Mânca-v-ar Raiul-Ilie Cleopa

Mânca--v--ar Raiiull! Ilie Cleopa Mânca-v-ar Raiul! „Când vor lliipsii pastoriiii,, se vor aduna llupiiii" ((Sff.. Ioan Gura de Aur)) Ilie Cleopa Mânca--v--ar Raiiull!! Multumim tuturor celor care ne-au ajutat la alcatuirea acestui omagiu în memoria marelui parinte duhovnicesc si «apostol al românilor» Cleopa Ilie, rugându-l sa le binecuvinteze viata atât lor, cât si celor care vor citi cu evlavie aceasta carte. În memoria Parintelui Cleopa Carte tiparita cu binecuvântarea Î.P.S. DANIEL Mitropolitul Moldovei si Bucovinei EDITURA MANASTIREA SIHASTRIA „„„Eu n---aaam fffooosssttt boooiiieeerrr lllaaa vvviiiaaatttaaa meeeaaa,,, eeeu aaam fffooosssttt ccciiiooobaaan,,, aaam tttrrraaaiiittt lllaaa oooiii aaatttâââtttiiiaaa aaaniii... Siii eeeu,,, daaacccaaa nu sssunttt un ooom cccaaarrrttturrraaarrr,,, aaam ssspusss cccâââttt miii---aaa aaajjjutttaaattt Dumneeezzzeeeu sssiii aaam ccciiitttiiittt meeerrrgggââând cccu oooiiillleee peee munttteee,,, cccaaa eeeu aaam fffooosssttt ccciiiooobaaan aaaiiiccciii lllaaa oooiiillleee maaanaaassstttiiirrriiiiii,,, pââânaaa ccceee m--- aaau pusss ssstttaaarrreeettt... Saaa nu aaasssttteeeptttaaatttiii lllucccrrrurrriii maaarrriii deee lllaaa miiineee... Am paaazzziiittt oooiiillleee maaanaaassstttiiirrriiiiii pââânaaa maaaiii deeeunaaazzziii peee un munttteee aaacccooolllooo sssiii n---ooo sssaaa vvvaaa lllooovvveeesssccc îîîn gggââândiiirrreee cccu niiimiiiccc diiin ccceeellleee ccceee aaasssttteeeptttaaatttiii deee lllaaa miiineee... Peeentttrrru cccaaa eeeu aaam îîînvvvaaatttaaattt sssaaa paaasssccc oooiiillleee,,, eeeu sssunttt cccaaallliiifffiiicccaaattt sssaaa fffaaaccc brrrââânzzzaaa,,, tttoooaaattteee aaallleee ccciiiooobaaanullluiii" (((Paaarrriiinttteeellleee Cllleeeooopaaa)))... 3 Cuprins Câteva cuvinte 5 În loc de introducere 6 Anii de început 22 Intrarea în manastire 22 Alegerea ca loctiitor de staret 27 În timpul razboiului 35 Anii de staretie 40 Staret la Sihastria 40 Biserica ia foc 41 Prima priveghere de toata noaptea 43 Privegherea „Acoperamântului Maicii Domnului" la Sihastria 45 Doi ani de seceta 46 Minunea Maicii Domnului 47 Staret la Slatina 49 Parintele Chiril postitorul 51 O ispita de dreapta 51 Parintele Serapion si milostenia 59 Ava Caliopie si smerenia 61 Ce sa fac? 66 Viata de pustie 69 Amintiri din munti 69 Pe urmele Parintelui Cleopa 89 În mijlocul oamenilor 105 Pustnic în obste 105 Învataturile bunului Parinte Cleopa 107 Duhivnicul veacului XX 111 Fata se va face bine! 115 Nu te uita înapoi! 115 Candela ardea atât de frumos! 116 Mergi pe calea ascultarii! 119 În preajama Parintelui Cleopa 121 4 Gata, am terminat cu voi! 124 Am ajuns sanatoasa acasa 126 Cuvântul „iarta-ma” ma arde! 127 Întreaba-l pe duhovnic! 130 Cautati-L pe Dumnezeu! 132 Prima si ultima binecuvântare 134 De-acum n-o sa ne mai vedem! 135 Vestirea mortii 137 Era un mare om duhovnicesc si traitor 139 De dincolo de mormânt 152 Parinte, te rog ajuta-ma! 152 N-am timp de preotii tai! 153 Trebuia o operatie 157 Pamântul de pe mormântul Parintelui aduce vindecare 158 Parintele Cleopa se roaga pentru noi 159 Uleiul de la candela Parintelui vindeca 160 Doamne, ce-am trait sa vad! 161 Mormântul aducator de sanatate 163 Cartea care schimba viata 165 Parinte, trimite-mi si mie o masina! 167 Fotografia care nu a ars 170 Viata Parintelui Cleopa tiparita în alte limbi Alte carti ale Parintelui tiparite în strainatate 5 CÂTEVA CUVINTE la aceasta carte Desi au trecut mai bine de sase ani de la adormirea Parintelui Cleopa, memoria Sfintiei sale a ramas vie nu numai în rândul vietuitorilor manastirii, ci si a credinciosilor. Si astazi continua sa vina la chilia si mormântul Prea Cuviosiei sale, pentru a le vizita si a se ruga în aceste „locuri sfinte", crestini ortodocsi din tara si de peste hotare, din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria etc. În volumul de fata am adunat câteva din marturiile scrise sau vorbite de cei care l-au cunoscut pe când era împreuna cu noi, sau a celor care au ajuns sa-1 cunoasca dupa mutarea sa la Domnul. Toate aceste marturii ne fac sa credem ca Parintele Cleopa, care dorea tuturor sa fie „mâncati de rai", a aflat mila la Bunul Dumnezeu, si de acolo, din rai, ne poate ajuta pe noi, cei pacatosi, cu rugaciunile sale, spre a birui ispitele acestui veac si a ne întâlni acolo sus, în ceruri, pentru a-l auzi din nou spunându-ne „Mânca-v-ar Raiul!. Editorul 6 ÎN LOC DE INTRODUCERE S-a scris si se va tot scrie despre Parintele Cleopa cât timp neamul românesc va dainui pe acest pamânt. Pentru ca Parintele Cleopa reprezinta sufletul nemuritor al neamului nostru, atât de urgisit si, paradoxal, atât de daruit de Dumnezeu. Daca m-ar întreba cineva, asa cum se obisnuieste, si m-am întrebat eu însami, care este personalitatea care m-a impresionat si mi-a marcat în mod irevocabil existenta, as raspunde fara cea mai mica ezitare: Parintele Cleopa. Parintele este cunoscut de multi dintre noi, cei vârstnici, numele sau a depasit granitele, dar tinerii n-au avut fericirea sa-i cunoasca viata si opera, si pentru ei, în mod deosebit, doresc sa fac o evocare a celui care a fost Arhimandritul Cleopa Ilie, duhovnic al Sfintei Manastiri Sihastria, asa cum l-am cunoscut eu: personalitate de exceptie, „desavârsit întru toate", a carui viata poate fi luata ca model de puritate sufleteasca si ale carui prea întelepte cuvinte ne pot calauzi în viata. Scriind aceste rânduri, am plecat de la considerentul ca într-o lume la rascruce, meschina, pusa pe capatuiala, axata pe partea materiala, macar un pic de spiritualitate este necesara. Sper sa nu agasez, reamintind din cuvintele lui Andre Malraux, ca secolul XXI va exista în masura în care va fi 7 religios sau nu, în masura în care vom sti sa ne întoarcem catre noi însine, catre ceea ce se numeste spirit. Dar, mai întâi, de acolo din cer, îl rog pe Parintele sa-mi ierte îndrazneala de a scrie despre Sfintia sa, sa-mi dea binecuvântarea pentru a-mi îndeplini dificila, dar si minunata misiune pe care mi-am asumat-o. Era pe la începutul anilor '90, când Dumnezeu a considerat ca trebuie sa apara o schimbare totala în viata noastra, sa ne întoarcem fata spre El. Având acum acces la o multime de informatii, altadata interzise, când am putut sa intru într-o biserica sau manastire fara teama si restrictii, când am realizat ca viata nu mi-a oferit nici o satisfactie majora, am început sa-mi pun întrebari si sa-mi caut propria identitate. „Niciodata nu este prea târziu pentru a pune început bun", spunea adesea Parintele Cleopa. Am citit numeroase carti de spiritualitate, am mers în pelerinaje la manastiri din aproape toata tara si nu numai. În strainatate am ajuns în locuri de o mare frumusete si încarcatura spirituala, am vizitat Israelul cu locurile sale sfinte, Grecia cu celebrele manastiri de la Meteora, dar si alte si alte locuri daruite de Dumnezeu pe acest pamânt. Dar trebuie sa marturisesc cu mâna pe inima ca sufletul meu vibreaza însa mai mult la manastirile si locurile sfinte 8 din tara mea, si mai ales la cele ale Moldovei, pe care le numesc Sfinte Locuri Românesti. La unul din aceste locuri sacre am sa ma opresc, unde mie si altor mireni pelerini ni s-a facut o urare minunata, pe care n-am s-o pot uita niciodata: „Mânca-v-ar raiul!". Cei pe care îngerii le-au purtat pasii spre „casa din deal" de la Manastirea Sihastria si-au dat seama, desigur, care este autorul acestor memorabile cuvinte. Revad cu ochii mintii si ai sufletului chipuri si locuri dragi de acum mai bine de un deceniu si care mi-au lasat amintiri de nesters. Înca înainte de 1990 obisnuiam ca în luna octombrie sa mergem sa ne rugam si sa ne reculegem la moastele Sfintei Parascheva, cu care ocazie eu revedeam si Iasul, orasul studentiei mele. Dar în acel an, când începuse sa adie un vânticel de libertate, a vrut Bunul Dumnezeu sa ajungem si pe la manastirile din tinutul Neamtului, si, mai ales, la Sfânta Manastire Sihastria. Drumul spre aceste sfinte locuri este pe masura, un fel de „via sacra"; sa fii pelerin pe aceasta cale înseamna sa oferi sufletului un regal, o sarbatoare de zile mari. Dintr-un modest autocar admiram muntii maiestuosi cu 9 arbori multiseculari ce ne îmbiau la reverie. Priveam în tacere peisajul de vis al unei toamne binecuvântate, spectacolul coloristic fascinant al frunzelor de la nuantele cele mai subtile de galben-auriu la flacarile de rosurubiniu, pe care nici cel mai dibaci penel al vreunui pictor celebru din lumea aceasta n-ar reusi sa-1 redea. Caci cine-L poate egala pe Creator? (îndraznesc sa fac aceste afirmatii în ciuda ideilor de frumos ale unui vestit poet francez). Lasam în urma noastra, pe dreapta, alte minuni: „padurea de argint" si „codrii de arama" atât de îndragite de genialul Eminescu. Si cum este ceva drum pâna la Sihastria, cu ochii admiram, ne încarcam sufletele mirate de atâta frumusete si armonie, dar simteam nevoia sa schimbam impresii cu cei de lânga noi, cu care vibram la unison. Auzeam printre frânturi de fraze, un nume tot mai des repetat: Parintele Cleopa... sau, pur si simplu, Parintele. Am devenit mai atenta. Auzisem eu ceva, cândva, poate citisem, dar erau doar niste amintiri vagi, probabil din vremea studentiei, pentru ca pe atunci eram o turista împatimita, dar turista numai. Se vorbea despre Parintele Cleopa cu o piosenie, dragoste si admiratie care m-au pus pe gânduri ce nu-mi dadeau pace; as fi dorit mult sa-l vad, sa-l aud, sa-l cunosc pe om, cum se spune. Ca si cum mi-ar fi ghicit gândul, o pelerina cu ochi zâmbitori si voce amabila, din apropierea mea, 10 simtindu-mi nelinistea si curiozitatea, m-a sfatuit sa fac tot posibilul sa ajung la chilia Parintelui Cleopa, sa stau prin preajma, ca Parintele, chiar daca este bolnav, cum se aude, nu se îndura sa lase oamenii în asteptare, si, cine stie... Deja se simtea un aer mai racoros, de o parte si de alta drumul era acum strajuit de brazi falnici, si iata-ne la portile mari, din lemn, ale manastirii. Desi ghidul ne-a rugat sa stam pe lânga autocar, cât timp se va ocupa el de cazare, eu, de obicei un om disciplinat si conformist, de data aceasta am luat-o asa, de una singura, am tot urcat o poteca si nu m-am oprit decât în fata unei casute cu cerdac, care avea icoane pe peretii din afara. M-am asezat pe scarile din fata casei sa-mi trag sufletul. Lânga mine aparu un motan urias, ca din povesti, frumos tarcat si am încercat, precaut, sa ma împrietenesc cu el. N-a fost cazul sa insist, n-a facut deloc mofturi cum fac de obicei pisicile si s-a lasat mângâiat. Ca din pamânt s-a ivit si un câine, cu o blana lunga, alba, matasoasa cum nu mai vazusem, la fel de frumos si prietenos, gata sa-mi tina si el companie, alaturi de motanul cu care se gasea, am observat, în relatii absolut cordiale. Stateam asa, eu si cei doi tovarasi ai mei, si ne bucuram de soarele blând de toamna linistita, într-un peisaj fermecator, simfonie de sunet si culori. 11 Niste pasarele dadeau un concert de zile mari, care nu impieta cu nimic linistea padurii, dimpotriva. Între timp au mai sosit câteva persoane, iar o voce ne-a asigurat în soapta ca ne aflam chiar în fata chiliei Parintelui Cleopa. N-am mai apucat sa întreb ceva, caci o usa s-a deschis si un calugar tânar, subtirel, ne a spus cu o voce grava si îngrijorata ca îi pare rau, dar Parintele nu se simte prea bine, asa ca... Am ascultat cu respect vorbele calugarului, dar n-am plecat; ceva ma retinea. . . Mi-am luat locul pe scari, ma bucuram de frumusetea din jur, binefacatoare, iar aerul..., simteam ca aerul era altfel decât în alte locuri. Sigur, erau brazii din apropiere, dar nu era numai atât. Atunci nu mi-am dat seama, dar acum stiu: era harul de sfintenie, harul Creatorului, care ocrotea „casuta din deal", unde vietuia un sfânt. Nu mai aveam notiunea timpului, parea ca sta pe loc, când, deodata, acelasi calugar, de fapt un ucenic al Parintelui, cu o voce precipitata, dar la fel de îngrijorata, ne-a spus ca Parintele o sa vina, dar sa nu-1 tinem de vorba prea mult, ca medicii i-au interzis, etc... Numai ca Parintele, cum am observat mai târziu, nu respecta întocmai sfaturile medicilor si chiar daca rugase pe ucenic sa nu-l deranjeze nici chiar împaratul Japoniei, 12 iata ca pentru noi, niste simpli pelerini din tara sa, nu l-a lasat inima... Si nici n-a terminat vorba ucenicul, ca a si aparut în pragul usii un batrân înca falnic, cu un chip blând, luminos, harismatic, încadrat de plete si barba albe, care ni s-a adresat cu o voce afectuoasa si putin cântata: „Mânca-v-ar raiul!". Nu mai auzisem o asa îmbinare de cuvinte; oricine, orice ne putea mânca, dar „raiul" suna prea frumos! Parintele Cleopa, caci Sfintia sa era, ne-a invitat în chilie, ne-a întrebat de unde venim, s-a bucurat, apoi a luat un teanc de carti si ne-a daruit la flecare câte una. Totul se întâmpla uimitor de repede, ne-a binecuvântat si ne-a spus sa ne rugam neîncetat. Ucenicul ne-a tacut semn sa ne retragem, si asa era prea mult, ne-a dat el de înteles... Nu stiam ce sa fac. Nu-mi reveneam, mi se parea ca traiesc un vis prea frumos. Ma inundase o mare bucurie, o pace a sufletului pe care n-o mai avusesem poate decât în copilarie. Ma miram câta rabdare am avut sa astept acolo, pe scari, uitând pur si simplu de mine însami. Mi-am amintit mai târziu cuvintele Parintelui, care repeta cu nesfârsita rabdare: „rabdare, rabdare, rabdare... pâna la sfârsit, rabdare". Nu-mi iesea din minte imaginea Parintelui, simteam ca semana cu cineva si nu-mi 13 aminteam... Coborând scarile potecii ma întrebam ce mi-a placut atât de mult la Parintele, pentru ca pur si simplu ma fascinase, ramasesem fara grai. Si mi-am dat seama: emana Parintele atâta lumina, bunatate, bunavointa, modestie si mai ales dragoste, ca nu puteai decât sa ramâi vrajit si sa-l iubesti la rându-ti, fara limite. Semana cu imaginea Bunului Dumnezeu din povestirile copilariei mele, când „umbla" pe pamânt, însotit de Sfântul Petru. Plutea totusi în aer ceva care depasea puterea mea de întelegere, iar chipul Parintelui atât de luminos si plin de bunatate îmi staruia în minte. A fost de ajuns aceasta scurta vedere ca sa-mi doresc sa ajung cât mai des la Sihastria, sa-l mai vad, sa-i fiu în preajma, dar mai ales sa-l aud. Si Bunul Dumnezeu mi-a ascultat ruga, s-a întâmplat de mai multe ori. Cum ajungeam la Sihastria, alergam într-un suflet spre „casuta din deal". Niciodata vreo prelegere a unui universitar (si unii au fost de exceptie) n-a avut un asemenea impact asupra mea. Cuvintele Parintelui aveau o forta evocatoare extraordinara: gasise cuvântul ce exprima adevarul, cuvântul mergea drept la tinta, avea o siguranta în exprimare rar întâlnita. Verva, tonul, schimbarea registrului evocarii, sublinierea unor cuvinte, tot ce spunea 14 Parintele era memorabil, de o intensitate maxima. Nimic în plus, nimic în minus, cuvântul parea daltuit în marmura. Apoi, memoria fenomenala, citatele din Sfintii Parinti, din Sfintele Scripturi, din Vietile Sfintilor. Era un adevarat izvor de întelepciune, de sfintenie si har. Avea de la Dumnezeu darul cunoasterii si al întelepciunii. Erau cuvintele unui predicator, dar si ale unui orator de exceptie si, de ce nu?, ale unui mare artist al cuvântului. (S-ar putea scrie lucrari de licenta, doctorate etc, cu o asemenea tema). Dar Parintele era si un actor înnascut, în acelasi timp regizor si scenarist, fara a fi însa teatral. Si ne daruia Parintele tuturor întelepciune din prea plinul mintii si al sufletului sau. Dar mai era ceva, poate cel mai important: predicile Parintelui erau atât de inteligent gândite, încât erau accesibile tuturor ascultatorilor, indiferent de gradul lor de cultura. Era înteles si de omul simplu, dar era gustat si de cei mai rafinati intelectuali. (Asa cum se întâmpla cu opera unor mari creatori de geniu, de talia unui Brâncusi, Eminescu, Enescu etc). Era pe întelesul tuturor, pentru ca Parintele iubea pe toti la fel, cunostea valoarea inestimabila a sufletului omenesc. Nu conta ca erai ministru sau om de rând, pe fiecare îl trata cu toata dragostea si consideratia. Putea fi un interlocutor egal cu cei mai valorosi oameni de cultura, 15 desi Parintele era un autodidact, dar cu atât mai mult de apreciat. Si spunea Parintele lucruri atât de profunde, într-un limbaj atât de simplu, cu inflexiunile dulci si inconfundabile ale graiului moldovenesc! Fac aici o precizare. Nu-mi place când o persoana publica vorbeste cu accent dialectal, dar la Parintele simteai ca asa trebuie, nu se putea altfel. Sigur, Parintele depasea ceea ce se cheama un talent chiar iesit din comun - avea har de la Duhul Sfânt. Numai ca acest har n-a venit asa din senin, pe un teren sterp. Exista o baza solida: educatia religioasa din familie, multa lectura a cartilor sfinte si nu numai, multa ascultare, multa dragoste pentru tot ce facea, multa dorinta de a cunoaste si a se instrui, multa responsabilitate si rigurozitate pentru tot lucrul bine facut, dar mai ales, multa dragoste de oameni. As putea spune, fara sa gresesc, ca Parintele era un erudit, o adevarata enciclopedie în sensul bun al cuvântului, caci Parintele avea un cap bine facut si nu unul bine umplut. Era tot timpul animat de dorinta de a sti, de a cunoaste. Spunea Parintele: „Cine te opreste sa nu stii?". Stia pe de rost cartile sfinte, dar avea cunostinte din cele mai variate domenii. Mai spunea Parintele: „Nimic nu este mai usor decât a învata pe altii si nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveti pe altii". Si începea sa însiruie o multime de 16 pacate pe care si le atribuia siesi. N-am mai vazut la nimeni atâta sinceritate si modestie! In anii în care veneam la Sihastria, Parintele era bolnav, dar, întotdeauna când aparea, se arata plin de blândete, bunatate, uneori facea glume ca un batrân hâtru si se punea pe sine însusi la dispozitia celor care aveau nevoie de un sfat, de o vorba ziditoare. Cu cât îl vedeam si-l ascultam mai des, cu atât îi gaseam mai multe calitati, era cu totul deosebit, incomparabil, unic. A fost singura fiinta aproape de perfectiune pe care am întâlnit-o (perfect este numai Creatorul). Îl comparam uneori cu marii nostri voievozi: „Un batrân atât de simplu, dupa vorba, dupa port"... Si daca voievozii au construit biserici din piatra si lemn, Parintele a zidit biserici în sufletele oamenilor. Îl asemanam cu Sfântul Serafim de Sarov, care îsi întâmpina oaspetii veniti din cine stie ce catun îndepartat al Rusiei cu minunatele cuvinte: „bucuria mea", „comoara mea", dar si „mânca-v-ar raiul" al Parintelui Cleopa n-are egal. Se bucura mult când oamenii îl cautau sa-i asculte cuvintele întelepte. Dar cel mai mult se bucura Parintele când vedea copii si când acestia mai stiau si rugaciuni. I se lumina si mai mult fata, îi râdeau ochii, întinerea pur si simplu, radia de bucurie si fericire. Se bucura Parintele ca un copil, caci avea suflet curat de copil. 17 Oamenii îl iubeau mult si îi aduceau daruri. Ce se mai minuna Parintele când a primit în dar o pereche de ghete! „Uite, zicea, sunt chiar masura mea". Sunt sigura ca mai târziu Parintele daruia la rândul sau darurile primite unor oameni nevoiasi. Si cred ca se bucura mai mult când vedea ca oamenii sunt capabili de generozitate, de milostenie crestina, de dragoste pentru aproapele si, de ce nu?, mai cred ca se bucura Parintele ca este iubit. Pentru ca si sfintilor le place sa fie iubiti; nu-i asa? Am luat parte la multe întâlniri cu Parintele Cleopa, dar marturisesc cu toata sinceritatea ca n-am avut curajul sa-i pun o întrebare, si aveam o multime, caci abia pusesem început bun; ma cuprindea o sfiala, o emotie si chiar mi-era teama sa nu-l supar cumva cu vreo întrebare nepotrivita. Ma simteam ca o gâza mica, mult prea mica, la poalele Ceahlaului. Se mai supara Parintele, destul de rar, e adevarat, si atunci ridica tonul, vorbea cam rastit, de ma miram de unde mai are atâta forta... îi trecea însa repede si spunea cu vocea blânda, obisnuita, „Da, mama, da", „Da, dragul mamei, sa fim atenti cu sufletele noastre". (Cel mai mult se supara Pa-rintele când era ispitit în legatura cu sfintenia sa - si apoi, nu-i placeau laudele de nici un fel). Învatam din raspunsurile pe care Parintele le dadea celorlalti si întrebarile nu se mai terminau. Pentru mine era destul ca ma aflam în preajma. Simpla sa prezenta ma facea fericita, pentru ca Parintele avea putere prin lucrarea 18 harului Duhului Sfânt sa schimbe inimile oamenilor. Îl iubeam nespus de mult pe Parintele, cu acea dragoste dezinteresata despre care vorbeste Sfântul Apostol Pavel si care este inegalabila, caci fara ea nimic nu suntem. Mi-am dorit mult sa fac eu, personal, o fotografie Parintelui Cleopa, daca tot nu aveam curajul sa-i vorbesc. Parintelui nu-i placea sa fie fotografiat, filmat - le socotea desertaciuni. Parintele nu voia, dar aparatele erau prezente mai mereu si nu avea ce face. Asa ca, profitam si eu, si la aglomeratie reuseam cu chiu cu vai sa-l prind în obiectiv. Dar ca un facut, acasa descopeream cu necaz ca numai pozele cu Parintele nu ieseau. Ideea cu fotografia devenise pentru mine o obsesie (a face fotografii e un hobby al meu). În vara lui '97 mi-am zis eu: nu se poate, trebuie sa am o poza a Parintelui facuta de mâna mea. Si cum au început blitzurile - era pe seara -, mi-am pregatit si eu aparatul, mi-am luat inima în dinti si m-am dus la Parintele sa-i cer binecuvântarea sa-l pot fotografia. Era pentru prima oara când ma adresam direct Parintelui, care, vazându-ma si cam agitata, mi-a spus ca nu vrea sa-l pozez si mi s-a adresat rar si apasat: „Mai, uite ce-i! Eu ma rog la Dumnezeu sa nu iasa poza asta cu Mos Putregai" (asa se autopersifla). Si acasa descopeream din nou cu trista mirare ca filmul cu Parintele era voalat. N-aveam cum sa ma supar pe Parintele; ma gândeam: 19 unde am gresit, de ce n-am meritat?! Cred ca mi-a intuit mândria; sigur m-as fi laudat ca, iata, pozele astea cu Parintele eu le-am facut. Si mai stiam eu de ce. Cumparasem cartile scrise de Sfintia sa si doar le frunzarisem; în schimb îmi pierdeam vremea cu cine stie ce maculatura. Dar în seara cu pricina Parintele mi-a daruit o bucurie, una dintre cele mai mari din viata mea. Deoarece o parte din grupul nostru, în majoritate femei, nu aveam cazare, unde credeti c-am petrecut noaptea? În autocar? Sub cerul liber? Nici vorba! Am ramas peste noapte în locul cel mai binecuvântat din tara asta, în camera plina de icoane si Duh Sfânt [unde Parintele Cleopa vorbea la oameni în perioada friguroasa - n.n.] Am dormit jos, pe niste paturi, privegheate de icoane cu licariri de lumina de la candelele care ardeau fara oprire. Ma gândesc acum si-mi fac un „mea culpa". De ce n-am stat sa priveghem în acea noapte unica, sa nu fi pus pleoapa peste pleoapa, sa ne fi rugat la una din icoanele din jur?! E adevarat ca eram obosite de la Iasi, de multele ore de asteptare în picioare, fara somn, si totusi... In viata mea s-a întâmplat sa dorm în camere ultraelegante, cu puf - la propriu si la figurat -, dar nicaieri nu m-am simtit mai ocrotita si mai linistita ca în camera modesta, plina de icoane si carti sfinte a Parintelui Cleopa! Si nu sunt deloc o exaltata. Mai ales acum, când realizez ca am dormit în chilia unui sfânt, iar Parintele sfintea si pamântul pe unde pasea. 20 Si poate ca Bunul Dumnezeu m-a ajutat ca multe din dorintele mele de calatorie sa se împlineasca, mai ales cea la Mormântul Domnului din Ierusalim. Parintele ne povestise despre pelerinajele sale la Locurile Sfinte, scrisese si în cartile sale, mi-a dat curaj sa încerc si am reusit, mai mult chiar decât am visat. Am învatat de la Parintele Cleopa, din cele câteva întâlniri si din cartile sale, ce nu am învatat din miile de carti citite si de la miile de persoane întâlnite în viata mea. Am învatat de la cel mai mare specialist în suflete despre valoarea inestimabila a sufletului fiecaruia dintre noi, ca trupul trebuie sa fie templu sfânt pentru acest suflet si sa-1 respectam. Am învatat sa spun „iarta-ma" si sa-mi iubesc mai mult semenii, am învatat ce este smerenia si sa fiu mai generoasa. Dar ce n-am învatat?! L-am iubit enorm pe Parintele Cleopa si stiu de ce l-am iubit si-i iubesc si astazi memoria si ma rog la el ca la un sfânt. Pentru ca Parintele ne-a iubit pe noi semenii la fel de mult, si chiar mai mult se daruia pe sine însusi noua, oamenilor. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a îngaduit sa ma aflu în preajma Parintelui, ca m-a facut sa înteleg adevaratul sens al vietii. Ferice de cei care au luat lectii de viata de la Parintele Cleopa, marele profesor al „Academiei Duhovnicesti" din „casa din deal" a Sihastriei Neamtului! 21

