Nichifor Grigoras

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Nichifor Grigoras (grec. Νικηφόρος Γρηγορᾶς - Nikeforos Grigoras) a fost un învăţat care a trăit în secolul al XIV-lea în Imperiul Roman de Răsărit. A rămas celebru ca istoric, teolog, astronom şi polemist pe teme religioase din acea perioadă.

Viaţa

Nichifor Grigoras s-a născut la Heraclea, provincia Pont, în jurul anului 1295. El s-a stabilit la Constantinopol încă din tinereţe şi a devenit reputat pentru ştiinţa sa. În curând a aflat despre el împăratul Andronic al II-lea Paleologul, care l-a numit chartophylax (arhivar) imperial.

În 1326, Grigoras a scris un tratat (care s-a păstrat) în care a propus o reformă a calendarului care a fost introdusă într-o formă asemănătoare peste circa două sute de ani de Papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585). Tot în 1326, lui Grigoras i-au fost încredinţate mai multe misiuni diplomatice, între care conducerea unei solii către regele sârb Ştefan Uroš al III-lea.

Când Grigoras a fost atacat de Varlaam, celebrul monah umanist (eretic) din Calabria, a fost convins cu greu să se întâlnească cu Varlaam pentru o dispută directă. În această disputăm Grigoras a ieşit învingător faţă de Varlaam, ceea ce i-a câştigat o reputaţie extraordinară şi i-a adus un mare număr de studenţi.

În 1328, împăratul Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) a fost detronat de nepotul său, Andronic al III-lea (1328-1341). După răsturnarea de pe tron a protectorului său, Grigoras s-a retras şi el din viaţa publică, urmând, potrivit obiceiului, soarta acestuia. Grigoras i-a rămas credincios lui Andronic al II-lea. La moartea acestuia, Grigoras a reuşit să câştige favoarea nepotului său, care l-a desemnat să ia parte la negocierile (eşuate) din 1333 cu ambasadorii papei Ioan al XXII-lea (1316-1334) de unire între Bisericile greacă şi latină.

Mai târziu, Grigoras a jucat un rol important în controversa isihastă, în care i s-a opus brutal Sf. Grigorie Palama, principalul susţinător al isihasmului. După ce poziţia susţinută de Palamas a fost recunoscută ca ortodoxă la un sinod din anul 1351, Grigoras, care a refuzat să accepte hotărârea, a fost practic închis într-o mănăstire până în anul 1355. Nu se ştie nimic despre moartea lui.

Scrieri

Cea mai celebră lucrare a lui, Istoria bizantină, cunoscută şi ca Istoria romană, structurată în 37 de cărţi înregistrează istoria Imperiului de Răsărit de la cruciada a IV-a din 1204 şi până în anul 1359. Lucrarea vine să completeze opera istoricului Georgios Pachymeres (1242 – cca. 1310). Grigoras prezintă în detaliu disputele filosofice şi teologice în care fusese implicat. Corespondenţa lui, care cuprinde mai mult de 160 de scrisori este o bogată sursă de informaţii cu privire la multe figuri politice şi bisericeşti excepţionale din acea perioadă. Printre lucrările importante ale lui Grigoras mai merită amintite şi dialogurile lui filosofice împotriva sofiştilor, studiile sale astronomice, un comentariu Almagesta lui Ptolemeu din Alexandria (un astronom din secolul al II-lea), discursuri funebre în memoria mai multor împăraţi şi propunerile sale de reformă a calendarului care au anticipat revizuirea operată în 1582 de Papa Grigorie al XIII-lea.

Surse

OrthodoxWiki:Nicephorus Gregoras, după:

Legături externe