Moartea lui Aaron

Călătoria israeliților a continuat către Țara Făgăduinței, dar Aaron nu a ajuns niciodată la ea, deoarece a murit înainte de sfârșitul călătoriei. Când comunitatea israeliților a părăsit Cades, ei au tăbărât mai întâi la Beerot și apoi s-au îndreptat către Mișadai, lângă muntele Hor. Acolo, la granița cu Edom, Moise, după porunca Domnului, a urcat pe munte, a scos hainele lui Aaron și le-a pus pe Eleazar, fiul său. Acolo, în vârf, Aaron a murit la vârsta de 123 de ani, în prima zi a lunii a cincea a celui de-al patruzecilea an după Ieșirea israeliților din Egipt (Numeri 20:22-29. 33:37-39. Deuteronom 10:6. 32:50). Când comunitatea a văzut că Aaron a murit, ei au declarat o perioadă oficială de doliu de treizeci de zile, la care au participat toți israeliții (Numeri 20:22-29). Există două versiuni ale morții sale. Prima afirmă că a murit pe muntele Hor, în jurul anului patruzeci după ce israeliții au părăsit Egiptul (Numeri 33:39). Locația exactă a Muntelui Hor nu este sigură, dar conform tradiției era lângă Petra. A doua versiune afirmă că Aaron a murit și a fost îngropat la Mishaddai (Moserot), punctul de vest al muntelui (Deuteronom 10:6). În acest moment, arabii încă mai cred că este mormântul lui și acolo există și un templu islamic. Descendenții săi, aaroniții (1 Cronici 12:27), au slujit în templu, sub instrucțiunile conducătorului și marelui preot Eleazar. Psalmii menționează că Moise și Aaron i-au condus pe israeliți ca păstori (Psalmul 76:21). În Noul Testament, Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, este menționată ca descendentă a lui Aaron (Luca 1:5). Biserica Ortodoxă își sărbătorește memoria în Duminica dinaintea Nașterii Domnului (Duminica Strămoșilor) în perioada 18 – 24 decembrie a fiecărui an.