Am mers la Manastirea Sihastria si dupa ce Parintele Cleopa a plecat în rai, acolo unde îi este locul; m-am rugat si recules la mormântul sau. Am mers si la chilia sa, unde, dintr-un tablou urias, m-a întâmpinat chipul sau minunat, în mâna tinând crucea cu care m-a binecuvântat de atâtea ori. Îi simteam duhul prezent peste tot si asteptam sa vina parca de undeva si sa spuna cu dragostea de care numai Sfintia sa era capabil: „Mânca-v-ar raiul!". Prof. A. T., Focsani 22 ANII DE ÎNCEPUT Mitropolitul Antonie Plamadeala(1: Intrarea în manastire(2 Staretul meu de la Manastirea Slatina, Cleopa, ne povestea adesea, în plimbarile pe care le facea cu noi pe munte, cum a fost el primit în manastire de catre staretul Ioanichie de la Manastirea Sihastria. Tânar adolescent, abia trecut de vârsta majoratului, s-a prezentat la Sihastria, dar, în loc de staret, a fost primit de econom, un calugar aspru, cu un par bogat, rosu, ca de leu tânar si viguros, care i-a spus doar atât: - Ai venit sa ramâi la noi? - Da, Prea Cuvioase, i-a raspuns Parintele Cleopa, pe atunci Constantin. - Bine, sa ma duc sa-1 întreb pe staret. Stai aici. (1 Între anii 1950-1954 Mitropolitul Antonie a fost vietuitor al Manastirii Slatina, avându-l ca staret pe Parintele Cleopa. În anul 1954 a fost arestat si închis la Jilava în baza unei condamnari mai vechi pentru activitate anticomunista. Abia în anul 1968 si-a putut relua activitatea bisericeasca. A obtinut doctoratul la Oxford si la Bucuresti. În 1970 a fost hirotonit episcop, iar din anul 1982 este ales Mitropolit al Ardealului. A ramas foarte apropiat de Parintele Cleopa pe care îl evoca si în cartea sa „Traditie si libertate în spiritualitatea româneasca", din care am extras, cu binecuvântarea înalt Prea Sfintiei Sale, paginile referitoare la viata Parintelui Cleopa. (2 Mitropolitul Antonie, „Traditie si libertate...", p. 36-39. 23 - Spune-i Prea Cuviosului ca mai am doi frati aici, calugari, l-a mai informat Cleopa. Dupa ce l-a întrebat cum îl cheama, economul a plecat. S-a întors repede cu un bat în mâna. Lânga poarta era un trunchi de copac uscat, uitat acolo de multa vreme. Economul l-a luat de brat, l-a dus lânga trunchiul de copac, i-a dat batul si i-a zis doar atât: - Bate trunchiul asta! Bate-l! Si a început sa-l bata, tinând înca pe umar traista în care îsi purta averea: câteva carti si ceva schimburi de corp. Economul i-a întors spatele si a plecat la treburile lui. Treceau pe lânga el calugari, frati, vizitatori. Nimeni nu-l vedea. A sunat clopotul de masa, apoi de cina, dar de dânsul nu si-a mai amintit nimeni. Seara târziu a venit economul, l-a luat de brat si l-a dus la arhondaric, la casa oaspetilor, într-o camera cu pat de scândura, fara saltea, acoperit doar cu un tol de cânepa si având la unul din capete o perna de paie. L-a introdus în camera fara cuvânt, a închis usa dupa el si a plecat. N-a apucat sa adoarma bine, ca a auzit toaca si apoi îndata clopotele. S-a deschis usa si din prag economul i-a facut semn sa-l urmeze. Era ora 11 si începea Miezonoptica si Utrenia. L-a dus în biserica si l-a asezat într-un colt, în pronaos, lânga tinda. Era noapte, în biserica lumina era pe vremea aceea data numai de câteva lumânari, asa ca nimeni nu l-a remarcat. Pe la ora 1 dupa miezul noptii slujba s-a terminat si, dupa ce toti calugarii au parasit biserica, economul ramas la urma i-a facut semn din nou sa-1 urmeze si, tot fara 24 cuvânt, l-a dus din nou în camera de la arhondaric. Dimineata, foarte dimineata, în cântec de pasarele si într-o lumina de zi de geneza, îngemanata cu întunericul ce se dadea învins încetul cu încetul dar ireversibil, l-a dus din nou la poarta, i-a dat din nou batul în mâna si i-a zis ca si în ajun: -Bate-l! L-a batut toata ziua, pâna seara, nemâncat, ignorat de toata lumea. Toti îsi vedeau de treaba, intrând si iesind, grabiti la ascultari. Noaptea s-a repetat istoria noptii dintâi. Tot asa s-a repetat si ziua a treia pâna la apusul soarelui. Când ziua si-a stins felinarul, coborându-l dincolo de Piciorul Crucii, muntele dinspre apus care începea chiar din gradina manastirii, economul a venit tot atât de taciturn, dar cu o veselie usor observabila în ochii lui mari si curati ca de pasare salbatica: - Vino, te cheama Batrânul. Lasa batul aici! „Batrânul" era staretul Ioanichie caruia i se zicea asa de pe când avea doar patruzeci de ani. Întors de la Muntele Athos, gasise manastirea pustiita de un incendiu si începuse singur si restaurarea vietii monahale si a zidurilor. Asa ajunsese sa primeasca în timp pâna la o suta de frati care acum erau în cea mai mare parte calugari, toti ucenicii lui. El sa fi avut la vremea aceea în jur de saizeci de ani. Batrânul îl astepta în odaita sa de la staretie, o camera modesta, cu laita de lemn, acoperita cu un covoras, cu o masa, doua scaune si cu un analog pe care îsi tinea epitrahilul si Molitfelnicul. 25 - Stai în genunchi. Te voi spovedi. Sa-mi spui tot ce ai facut si ce ai de gând. Da' copacul de la poarta ce-a zis? - N-a zis nimic. Prea Cuvioase. - Asa sa fii si tu. Da n-a zis ca-l doare capul? N-a zis ca-i e foame? - N-a zis nimic. Prea Cuvioase. - Bine. Asa sa fii si tu. A urmat apoi o scurta spovedanie si citirea dezlegarii.

