbi cu ea, care a născut din ea pe Dumnezeu Cel adevărat, dacă e prieten al credinţei şi religiei noastre? De asemenea şi pe vrednicul lacob, cel supranumit şi Iustus, despre care se spune că e asemenea lui Hristos lisus la faţă, prin viaţă şi modul de purtare, ca şi cum ar fi un frate geamăn al Lui din acelaşi pântec. Despre care spun că dacă-1 voi vedea, îl voi vedea pe lisus însuşi în toate trăsăturile trupului Său. Precum şi pe ceilalţi sfinţi şi sfinte. Vai! ce mai întârzii?, ce mă mai reţine? Bunule învăţător, porunceşte să mă grăbesc şi fii sănătos. Amin. Către Fecioara Maria Ignatie al ei, Măriei purtătoarei de Hristos Ar fi trebuit să mă întăreşti şi mângâi pe mine care sunt proaspăt botezat şi ucenic al [iubitului] tău Ioan. Căci lucruri minunate de spus am auzit despre lisus al tău şi sunt uimit de cele auzite. Ca să fiu sigur de cele auzite doresc din inimă să le aud de la tine, care ai fost mereu familiară şi legată intim cu El şi ştii tainele Lui. Ţi-am scris şi altă dată şi te-am rugat aceleaşi lucruri. Rămâi cu bine şi proaspăt botezaţii care sunt ca mine să fie întăriţi de tine, prin tine şi în tine. Amin. Răspunsul Fecioarei Maria Smerită slujnică a lui Hristos lisus, lui Ignatie, iubitului împreună-ucenic Cele ce le-ai auzit şi învăţat despre lisus de la Ioan sunt adevărate. Acelea să le crezi, de acelea să te alipeşti, ţine cu tărie făgăduinţa creştinismului primit şi potriveşte-ţi obiceiurile şi viaţa cu această făgăduinţă. Voi veni împreună cu Ioan să te văd pe tine şi pe cei ce sunt împreună cu tine. Stai tare în credinţă şi fii bărbat [cf. I Co 16, 13], şi să nu te mişte asprimea prigoanei, ci rămâi cu bine şi să salte duhul tău în Dumnezeu Mântuitorul tău [cf. Lc 1,47]. Amin.