Ajuns la acest moment, Parintele Cleopa povestea: „De povestea cu batul n-am stiut dinainte, ca batrânul nu-si repeta «ispitirile», dar stiam de mult, îmi spusese cineva, ca momentul de dupa spovedanie e momentul cheie. Daca Batrânul îti cerea actele, însemna ca ai trecut proba, daca nu, a doua zi economul îti arata drumul pe care ai venit. - Da-mi actele, a poruncit Batrânul blând. Zici ca esti frate cu alde Ilie? Nu-i bine sa fiti de la început împreuna. De mâine dimineata te duci la oi, la stâna pe Piciorul Crucii, sa-l ajuti pe Antonie Olaru. El e baciul. Sa-l asculti. Si sâmbata seara sa vii la spovedanie. Acum du-te! Afara astepta economul. - Ei, ti-a cerut actele? Stiau toti de acte! - Mi le-a cerut. - Bine, atunci sa mergem sa mâncam. Am mers la trapeza, povestea Parintele Cleopa, am mâncat 26 împreuna, pentru ca economul postise si el întru asteptarea lamuririi cu privire la vocatia mea si, conducându-ma acum la o alta chilie, în rând cu fratii, la despartire m-a întrebat: - Si ce-a mai zis Batrânul? - A zis ca mâine sa plec la Piciorul Crucii, la stâna. - Asa a zis? s-a mirat economul, dar apoi si-a luat seama si a adaugat: Daca asa a zis, asa sa faci". Si din seara aceea, în afara de o alta seara peste sapte ani, când a fost trimis la slujba de noapte si botezat Cleopa, pe tânarul Constantin-Cleopa nu l-au mai vazut decât cei care mai treceau din când în când pe la stâna si se nimerea ca oile sa nu fie prin padure. Prin manastire nu l-a mai vazut nimeni ani si ani, aproape cincisprezece. A fost uitat acolo, la oi! 27 Alegerea ca loctiitor de staret Uneori smerenia e atât de bine observata, încât virtutile exceptionale ramân total necunoscute în obste. De aceea e foarte greu sa stii, întâlnind pe cineva prin curtea unei manastiri, daca ai întâlnit un calugar obisnuit sau un sfânt. În Manastirea Sihastria, la o alegere de staret, s-a petrecut un fapt putin obisnuit cu care am putea ilustra excelent cele spuse mai sus despre smerenie: Ava Ioanichie de la Sihastria, biruit de batrânete si de grijile manastirii - tocmai arsesera o parte din acareturi -, a strâns obstea într-o buna dimineata de vara si a grait celor optzeci de parinti si frati, tot atâtia câti anii sai: - Vremea este sa las locul altuia, parintilor si fratilor. Blagosloviti si ma iertati pe mine pacatosul, ca ma trag la odihna. Alegeti alt staret. De azi înainte trec în rândul ascultatorilor, sa-mi plâng pacatele pe care le-am agonisit cât timp a rânduit Cel de sus sa va fiu povatuitor. Ca stiti Prea Cuviosiile voastre, nu-i treaba usoara sa porti grija atâtor suflete. Mai gresesti, mai te mânii, ca omul, mâhnesti fratii, superi pe Dumnezeu. Dar vremea de greseala trebuie rascumparata cu vreme de pocainta si eu sunt slab, si cine stie zilele omului! Ca mâine ma cheama Dumnezeu si ma gaseste nepregatit. Au zis parintii: - Lasa, Parinte, ca ne rugam noi pentru Prea Cuviosia ta. Milostiv este Dumnezeu. Ramâi mai departe. Cine ti-ar 28 putea lua locul? Sfintia ta ne-ai primit pe toti din lume si ne-ai învatat calea mântuirii si dulceata cugetarii la Dumnezeu. Ai mila de sufletele noastre pâna la sfârsit. Erau printre dânsii multe capete albe, dar toti se simteau copii pe lânga el. Îi ziceau între ei „Batrânul", uitându-si numarul anilor lor, care nu erau cu mult mai putini. Toate straduintele parintilor de a-l îndupleca sa le ramâna staret au ramas zadarnice. Nu si nu! De altfel, si stiau: gândea bine înainte de a vorbi, si când vorbea, cuvântul era sfânt. - Si pe cine s-alegem în loc, parinte? întreba Natanail cu dreapta nedumerire. - Pe Cleopa, raspunse Batrânul, simplu, privindu-i cu oarecare înfruntare. - Care Cleopa? sarira mai multi, de parca le-ar fi pus jaratec sub talpi. Ciudata priveliste când sfintii îsi pierd capul! Câteva barbi pornira sa tremure marunt, iar parintele Natanail începu sa-si manânce vârfurile mustatii, tragând firele unul câte unul cu limba si, asezându-le între buzele strânse, facea crant, crant... Avea par aspru parintele Natanail si dintii din fata întregi. - Cleopa de la Piciorul Crucii, explica Batrânul. - Prostul de la oi? Câtiva schitara zâmbete complice, întelepte si 29 îngaduitoare. In spate, parintele Chesarie, un batrân vânjos, cu barba rosie înspicata si lunga, îsi traduse zâmbetul de-a dreptul în cuvinte grele: - S-a stricat Batrânul! Anii, ce vreti! Cu adevarat i-a venit vremea sa se linisteasca la chilie! Lui Cleopa i se zicea într-adevar „Prostul de la oi". Venise în manastire cu cincisprezece ani înainte, baietan cu armata facuta, si Batrânul îl încercase ca pe nimeni altul. „Acum, frate Constantine, esti frate de manastire. De mâine te duci sus în munte, la Piciorul Crucii, la stâna manastirii, si ramâi acolo pâna voi trimite eu vorba sa vii în obste, aici, cu calugarii". Trecusera de atunci cincisprezece ani. Si iata ca abia acum trimitea Batrânul vorba sa vina în obste. Au încercat parintii sa-l înduplece pe Batrân sa renunte. Nu i-au spus ca gândul de a-l alege pe Cleopa e un gând nastrusnic, dar au gasit destule argumente cuminti. Cleopa nu stie carte; Cleopa nu stie sa vorbeasca cu lumea; Cleopa nu se va descurca cu reparatiile; Cleopa n-are experienta duhovniceasca pentru ca a stat numai la stâna... - Meritam un staret ca Cleopa; o sa fie sfârsitul manastirii! - Eu zic sa fie Cleopa, starui Batrânul în hotarârea sa. Dar Prea Cuviosiile voastre puteti alege altul. Eu mi-am spus numai o parere, fiindca m-ati întrebat. Acum nu mai sunt staret, nu mai poruncesc. Stiu ca va gânditi la Ioil, ucenicul meu, dar nu va fi Ioil acum, Ioil va fi dupa ce va pleca Cleopa. 30 Asta suna a profetie, dar nimeni nu se ridica la înaltimea momentului. Lucrurile erau prea limpezi. Batrânul îsi pierduse cumpana mintii. Parintele Visarion, caruia îi încoltise un gând, propuse obstii sa se retraga sa chibzuiasca ce e de facut. - Parintilor, le zise el când ramasera singuri, nu e bine sa-l mâhnim pe Batrân. A fost tatal nostru o viata întreaga. Sa-l lasam sa moara linistit. Sa-l alegem pe Cleopa, cum vrea el, si ’om avea noi grija de manastire. Doar avem un consiliu. Cleopa sa fie asa, de forma. S-au întors si i-au spus Batrânului ca l-au ales pe Cleopa. Batrânul le-a multumit, zâmbind siret si satisfacut. A doua zi dupa Liturghie, îmbracati de sarbatoare, cu camilafci, cu mantii, sprijinindu-se pe bastoane de fag, pornira toti sa-si aduca staretul de la Piciorul Crucii. Urcau tacuti, rumegând îngrijorati întâmplarea, ca pe o mare încercare prin care are de trecut manastirea. Parintele Cleopa îi vazu cel dintâi. - Parinte Antonie, striga el, vine obstea la deal. - Fac rugaciuni pentru ploaie, gândi Antonie când îi vazu urcând, si se repezi sa rânduiasca lucrurile în stâna. Obstea s-a apropiat tacuta, solemna, ca la o înmormântare. Îl priveau ciudat pe Cleopa, care statea în fata lor, în costumul lui de fiu risipitor, zdrentuit si murdar. Parintele Visarion a iesit înainte, s-a gândit putin, apoi a facut o închinaciune pâna la pamânt, apoi s-a razgândit si 31 a facut o metanie pe iarba în fata Parintelui Cleopa, care privea nedumerit. - Parinte Cleopa, spuse Visarion ridicându-se. Batrânul s-a retras din staretie si obstea te-a ales pe Sfintia ta staret. Am venit sa te luam în vale. Si atunci toti, ca la o comanda, se lasara pe iarba, facând metanie ca la staret dupa obicei, dar Cleopa a cazut odata cu ei în genunchi si a spus: - Nu ma ridic de la pamânt pâna nu va schimbati hotarârea. Eu nu sunt vrednic de staret. Parintele Visarion a luat din nou cuvântul si a vorbit cam aspru si cam de-a dreptul: - Stim. Stim noi totul, Parinte. Dar e ascultare de la Batrânul. El te vrea. Noi ne-am hotarât sa ascultam, ca sa nu-l mâhnim. Cine stie câte zile mai are, si e pacat sa-l suparam tocmai acum. Primeste, de ascultare. De manastire o sa avem noi grija. Lasa asta. Sa-i facem o bucurie Batrânului! A doua zi. Parintele Cleopa a scris o carte postala parintelui Paisie de la Schitul Cozancea si i-a cerut sfat ce sa faca în aceasta grea încercare. Iar el a postit trei zile si s-a rugat în taina lui Dum-nezeu sa se faca voia Sa. Dupa zece zile a primit de la pustnicul Paisie o carte postala cu urmatorul cuprins: „Dragul tatei, de la mine pacatosul sa fii ca si cum n-ai da si ca si cum n-ai lua! Nu 32 te bucura când te-or pune staret si nu te supara când te-or scoate din staretie! Fa ascultare de Batrânul staret si de soborul parintilor si lasa-te întru toate în voia lui Dumnezeu!". Auzind ca e vorba de porunca, Parintele Cleopa se ridica drept si zise cu seriozitate: - Daca e din ascultare fata de Batrânul, primesc. Dar sa nu ma lasati, parintilor, fara ajutor. Antonie, uimit si surprins, spuse vorba neghioaba, asa ca pentru sine, dar o grai destul de tare: - Si nu e nici macar diacon! L-au coborât în manastire, l-au îndrumat sa se spele, i-au adus schimburi, dulama si rasa noua de la magazie, i-au dat bocanci cu care nici nu putea umbla ca lumea, si apoi l-au dus în biserica pentru ceremonia de instalare. Asa era datina. A venit si Batrânul la biserica. Secretarul a citit fara entuziasm hotarârea de alegere, iar Batrânul i-a dat cârja stareteasca fara nici un cuvânt, caci nu tinuse cuvântari niciodata. Apoi toti se miscara, dând sa se retraga, când noul ales ridica mâna, cerând ascultare. - Staretul nostru stie sa vorbeasca! zise unul în râs. Într-adevar le dovedi ca stie sa vorbeasca. Doua ceasuri le vorbi din Sfintii Parinti, le arata cum întelege sa-i povatuiasca pe calea mântuirii, analiza pacatele „groase" 33 si pe cele „subtiri" ale mintii si ale imaginatiei. Le dadu sfaturi, cita din memorie pagini dupa pagini, ca dupa carte, din Sfântul Isaac Sirul, din Efrem Sirul, din Ioan Damaschin, din Scararul, din Maxim Marturisitorul, din manuscrisele paisiene, le spuse cum întelege sa reconstruiasca acareturile arse si cum va duce mai departe rânduiala Batrânului, si toti întelesera ca se afla în fata adevaratului urmas al Batrânului. La sfârsit se rânduira toti si-i sarutara mâna, cel dintâi Batrânul, iar prin fata Batrânului trecura umiliti, cu respect si veneratie. Taina era simpla. Dintre toti, singur Batrânul stia ca în cei cincisprezece ani cât fusese la oi, Parintelui Cleopa nu-i lipsisera din traista cartile, împrumutate în taina, fie de la Neamtu, fie de la Secu, manastirile vecine de care se apropia anume cu turmele prin padure, manastiri cu biblioteci mari, din care în cincisprezece ani îsi facuse o adevarata cultura teologica. Mai târziu a putut sta alaturi de mari teologi si carturari, care l-au iubit si ascultat... Spusese Batrânul odata: „Fiti cu dragoste si respect fata de tot omul, ca nu stiti niciodata cine va sta în fata". Dar toti si-au amintit cuvântul si l-au crezut abia acum. Parintele Cleopa a refacut manastirea, a întemeiat obsti 34 vestite si în alte parti, iar în locul lui la Sihastria a venit Ioil, asa cum profetise Batrânul, care între timp se mutase la Domnul. În anii din urma, Parintele Cleopa s-a retras din nou la metanie la Sihastria, într-o chilie simpla, ascultator la rândul sau fata de un staret tânar, ucenic de-al lui, asa cum fusese si el ucenic al lui Ioanichie. Rânduielile lumii se schimba ca anotimpurile, iar întelepciunea reîntinereste cu fiecare generatie. Parintele Cleopa va spune cu încredintare ca e doar un calugar obisnuit, ca mai postitor decât dânsul este Chiril, mai învatat este Petroniu, mai smerit este Paisie, mai folositor pentru obste este Caliopie, mai lepadat de avere este Valerian, mai iubitor de singuratate este Calinic. Parintele Cleopa a fost câtiva ani staret la Manastirea Slatina, apoi s-a retras la metanie, la Sihastria. 35 Parintele Macarie Tanase(1: În timpul razboiului Era în anul 1943, 1 aprilie. Venisem la Schitul Sihastria cu gândul sa ramân acolo. Am mers mai întâi la parintele staret, Ioanichie Moroi, la care m-am marturisit si caruia i-am spus despre dorinta mea. „Bine, a zis parintele, te primim, dar provizoriu, sa vedem daca calci a calugar". Si m-a trimis la Parintele Cleopa ca sa-i dau actele mele, pentru ca el se ocupa cu cancelaria. Pe Parintele Cleopa lam gasit în fata grajdului, îmbracat cu rasa si cu un miel brumariu în brate. Atunci mi-am zis în mintea mea: „Iata pastorul cel bun care a aflat oaia cea pierduta". M-am apropiat de Sfintia sa si i-am sarutat mâna, spunându-i: „Parinte, numarati-ma si pe mine cu oile cele cuvântatoare ale Sfintiei voastre". Parintele a lasat mielul din brate, s-a uitat la mine si a zis: „Dar ai vreun act, frate? Ca suntem în plin razboi si asa mi se cere". I-am dat actele, spunându-i ca parintele staret m-a trimis la Sfintia sa. Apoi m-a rânduit sa locuiesc în camera cu un nepot al Sfintiei sale. Parintele Cleopa m-a cucerit de la prima întâlnire: prin bunatatea sa, prin smerenia sa, prin cuvântul sau. În fiecare seara ne adunam toti fratii la chiliuta Sfintiei sale, (1 Parintele Macarie Tanase a fost ucenic al Parintelui Cleopa atât în Manastirea Sihastria, cât si în Manastirea Slatina. În prezent este vietuitor la Schitul românesc Prodromu - Sfântul Munte Athos. Sfintia sa a avut bunavointa sa ne trimita aceste rânduri care ni-1 prezinta pe Parintele Cleopa în anii '40. 36 unde ascultam cu nesat cuvinte de la Sfintii Parinti, întâmplari din viata manastireasca, sau îi puneam diferite întrebari, la care ne raspundea cu argumente din Sfânta Scriptura sau din Sfintii Parinti. Când îl întrebam unde a învatat toate aceste lucruri, ne raspundea: „La universitatile de la Fagii Rari, de la Chita Mare, sau de pe Taciune, cu oile". Când am venit eu la manastire, era distrus aproape tot de incendiul din 1941. Ramasesera doar staretia si grajdul neatinse de foc. Parintii, împreuna cu Parintele Cleopa, faceau eforturi mari pentru refacerea schitului. Toata vara si toata toamna lui 1943 am carat materiale: grinzi de brad din padure, nisip si balast de la Ozana, cherestea si ciment de la Manastirea Neamt. Conducerea Manastirii Neamtului ne-a dat totul pe gratis, pâna si patru carute cu boi, ba câteodata ne dadea si camionul cu care duceam cheresteaua si o depozitam la Secu, pentru ca nu se putea ajunge cu camionul pâna la Sihastria. In vara lui 1943 s-a lucrat mult, încât, pe la sfârsitul toamnei, corpul de nord era ridicat si acoperit cu sindrila. Îmi amintesc ca prin septembrie, în acelasi an, Parintele Cleopa statea de vorba cu seful de post din Vânatori, 37 Craischi, despre mersul razboiului din rasarit. Seful spunea: „Parinte, mergem spre biruinta", iar Parintele Cleopa îi raspundea: „Eu am citit prin carti, mai ales la Agatanghel, si am aflat ca rusii vor bate pe nemti". „Cu neputinta, Parinte, îi raspundea seful, frontul e la Cotul Donului. Cine se mai îndoieste de biruinta?". Dar cine mai credea ca în mai putin de sase luni rusii vor fi la granita României? În primavara lui 1944, prin martie, a venit ordin de la marele stat major, ca toti cetatenii de pe linia fortificata: Manastirea Neamt - Vânatori - Târgu Neamt - Grasi - Blebea sa paraseasca locuintele si sa se refugieze unde vor putea. Atunci au venit multe familii la Sihastria, cu tot ce au putut lua în graba în carute, ba si de la Radaseni venisera vreo doua familii. Atunci Parintele Cleopa i-a primit pe toti cu toata dragostea. Unii au ocupat toata cladirea dinspre nord, asa cum era, fara usi si geamuri, iar în vara aceea fiecare si-a lipit camera unde statea. Afara de poarta principala, în partea dreapta, era o cladire facuta în pripa - si pe aceea au ocupat-o refugiatii. Restul care n-a mai încaput în schit si-au facut corturi prin Poiana Ciresului. Mâncarea se facea la ceaune mari, afara, iar sala de mese era la grajd, într-o încapere unde mai înainte se tineau carutele, butoaiele si alte lucruri. Rusii înaintau mereu; în aprilie erau la Oglinzi, iar ai 38 nostri ocupasera linia fortificata despre care am amintit mai sus - aici rusii au fost tinuti pâna în august. Au mai încercat ei în noaptea de înviere sa rupa frontul; atunci s-a dat o lupta înversunata la asa-zisa „Borta dracului". Acolo rusii au fost macelariti si respinsi, dar si dintre ai nostri au cazut multi. In aceste conditii, la 15 kilometri de front, noi stateam în Sihastria ca într-o oaza. Parintele Cleopa umbla peste tot si îmbarbata pe fiecare. Ne spunea sa avem rabdare si încredere în purtarea de grija a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, ca toate suferintele vor trece. Parintele Cleopa a fost un om harismatic, cu o memorie fenomenala, asa îmi spunea un colonel de la Piatra Neamt. Eu as zice ca a fost un trimis al lui Dumnezeu pentru acele vremuri grele. Vara a trecut repede cu toate peripetiile ei, pâna când, întro seara din august a început o lupta crâncena. Urla padurea de zgomotul tunurilor si a mitralierelor. Atunci Parintele Cleopa a trimis un om calare ca sa vada ce se întâmplase. Dupa o ora, omul a venit repede si a spus ca rusii au rupt frontul, iar românii se retrag. Parintele Cleopa ne-a adunat si ne-a spus ca cine vrea si poate sa-si ia un bagaj în spate si sa plecam cât mai repede, pentru ca sa nu ne prinda rusii. Era ora 22 si o noapte întunecata ca nu vedeai la un metru înainte. Ne-am strâns în fata bisericii cam vreo 25 de persoane, între care erau si mireni. Am cântat „Aparatoare Doamna", am luat lumânari aprinse în 39 mâini si am plecat spre Sihla. Aici am dormit pâna dimineata, apoi am plecat mai departe. Când am ajuns la Cracaoani, soseaua care merge spre Piatra Neamt era plina de ostile române care se retrageau din calea rusilor. Erau obositi si deznadajduiti, mergeau toti cu capul plecat. Atunci am înteles eu vorbele unui general: „Vai de cei învinsi". Nu era posibil sa mergem împreuna cu ostasii, asa ca am luat-o spre Manastirea Horaita. Când am ajuns acolo ne-am odihnit si am vazut ca steagurile albe, care cereau pace, erau agatate sus, la poarta manastirii. Dupa vreo ora a aparut o patrula de rusi, un colonel cu aghiotantul sau care vorbea româneste si alti câtiva soldati. Au fost invitati la staretie si serviti cu ceai si prajituri. Au mers la biserica, unde parintii au cântat o slava. S-au uitat peste tot cu mâinile la spate, n-au facut nici o cruce, au multumit pentru primirea prietenoasa si au plecat. A doua zi am plecat spre Sihastria prin padure, pentru ca soselele erau pline de rusi. Când am ajuns la Sihastria era întuneric, iar parintii faceau priveghere în biserica. Biserica refacuta dupa incendiu asa cum arata in anii '60 40 ANII DE STARETIE Parintele Macarie Tanase: Staret la Sihastria În vara lui 1944 parintele Ioanichie a cazut la pat. Era asa de bolnav, încât trebuia ca altul sa-l întoarca. Parintele Ioil a stat permanent lânga dânsul, pâna ce dupa o lunga si grea suferinta si-a dat obstescul sfârsit. Înmormântarea parintelui Ioanichie a fost atât de simpla, încât abia mi-o amintesc. Toti eram buimaciti de evenimentele care se petreceau si ne întrebam oare ce ne mai asteapta. Dupa ce ne-am mai revenit, am plecat vreo sapte frati cu Parintele Cleopa la Grasi, la recoltatul grâului. Era deja secerat si adunat în jurul unui bordei în care ne adaposteam (casa care era înainte a fost arsa de soldati). Toata ziua auzeam bubuituri. Într-o zi pe la amiaza, Parintele Cleopa ma ia la o parte, îmi da stampilele schitului si îmi spune: „Du-te la parintele Ioil, da-i stampilele si spune-i din partea mea sa fie el staret, ca eu ma duc cu oile de unde am venit"(1. (1 Pâna la moartea Parintelui Ioanichie, Parintele Cleopa a fost loctiitor de staret, iar odata cu mutarea la cele vesnice a Parintelui Ioanichie, el a vrut sa încredinteze staretia Parintelui Ioil, singurul preot din Sihastria în acea vreme. 41 Eu am plecat în graba si am ajuns devreme la Sihastria. Parintele Ioil tocmai iesea de la Vecernie. I-am sarutat mâna - era singurul preot din Sihastria în perioada aceea - i-am dat stampilele si i-am spus cuvintele Parintelui Cleopa. A fost multa tulburare în schit când s-a raspândit vestea, unii chiar au plecat (parintele Calinic, parintele Casian Frunza si Antonie Olaru). Între timp soseste si Parintele Cleopa, care era deja informat despre situatia din schit. A încercat sa linisteasca spiritele si a spus: „Parintilor, eu ma gândeam sa ma întorc la oi, ca nu sunt vrednic de staret; dar daca sfintiile voastre socotiti altfel, apoi fie voia lui Dumnezeu". Si asa a fost ales în unanimitate Parintele Cleopa staret. In iarna aceluiasi an a fost hirotonit si recunoscut de Manastirea Neamtului si de Mitropolie. In acest timp se continua lucrarile la corpul de nord si se aprovizioneaza schitul cu alimente. Dar încep si ispitele. Biserica ia foc În iarna lui 1944-1945 a luat foc biserica în interior. A luat foc geamul de lânga soba, pe unde trecea fumul în cos (asa se construia în vechime: când zidul ajungea pâna la geamuri se punea pe el grinzi de stejar care se legau între ele prin cuie, apoi se continua zidul pâna aproape de stresina, si iar se punea un rând de grinzi). Am luat geamul care ardea, am stins focul si am astupat gaura cu mortar. Dupa vreo doua zile am vazut ca iese fum printr-o crapatura a peretelui, lânga catapeteasma. 42 Am facut o gaura în perete: grinda care trecea pe acolo era prefacuta în carbuni. Am astupat repede gaura si asteptam cu emotii sa vedem unde va mai izbucni focul. În timpul acela Parintele Cleopa slujea ca preot 40 de zile, dupa hirotonie. N-a întrerupt slujba, ci a continuat, desi în iarna aceea nu s-a mai facut foc în soba. Noi, fratii, stateam cu rândul în pod, cu galeti de apa ca, în cazul în care focul ajunge la acoperis, sa-l stingem repede. Nu a fost cazul, caci focul s-a stins de la sine. Nu s-a terminat bine un necaz, ca altul ne astepta. Când trupele române s-au retras, au abandonat mai tot armamentul si munitiile pe unde au trecut, asa ca mai tot omul avea o arma sau un pistol automat. Atunci s-au format mai multe bande de hoti; prima era banda lui Balta (mai veche), care era acum înarmata pâna-n dinti si dadea lovituri ziua si noaptea. Mai erau si altele formate din tigani si nenorociti care ne-au dat mult de lucru. Prin martie, acelasi an, vreo sase insi înarmati s-au dus la stâna de iarna, i-au legat fedeles pe ciobani si au furat vreo 150 de oi. I-am cautat mult prin padure, dar nu am descoperit nici pâna astazi pe hoti. Parintele Cleopa zicea: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!". Prin luna mai au început arestarile [din partea noilor autoritati comuniste]. Primul a fost parintele Ilarion Antochi, care, mai înainte cu vreo doua saptamâni fiind în 43 Târgu Neamt, s-a suit într-o caruta si a început sa le vorbeasca oamenilor ce erau împrejurul lui (era o zi de târg) despre comunisti si despre bolsevici, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Parintele a fugit în padure, la un bordei, crezând ca va scapa, dar de acolo l-au arestat. Al doilea parinte pe care l-au arestat a fost parintele Dosoftei Morariu, pe motiv ca a împrastiat la oameni carti cu continut religios, dar care contineau fraze în care erau ponegriti comunistii din URSS si din România. Parintele Cleopa, dupa arestarea celor doi, credea ca el va fi al treilea, asa ca într-o noapte a disparut în padure, la un bordei facut din vreme, unde a stat toata vara. Pe la sfârsitul lui august si-a facut aparitia, venind pe sub clopotnita cu parintele Ioil. Avea un teanc de ziare subsuoara. Când a fost întrebat de parinti unde a fost, a raspuns ca la Bucuresti. Aceasta a fost prima pustnicie a Parintelui Cleopa. Prima Priveghere de toata noaptea Tot în anul 1944, de Sfântul Dimitrie, venisera câteva familii de la Radaseni cu carutele si adusesera si ceva alimente pentru manastire. Era în seara de 26 spre 27 octombrie. Pe la ora 21, noi toti, calugarii, fratii si credinciosii, eram în biserica, la litie. La un moment dat auzim un zgomot si usa de la biserica trântita de perete. Am vazut intrând în biserica un ofiter cu cascheta pe cap, înarmat cu un pistol automat. Ne-a facut semn sa se faca 44 liniste si a început sa ne vorbeasca. Era Mitita Balta, vestitul bandit. Fiind urmarit de jandarmi a venit sa plateasca o slujba ca sa scape de la moarte. S-a apropiat de icoana Maicii Domnului, a facut o metanie cu un genunchi la pamânt, cu altul în sus, a trântit pistolul pe dusumea, a sarutat icoana, a scos câteva monede din buzunar pe care le-a aruncat în cutia milei, zicând ca a platit ca sa auda ceva frumos. Dupa acestea a plecat la staretie cu parintii Cleopa si Ioil, ca sa fie cinstiti. Dupa iesirea lor, noi am continuat privegherea, iar daca cineva voia sa iasa afara nu avea voie, pentru ca doi oameni de-ai lui Balta aveau ordin sa pazeasca, ca sa nu iasa nimeni. Dupa ce am terminat slujba, am vrut sa plecam la chilii, dar n-a fost chip. Balta a venit, a mai facut o metanie, a lasat bani si ne-a pus sa facem rugaciuni pentru el. Între timp, banditii au scotocit toate chiliile, iar în camera unde erau cazati mirenii au gasit o damigeana cu tuica, pe care au baut-o. Dupa ce s-au îmbatat, seful lor a vrut sa ne împuste pe toti, dar unii dintre ei s-au împotrivit, astfel ca am scapat cu viata. Spre dimineata au plecat spre Sihla, certându-se între dânsii. „Mai baieti, sa dea Dumnezeu sa traiti cât am trait eu, dar sa nu treceti prin ce am trecut eu!” 45 Privegherea „Acoperamântului Maicii Domnului" la Sihastria În iarna din anii 1945-1946, tâlharii ne-au vizitat de multe ori si au luat ce au gasit mai bun. Pe la începutul Postului Mare din 1946, Parintele Cleopa ne-a adunat pe toti în biserica si ne-a spus: „Parintilor si fratilor, pâna acum ne-am straduit bine pentru cele materiale, dar vedeti ca nu prea avem parte de ele. De aceea eu zic ca ajunge! De acum sa ne strângem în biserica, sa ne apucam serios de calugarie si sa ne lasam în grija Maicii Domnului. De acum înainte nimeni sa nu lipseasca de la Utrenie. Cine nu vine la Utrenie, nu manânca în ziua aceea. Sa postim miercurea si vinerea pâna la apusul soarelui, cu mâncare fara ulei, sa se citeasca Psaltirea de obste în biserica". Tot ce a vorbit Parintele Cleopa, s-a si pus în practica. În acelasi an, de hramul Nasterii Maicii Domnului, a venit Prea Sfintitul Episcop Valerie Moglan, care era vicar la Iasi. A slujit, iar a doua zi statea de vorba cu Parintele Cleopa pe cerdac. Parintele Cleopa îi zicea: „Prea Sfintite Stapâne, nu stim ce sa mai facem, focul ne arde, tâlharii ne prada si saracia face ravagii". Prea Sfintitul i-a raspuns: „Asculta, mai pustnice, ce-ti spune mosul: sa puneti voi Privegherea Acoperamântului Maicii Domnului o data pe saptamâna, când va convine voua, si o sa vedeti ca toate vor intra în normal". 46 Prea Sfintitul Valerie Moglan era un om voinic, cu o barba alba pâna la brâu, foarte popular si simpatic. Noi îi ziceam Patriarhul Avraam. A fost misionar în America, iar acum era vicar la Iasi. Mitropolit era pe atunci Irineu Mihalcescu. Privegherea Acoperamântului s-a cântat de atunci marti seara spre miercuri, iar miercuri dimineata se citea Acatistul Acoperamântului, asa cum se face si astazi. Ce a spus Prea Sfintitul s-a împlinit: focul nu ne-a mai ars si nici tâlharii nu au mai venit. Doi ani de seceta Dupa razboi, între 1946-1947, în Moldova a fost o seceta teribila. Iarna nu mai ningea, era cald ca prin octombrie, iar vara nu ploua deloc. Foamea facea ravagii, mai ales cu cei saraci. Atunci s-a vazut bunatatea si credinta Parintelui Cleopa. Veneau mai ales tiganii de la Pipirig si cereau. Eu eram chelar. Parintele le dadea la toti câte un bon pe care scria: 1 kg faina porumb, 1 kg fasole, 3 kg cartofi, si îi trimetea la mine, iar eu executam exact dupa cum scria pe bon. Uneori se termina faina de porumb si ma duceam la Parintele Cleopa si-i spuneam ca nu mai este faina de porumb, iar el ma mustra: „Mai necredinciosule, sa stii de la mine ca nu ne lasa Maica Domnului". Si asa era, pentru ca întotdeauna veneau oameni care aduceau un sac, doi de faina. Nu am întâlnit în toata viata mea un om mai desprins de cele pamântesti ca Parintele Cleopa. Dadea 47 totul, nu tinea la nimic, indiferent cât de bun sau de inimos ar fi fost vreun lucru. Însa când se calca vreo rânduiala duhovniceasca trebuia sa fugi din calea lui, pentru ca tipa de se auzea de pe Taciune. Asa au fost cei doi ani de seceta, însa niciodata nu ne-am am culcat seara flamânzi. Minunea Maicii Domnului În cei doi ani de seceta s-au facut procesiuni cu icoane, se faceau Privegheri pe la manastiri. Si la Sihastria s-au facut. Într-o zi, prin 1947, intrara la Parintele Cleopa vre-o patru oameni îmbracati în costume nationale de la Mitocul Balan, care i-au cerut sa le dea icoana Maicii Domnului din biserica sa o duca în sat, ca altfel „o sa murim cu totii de foame". La început Parintele nu voia, dar, vazând ca insista, le-a dat-o. Si le-a dat si doi preoti: parintele Natanail Iliescu si parintele Sofronie Ungureanu din Secu, care acum statea la noi. Dupa ce s-au închinat cu totii, au luat icoana si au dus-o pe câmpul ars de soare. Acolo s-au oprit, parintii au început sa citeasca rugaciunile pentru ploaie, iar oamenii s-au aruncat cu fata la pamânt, udându-1 cu lacrimi. Nici nu au terminat bine rugaciunile, ca s-a întunecat cerul de nori si se auzeau de peste tot tunete. A plouat pâna dimineata. Vestea ca icoana de la Sihastria a adus ploaia s-a raspândit repede si au venit oameni si din Cracaoani, au dus sfânta icoana la dânsii si a plouat si la ei. Si asa din sat în sat a mers sfânta icoana pâna aproape de Roman. 48 De atunci a început sa ploua peste tot, încât anul urmator, 1948, a fost îmbelsugat cu de toate.

• * *

49 Mitropolitul Antonie Plamadeala: Staret la Slatina Staretul Cleopa de la Slatina îsi tinea chilia permanent deschisa si exemplul sau era urmat de toti ceilalti. Nu se încuiau chiliile nici noaptea, nici la plecarile în calatorie, niciodata. Parintele Cleopa avea în chilie un pat de scânduri pe care doar un singur obiect tinea loc de saltea, de cearceaf, de plapuma si de perna: un cojoc mitos cu care venise de la oi, când fusese ales Staret la Sihastria. Mai avea o masa de scândura de brad, un scaun si o icoana neagra, cu Maica Domnului, probabil ajunsa la noi de prin Etiopia. Atât. Acolo dormea, medita, primea musafirii pe care îi aseza pe patul sau, primea credinciosii la spovedanie sau pentru convorbiri.

În biserica, în afara de slujbele obisnuite, la unele manastiri, cum e Sihastria, se citeste tot timpul Psaltirea. Când unii lucreaza sau dorm, rugaciunea nu înceteaza. Cititorii de psalmi se schimba din doua în doua ore. Slujba de noapte e socotita cea mai ascetica. Odata un frate l-a întrebat pe Parintele Cleopa, staretul Slatinei: - Parinte, adormim în timpul slujbei de noapte în biserica (de la 11.30 - 1.30), n-ar fi mai bine sa dormim în chiliile noastre, de vreme ce tot nu ne rugam în vremea aceea? 50 - A fi obosit si a te lupta cu somnul - a raspuns Parintele Cleopa - pentru monah, este tot rugaciune, si mai mult decât rugaciune este jertfa. Eu te sfatuiesc sa vii la biserica. Dormi acolo daca îti este cu neputinta sa rezisti si apoi trezeste-te si roaga-te sa-ti ierte Dumnezeu slabiciunea. Dumnezeu va tine seama de eforturile si de buna ta intentie. În spiritualitatea ortodoxa rugaciunile liturgice au un loc aparte, foarte important. E rugaciune în comun, în biserica, pentru toti oamenii. „Datoria noastra este sa ne rugam pentru cei care nu au timp sa se roage, pentru cei care nu au credinta, pentru cei care nu au nadejde. Daca ne-am ruga numai pentru noi însine, nu ne-am îndeplini misiunea si vom fi pedepsiti pentru egoismul nostru". Acesta este primul sfat pe care îl dadea staretul Cleopa noilor intrati în viata monahala. El însusi, când slujea Sfânta Liturghie, rostea o rugaciune mostenita de la batrânul sau staret Ioanichie, care nu se afla în tipicul bisericesc: „Sa ne rugam si pentru saracii pentru care nimeni nu se roaga", iar la parastase zicea: „Pomeneste, Doamne, si pe cei saraci adormiti în Domnul si care nu au pe nimeni care sa-i pomeneasca". 51 Parintele Chiril postitorul La începutul Marelui Post de dinainte de Pasti, în Manastirea Slatina din Moldova se postea, post negru, toata saptamâna cea dintâi. Staretul dadea porunca sa se închida bucataria pentru ca sa se înlature ispita oricui de a pregati ceva la bucatarie. Parintele Chiril voia întotdeauna sa-si prelungeasca postul pâna la sfârsitul celei de-a doua saptamâni. Toata saptamâna a doua staretul îl tachina si-l prezenta ca pe un rau exemplu pentru toata obstea: „Ia uitati-va. Chiril se crede sfânt, mai sfânt decât voi toti, dar el posteste fara binecuvântare (fara permisiune)". Comunitatea se împartea atunci în doua: unii erau pentru Chiril, altii erau împotriva lui. Dar când slabea de tot, toti parintii si fratii, în unanimitate, îl judecau astfel: „E slab pentru ca n-a facut ascultare. Iata fructele neascultarii!". Dar Chiril tacea si persevera în postul sau. Aceasta pentru ca el singur, Chiril, si duhovnicul sau, stiau ca postul sau era cu binecuvântare. Staretul stia de asemenea, dar pentru ca el cunostea foarte bine viata interioara a parintelui Chiril, îl prezenta ca pe un neascultator, pentru a-l ajuta sa pastreze roadele spirituale ale postului sau. În plus, staretul nu voia sa încurajeze la excese pe nici unul dintre numerosii frati care ar fi vrut sa imite gestul parintelui Chiril. O ispita de dreapta Chipurile de la Slatina erau barbatesti, cu frumuseti aspre, 52 chipuri de tarani dinspre Baia, de sus de la Suceava si Botosani si din partile Neamtului. Postul si privegherea alungise fetele, brazdându-le cu linii verticale, adânci, iar un fel de privire necontenita spre dincolo, cum te-ai uita în soare, sau departe în zare, facuse ca ochii celor mai multi sa se micsoreze si sa se adune în triunghiuri negre la radacina nasului, peste care sprâncenele bogate pareau stresine prea mari, dar în acelasi timp dadeau chipurilor un plus de barbatie si gravitate. Ioil era printre dânsii ca un fluture îmbracat în culorile florilor de primavara. Mai ales parul lui ca grâul copt, te facea sa crezi ca afara era soare si când nu era. Dar nici el, nici ceilalti nu pareau a observa diferenta dintre ei. Nimeni nu statea sa dea vreo importanta chipurilor. Regula era sa nu apropii foarfecele de parul capului sau de barba, si Ava Ioil se supusese regulei exact ca toti ceilalti. Dar daca chipul din afara al lui Ava Ioil nu atragea atentia calugarilor - poate si pentru ca refuzau diferenta dintre frumos si urât, înfatisarile fiind darul lui Dumnezeu oricum ar fi fost - despre chipul sau cel dinlauntru, parerile erau împartite: Ava Ioil era un înger. Un înger senin si serios, caci Ava Ioil nu râdea niciodata. Nu, nu era o gravitate compusa, ca sa intre în tonul manastirii. Era una adevarata, caci la adânc, în Ava Ioil mocnea un foc mare: voia sa se faca sfânt. Repede. De aceea râvna lui nu cunostea margini si chipul lui nu se slobozea zâmbetului. Blând cu graiul, vorbind cu o moldoveneasca moale si lipicioasa, saritor la fapta buna si fara împotrivire la 53 ascultare, cu nedeosebita tragere de inima la treburile gospodariei ca si la biserica, a atras repede atentia batrânilor(*. Într-o zi, mai repede decât o faceau pentru altii, l-au recomandat Parintelui Cleopa, staretul, pentru preotie. - E prea tânar, parintilor, si râvna lui e prea mare, spuse Parintele Cleopa. Ar mai trebui încercata. Nu stiti ce zice un parinte din Pateric? „Când vezi un tânar ca se urca prea repede la cer, trage-l repede de picioare înapoi la pamânt, ca-l paste ispita". În tinerete roada râvnei înalte, le spuse Parintele Cleopa mai departe, e mai degraba mândria decât sfintenia, pentru ca mintea tânara e mânata mai mult de mândrie decât de mântuire. Stiti ce spune Ava Antonie cel Mare: „Daca întinzi arcul prea tare, se rupe". Mie mi se pare ca al lui Ioil o sa se rupa. Stai de vorba cu el si simti cât e de încordat tot, cât de mult ar vrea sa ajunga repede sus. Cam ispiteste pe Dumnezeu si ma tem sa nu-l ia dracii în primire. Si nu prea întreaba. Face nevointa aspra fara ascultare. Stiu eu. Nu doarme, nu manânca, se roaga mult. - Doar de asta am venit la manastire, zise Ava Gherontie râzând cam de sus. Sfintia ta nu faci la fel? Parerea lui Ava Gherontie era ca Ava Cleopa cam complica lucrurile si face cam mult loc diavolului în viata calugarilor. - Daca am pune mereu teama de draci înaintea purtarii de (* Batrâni în înteles de parinti duhovnicesti sporiti [n.n.] 54 grija a lui Dumnezeu, ar trebui sa traim fara nadejde, zise el. - Eu stiu de la parintele meu, Ioanichie, spuse Ava Cleopa netulburat, ca în manastire trebuie sa ai mai mare grija de cel râvnitor decât de cel pacatos. Celui pacatos îi spui sa se îndrepte si te întelege, te crede, ca se stie pacatos. Dar cel râvnitor îsi curata greu râvna de mândrie. Mai ales daca face totul dupa rânduiala, nu te pricepe când îi spui ca ar putea cadea, tocmai când se crede mai îndreptat, daca, de pilda, se crede mai bun decât ceilalti. Si când esti tânar e greu sa nu te ispiteasca gândul acesta. De aceea batrânii au rânduit ca viata duhovniceasca sa se desfasoare sub supravegherea celor încercati. - Lasa, Prea Cuvioase, zise si Ava Emilian, n-o fi nici asta o lege ca toti cei cu râvna trebuie sa si cada! Nu era o lege, fireste, pentru ca lupta duhovniceasca nu se desfasoara dupa legi fixe. Dar Ava Cleopa avea experienta multor întâmplari si ar fi stiut sa previna vreo întâmplare nefericita. Dar Consiliul batrânilor hotarî sa-l recomande totusi pe Ava Ioil pentru preotie. - L-o mai ajuta si harul Domnului sa nu cada, zise Ava Arsenie. Acum erau toti convinsi ca o nenorocire e posibila; dar hotarâra în acord cu Ava Arsenie ca harul preotiei e un motiv în plus de aparare. Numai Ava Cleopa nu parea convins, dar urmând sfatul Consiliului, îi scrise Mitropolitului si, în câteva saptamâni, îl si chema pe Ioil la Iasi ca sa-l hirotoneasca. 55 Când s-a întors si a început sa slujeasca, era un alt om. Harul îi dublase si seriozitatea si evlavia. Parea un arhanghel cu aripi de foc, de nu-l deosebeai de cei pictati pe usile diaconesti ale bisericii lui Lapusneanu de la Slatina. O parte din soborul Manastirii Slatina - 6 aug. 1950. În medalion Ierod. Antonie Plamadeala 56 Potrivit cu o rânduiala mai veche, pe care o aplica tuturor noilor hirotoniti, Parintele Cleopa l-a trimis sa faca patruzeci de Liturghii la Schitul Rarau, schitul de retragere al Manastirii Slatina, sus pe muntele Rarau, deasupra Câmpulungului Moldovenesc. Schitul acesta are poate una din cele mai minunate asezari de manastiri din România. Zidit pe versantul Bistritei, zis versantul românesc, unde fusese mutat de Ava Sisoe când austriecii ocupasera Bucovina, caci la început fusese pe versantul celalalt, schitul are în fata sirul de munti de peste Bistrita, începând cu Barnarul si terminând cu Ceahlaul. În dreapta, ca o spinare de urs urias, se saruta cu cerul Giumalaul, iar în spate vârful Raraului cu Pietrele Doamnei, cu Piatra Zimbrului si Popii Raraului, se lasa spre muntele Todirescu, coborând pâna jos la Slatioara. De pe Rarau se vad si muntii Adam si Eva de deasupra Pojorâtei, unde pe vremea aceea mai era înca un schit viu, cu câtiva calugari. Ca sa ajungi de la Slatina la Rarau trebuie sa mergi o zi întreaga pe jos, 40 de km, sa treci prin Gainesti, pe deasupra Negrilesei, prin Stulpicani si apoi de la Slatioara sa urci drept în sus pe Todirescu, unde poti avea bucuria sa întâlnesti ursi, asa ca e bine sa nu fii niciodata singur, când e sa ai bucuria asta! De pe Todirescu cobori drept în schit pe sub Piatra Zimbrului într-o jumatate de ceas. La schit erau pe atunci vreo zece pustnici batrâni si un singur preot, Ava Casian egumenul, asa ca preotul trimis de la Slatina îl mai scutea de slujbe, mai ales de acelea obositoare de la miezul noptii. Dar Ava Casian tot venea 57 la biserica, numai ca nu se mai obosea slujind. Dupa vreo doua saptamâni de la trimiterea lui Ava Ioil la Rarau, Ava Cleopa se trezi cu unul din pustnicii de la Rarau, cu toiag si traista, pogorât sa aduca o veste ciudata. - M-a trimis egumenul Casian sa-ti dau de stire ca Ava Ioil, pe care l-ai trimis sa slujeasca, spune ca noaptea la Utrenie, în altar, lumânarile de pe prestol se aprind singure. El le stinge si ele se aprind din nou! - Ai vazut si sfintia ta asta? - Nu, eu n-am vazut, dar spune el si asa o fi. Egumenul cere sfat ce sa faca. De aceea m-a trimis. - Dar Ioil ce face? întreba Ava Cleopa. - Se roaga, abia mai gusta ceva, a slabit, i s-au dus ochii în fundul capului de post. O tine într-una ca se face minune în altar. - Du-te înapoi la schit, prea cuvioase, si spune-i lui Casian sa-l trimita pe Ioil aici. Sa vie tot acum, porunci Ava Cleopa. A doua zi spre seara veni. Avea chipul transfigurat si parea furat de un vis. - Parinte Ioil, mâine ai sa pleci de ascultare la vie la Cotnari, îi spuse Ava Cleopa, fara sa-l întrebe nimic de lumânari. Manastirea avea sase hectare de vie la Cotnari si o lucra cu calugari, iar în sezonul de munci grabnice, folosea si mireni platiti. 58 - Sa lucrez împreuna cu mirenii? întreba nedumerit Ava Ioil. - Asa cum spun, cu calugarii, cu mirenii... - Dar stiti..., dadu Ava Ioil sa povesteasca întâmplarea cu lumânarile ca sa se îndreptateasca sa ceara pasuire. - Lasa asta, îl opri Ava Cleopa, pricepându-i gândul. Du-te la Cotnari. Dupa ce pleca Ava Ioil, Parintele Cleopa îi spuse lui Ava Chiril, care era de fata: - A dat ispita peste dânsul mai repede decât era de asteptat. Era prea grabit. El a grabit-o. L-au luat dracii în primire. Naluciri, ce crezi sfintia ta? Crezi ca sta Dumnezeu sa-i aprinda lumânarile lui Ioil? L-au scos dracii din minti. Cine stie ce se întâmpla daca-l mai lasam la Rarau. Unuia ca el, dupa niste vedenii, dracii i-au poruncit sa-si omoare duhovnicul si a facut-o, crezând ca e porunca lui Dumnezeu. Acum e greu de stiut ce se va întâmpla cu el. Îl trimit la vie ca sa uite, sa se ia cu munca, fratii si cu mirenii. Alta metoda nu-i. Daca i-am explica nu ne-ar crede, nu ne-ar întelege. Ceea ce a vazut el e mai important decât ce ar auzi de la noi. Daca ceea ce s-a întâmplat a fost de la Dumnezeu, atunci se va linisti si se va întoarce înapoi la toamna si nu va mai povesti nimanui întâmplarea. Daca n-a fost de la Dumnezeu, se va razvrati si nu mai stiu ce va iesi din razvratire. Datoria noastra e sa cercam duhurile. Parintii toti ne îndeamna sa nu primim vedeniile. Nu stii ce spune un Ava de la Pateric? „Chiar Hristos de ti s-ar arata, nu-L crede si zi ca esti pacatos si nu esti vrednic 59 sa ti se arate". Ajuns la vie, duhul lui Ioil se dadu repede pe fata. - Ce staret e asta? Mie mi-aprind îngerii lumânarile si el ma trimite sa lucrez cu mirenii. Nu ma mai întorc la manastire. Nu mai este nici un respect pentru sfintenie! Si, drept urmare, se prefacu din nou din Ioil într-un oarecare Ion, lepadându-se si de nume si de pletele blonde si de barba rosie si pleca în lume. - Nu-i nimic, zise Parintele Cleopa când auzi. Un Ion care se va cai într-o zi, e mai de pret decât un Ioil care se mândreste. Parintele Serapion si milostenia În Manastirea Slatina venise cam la batrânete sa se calugareasca un fost functionar de banca din Bucuresti. I s-a dat numele de Serapion si era foarte râvnitor. A trecut de 90 de ani, traind în buna rânduiala si modestie. Adusese cu el o lada de lucruri personale, fine, scumpe, camasi, lucruri de corp, flanele. Când a intrat în manastire le-a oferit Staretului Cleopa. Acesta le-a refuzat: „N-am ce face cu ele, si nici la frati nu le-as da. Sunt lucruri boieresti, cu care ei nu sunt deprinsi. Si, vorba Patericului, sunt prea «subtiri». Pastreaza-le!". Dupa vreun an, parintele Serapion a venit în vremea slujbei la biserica, foarte tulburat, alergând în altar direct la Parintele Cleopa: 60 - Mi-au golit lada! - Cine? - Probabil tiganii. Sunt multi prin curte. - Nu-i învinui, parinte, daca nu stii exact. Linisteste-te. Stai la slujba si dupa aceea vedem noi. Descoperim hotul. Pentru Serapion asta echivala cu o profetie. S-a linistit, iar dupa slujba a mers la Parintele Cleopa împreuna cu înca vreo doi calugari, insistând sa-i dea voie sa faca cercetari. Linistit, Parintele Cleopa i-a amintit: - Nu ai venit Prea Cuviosia ta acum un an sa mi le dai mic? - Am venit. Dar acum nu le-am dat. Mi le-au furat. - E tot una. Daca le luam, nu erau ale mele? - Erau. - Si aveam eu dreptul sa fac ce vreau cu ele? - Aveati. - Si atunci de ce te tulburi? Ai pierdut ce n-ai avut. Adica nimic. Esti tot atât de bogat si de sarac ca si înainte, precum ai vrut si cum se cade monahului. Si camasutele si izmanutele acelea prea scurte, ca la oras, erau si cam subtiri, cam de matase. Nu prea erau calugaresti. - Nu erau. De aceea am vrut sa le dau. - Si atunci de ce te tulburi acum? Du-te la chilie. Lada ti-au lasat-o. Pune în ea niste carti sau lemne de foc pentru iarna. Si parintele Serapion a plecat cu o frumoasa lectie despre saracie si despre fagaduinta. Dupa plecarea lui. Parintele Cleopa le-a spus celorlalti: 61 - Erau ale mele. El le tinea închise de un an de zile, fara folos. Le-am dat azi dimineata tiganilor ca erau goi, saracii. Le-am spus sa-l pomeneasca pe unul Serapion, ca el e donatorul. Pe urma a aflat si Serapion si întreaga manastire. Nu s-a suparat nimeni. Ava Caliopie si smerenia „Era obste mare la Manastirea Slatina, în jurul Parintelui Cleopa, staretul cel vestit. Erau aproape 100 de parinti si frati. Parintele Caliopie era econom. Când toti erau la rugaciune, el trebuia sa chibzuiasca ce sa le dea de mâncare, câti sa rânduiasca la cartofi, câti sa trimita la vie... La 100 de oameni era gospodarie mare. Era tânar pe atunci Ava Caliopie si cu râvna duhovniceasca. Un suflet de copil într-un trup urias. Spunea ca a venit la manastire ca sa ispaseasca pentru strabunicul lui din Humulestii Neamtului, Ion Creanga, care fusese raspopit ca împuscase o cioara de pe crucea bisericii. - Ca sa vedeti, fratilor, spunea el, cu aer convins, ce valoare poate sa aiba o cioara. Faptura lui Dumnezeu si ea, ce credeti! A stiut Mitropolitul ce face! Ce mai, am de facut pocainta grea! Stranepotul avea chiar în înfatisare ceva din aerul strabunicului, dar mai ales avea moldoveneasca lui moale, lata, colorata si cu tâlc. Zicea adesea, de când îi fusese încredintata grija gospodariei: - Mai, frate, stii ca-i bine la manastire? Am fugit de acasa 62 ca sa traiesc la pustie, si era sa patesc si o numaratoare de coaste de la tata, care a venit dupa mine cu un „Sfânt Neculai" din lemn de corn, fiindca se temea, saracul, sa nu-i piara odorul de foame la calugarie, si când colo am chicat în bogatie! Tii, ce mai propritar m-am facut! Altadata lua în raspar votul ascultarii, si atunci se cobora putin în treapta; îsi zicea numai vechil boieresc, administrator. Zicea: - Îmi place ascultarea asta. Ma cheama staretul si îmi spune: „Caliopie, ascultarea ta e sa poruncesti. Toti 100 sunt în mâna ta". - Bine, Prea Cuvioase, zic. Îmi convine!... Sa nu-ti vie sa mai mori de norocul care te-a gasit! Si uite-asa, sunt un vechil model! Umbla cu Patericul în mâna si suspina. Îl arata si întreba: - Stiti despre ce scrie în cartea asta? Scrie despre unii care se cheama calugari. Mai scrie despre liniste, despre pustie, despre tacere, despre rugaciune. N-am vazut asa ceva! Apoi, ca pentru sine: „Eu trebuie sa ma duc la pustie!". A zis vorba asta, dar nimeni nu l-a luat în seama. Si iata, într-o dimineata, în toiul verii, când gradinile si ogoarele tipa dupa oameni, economul nu s-a mai prezentat sa împarta ascultarile zilei. L-au cautat în chilie. Goala. Pe masa, un bilet: „Am plecat". L-au asteptat o zi, doua, si apoi au înteles cu totii ca s-a petrecut ceva cu parintele Caliopie. „Se va fi întors la Humulesti! S-o fi dus la Sihastria! S-o fi dus la Rarau, în locuri mai retrase, ca sa 63 scape de economat!". L-au întrebat pe staret. - Nu stiu nimic, a zis Parintele Cleopa, a plecat fara ascultare, fara blagoslovenie. Au trimis soli în locurile numite, ca sa-l caute, dar s-au întors cum au plecat. Au pus econom pe parintele Chiril, iar pe parintele Caliopie l-au pus la rugaciuni, ca sa-l apere Dumnezeu de primejdii pe unde o fi. Asa a poruncit staretul. A trecut o luna, doua, aproape trei, si spre toamna, când nimeni nu-l mai astepta, a aparut. Era slab, negru, cu ochii adânciti si cu desagii goi. - Am fost la pustie, a zis. Am terminat posmagii si m-am întors. - Si acum ce vrei, sa-ti mai dam posmagi si sa te întorci, sau sa le punem la icoane si sa ne închinam la sfintia ta, noi pacatosii? l-a întrebat Parintele Cleopa, de fata cu batrânii care, chemati, s-au adunat sa-l judece, dupa cum e rânduiala, pentru neascultare. Zicând asa, Parintele Cleopa si-a facut cruce la dânsul si a îngenunchiat, cerând blagoslovenie. Ceilalti dadura sa faca la fel, cu barbile rasfirate de zâmbete. - Lasati, Prea Cuviosilor, sunt un pacatos, spuse parintele Caliopie cu glasul stins, tocit de post si ragusit de raceala. Toata vara statuse sub cerul liber, la râpa lui Coroi, mai sus de Pestera Sfintei Teodora, în muntii Neamtului. Se rugase, meditase. Dar fara ascultare, ceea ce transforma totul în pacat. 64 Troite la Râpa lui Coroi - Ce ziceti, parintilor? întreba Parintele Cleopa. - Ce sa zicem, se grabi Ava Chiril, eu zic sa se întoarca la economat. Asta-i! Mai buna si mai mare pedeapsa decât asta, alta nu-i. - Vrei sa scapi sfintia ta. Lasa. Doar de asta s-a dus omul la liniste. Te-om pune pe sfintia ta din nou, daca vei merge pe aceeasi cale! - Sa-l trimitem înapoi, zise un altul mai aspru. Daca nu i-a placut aici, de ce sa se întoarca? - Eu zic sa-l trecem în rândul fratilor, propuse Ava Cleopa, sa-l dezbracam de haina calugareasca si s-o ia de la 65 început. Si sa mai vedem. Sa treaca la bucatarie si, la sfârsitul meselor, sa iasa la usa si sa ceara iertare de la toata lumea, zicând: „Iertati-ma pe mine, neascultatorul". Daca se învoieste, sa ramâna! - Ma învoiesc, zise repede parintele Caliopie. Blagosloviti si ma iertati pe mine, neascultatorul! Trei luni a facut aceasta pocainta, dupa care i s-au dat înapoi hainele si cinul, si a fost trecut cu ascultarea la biserica. Am aflat mai târziu, din gura Parintelui Cleopa, staretul, ca parintele Caliopie plecase la pustie cu blagoslovenia sa. - Stii, parinte, când i-am facut atunci închinaciune, la judecata, m-am umilit într-adevar de rabdarea si de smerenia lui. Eu singur stiam ca bietul om nu era neascultator, dar pe ceilalti i-am lasat sa creada ca-l iau în râs. Daca spuneam ca a avut blagoslovenia mea, toata osteneala lui ar fi fost zadarnica. Poate s-ar fi mândrit, ceilalti l-ar fi socotit sfânt si si-ar fi stricat toata asezarea sufleteasca. Uneori virtutile fac unora mai mult rau decât pacatele! Iar faptul ca a mai rabdat înca luni de pedeapsa nedreapta în manastire, l-a ajutat sa cugete si mai adânc, si sa nu creada ca daca totul a fost facut în taina, stiut numai de noi doi, el e cine stie ce mare sfânt. 66 Ce sa fac? Fiind prin anii '50 profesor la Scoala Monahala din Manastirea Slatina, în nordul Moldovei, am pus într-o zi celor mai mult de 40 de elevi, ieromonahi, monahi si frati, o întrebare la care n-am cerut raspuns imediat, rugându-i sa mediteze si sa formuleze raspunsuri pentru lectia urmatoare, evitând pe cât posibil sa se consulte între ei. Foarte simpla, întrebarea presupunea totusi o optiune personala. Iat-o: „Daca ar învia un mort zicându-va: «am înviat numai pentru a va raspunde în modul cel mai exact la o singura întrebare, pentru ca eu vin de acolo de unde toate sunt cunoscute cu toata siguranta», care ar fi întrebarea pe care i-ati pune-o?" Le-am recomandat sa nu lase sa le scape o astfel de posibilitate, si sa nu puna decât acea întrebare la care numai un astfel de om, întors de dincolo, ar fi putut raspunde cu competenta. Nici unul dintre elevi nu a asteptat lectia urmatoare. Cei care au crezut ca raspunsul e usor, l-au formulat imediat, dar unii dintre ei s-au razgândit îndata, hotarându-se sa mai reflecteze. Altii au început prin a se agita, a se consulta si, parasind scoala, au plecat sa întrebe pe batrâni, pentru a gasi un raspuns serios. Astfel, cei aproape 100 de monahi ai manastirii s-au trezit fara voie confruntati toti cu întrebarea. S-au prezentat cu o multime de întrebari care au descoperit, chiar si printre cei mai simpli, însusiri de 67 exegeti, de dogmatisti si chiar de istorici. Unul dintre ei ar fi vrut sa stie ce a înteles Iisus prin fraza: „Daca Eu vreau ca acesta, adica Ioan Evanghelistul, sa ramâna pâna când Ma voi întoarce Eu, ce-ti pasa?". Aceasta era problema vietii lui. Voia sa afle astfel daca nemurirea pe pamânt era posibila si chiar daca nu cumva, asa cum i s-a promis, Apostolul Ioan mai traieste înca? Poate si pentru a-l gasi si pentru a-i mai pune si Lui câteva întrebari. Un altul voia sa afle ce a facut Iisus între 12 si 30 ani: „în ceea ce priveste restul, stiu totul din Sfânta Scriptura si îmi este de ajuns", a explicat el. Mai multi parinti în vârsta au declarat ca ei ar întreba, precum se facea în timpul Parintilor din vechime, sa li se spuna „un cuvânt de folos sufletesc". Am vrut sa aud si parerea Parintelui Staret Cleopa, calugar cu mare experienta duhovniceasca si om întelept: - Eu l-as întreba pe cel înviat doar atât: „Ce sa fac?". - Dar, l-am întrebat la rândul meu pe Parintele staret, nu stiti ce trebuie sa faceti? Nu gasiti raspuns la aceasta întrebare în Scriptura si la Sfintii Parinti? - Cum sa nu stiu? a raspuns el. Stiu chiar si pentru altii, poate chiar mai bine pentru altii decât pentru mine! As dori totusi sa primesc un raspuns ca pentru mine, cam asa: Cleopa, drumul mântuirii tale este pe aici sau pe dincolo. Dar dupa ce a mai reflectat. Parintele Cleopa a renuntat: „Cred ca nu l-as întreba nimic. Stiu ce am de facut si n-as vrea sa-l supar pe Dumnezeu. Sfânta Scriptura raspunde la 68 toate întrebarile. Înviatul cuviosiei tale n-ar putea raspunde mai bine decât a raspuns Iisus când a fost întrebat de catre tânarul bogat. Poate ca l-as întreba cum e dincolo, dar oare ar putea el adauga ceva la ceea ce a spus despre aceasta Sfântul Apostol Pavel? La urma urmei, în viata duhovniceasca nu exista „de aici pâna acolo". As fi totusi fericit sa-l vad si sa-l ascult! Sa spuna ce va voi el, pentru ca orice ar spune ar fi extraordinar si important. Daca ar trebui totusi, cu orice pret, obligatoriu, sa-i pun o întrebare, as ramâne la aceeasi: „Ce sa fac?” Cu prilejul acesta am cerut parerea si fratilor teologi din manastire. Prima lor reactie a fost caracteristica: „Cât din ceea ce stim si din ceea ce credem noi este cu adevarat esential?". Aceeasi întrebare pusa unui grup de intelectuali de formatii diferite, a descoperit preocupari care în general puteau fi cuprinse în întrebarea: „Exista Dumnezeu sau nu exista?". Dar când le-am cerut parerea asupra întrebarii pusa de Parintele Cleopa, au convenit toti ca într-adevar era singura întrebare justificata. Le cuprindea pe toate celelalte si, mai ales, plasa pe om si pe Dumnezeu, situatia lui prezenta si eternitatea lui, într-un raport personal si decisiv. 69 VIATA DE PUSTIE Amintiri din munti(1 În ziua de Sfânta Parascheva, la 14 octombrie, mi-am luat un bat în mâna, era jumatate de frunza de codru cazuta si jumatate mai era pe codru, si dupa ce mi-am facut pravila, acolo la coliba, am gândit: hai sa ma duc si eu pe muntii astia. Si am mers. Dupa ce am facut pravila toata, am pus de am facut oleaca de ceai cu oleaca de pâine, cu ce aveam eu acolo, si am pornit prin padure sa mai cunosc locurile acelea. Si ajung într-un loc, era o bahna(2, stii cum e în padure, cu iarba. Erau brusturi, iarba, dar stiti cât? Toamna iarba se usuca, dar cea din bahne ramâne verde. Si stau pe un butuc, obosit, mersesem de la coliba poate un kilometru, doi, la deal. Si acolo, în mijlocul bahnii aceleia, vad un manunchel de flori albastre. (1 Înregistrare din anii '70 a unei convorbiri cu Parintele Cleopa despre perioada de pustnicie din muntii Stanisoarei. (2 Mlastina, smârc. Eu, stând pe butucul acela, mi-am adus aminte cum e slujba la Sfânta Parascheva la Iasi, ca acum slujeste Mitropolitul, staretii, cum era si altadata când am fost si eu la Sfânta. Ma uitam mai încolo, erau acolo numai cocosei de padure, de cei cu creasta rosie, negri, care fac «cheac, cheac, cheac...» si sparg lemnul si scot cariile din copac; grozavi sunt aceia... Aceia sunt un fel de ciocanitori negre, dar sunt mai puternice ca acestea. Numai cu de aceia ma 70 întâlneam pe acolo. Erau multi copaci darâmati, nu era lucrare, nu vedeai semn de topor sau de beschie(1. - Sunt mari cocoseii? - Cocoseii de padure nu sunt cocosei de mesteacan sau porumbari, ci sunt mai mari decât ciocanitoarele astea verzi care vin pe aici, gheonoaiele, si cu creasta rosie ca la cocos. Si numai asa tipa si bat în cioate de scot cariile. Si ma uitam la acelea cum tipau pe acolo, le auzeam, ma uitam singur. Si m-am dus în mijlocul bahnii si am luat floricele de-acelea albastre în mâna. Si ele, cum era toamna, a cazut un fel de roua pe ele dimineata, si nu se mai luase roua. Erau cu lacramioare de roua pe ele si erau cu sepalele celea în laturi ca viorelele, si stigmatul acela galben în mijloc, parca lacrimau... Ma uitam la ele: asa de frumoase si asa de gingase, ca era o splendoare sa te uiti la ele. Si m-am gândit eu: „Doamne, cum v-a împodobit pe voi Dumnezeu!" si uite, acum cazuse bruma de câteva ori si pe ele, acolo în padure, fiindca a mai fost frunza pe codru, nu le-a ajuns. Si în mijlocul tufelor acelora de iarba, de sovar lat, ele erau acolo. Am vazut acelea si m-am uitat la ele si pe urma m-a prins un plâns: „Mai, ia uite câta frumusete numai la florile astea! Si cât le-a împodobit Dumnezeu, ca pe ele n-a batut bruma, cum poarta Dumnezeu de grija!". Stând eu acolo, mi-a zis gândul sa ma duc pâna la un munte care era cu poieni - Muncelul Stânisoarei. Sa ma (1 Ferastrau mare, joagar. 71 duc pâna la el, ca acolo era o cruce înalta de cinci metri si pe crucea aceea scria: ciobanul Gheorghe Lupescu. Era pusa de un cioban. Pe acolo au fost mari imasuri, mari stâne. Si aveam obicei sa ma duc la crucea aceea sa fac Acatistul Sfintei Cruci vinerea. Ca de la mine de la coliba unde stateam pâna acolo faceam cale de vreo doua ceasuri sau mai bine, pâna ieseam la crucea aceea. Am stat eu acolo. Era asa o priveliste frumoasa acolo! Vedeai urma celor doua razboaie mondiale. Din 1916 erau transeele asa facute de amplasament de tunuri, ca se vedea toata valea Bistritei, iar de la razboiul de acum(1 erau transee noi. A fost lupta acolo în jurul crucii. Si am zis: „Ia uita cum a fost urgie, pentru pacatele astea de razboaie, pe lume!". Si am stat acolo. De o parte era padure drept în jos si de o parte vedeai pâna la fruntea brazilor, pâna în Calimani, în partea cealalta. Si am stat acolo si când m-am coborât de vale, venind prin poiana, am dat peste un corn de cerb, dar numai unul. „Mai, zic, dar frumos e!" Ca ei câteodata, când îmbatrânesc, nu-i leapada amândoi, îl leapada numai pe unul. Si am luat acela unul în spate si-l duc. Ma gândeam: „Dar de ce sa-l duc la coliba - ca aveam coliba atunci - ce-mi trebuieste mie? Dar poate a veni vreun credincios care e pe aici - un cioban careva - si-l voi da lui sa-l duca". Pe urma am zis: „Dar e greu!". Trebuia sa ma duc mult cu el în spate. Ma duc în marginea padurii si-l lepad jos. „Stai aici! Te-a gasi cineva". Si am plecat în vale. (1 Al doilea razboi mondial. 72 Când am ajuns din nou la coliba, candeluta ardea la Sfinte(1. Am scociorât oleaca la gura sobei, era spuza, am gasit înca foc înauntru, aveam lemne aduse din timp. Eu m-am pregatit, ca venea iarna, aveam o caruta, doua de lemne. Erau niste ulmi uscati, când îi luai asa, se smulgeau cu tot cu radacina. Si am tot carat sa am, ca mai vine viscol, si mi-am adus lemne mai multe. Si fiind obosit eu daca nu m-am odihnit în ziua aceea - du-te la deal, vino la vale, tot asa - într-un târziu mi-am copt doua cartoafe, mi-am zis rugaciunile spre somn, am facut cruce pe radacina bradului, ca era cetina asternuta si m-am culcat cu fata la foc. Am fost prea obosit si am avut o nalucire mare. Când m-am culcat, m-am culcat ca întotdeauna linistit, ma gândeam la singuratatea mea. Ma trezesc asa olecuta si ma uit la foc. Aveam niste naclad(2 tare de fag si l-am trântit pe foc, ca acela tinea foc si mai puternic si tinea mult, ca acelea mai putrede îndata ard. Când m-am gândit sa pun pe foc, numai ce aud un huiet: huu-huuu... huu-huu... huuhuu... „Mai, ce-i asta?". Zic: „Ce? A început razboiul? Avioane... Ce sa fie pe aici prin pustia asta?". Un vuiet mare si pe ce trecea tot mai tare vuia. Ma scol cam îngrijorat, iau metaniile în mâna, ma uit la foc, mai pun pe foc. „Ce-i, domnule? Se vede c-a început razboi!". Mi se parea ca sunt avioane pe sus. Dar vuietul acela venea dintr-o prapastie din stânga mea, de unde aduceam eu apa. (1 La Sfintele Taine. (2 Bustean. 73 Si când vad ca din prapastia aceea iese o masina de alama cum n-am mai vazut de când sunt - o masina draceasca! O masina de alama care nu era mai înalta decât atâta... Si începe a veni la mine. Dar avea mii de roti. Ai vazut cum e la batoza de grâu? Se învârt asa... Mii de roti cu curele si vedeam pe-o namila deasupra ei. Si venea încetisor. De la prapastia aceea erau 100 de metri pâna la coliba mea. Si venea încetisor catre coliba. Era cam ora 11 si ceva, noaptea. Eu mi-am adus aminte ce spune Sfântul Nichifor. Patriarhul Constantinopolului: „Unde ai Sfintele Taine, ai pe Hristos viu". E Trupul si Sângele Lui! Ca zicea când a fost în fata sinodului din palatul Trulan: „Nu mai facem în palatul Trulan, sa facem în biserica Sfânta Sofia, ca unde e de fata Trupul si Sângele Domnului, acolo e Hristos viu de fata!". Si s-a facut sinodul în Sfânta Sofia. „Eu am pe Hristos aici!". Când am vazut ca se apropie acela..., a venit încet si huia de se cutremura pamântul când venea masina aceea. Si m-am uitat eu, „mai, cine-i?", ca am vazut o namila deasupra. Era un rabin cu o palarie mare, cu o vulpe de aceea, cum ai vazut rabinii jidovesti; poarta un fel de vulpe... Avea niste ochi atât de mari în cap, jumatate negri, jumatate albi. Si când a venit aproape de foc, a întrebat cu glas de tunet: „Ce cauti aici?". Si zic Sfintii Parinti - ai auzit la Sfântul Grigorie Sinaitul - sa nu-i raspunzi si nici sa nu iei aminte la el. Si eu nu i-am zis cu gura, dar parca am zis cu mintea: „Am venit aici sa ma 74 închin lui Hristos" - ca a întrebat «ce faci aici?», si, când a întrebat, s-a cutremurat locul. Si când am vazut ca ajunge, ca mai era un pas pâna la foc, avea sa ma calce, sa ma sfarme cu masina aceea, eu am prins în brate bradul acela în care era cutia cu Sfintele Taine si tineam strâns de ei si ziceam «Doamne Iisuse...». Si când am prins bradul, a zis: „Ai de lucru cu mine!". Eu ziceam «Doamne Iisuse...» si el era în stânga mea, dincolo de foc, si am început a plânge si ma rugam. Si a început a da înapoi, înapoi, înapoi, cum a venit, încet, asa a dat înapoi cu roatele. Si când a ajuns în marginea prapastiei s-a dat cu tot cu masina peste cap. Si când s-a dat a facut un trasnet. Eu m-am asezat în genunchi de huietul acela si m-am rugat pâna a doua zi la ora 1, de frica. N-am mai putut sa dorm. Si mi-au tiuit urechile vreo doua-trei zile. S-a dat în prapastia aceea si n-am mai vazut nimic. 75 Era în seara de Sfânta Parascheva, 14 spre 15 octombrie. Da, mi-aduc aminte. Strasnic! Si pe urma, când m-am sculat de jos, genunchii îmi erau tepeni. Plângeam, asa de tare ma dureau, ca sa ma ridic în picioare. Si m-am rezemat de brad si de-abia m-am sculat în picioare. Mi-am luat metaniile, m-am dus mai la vale pe o cioata de ulm, acolo puneam mâncare la pasarele, ca veneau acolo fel de fel de pasarele, si am stat acolo si m-am minunat! Mai, auzi: „Ai de lucru cu mine!". - Si ati mai avut de lucru? - Am mai avut naluciri, venea noaptea în chip de soldat, ma visam cu ofiteri, si am gasit în Filocalie, la Sfântul Diadoh, ca diavolii au obicei sa vina în chip de soldati; dar în somn, iar asa n-am mai avut. - Dar aievea n-ati mai avut? - Nu. Atunci a fost cea mai mare nalucire. Ce sa spun? A mai venit ursul, a boscorodit în jurul focului - era zapada mare, n-a venit la mine. Si eu luam un topor si aveam o beschie si când dadeam cu muchia toporului în beschie, facea niste sarituri, fugea o bucata, credea ca-i arma, si se punea în coada si iar se uita la mine. Erau ursi multi, dar nu se apropiau, credeau ca sunt oi, vedeau ca este foc si ziceau ca e o stâna de vite, ceva.

- Odata m-am ratacit foarte greu. M-am ratacit în ziua de Sfintii Voievozi, într-o duminica. Mi-a spus mosu’ Maxim, care mi-a facut bordeiul. Dumnezeu sa-l odihneasca, c-a murit: „Parinte, nu te departa de pe aici, ca 76 tare-s încurcate locurile. Un om a mers sa caute o vaca a lui si cautând vaca a ratacit si a murit. L-au gasit numai oase". Si atunci nu mi-am luat cu mine nici lanterna, nici chibrituri, nici toporul, numai ceasul îl aveam cu mine. Mi-am luat un bat cu corn de cerb pe care mi l-a dat un padurar si care-mi placea mie. Si am iesit sa ma duc tot acolo la muncelul acela unde era crucea. Tare-mi era drag acolo! Era frumos, poieni... Si am iesit într-un loc, la obcina Urzicariei îi spune, unde a fost târla de cu toamna. Acum erau nasturei de ceia care ies la târla, albi, multi. Când otavesc târlele toamna, ei ies pâna târziu. Era verde, frumos si nasturei din aceia multi. Eu, daca am apucat a iesi acolo - mai fusesem o data, de doua ori, dar asa-i omul - nu mi-am pus semn, dar totusi când am iesit din padure în poiana am lasat acolo un vârf de brad uscat, un vârf mare. „Mai, zic, la vârful asta trebuie sa vin înapoi. Daca ajung acolo unde a fost târla, îmi dau drumul drept de vale, spre coliba mea". Eram tot în coliba. Si m-am dus. Am ajuns acolo si am stat pâna ce a asfintit soarele. Ma uitam numai în zare, munti... Am început sa zic Psalmul 50, rugaciunea Mântuitorului si am coborât. Când am ajuns eu acolo de unde sa intru în padure sa ma cobor unde era coliba mea, cautam vârful cel de brad care l-am pus eu. Dar daca eu într-un loc am avut un mesteacan asa rezemat si o clada de brad asa si am trecut printr-un 77 loc, am gasit o preluca cu trei paltini uriasi, mari. „Mai, zic, acestia sunt în numele Sfintei Treimi. N-am mai vazut paltini asa de mari". Si era unul aici, unul aici si unul acolo, dar unul era cu vârful rupt. Mai, dar frumosi, cazuse frunza din ei. „Mai, zic, aici sa fi avut eu coliba!". Si era asa de frumos, în numele Sfintei Treimi, paltinii acestia uriasi. Nu era nici urma de topor, nici urma de lucrare, nici parchete, nimic. Merg si merg si merg si merg, decuseara era oleaca de luna, era luna asa cam de un sfert, pe urma a asfintit si luna. N-aveam chibrit, n-aveam nimic. „Mai, zic, ce-am patit? Flamând, obosit, oi mai da si de ursi". Si cobor, si cobor, eram pic de apa, ma sui iar la deal. Pe urma omul când e ratacit merge repede, ca sa se poata orienta unde este. Cobor la vale si dau de o stânca uriasa mare, toata afumata cu fum de trotil. Era o vararie a statului hat la vale si vad urme de carute multe cum bagau trotil într-însa cu fitilul, sfarâmau si tot duceau varul. De acolo pâna la vararie erau vreo 10-15 kilometri. Eu trecusem pe la vararia aceea, dar am trecut cu un om care cunostea locurile. Stiam cât de departe era vararia, dar cel putin la mare nevoie ma tineam de urmele acelea si ma duceam pâna acolo. Era vararie mare, avea casa, erau oameni, era a statului, ziceam si eu ca sunt un calugar ratacit pe acolo. Dar mi-am adus aminte ca atunci când am venit de la vararia aceea eu am mers pe un pârâu lung la deal. Si pârâul acela ma duce pâna aproape de coliba. Dar unde era pârâul? „Dar, zic, unde e stânca, ca eu n-am vazut-o când 78 am venit în locurile acelea". Si o iau înapoi de la stânca aceea. „Mai, zic, dar de unde am venit, sa ies în poiana înapoi?” Si ma uit în stânga, si ma uit în dreapta, si mai merg. Si merg si ies în poiana înapoi. Era noaptea târziu. Pic de apa, ca puteai sa storci camasa de pe mine. Parul în cap ud, tot necajit. Si ies în poiana aceea. Si când m-am vazut eu în poiana, zic: „Multumescu-Ti Tie, Doamne, ca acum, daca sunt în poiana, ma orientez eu mai bine". O iau mai la stânga si cobor vreo 2-300 metri sau poate jumatate de kilometru si dau de cei trei fagi. Când i-am vazut, bucuria mea, am facut trei metanii: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamântul meu este Duhul Sfânt. Sfânta Treime m-a scos aici". Fiindca erau aproape aceia, stiam unde erau. M-am mai odihnit oleaca, ca nu mai puteam cu inima - de aceea sunt bolnav, ca multe oboseli am avut. Noua ani de zile am petrecut în necazuri din astea. De trei ori m-am ratacit în viata pe munte: o data în Muntii Humorului, o data acolo si o data m-am ratacit noaptea pe la Fundu Moldovei. Si stau acolo, ma hodinesc bine ca eram sigur ca de acum stiu încotro e coliba mea. A trecut pe lânga mine ceva, c-au fost porci, c-au fost cerbi - nu stiu, ca era noaptea, se cutremura pamântul - a trecut drept pe lânga mine un cârd. Nu se vedea, se întunecase tare si era si padurea si codrul, era desime mare. Preluca era mica si ei au trecut mai la vale de mine. Ma cobor la stânga si dau de un mesteacan rezemat asa în pârâu... Zic: „Gata, de acum stiu unde 79 este". Si ajung numai la vreo 100 de metri de coliba, numai ce vad: candeluta ardea cum am lasat-o aprinsa. Si când m-am vazut în fata colibei, am scociorât focul, am vazut ca am foc, aveam si chibritele acolo, mi s-a parut ca sunt pe cealalta lume când m-am vazut eu înapoi la cuibul meu. Si apoi m-am învatat minte pe urma sa nu ma mai duc fara a avea la mine chibrituri, fara topor si fara sa fac semne. M-am mai departat eu, am trecut prin multe locuri, dar cu mare socoteala. Atunci n-aveam nici chibrituri, nici nimica, si eram si cam strain pe acolo, singur. Mi-aduc aminte, toate au trecut, cu mila Domnului. - Si daca ramâneati în padure, ce se întâmpla? - Dar ce aveam sa fac? Ma rezemam de un copac si stateam pâna dimineata. Daca as fi avut chibrituri, faceam foc. Când ai focul, parca ai o mie de tovarasi în padure. Cu focul nu mi-e frica, oriunde as fi. N-am trait la oi atâtia ani? Când traiam aici iarna în padure: foc! De o parte te ardea gerul, de o parte focul, pocneau fagii ca pistoalele în jurul meu. Încaltat bine, trânteam niste nacladuri pe foc. Eu eram învatat la treburi din astea, sa dorm prin padure, nu prin palate. Eu nu am fost boier la viata mea, eu sunt cioban. Dar acolo a fost rau ca n-am avut la mine chibrituri. Pe urma mi-am pus prin buzunare la pantaloni în niste basmale vreo trei cutii cu chibrituri; le-am purtat ani de zile. Le tineam ca rezerva: „Mai, unde-oi fi, sa am chibriturile la mine, ca eu pe urma am toata mângâierea". 80 Focul te-ncalzeste, lumineaza. Cel mai bun tovaras în padure e focul. Cât am stat eu pe acolo numai o singura data era sa ma vada cineva, si atunci m-a acoperit Maica Domnului. Am iesit într-o poiana si voiam sa merg într-un loc unde erau niste fagi cu un fel de lâna, un fel de matreata pe ei. Mergeam si ziceam psalmi, rugaciuni, ca sa fiu cu rugaciunea în minte. Si era între mine si fagii aceia o perdea de brazi, asa ca de un hectar, doua, verzi marunti, nu din cei mari. Din partea mea în dreapta era o padure de fag cu brad si cu o prapastie mare, iar încoace erau poieni. Si eu mergeam fara grija. Mi-aduc aminte ca ziceam Vecernia. Eram la Psalmul 103. Aveam la mine numai tascuta si cu Acatistierul, altceva nu aveam. Numai ce aud mai jos de mine suierat, strigate. În josul perdelei - un cioban cu oile. Vad ca ies si câteva oi din dosul perdelei. Veneau din vale si se duceau la deal. El nu ma vedea pe mine, dar oile începusera a iesi. - Daca va simteau câinii? - Sa vezi minunea Maicii Domnului, cum m-a acoperit Maica Domnului pe mine. Când am vazut, eu am încremenit. Eu mai aveam pâna la perdeluta aceea vreo suta de metri si el era dincolo de perdea. Si eu unde sa ma dau? Padurea din dreapta era la vreo doua sute de metri. Numai vad un câine mare alb si acela când iese dintre oi, n-a iesit cu fata la mine, ca daca ma vedea câinele, aveau sa latre la mine câinii. Acela era cu spatele, mergea si el 81 încolo cu oile. Atunci am început a merge cu spatele înapoi si când am ajuns aici lânga prapastie, du-te, am coborât devale. Câinele parca a simtit oleaca, ca s-au auzit fosnind frunzele, ca era toamna, dar eu mi-am catat de treaba, m-am coborât pe acolo si am iesit într-o obcina înapoi si m-am dus. Dar bine ca n-am dat ochii cu el, m-a pazit Maica Domnului. Daca ma vedea ciobanul pe acolo, te vedea calugar, te vedea cu haina, apoi zicea: „Mai, ce-i cu aista?". Cum eram eu asa îmbracat, era discutie, ca omul spune: „M-am întâlnit uite asa, cutare...". Si am zis: „Ia uite, mai, mila Domnului!". Si m-am întors înapoi si eram atent, ca îmi ziceam: „Eu sunt om strain, nu cunosc muntii astia, nu cunosc locurile, trebuie sa fiu atent". Mila Domnului ca am avut liniste. Slava Preabunului Dumnezeu! Era în Postul Craciunului, brazii încarcati de zapada, brazi uriasi pâna jos cu zapada, parca erau niste mosnegi cu barbi albe. Ieseam din bordei si erau miliarde de stelute pe zapada, stii cum sticlesc ele pe zapada. Era un ger si mie îmi ardea candeluta, aveam icoanele. Aveam iconita Sfântului Vlasie, aceea dupa doi ani si trei luni am gasit-o acolo, o uitasem. Si când ieseam noaptea afara, dupa ce terminam pravila, n-auzeai decât cum bodoganea câte un urs, sau auzeai boncanind vreun cerb, sau auzeai urlând o haita de lupi, ca era protectie de vânatoare si nu aveau voie sa vâneze pe acolo. Si ma uitam la miliardele acelea de stelute si nu puteam sa vad cerul, numai asa ma uitam drept printre brazi si vedeam câte o stea. Si ziceam: 82 „Doamne, Ti-am cerut liniste, dar mi-ai dat mai mult decât Ti-am cerut!". Eram drept singur. Ce bine sa mai fi fost cu unul, era foarte bine. Drept singur. Intram în bordei, ori mai plângeam, ori ma rugam, ori ma odihneam, ori mai luam o însemnare ceva de pe o cartulie ca sa treaca vremea. Noptile astea mari din Postul Craciunului. Dar atâta liniste am avut. Nu puteam dormi mult, pentru linistea cea multa. Nici nu poti mânca la liniste. - Nici n-aveati ce mânca. - Nici n-aveam ce mânca, dar chiar cât aveam, nu puteam. Daca mi-aducea bietul crestin un rucsac de cartoafe, eu le numaram sa am una pe zi, la mare nevoie. Ca atât îmi aducea: cartoafe, niste pâine uscata, un kil de zahar si untdelemn pentru candela la Sfinte. Si apoi le numaram, în caz de ceva, sa am una pe zi, ca eu nu mor cu una. Ca eu daca nu faceam nimic altceva, numai ma rugam... Am apucat lasatul secului de Postul Craciunului cu doua cartoafe si cu o bucatica de brânza de vaca, numai atât. Am copt cartoafele, am zis rugaciunea, le-am blagoslovit si am multumit lui Dumnezeu ca am facut lasatul secului de Postul Craciunului. Multe bucurii am avut eu acolo si multa liniste. Am stat din toamna lui '52 pâna în vara lui '53. În coliba eram în pericol, se vedea focul si era si coliba afara. Când m-am vazut eu în bordei, m-am crezut ca eram cel mai mare împarat din lume!!! Sa-ti spun ce înviere minunata am petrecut acolo în padure: 83 Crestinul acela care mi-a facut bordeiul, Dumnezeu sa-l ierte, el a zis ca are sa vina din sâmbata Pastilor la mine. Pe urma n-a putut veni, ca el nu venise la mine de la jumatatea Postului Mare. Eu am avut ceva cartoafe, oleaca de pâine uscata si acolo mâncai o data în zi seara si aceea ce aveai, putin de tot, ca sa-ti duci zilele de pe azi pe mâine. În amintirea fostului bordei Nici nu-ti trebuia mult, ca mai mult petreceai în rugaciune. Aveai niste bucurii... Noi traim aici ca la restaurant, cea mai strasnica viata e aici fata de cum am trait acolo! Vai de mine! Dar daca le înlocuiesti pe acestea - mângâierile acestea, mâncarurile acestea, libertatea aceasta, traiul acesta în case varuite - cu cele duhovnicesti, ai mari bucurii. Eu parca sunt în spital acum cum stau, e palat, 84 când mi-aduc aminte prin ce bordeie, prin ce bârloage am trait eu în viata mea. Si el nu a putut veni si eu atâta l-am rugat: „Mosu' Maxim, mata daca ai sa vii - ca numai el venea pe la mine, era si mai aproape, totusi aveam pâna la dânsul vreo 18 kilometri, cât ar fi de aici la Târgu Neamt - te rog, mosu' Maxim, daca ai sa vii, sa-mi aduci Sfânta Anafura de la înviere". El zice: „Parinte, ti-aduc, vai de mine, ti-aduc pasca sfintita, cozonac, stiu ca nu manânci carne, dar ti-aduc altceva, o brânza de vaci, cutare". Si a pregatit omul tot ce trebuie sa plece spre mine si s-a dus la înviere. Si a zis: „Eu cum ies de la înviere, ma duc". Dar alta ispita, când a iesit de la înviere, i-au venit niste neamuri. „Ei, cumatre, ce mai faci?". Au venit nepotii, cutare, cu pasca, cu ou, cum e la Pasti. Toata ziua de Pasti. Mi-a povestit dupa aia crestinul: „Nu-mi mai trebuia nici mâncare, ei ciocneau oua rosii, dar eu când stiam ca dumneata esti singur si esti asa de necajit si n-ai pe nimeni aici! Baba numai facea fete-fete. Si ce-mi vine în gând, zic: «Cumatre, eu m-am gândit sa ma duc la manastire, ca se face a doua înviere la ora 2. Daca matusa vrea sa vina si ea, bine, daca nu, eu tot ma duc». «Atunci mergi sanatos». «Uite, am pregatit ceva si ma duc mai repede»". Si a plecat de acasa cam pe la ora 10, si de acolo erau atâtia kilometri, la început se pazea pe drum, mergea asa ferit. Nu mâncasem tocmai de Joia mare, vinerea si sâmbata Pastilor nimic. Mie îmi ramasese oleaca de 85 pesmet, un picut de zahar, atât aveam, un kilogram de faina de grâu si un pic de sare. Asta era ultima mea hrana, ca el nu venise la mine de vreo luna de zile. El a venit saracul foarte greu, desi stia padurile, dar daca a pornit târziu... Eu, ca omul, ma gândeam, o fi patit ceva, si-l pomeneam la rugaciuni, poate l-o fi întâlnit cineva, l-a întors înapoi. Aveam anafura veche, dar nu luasem nimic, era în ziua de Pasti seara, se întuneca. Mi-am facut pravila mereu si tot îl pomeneam. Ma gândeam ca omul: „O fi pornit amândoi, s-o fi certat cu feciorul, o fi lasat sa vina noaptea". Ma gândeam si eu ca omul singur, si pe urma iar ziceam: „Lasa, cum a vrea Dumnezeu!". Si tocmai când se însera asa, numai ce aud «poc». A trosnit un vreasc. „Mai, trece un urs sau un cerb". Si ma dau în dos sa vad ce o fi: cerb, urs, porci? (Odata a trecut o turma de porci, erau doua scroafe cu vreo 24 de purcei. Purceii erau mici, fatati de câteva zile si nu puteau sa mearga. Si ele luau ciomege în gura si îi mânau cu ele. Una mergea înainte si una îi batea din urma cu ciomagul. Am zis: „Ia uite, mai, ce minunatie!"). Si când ma uit eu bine, nu erau fiare, era Maxim, el a calcat pe un vreasc. Si când m-a vazut, de departe a început a-si cere iertare: „Saru' mâna, domnu Parinte. Va rog sa ma iertati, ca uite cum a fost, a fost o ispita...". „Frate, vai de mine, n-ai nici o grija! Dar ai mers bine?". „Bine am mers, nu m-am întâlnit cu nimeni! Am venit tare frumos". „Dar ce ispita a fost acasa?". „Mi-au venit niste neamuri, 86 am pornit târziu". „Nu-i nimic". Eu când am intrat în bordei, am zis «Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime...» si el a început a plânge. La mine ardea candeluta, aveam miros de tamâie în bordei. Si am stat, ca el era pic de apa, venise cu greutate, ca el a adus cât a putut bietul om la Pasti. Am avut eu pe urma..., ca uneori aveam prea mult, mie ce-mi trebuia? Altadata trebuia sa postesti. Ca nu-i ca aici, sa fii asigurat, acolo-i cum vrea Domnul, odata ai, odata n-ai. Si când a început a scoate din traistele acelea: cozonac, pasca, oua de rata, oua de gâsca rosii, anafura, apa sfintita, vreo zece cutii de chibrituri, ce a putut sa aduca un om în spate, un servet de sters, zahar. Si am zis: „Eu înviere mai frumoasa ca aceea în viata mea n-am mai facut". Eu de sâmbata seara pâna duminica seara nu dormisem. Nu puteam dormi. Ma gândeam cum se duc oamenii la înviere, cum fac învierea, si mi-am luat un epitrahil(1 si un felon(2 vechi. Aveam o slujba a învierii si am cântat toata rânduiala învierii la miezul noptii: „Ziua învierii..." cântam tare. Canoanele învierii, toate-toate le-am cântat. Am început pe la 11.30 seara si am cântat mai pâna dimineata. Si la urma am zis „Hristos a înviat!" de trei ori si au rasunat codrii: Huuuu. N-a mai zis nimeni: „Adevarat c-a înviat!". Nu era nimeni. Si atunci am zis eu: „Mai, mi-a facut Dumnezeu parte de linistea asta, sa fiu o data singur în creierii muntilor sa fac aici învierea". (1 epitrahil = patrafir (2 felon = elerina scurta pe care preotul o îmbraca (pe cap) peste celelalte vesminte, când oficiaza slujba 87 Si a doua zi a fost supararea aceea, si pe urma iar bucurie, când a venit si mi-a adus de toate. Si a stat crestinul cu mine trei zile si trei nopti, n-a vrut sa mai coboare jos. Faceam pravila împreuna, citeam ceasurile Pastilor care sunt în Saptamâna Luminata. Si apoi luam la noi cozonac, oua si mergeam sa-mi arate partile acelea. Si asa a petrecut cu mine zilele Pastilor. Când a plecat mi-a zis: „Parinte, nu ma îndur sa ma despart de dumitale. Îmi pare asa de rau ca ma duc de aici, parca mi-a murit cineva. Parca as sta totdeauna cu dumneata aici, dar daca asa-i viata, ca suntem încurcati cu grijile astea ale lumii, ca tare îmi pare rau ca ma duc de aici. Ce frumusete!". Eu, când era pravila, stateam la pravila, faceam rânduiala, pe urma îi povesteam de prin carti, îi spuneam. Putine carti aveam la mine atunci. Am avut Paza celor cinci Simtiri, am avut Razboiul nevazut, nelipsita a fost cu mine Bogorodicina (Canoanele) Maicii Domnului, un Pateric - cel cu slova veche, de la Bucuresti - Acatistierul si un Molitfelnic. Astea-s toate cartile care le aveam cu mine, încolo nu aveam, ca nu le puteam duce. Si au trecut ca visurile si ma gândesc asa: „Doamne, mai fa-mi parte sa mai fiu strain pe pamânt, sa mai fiu iar singur, dar sa-mi dai mângâierile care le-am avut atunci". Eu stau aici de dragostea parintilor, parca nu ma îndur sa plec, dar eu am avut mare liniste singur, mare liniste am avut. Dar stii ce sa faci? Sa te rogi mereu. De aceea zice Sfântul Ioan Scararul: „Taria împaratului este în multa ostire si taria celui din liniste este multa rugaciune". Daca 88 nu faceai rugaciunea, te înconjurau gândurile triste, mâhnire, deznadejde, frica, gânduri de împutinare de credinta; toate te înconjurau - o tristete, asa o mâhnire nespusa. Si cum începeai sa te rogi cu toata inima un ceas, doua, trei, gata! se risipeau si aveai niste bucurii parca erai în Sfânta Sfintelor. Nu în Altar, ci în Sfânta Sfintelor! Aveai niste mângâieri... Am început odata Patericul din nou, ca e scris pe el ca l-am început din nou. Si am zis asa: „Sa nu citesc mai mult de o fila pe zi!". Stii, ca sa am mai mult timp de citit dintr-însul. Ziceam: „Cum sa trec eu peste cuvintele acestea asa de repede, peste asa de mare învatatura?". Citeam o fila la Ava Antonie si pe urma îmi faceam pravila. Si pe urma mai stateam o zi si iar mai citeam. Si apoi aveam un creionas si un caiet, tot luam notite de colo, de colo. Am umplut multe caiete cu însemnari asa, ca sa treaca ziua, ca omul singur. Când deschideam Patericul, nu parca citeam, ci parca vorbeam cu dânsii; parca vedeam pe Ava Antonie, pe Ava Macarie, pe Ava cutare... Ma gândeam: „Uite unde s-au scris cuvintele acestea, în pustie". Tare frumos era! 89 Pe urmele Parintelui Cleopa Dupa aproape sase ani de la plecarea Parintelui Cleopa dintre noi, într-o zi de vara, ne-am hotarât sa mergem prin locurile pe unde Parintele si-a purtat pasii în pribegie, sa ne întâlnim cu unii oameni care l-au ajutat, sa vedem codrii unde-si avea bordeiul, unde asculta susurul apei, cântul frunzelor în bataia vântului, unde, din când în când, îl mai vizitau ursul, vulpea, dar si diavolul. Desi nu au fost toate dupa cum ne-am fi dorit noi, dar pâna la urma am biruit, având ajutorul Parintelui, care nu o data ne-a scos în cale oameni care ne-au ajutat, care ne-au însotit pentru a putea vedea si locul sau de pustnicie de la Troci. Tuturor le multumim si pe aceasta cale. Având cu noi un aparat de fotografiat si un casetofon, în paginile ce urmeaza vom prezenta discutii si fotografii cu cei pe care i-am întâlnit, oameni simpli, de la tara, dar plini de dragoste pentru Dumnezeu si Parintele Cleopa.

- Toadere, stiu, de peste 15 ani, ca de câte ori te vedea Parintele Cleopa te primea cu bucurie si spunea la toti ca „viteazul Toadere" aduce oamenii pe jos tocmai de la Pâraie pâna la Neamt cu ocazia „înaltarii Domnului". Stiu ca ai cunoscut ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile si sfaturile Parintelui. Povesteste-ne ceva despre acestea. 90 - Vreau sa va spun doar doua cazuri când am vazut, pentru a nu stiu câta oara, darul pe care-l avea de la Dumnezeu Parintele Cleopa: Intr-un an, tata coborâse din munte, iar primarul, cu vicele si cu activistul de partid i-au spus ca nu mai are voie sa mai faca stâna la primavara, pentru ca copiii lui au stricat ogoarele la oameni. Primavara, tata m-a trimis la Parintele Cleopa, pentru ca îl cunostea, sa duc un pomelnic. Am stat de vorba cu Parintele, am dat 50 de lei pentru un pomelnic de 40 de zile. Parintele Cleopa mi-a spus: „Todirica, du-te acasa, pentru ca peste trei saptamâni ei îl vor chema pe tata-tau sa puna hârtie acolo". Dupa doua saptamâni si jumatate, tata s-a întâlnit cu primarul, care i-a zis tatei: „Cumetre, da' nu mai aduci hârtia pentru stâna?", caci primarul era cumatru cu tata. Si i-a zis primarul ca îi depune el hârtia. Peste trei saptamâni s-au facut alegeri de stâna si tata a câstigat.

Intr-un an ni s-a furat o oaie. M-am dus la Parintele Cleopa, si la el erau veniti multi stareti atunci. Am platit la sapte manastiri câte 50 de lei. Iar Parintele Cleopa mi-a zis ca eu si nevasta sa nu punem mâna pe nici un capat de ata de la cineva. M-a întrebat daca banuiesc pe cineva si i-am spus ca da, iar Parintele mi-a zis sa nu banuiesc, pentru ca nu stiu cine este. Si asa a fost. Am banuit pe unul si era altul. Dupa trei 91 ani de zile a venit faptasul la mine si mi-a marturisit ca el a furat oaia. Si nu a putut sa spuna nimic pâna la ora 12 noaptea. Pâna atunci n-a putut sa spuna nimic, desi statusem mult timp de vorba amândoi. - „Mai, cine-ti face rau, sai faci bine. Sa nu tii minte raul, sa nu-l dusmanesti”, asa îmi spunea Parintele Cleopa. 92 Când s-a casatorit, el venise la mine sa-l cunun, dar n-am putut, iar acum ma gândeam ca vrea sa-i botez copilul, si când colo, el mi-a spus de oaie. Era o oaie grozava. Si la 12.05 noaptea i-am dat, cu lumânare, oaia de pomana, desi el a vrut sa-mi cumpere alta oaie. L-am întrebat: „Ce ai pierdut în acesti trei ani?". Si mi-a spus ca i-au pierit trei cai, doua vaci, o scroafa cu purcei si din 15 oi a ramas cu cinci. Si cu caruta îl prindea de fiecare data, daca voia sa faca vreun ban.

• * *

- Doamne ajuta, mos Straton! - Saru-mâna, parintilor! Ati venit iar la mosneagul? - Am venit sa ne povestiti ce va mai amintiti despre Parintele Cleopa, pe când era aici la dumneavoastra acasa si în padure. - Poftiti în casa, sa stam de vorba. El îmi era duhovnic si acum nu mai stiam nimic de el de doi ani. Tot întrebam pe un preot de la Manastirea Slatina care stia unde e Parintele, dar Parintele îmi zicea: „Lasa acum, lasa". Odata vine la mine parintele Chiril si-mi zice: „Hai acum sa te întâlnesti cu Parintele". Era seara, pe 2 februarie, de întâmpinarea Domnului, si am mers la unul Nicolae Morosanu din Stulpicani. A mai stat acolo pâna în primavara, când a trimis iar lupa mine si a venit la noi acasa. Sase ani am dus cu dânsul. A fost fugit, a fost urmarit, l-a cautat, s-a ascuns la mine, la altii, iar pe urma 93 l-am dus în padure la un bordei, la Troci. Seara mai veneau unii oameni de mare încredere la noi acasa si vorbeam cu Parintele, da' cineva statea afara sa vada daca nu vine vreun strain, ca era urmarit. Îl culcam pe un pat într-o camera. Când îl sculam dimineata era jos pe pamânt. Nu dormea pe pat, se ostenea mereu. Într-o zi Parintele mi-a zis: „Mai, Straton, mai! Nu-mi gasesti tu un loc sa mai aud o pasare zburând, un izvor curgând, sa aud vântul prin fagi vâjâind?". Eu stiam la Troci o padure seculara unde nu intrase cu toporul în ea. M-am dus acolo si am gasit un loc. Am venit si i-am spus, iar noaptea am plecat din nou cu Parintele. I-a placut cum era. Acolo i-am facut bordeiul, tot era în pamânt, nu se vedea nimic afara. Împreuna cu un frate al meu, Ilarion, am luat topor, ferastrau, hârlet si ne-am dus. Pe când taiam noi lemne si le-am asezat sa facem bordeiul, l-am auzit pe Parintele spunând: „Ei, lasa-le asa! Cum, nu le pune bine? Las' ca-i bun asa!". Atunci am cunoscut ca diavolul i-a spus ca nu le punem bine, da' eu nu auzeam decât pe Parintele! La locul bordeiului 94 Aici avea doi prieteni mari: ursul si cucoana vulpe! Ursul venea sa primeasca cartofi, ca seara mai frigea câte unul la foc, iar cucoana vulpe i-a luat ceaunul si fugea cu el. Într-o noapte aude un huiet mare. „Mai, oare ce-i? Armata? Razboi?", si-a zis Parintele. Zicea ca a iesit o masina de alama cu multe roti si pe ea o satana cu o palarie aplecata si cu ochii rosati si a strigat la Parintele: „Ce cauti aici, mosneagule?" Si Parintele s-a tinut de copacul unde avea Sfintele Taine si a zis: „Maica Domnului, nu ma lasa!" Când a zis asta, s-a dus masina peste cap, toata s-a rupt. Pâna dimineata a huit masina si trei zile i-au tiuit urechile. Odata am avut o ispita. Ii duceam pesmeti. Eram cu tata si ne-a întâlnit un militian, care a întrebat: „Mosule, ce ai aici?". „Pesmeti", i-a raspuns tata. „Pe cine alimentezi dumneata cu pesmeti?", a zis din nou militianul. „Merg la manastire la o maica si-i duc ei". Asa am scapat. L-a cautat odata militia la mine acasa, dar nu l-a gasit. Maica Domnului era cu Parintele si avea sa-l gaseasca militia? Multe a tras bietul Parinte! Avea mare frica de Dumnezeu! Ca frica de Dumnezeu îl întelepteste pe om, îl face sa-L cunoasca pe Dumnezeu; frica de Dumnezeu toate le face. Fara Dumnezeu, fara frica de El, nimic nu putem face. Parintele Cleopa a fost foarte recunoscator fata de noi. Când mergeam la el la Sihastria, sa fi fost ministru, sa fi fost oricine la el, numai ce-l auzeam: „Gata, a venit Negrileasa!". - De ce „gata, a venit Negrileasa!"? 95 - Tot Parintele spunea: „Mai, astia sunt niste oameni care m-au ajutat în viata mea, când eram pribeag, si Dumnezeu sa le ajute. Am o datorie morala fata de oamenii astia". - Mos Straton, ati simtit ajutor de la Dumne-zeu pentru ca l-ati ajutat pe Parintele Cleopa? - Da' cum! În toate primejdiile! L-am ajutat pe Parintele si a fost si pentru mine ajutor! M-au ajutat rugaciunile lui, m-a ajutat cererea lui. Si am cunoscut dupa vorba lui ca Dumnezeu m-a ajutat. Casa lui Straton unde a stat Parintele Cleopa ascuns - Puteti sa ne spuneti vreun sfat pe care vi l-a dat Parintele Cleopa? 96 - Unul am sa va spun. Este un obicei în Bucovina când moare cineva sa-i cânte din trâmbita. Si zicea Parintele: „Cu trâmbita te culca, cu trâmbita te va scula la Judecata (ati vazut ca Dumnezeu i-a trimis si Parintelui la înmormântare doi oameni din Bucovina sa-i cânte din trâmbita!). Moartea când vine nu alege. Ia din margina, ca lupul. Si a întâlnit un baiet mic, si l-a luat. Mai încolo a gasit o vaduva, a luat-o si pe ea. Apoi a întâlnit doi însurati, si i-a luat. Pe urma a ajuns la un batrân si l-a luat si pe acesta, si a terminat". - Acum sunteti batrân, de 86 de ani. Aveti nadejde sa va întâlniti acolo cu Parintele Cleopa? - Numai sa ajung eu acolo, ca am eu nadejde! Sa pot ajunge acolo. Da-i greu sa ajung acolo!

• * *

- Sunteti Ioan, fratele mai mic al lui Straton. Ce ne puteti spune despre Parintele Cleopa din vremea când a stat la familia dumneavoastra si în aceasta zona? - Eu eram atunci un copil. Veneau pe la noi noaptea femeile cu furca, cum era obiceiul, si atunci vorbeau cu Parintele. Povestea de rânduielile Bisericii, de cum trebuie sa traiesti în viata. Atâta duhovnicie, atâta învatatura! Ce nu auzeai de la el? - Dumneavoastra l-ati ajutat cu ceva pe Parintele? - Pe mine ma trimitea la manastire si mai aduceam câte ceva de acolo într-un rucsac, caci un copil nu-i prea bagat în seama. La Slatina erau niste slujbe extraordinare, cu preoti multi. Am fost odata si am stat doua zile, de 97 sarbatori. Au slujit 4 diaconi si 16 preoti. Asa prinsesem o dragoste ca într-o ora si ceva eram acolo; asa mergeam de parca ma ducea ceva. Aici am vazut ca era totusi rugaciunea Parintelui Cleopa. Eram mai usor, parca zburam, asa mergeam. Pe la Gainesti era militie si ma vedea ca trec mai des pe acolo. Odata un militian m-a întrebat: „Ce-i cu tine, mai? De unde vii? Unde te duci?". „Ma duc acasa de la manastire”, am raspuns eu. Ce ai acolo?". „Mi-au dat niste mere si ceva de mâncare. Mama-i necajita, tata-i slab...", asa mi-a venit în minte sa spun si m-a lasat în pace. - Va mai amintiti vreun sfat pe care vi l-a dat în acea perioada Parintele? - Da, parca îl aud ca-mi zicea: „Mai Ionel, mai! Ai grija în viata ce faci, mai! Fii cu mintea treaza!". - Ce alt sfat va mai aduceti aminte ca v-a dat Parintele Cleopa? - Asa cum e obiceiul, odata, când eram mai mare si întelegeam mai bine viata duhovniceasca, l-am întrebat si eu: „Parinte, ce sa fac sa ma mântuiesc?", iar Parintele mi-a zis: „Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: rabdare; al doilea: rabdare; al treilea: rabdare. Frate Ioane, da-ti mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie sa dai vaca! Nu ti-a cerut Dumnezeu vaca, niciodata! Fereasca Dumnezeu! Nici vitelul. Da' sticla de lapte trebuie s-o dai! Si înca un lucru, frate Ioane: rugaciunea. Pasul si Dumnezeu! Fara rabdare, fara milostenie si fara rugaciune nu se poate mântui omul! Fara rabdare te sfadesti cu omul, nu ajuti, nu te rogi; fara rabdare nu faci 98 milostenie". - Ati simtit ajutorul rugaciunilor Parintelui pentru dumneavoastra si familie? - Oricând! M-am rugat la Dumnezeu când am vrut sa ma casatoresc: „Doamne, sa nu-mi dai o femeie desfrânata" si uitati-o aici! Dupa casatorie m-am rugat: „Da-mi, Doamne, prima data un baiat", si baiat mi-a dat. Apoi am zis: „Da-mi, Doamne, o fata", si mi-a dat. Orice m-am rugat, mi-a dat, desi sunt pacatos. Eu voiam sa dau un examen de asimilare pentru cântaret bisericesc si am mers la Parintele la Sihastria si l-am rugat, ca poate cunoaste pe cineva pe la Manastirea Neamt, sa ma ajute, dar Parintele mi-a spus: „Du-te singur, ca daca-i de la Dumnezeu o sa reusesti", si am reusit. - Ce vi s-a parut deosebit la Parintele Cleopa? - O sfintenie deosebita, un dar deosebit; ca le avea aproape pe toate; un suflet atragator. Daca intrai la el, când ieseai trebuia sa te gândesti: „Doamne, da' ce-i cu mine?".

• * *

De multe ori când ne povestea despre perioada pribegiei sale, Parintele Cleopa ne spunea ca a avut oameni de încredere pe care puteai sa-i omori si nu ti-ar fi spus un cuvânt despre el. De acest lucru ne-am convins la Negrileasa, dupa aproape sase ani de la moartea Parintelui. Desi crestina aceasta ne cunostea de când traia Parintele, totusi, nu a vrut sa ne spuna decât cele pe care le consemnam mai jos: 99 - Am auzit ca Parintele Cleopa a stat ascuns un timp si la dumneavoastra acasa. Ce puteti sa ne povestiti despre dânsul? - Am mers, am venit, am vorbit cu el, a fost la noi si am mers la el la manastire. Au fost treburi multe si nu le putem spune toate... Vai, bun a fost Parintele!... - Pe noi ne cunoasteti de la manastire, iar acum Parintele s-a dus la Domnul; au trecut atâtia ani, poate ne spuneti ceva mai mult. - Au fost multe treburi. Da..., na! Cine le stie! Cine nu le stie, nu le stie. Asa-i treaba! - Si chiar nu vreti sa ne spuneti? - Da io nu mai stiu altceva. Atâta stiu!

• * *

- Mos Vasile, cum l-ati cunoscut pe Parintele Cleopa? - El statea ascuns la Straton si nu stiam, desi eram cumnat cu Straton. Odata am venit prin gradina si Parintele statea de vorba cu Straton si Parasca în gang. Ei nu m-au vazut. M-am dat înapoi si am tusit. Când am venit iar, am vazut numai haina cum a intrat în casa. Dupa ce am stat de vorba cu ei le-am spus: „Ma, eu v-am vazut cum stateati de vorba cu Parintele în gang, dar m-am dat înapoi sa nu ma vedeti". Ei i-au spus Parintelui si el a zis: „Sa vina omul acela pe aici". M-am dus si am stat de vorba cu dânsul. Pe urma m-a trimis pe la manastire. Scria câte un bilet si ma trimitea. Am fost de vreo doua-trei ori. Eram omul lui de încredere. - Ce va spunea Parintele Cleopa? 100 - El îmi spunea de când s-o facut lumea; îmi spunea tat! Da' el nu spunea din carte. El spunea asa cum vorbim noi. El tinea minte tat! Ce spunea el se cam întâmpla. Ca el stia tat. Tat stia. Nu stiu de unde. El a fost un om mare! - Ati avut vreun necaz în care v-a ajutat, în care s-a întâmplat cum a spus Parintele? - Am avut. Da' el îmi spunea: „Lasa ca ai sa vezi singur ce se întâmpla cu el". Gândeam ca acela mi-ar fi facut, da’ nu eram bazat. Parintele îmi spunea: „Taci, ca ai sa stii". Si era dupa cum spunea el, asa era. - Ati fost si la Manastirea Sihastria sa-l vedeti si sa vorbiti cu el? - Am fost. Când mergeam, el era afara si vorbea la oameni. Si când intram pe usa, striga: „Eeei, mos Vasile! Vino mai aproape!". Tinea cuvântari mari. Da' ca el nu tine nici unul acum. Era batrân, da' când vorbea îl auzeai din drum, asa avea un glas! - Mos Vasile, ati întâlnit atâta lume, ce impresie v-a facut Parintele Cleopa? - De când l-am cunoscut, om ca dânsul n-o fost. El o fost un fel de om sfânt, nu de aista. Asa mai sunt calugari, dar el o fost un om curat tare si te-ai înteles cu dânsul, oricum ar fi fost. Eu îi spuneam: „Parinte, vreau sa platesc un praznic la manastire. Cât costa?. Apai el îmi spunea jumatate. „Numai atât?". „Pentru dumneata e prea mult. Mai am eu jumatate. Te-i întâlni cu el acolo sus". Nu este nici un om ca acela, nu este. Au mai fost, da' om ca acela, nu! Om curat o fost. Nici unul n-am auzit io - doar am fost pe la manastiri si am stat de vorba si cu altii - ca dânsul sa tie minte de când s-o facut lumea tat. O fost un om tare 101 destept si curat. Ca acela om nu este. Sunt astia amu care sunt la manastire acolo, da' asa ca dânsul sa vorbeasca nu este nici unul. Daca era în curte si vorbea la atâta lume, tati oamenii întelegeau ce spunea el. Ca erau de la tara sau profesori, tati întelegeau. Bun om si curat om! Mi-o parut rau dupa dânsul. - V-ati spovedit vreodata la Parintele Cleopa? - Da. Dupa cum o fost el, daca voia sa te spovedeasca, el îti spunea exact tat, de când ai fost mic îti spunea el înainte. El tat stia! - Câti ani aveti, mos Vasile? - Am 95 de ani, intrat pe 96. - Sa nu stricati din suta! - Eeei, pai îi mai mult amu pâna la suta, decât a fost de la capat pâna amu...!

• * *

La cei „ 100 fara trei" ani ai sai, cum îi place sa spuna când este întrebai câti ani are, pentru ca vrea sa traiasca 100, Mihai Stefanoaie ne povesteste cu mult patos despre cel care, atunci când îi punea mâna pe cap la Spovedanie, i se parea ca este un sfânt din cer: Prin tata l-am cunoscut eu pe Parintele. Tata avea o vaca buna de lapte, dadea 20 litri de lapte pe zi, si atunci dupa razboi nu avea vite manastirea, era saraca. Tata o zis asa: „Am o vaca buna de lapte si o aduc aici la manastire. Eu sunt numai cu baba si mai mult postesc si nu-mi trebuie atâta lapte. O aduc aici". Trei ani o dus vaca la Manastirea 102 Slatina. Vara o ducea la manastire, iar iarna o aducea acasa. Mie Parintele Cleopa îmi zicea: „Esti ca baiatul meu", desi era mai mic decât mine cu patru ani. Îmi povestea viata lui de când era mic. Era tare credincios, si când te duceai la dânsul zicea: „Maica Domnului sa te binecuvinteze, Maica Domnului sa te binecuvinteze!" El era ca sfânt! Credinta mare a avut în Dumnezeu si Maica Domnului! Comunistii voiau sa faca din manastiri muzeu, sa ramâna un singur calugar ca paznic. Parintele Cleopa pleca capul si zicea: „Dumnezeu e deasupra. Dumnezeu o sa faca dupa stirea Lui, nu dupa cum vor ei". Da' nu le spunea lor verbal, ca-l arestau pe loc. Parintele Cleopa mi-o povestit toata patania lui cu Antonie Plamadeala. Era profesor la Bucuresti si nici o manastire nu-l primea de frica comunistilor. Parintele Cleopa l-o primit la Slatina. Parintele Cleopa l-o trimis la Iasi cu corespondenta de la Slatina si militienii l-au prins. Apoi au venit la Parintele Cleopa sa-l ridice din cauza ca l-o primit 103 pe parintele Antonie Plamadeala. Atunci Parintele Cleopa o fugit în munti. Oameni credinciosi si de încredere îi duceau pesmeti uscati, lumânari... Era unul Petre Axinte, ucenic adevarat, mai mult decât un calugar, care mergea la el luna de luna. Avea o coliba unde este schitul acum, la Pahomia, iar militienii îl urmareau cu câinii. Atâta putere dumnezeiasca era cu dânsul încât câinii treceau pe lânga el si nu-l depistau. Mai mergeam si eu la el cu Petre Axinte. Foarte greu a trait, dar Dumnezeu l-o întarit. Petre Axinte o avut cea mai mare grija de el. Povestea de Parintele Cleopa ca odata a slabit grozav si nu mai putea sa ajunga la bordei; o cazut jos, ca lesinat. Atunci o scos o bucatica din Sfânta împartasanie si o luat-o în gura si imediat si-o revenit si s-o putut întoarce la bordei. Lucru minunat! Dumnezeu o tinut cu dânsul în toate directiile unde s-o dus. Dumnezeu o tinut cu dânsul. Nici urs, nici lup, nici alt animal salbatic nu l-o atacat cât o stat prin paduri. Uneori mânca cu ursul câte o barabula pe zi. Vara mânca mai mult bureti si urzici, iar iarna pesmeti. El avea o credinta nestramutata si zicea: „Oriunde ma voi duce, Dumnezeu e cu mine". N-o fost alt preot cu credinta mare în Dumnezeu ca el. Nu se îndeparta un pas fara a cere ajutorul lui Dumnezeu: „Doamne, ajuta-ma! Doamne, ajuta-ma!". M-am marturisit de vreo patru ori la Parintele Cleopa. Când punea mâna pe capul meu, ca si cum ar fi pus un sfânt din cer, asa era mâna lui pe capul meu. Când îl 104 întrebam de canon, îmi zicea: „Ce canon sa-ti dau eu tie? Mereu sa spui Psalmul 50, de 50 de ori pe zi, si Acatistul Mântuitorului". Am aproape 100 de ani si nu pot sta mult în picioare, da' stau pe marginea patului si zic mereu Psalmul 50 si 142 st Acatistul Mântuitorului, ca le stiu pe de rost. Facea slujbe foarte frumoase si dadea mâncare la toata lumea. Si-mi parea atât de buna mâncarea aceea de la manastire, ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu venita, asa era de gustoasa! Mâncare facuta din danii de la oameni. Era foarte, foarte cumsecade. Strasnic parinte o fost. Pentru noi n-o fost alt parinte mai bun ca dânsul. Eu am cunoscut mai multi stareti, dar nu ca el. Da' spun asa, Parintele Cleopa - Dumnezeu sa-l tie unde este si cum este - o fost ca un fel de sfânt pentru Manastirea Slatina. N-o fost altul ca el sa faca cele pentru Dumnezeu. Nu vorbea vorbe decât numai în privinta crestinatatii si a lui Dumnezeu. Cu dânsul daca stateai de vorba spunea ca Dumnezeu este deasupra si oriunde si oricum ai fi, te vede. Si am crezut în vorbele lui. Iata ca ajung 100 de ani si traiesc, si cât stiu zic rugaciuni asa, zi si noapte, lui Dumnezeu. 105 ÎN MIJLOCUL OAMENILOR Pustnic în obste(1 Dupa revenirea în manastire, Parintele Cleopa si-a pastrat, într-o anumita masura, rânduiala din pustie. Iata ce scrie despre aceasta un fost ucenic al Parintelui: „La noi, scrie undeva Parintele Cleopa, fost staret la Slatina, în Moldova, ca si în alte parti ale tarii noastre, unii dintre monahi se straduiesc cu mijloacele lor sa faca sfânta rugaciune neîncetata, a inimii, dar nu cu teluri înalte ca predecesorii nostri, marii asceti si isihasti, care prin ea ajungeau la extaz si la minuni. Pentru monahii nostri, rugaciunea este îndeplinirea pravilei care le-a fost data ca sfat din partea Bisericii, când li s-au dat metaniile, cu ocazia tunderii în monahism, când li s-a spus ca sunt obligati sa se roage în tot timpul si în tot locul, si sa repete fara încetare rugaciunea: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!». Cel care rosteste aceasta rugaciune, împiedica duhul si inima sa sa cada sub influenta încercarilor, tentatiilor din domeniul gândirii". Marturia Parintelui Cleopa este pretioasa prin ceea ce spune, dar de asemenea si prin ceea ce sugereaza. El spune ca rugaciunea este învatata ca o pravila, ca o regula, deci ca o datorie. Fiind „datorie", nimeni nu se poate prevala de rugaciune, si a construi pe ea teorii, si a crede ca e (1 Mitropolitul Antonie Plamadeala, op. cit., p. 279-280. 106 cineva pentru ca e rugator. Parintele Cleopa reaminteste ca rugaciunea este în primul rând un ajutor pentru paza mintii si a trupului, pastrându-le într-o stare curata. Dupa generatia parintelui Ioanichie, ultima care a preluat în Moldova stafeta are în frunte pe Parintele Cleopa, înconjurat în ultimii 40 de ani de duhovnici mari ca parintii Paisie, Gherasim, Ioil, Emilian, Daniil, Petroniu, Chiril si multi altii, dintre care cei mai multi trecuti la Domnul. Parintele Cleopa însusi este prin structura un contemplativ si, în ceea ce-l priveste pe el însusi, ar putea trai retras în deplina singuratate toata viata, dar prescrie altora viata de obste în ascultare, cu practicarea ascezei si a poruncilor, care este, dupa parerea sa, calea cea mai sigura spre mântuire, fara curse si fara hatisuri. În Sihastria el e eremit în obste, cum e si parintele Paisie în Sihla. Nu face din masura lui masura celorlalti si se împarte între sine, obste si credinciosi. Deschiderea spre lume o considera absolut necesara, pentru a fi de folos. Canonul lui personal, sarcina pe care si-a luat-o este aceasta: „sa fie cât mai de folos si cât mai multora". Vorbeste fara ragaz, scrie, lupta pentru dreapta credinta, îndruma, împarte curaj, mângâieri si sperante si încearca sa impuna o linie morala în viata de toate zilele a celor ce vin sa-l cerceteze, folosind toate mijloacele, dar mai ales spovedania cu dezlegarea de pacate si împartasania celor vrednici. 107 Promoveaza o spiritualitate bine încadrata în epoca, în mentalitatile si îndatoririle prezente, realist si practic. Îmbina actiunea cu rugaciunea fara sa le confrunte, ci dimpotriva, cautându-le convergente si facându-le complementare. În obste încurajeaza un staret activ, bun gospodar, îndeamna la ascultare si munca, având grija sa le echilibreze pe toate cu pastrarea rânduielilor de rugaciune în comun, pe care pune accentul principal. Pravila de chilie o trateaza cu fiecare în parte la spovedanie. E un model de întelegere a preluaii traditiei, a pastrarii ei în puritatea de la început, dar si a contemporanizarii ei spre a o face apta sa se adreseze si crestinului contemporan. Episcopul Atanasie (Jevtic) - Serbia: Învataturile bunului Parinte Cleopa(1 În luna septembrie 1976 am fost în România, în aceasta tara vecina ortodoxa a poporului român, frate cu noi dupa credinta. Am fost acolo pentru a participa la o consfatuire despre educatia crestina. Cu blagoslovenia Patriarhului român Iustinian si a Mitropolitului Moldovei Iustin, (1 Extrase din marturia Episcopului Atanasie al Hertegovinei, care, împreuna cu Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului, amândoi ucenici ai Arhim. Iustin Popovici, l-au vizitat pe Parintele Cleopa în anul 1976, fiind atunci ei înca ieromonahi. Aceste amintiri au fost publicate în volumul „Veliki je Bog", Belgrad, 2000. 108 aceasta întâlnire a avut loc în seminarul de lânga Manastirea Neamt din Moldova, regiunea nord-estica a României [...]. Parintele Amfilohie [Radic] si cu mine, împreuna cu înca câtiva frati, ortodocsi din Grecia si din alte tari, eram interesati, pe lânga aceasta consfatuire, de calugarii din schiturile manastirii Neamt si în special de vestitul staret moldovean - isihast, Parintele Cleopa, din solitara manastire a Sihastriei. Despre Parintele Cleopa, pustnicul, am auzit ceva si înainte de sosirea noastra în România. Ne-a povestit despre el înca din Atena caruntul si înteleptul parinte român Dumitru (Staniloae) si tânarul nostru prieten atenian Panayotis (Nellas) [...]. La Parintele Cleopa din Manastirea Sihastria am ajuns de la Neamt, prin bunavointa mai întâi a Parintelui Nicolae Bordasiu si dupa aceea a vladicai Nestor (vicarul Craiovei), care ne-a dat masina si soferul sau. Trebuia sa mergem pe jos, dar vremea si împrejurarile si-au facut partea lor, asa încât am mers cu masina. Cu noi a venit si doamna Tomoko, japoneza ortodoxa, vaduva raposatului Pavel Evdokimov de la Paris [...]. Înaintea casutei Parintelui asteptau vreo zece crestini si crestine evlavioase, probabil pentru spovedanie si cuvinte duhovnicesti. Dar Parintele, auzind de sosirea noastra, ne-a primit îndata în chilie si ne-a asezat pe patul si 109 scaunele dinauntru. Noua nu ne venea sa sedem. Am fi vrut sa ramânem pentru totdeauna sub binecuvântarea sfintelor sale mâini, caci pacea lui si harul din el si-au coborât razele lor si asupra sufletului meu pacatos, care altfel arareori îsi vede pacatosenia sa, asa cum si-a vazut-o atunci. Deoarece doamna Evdokimov se grabea sa se întoarca, batrânul, în timp ce ea a îngenuncheat, a blagoslovit-o, punându-si amândoua mâinile pe capul ei, si a lasat-o sa plece. De noi Parintele s-a bucurat ca un copil, în special pentru ca suntem „parinti sârbi", si pentru ca suntem în legatura duhovniceasca cu parintele Iustin Popovici, despre care el auzise si citise ca despre „un mare duhovnic si teolog ortodox". Ne-a condus apoi împreuna cu parintele Petroniu si cu parintele Nicolae sa iesim afara din chilie, pe pajistile si colinele carpatine. (Parintele Nicolae, care tot timpul ne-a fost traducator, ne-a spus ca odata, mai înainte, pe când venise cu elevii seminarului, Parintele Cleopa îi primise astfel: i-a scos pe toti afara pe deal, si acolo i-a învatat si i-a binecuvântat). Asezându-ne pe pajistea dinaintea livezii - iar Parintele îngenunchind înaintea noastra pe amândoi genunchii - eu pacatosul am îndraznit sa îl întreb primul: „Cum sa traim într-o lume de asfalt, precum cea în care suntem noi, si sa ne luptam cu patimile noastre si cu ispitele lumii?". Fericitul Parinte Cleopa ne-a vorbit atunci de Dumnezeu inspirata învatatura a sa despre cele opt feluri de ispitire a omului si de lupta cu ele. „Sfintii Parinti spun - asa a 110 început Parintele Cleopa sa ne prezinte în rezumat experienta sa duhovniceasca mostenita de la Sfintii Parinti si traita personal, ceea ce dadea tarie fiecarui cuvânt al sau - ca, pe drumul mântuirii, omul este ispitit de diavol din opt parti: din spate, din fata, din stânga, din dreapta, de sus, de jos, dinauntru, dinafara" [...].(1 Terminând descrierea celor opt feluri de ispitire a omului, Parintele Cleopa le-a repetat pe scurt, iar apoi a adaugat si modul si mijloacele de lupta împotriva acestor ispitiri. Împotriva tuturor acestor ispitiri: din spate, din fata, din stânga, din dreapta, de sus, de jos, dinauntru, dinafara, trebuie sa te lupti cu trezvie, adica cu atentie, cu grija si veghe a duhului si a trupului, curaj si priveghere a duhului, înfrânare si chibzuinta, paza asupra gândurilor si faptelor; iar pe de alta parte: prin chemarea continua în rugaciune a numelui Domnului Iisus Hristos, adica rugaciunea neîncetata. (La aceasta Parintele Petroniu a adaugat în greceste: atentie si rugaciune). Cu alte cuvinte, adauga Parintele, Sfintii Parinti ne spun ca lupta împotriva tuturor ispitelor si patimilor consta în aceasta: a-ti pazi mintea ta si întregul suflet si trup de ispite, acesta este lucrul si nevointa noastra, de partea noastra omeneasca; iar de cealalta, de partea dumnezeiasca: trebuie neîncetat sa chemam în rugaciune ajutorul atotputernicului Domn Iisus Hristos, si aceasta este acea neîncetata si principala (1 Aici Episcopul Atanasie reda întregul cuvânt al Parintelui Cleopa despre ispitirea din cele opt parti. Vezi „Ne vorbeste Parintele Cleopa", vol. 6, p. 30. 111 rugaciune isihasta, numita rugaciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!". Noaptea începuse sa se lase peste muntii si vaile carpatine si moldave, însa din cuvintele de încheiere ale Parintelui în sufletul meu se iveau zorile, ca Domnul va cerceta si sufletul meu cel iubitor de pacat si mult-împatimitul meu trup pentru trezvia si rugaciunile sfantului Parinte Cleopa si ale duhovnicului meu din tara [Arhim. Iustin Popovici - n.n.]. Duhovnicul veacului XX Pe Parintele Cleopa l-am cunoscut mai întâi din carti. Din „Convorbiri duhovnicesti", de parintele Ioanichie Balan, din cartile Sfintiei sale: „Calauza în credinta ortodoxa", „Valoarea sufletului", „Despre vise si vedenii"; din „Pelerinul român" de Gheorghe Babut, si din „Traditie si libertate", de I.P.S. Antonie Plamadeala. Cuvintele, sfaturile, experienta si vorbele sale mi-au fost de mare folos. În 1990 Parintele Cleopa era considerat duhovnicul României, si, dupa cum spunea I.P.S. Bartolomeu Anania, „nu era întrebare referitoare la credinta, la care sa nu poata sa raspunda". Cu toata evlavia si dragostea ce i-o purtam, nu am reusit sa ajung sa-1 vad decât pe 30 noiembrie 1994. Eram deja frate în Manastirea Nicula. In acea seara când am ajuns la Sihastria, la poarta manastirii m-a întâmpinat un parinte de 112 o bunatate îngereasca. Am întrebat de Parintele Cleopa si am fost îndrumat sus, acolo unde Parintele vorbea credinciosilor într-o sala special amenajata. Când m-am apropiat de Parintele am simtit ca are o putere duhovniceasca deosebita. Ma gândeam ca în jurul Sfintiei sale nu se pot petrece pacate, nu te poti apropia cu gânduri viclene, pentru ca Sfintia sa vede tot. În fata lui te simti descoperit. Am stat si eu într-un colt si am ramas impresionat de îndelunga rabdare ce o avea Parintele cu fiecare credincios în parte. M-a binecuvântat si pe mine, apoi m-a trimis sa-l caut pe ucenicul sau de chilie, parintele I., cu care m-am împrietenit repede, si cu care am stat de vorba toata noaptea. A doua oara l-am vazut în iulie 1996, în chilia Sfintiei sale. Avea o coasta rupta, dar parca suferea în trup strain. Avea o fata atât de luminata, cum n-am mai vazut, si o lumina în jurul capului care iradia. Ne-a vorbit despre dragoste, despre dragostea dumnezeiasca - Parintele staret, cu care eram venit la Sihastria, întrebase cu totul altceva, dar, gândindu-ma mai bine, am vazut ca Parintele Cleopa ne da raspuns la problemele noastre. Adevarata mea întâlnire cu Parintele Cleopa a fost când l-am vazut a treia oara, în februarie 1997. Era într-o marti seara. Urma sa fiu tuns în monahism si am venit la Parintele pentru rugaciune. M-a primit în chilie. Dupa ce toti fratii si parintii au plecat la priveghere, m-a rugat sa-l ajut sa iasa pe cerdac. Atunci am stat de vorba cu Parintele 113 Cleopa mai bine de trei ore. Mi-a vorbit despre rugaciunea mintii si a inimii si atunci le-am înteles altfel decât din carti, Mi-a povestit viata Sfintiei sale, suferintele îndurate în anii uceniciei, prigoana decretului, despre parintele Ioanichie Moroi, cum a ajuns staret si greutatile pe care lea întâmpinat pâna când a reusit sa ridice Schitul Sihastria la rang de manastire(1. Unele lucruri le cunosteam din carti, altele le auzeam pentru prima oara. Mi-a risipit atunci o nedumerire a mea din suflet, ceea ce mi-a confirmat înca o data ca era vazator cu duhul. Având atâlca cunostinte teologice, scripturistice si patristice, ma gândeam eu, cu pacat, ca s-ar fi considerat vrednic de a fi staret. Parintele, fara sa-l fi întrebat, mi-a povestit episodul: cum tundea o oaie, cum au venit parintii din consiliu. Parintele Cleopa le-a raspuns ca lui i-au putrezit picioarele în opinci, prin munti, si sa nu mai faca glume cu el. Chiar credea ca fac o gluma proasta. Mi-a fost rusine de gândurile mele si de smerenia Parintelui. Am ramas patruns de sfintenia Parintelui Cleopa, care a avut o viata sfânta de la nastere si pâna la mormânt. Nu am mai reusit sa vin la Parintele decât la înmormântare, si atunci tot printr-o minune am ajuns. Ma gândeam trist ca Parintele Cleopa nu poate sa moara, nu poate sa ne paraseasca. Când i-am sarutat mâna, am vazut (1 Nu dupa mult timp, chiar semnatarul acestor rânduri a devenit staret, cuvintele Parintelui Cleopa pregatindu-1 pentru aceasta. 114 ca zâmbea. Acum nu mai vorbea, dar cu zâmbetul lui zicea: „V-am vorbit destul, numai sa le împliniti!". În ziua înmormântarii, Dumnezeu a potolit gerul, a fost un soare frumos, întreaga natura se bucura. Parca era ziua de Pasti. Parintele Cleopa a fost duhovnicul veacului XX, a fost parintele Ortodoxiei românesti. Am trait la înmormântare si crucea si învierea, durerea crucii si bucuria învierii, în jurul sicriului. Erau toti fiii sai duhovnicesti: opt ierarhi, si sute, chiar mii de calugari si calugarite (niciodata nu vor mai fi atâtia la un loc) si mii de credinciosi; multi dintre ei cu preotii lor. Cinstita este înaintea Domnului moartea cuviosilor Lui. Parintele Cleopa ne sporeste credinta, dragostea si mai ales nadejdea. El este pentru noi ceea ce este Sfântul Serafim de Sarov pentru rusi sau Sfântul Grigorie Palama pentru greci. Ierom. A., Cluj 115 Fata se va face bine! Un fiu duhovnicesc al Parintelui Cleopa ne-a povestit: Într-o zi a venit la mine o credincioasa, Elena, pe care o cunosteam si mi-a povestit o minune care s-a petrecut în urma cu aproape 11 ani cu o nepoata de-a ei: „Lavinia - caci asa o cheama pe nepoata - avea sase ani si era bolnava pe moarte: tremura toata si întepenea si parintii ei nu stiau ce are. În disperare m-au trimis pe mine cu fata la Manastirea Sihastria la Parintele Cleopa pentru sfat si ajutor. Parintele mi-a spus: «Sa se marturiseasca parintii fetei, sa tina post si fata se va face bine». Pe fata doar a binecuvântat-o pe cap. Si, într-adevar, fata s-a facut sanatoasa si de atunci nu s-a mai îmbolnavit. Vreau sa va spun ca parintii fetei nu tineau posturile, dar de atunci postesc, se roaga, merg la biserica".

• * *

Nu te uita înapoi! Un parinte, cu ani buni de manastire, acum ieromonah, ne-a povestit ca pe când era frate începator la Manastirea Sihastria, la câteva saptamâni dupa venirea sa la manastire, s-a hotarât sa plece înapoi acasa; caci diavolul, vazând râvna cea buna a noului frate si începutul lui cel bun, voia sa-l îndeparteze de locul mântuirii sale. Voia sa plece de îndata, însa un tânar monah, pe care acest frate îl ajuta în ascultarea sa, si-a dat seama de ispita noului 116 începator si a insistat sa nu plece asa, ci sa mearga sa se spovedeasca. La spovedanie i-a marturisit Parintelui Cleopa ca vrea sa plece din manastire. Parintele nu l-a silit sa ramâna, însa i-a spus cuvintele Mântuitorului: „Nimeni care pune mâna pe plug si se uita îndarat nu se va îndrepta în împaratia lui Dumnezeu" si i-a adus aminte si de femeia lui Lot, care, pe când ieseau cu graba mare din Sodoma si Gomora, pe care Dumnezeu le daduse pieirii, s-a uitat înapoi si s-a prefacut în stâlp de sare, ce se vede pâna astazi. Apoi, la sfârsitul spovedaniei, Parintele Cleopa i-a facut dezlegarea, în timpul careia, dupa cum ne-a marturisit parintele, a simtit o caldura puternica în crestetul capului. Iar dupa dezlegare au disparut complet toate gândurile care îl îndemnau sa plece din manastire, nemairevenindu-i niciodata. Iata puterea spovedaniei! Iata puterea dezlegarii si rugaciunii facute de un om sfânt! Candela ardea atât de frumos! Într-o zi, pe 1 iunie 1988, la ora 4 fara 10 minute dupa amiaza, aud batând la usa din fata. Eu tocmai ma rugam la Maica Domnului, ma închinam si plângeam ca o sa mor nemarturisita. La usa era Parintele Cleopa cu parintele V. Nu-mi venea sa cred ca se petrecea în ochii mei aceasta minune. Deschid usa, iar Parintele Cleopa spune: „Unde m-ai adus tu, V.? Asta-i strada mea?". 117 Atunci eu i-am spus: „Eu stiu strada Sfintiei tale: strada Buretilor, nr. 6". S-a uitat la mine si a spus: „Sora G. vine la noi de mai bine de 20 de ani. Azi de 1 iunie am venit si noi la ei. Ti-am adus pe Maica Domnului!", si mi-a dat doi pumni cu medalioane mici cu Maica Domnului. Dupa Parintele au mai intrat cinci persoane ce erau atunci pe strada. Am încuiat usa ca sa pot vorbi cu Parintele. L-am invitat în camera fetelor. Marina era venita de la farmacie. Parintele îi spunea „farmacista mea". Între timp am pus masa. Era înainte de Postul Sfintilor Apostoli si aveam bors cu cartofi si cu smântâna si doi pesti. Parintele mi-a zis ca sunt Marta, ca ma ocup de multe si ca doar Marina statea la rugaciune. Dar mie îmi era rusine ca în acea camera nu ardea candela. Ziua ardeam o candela, iar noaptea doua. Era stinsa de la 4 dimineata, pentru ca mai faceam si economie de ulei. Parintele Cleopa a început rugaciunea si dintr-o data, parintele V. a strigat la Marina: „Ai aprins tu candela?". Marina a raspuns ca nu. Noi ne-am uitat spre candela si aceasta ardea. Atunci Parintele Cleopa a zis: „V., nu-ti tace gura?". Ne-am uitat unul la altul si n-am mai spus nimic. Candela ardea atât de frumos! La 5.15 s-au ridicat, au facut rugaciunea si au plecat. L-am condus pe Parintele la usa si i-am spus ca aici au ars sapte case în care locuiesc noua familii. Parintele mi-a zis: „Pâna la ziua Crucii toti se muta în case". Si asa a fost cum mi-a zis Parintele.

118 În martie 1980, Parintele Cleopa mi-a zis ca o sa merg la Mormântul Mântuitorului. In octombrie, înainte de a muri, am fost la Parintele si i-am spus ca au trecut 25 de ani si nam ajuns înca la Ierusalim. Parintele mi-a zis ca nu au trecut nici 20 de ani. Când am ajuns acasa si am socotit, am aflat ca pe 22 martie 2000 se împlineau 20 de ani. La aceeasi data, la ora opt dimineata am plecat spre Ierusalim, într-o excursie organizata de Mitropolie. Parintele Cleopa era la Domnul, nu am avut cui sa-i mai povestesc. La Ierusalim pe Via-Dolorosa 119 Scriu aceste rânduri cu mare durere si cu lacrimi. Am învatat multe de la Sfintia sa. Simteam ca ne ocrotea tot timpul prin rugaciunile sale. G. P., Tg. Neamt La insistentele unui ucenic de-al Parintelui, doamna G. a încercat sa scrie cele de mai sus despre minunea care s-a petrecut la dânsa acasa cu Parintele Cleopa si despre altele, dar nu a putut sa scrie nimic pâna când a avut un vis în care îi spunea Parintelui: „- Parinte Cleopa, stiti ca ucenicul Sfintiei voastre îmi cere sa scriu cum a fost minunea de la noi de acasa. Ce sa fac? - Ei, da' multe mai vor ei! Da' de-acum tot atâta este. Da-i, mai. da-i". Mergi pe calea ascultarii! Un parinte ieromonah, acum staret, ne-a povestit despre Parintele Cleopa: „Pe când eram mirean si mergeam la Parintele Cleopa, de multe ori Sfintia sa ma întreba: «Mai, unde esti calugar?». Mai apoi, când abia intrasem la Schitul Sihla si eram doar frate de manastire, deseori când ma vedea ma întâmpina cu cuvintele: «Uite preotul de la Sihla!». Dupa câtiva ani de ascultare (între timp fusesem calugarit) în schit mai era nevoie de înca un preot si am fost propus eu. Eu spuneam ca am venit la manastire sa ma fac 120 calugar, nu preot, si asa as vrea sa ramân. Parintele meu duhovnic, egumenul schitului, insista sa primesc hirotonia. Nu stiam ce sa fac. Fiind în aceasta îndoiala, odata am mers în cimitirul Sihastriei si am întâlnit acolo un calugar batrân, pe care l-am întrebat despre aceasta si care mi-a spus: «La Sfintii Parinti, cel care nu voia sa fie preot îsi taia un deget». Eu am ramas cam nehotarât si ma gândeam: «Si ce sa fac, sa-mi tai si eu un deget?». Cum parintele duhovnic totusi insista sa primesc a fi hirotonit, am mers la Parintele Cleopa, rugându-ma la Dumnezeu si zicând: «Ce-mi va spune Parintele Cleopa, aceea voi face!». Când am ajuns la chilia sa, Parintele Cleopa ma astepta în usa si mi-a zis: «Mânca-te-ar raiul, mai C.!». «Parinte Cleopa, blagosloviti! i-am zis eu. Astia vor sa ma faca preot, ce sa fac?». «Pe cine ai duhovnic?», m-a întrebat Parintele. «Pe parintele P.», am raspuns eu. Parintele Cleopa s-a gândit oleaca, apoi mi-a zis: «Mergi pe calea ascultarii si te mântuiesti!».

Odata a spus unui grup de seminaristi: «Sa aveti grija, ca la parohie preotul este ca si cum ar fi într-o coliba de sticla pe vârful unui deal. Asa se petrece viata lui de familie. Totul se vede, totul se aude, toti ochii credinciosilor sunt asupra lui. El trebuie sa fie totdeauna un model, mereu trebuie sa aiba mare grija ce face, chiar si în viata lui de familie». 121 Îmi mai aduc aminte ca spunea unui grup de credinciosi: «Daca este un om beat care seamana papusoi, papusoiul tot drept creste. Asa este si cu binecuvântarea preotului; preotul poate fi si baut, spre exemplu, daca tu te duci si-i saruti mâna cu credinta, primesti binecuvântare - te umpli de har».

Altadata zicea: «Binecuvântarea preotului este la fel precum apa pentru floare, care îi da dupa firea fiecareia: la cea acra îi da acreala, la aloe, spre exemplu, îi da amareala, fiecareia dupa firea sa. Asa este si cu binecuvântarea preotului»". În preajma Parintelui Cleopa De multe ori Parintele Cleopa, doctorul cel sufletesc, a fost nevoit sa apeleze la doctorii cei trupesti; aceasta petrecandu-se dupa randuiala lui Dumnezeu, ca sa se împlineasca cuvântul care zice: „Frate pe frate ajutorânduse, sunt ca o cetate întarita". Unul din doctorii care l-a ajutat si, la rândul lui, a fost ajutat, a avut bunavointa sa ne trimita rândurile de mai jos: Aveam mari probleme de sanatate. Trebuia sa ma duc la Bucuresti pentru control. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni. Ma gândeam ca voi pleca duminica, luni o sa ma vada medicul si dupa prânz în aceeasi zi voi pleca catre casa. Dar nu a fost sa fie asa. Medicul mi-a spus ca voi 122 intra în operatie a doua zi, sa ma pregatesc. Emotionata, am dat telefon acasa, la cabinet, si le-am spus sa reprogrameze pacientii de la cabinetul meu. Între cei programati la cabinet erau minunatul parinte Dosoftei Morariu, Parintele Cleopa si înca cinci monahi. Când au vazut întristarea personalului cabinetului, Parintele Cleopa a spus ca «Dumnezeu pe cine iubeste îl si cearta». Le-a spus sa fie linistite ca ma voi întoarce sanatoasa. Asa a si fost. De atunci n-am mai suferit nici o interventie pâna în ziua de astazi. Sunt convinsa ca rugaciunile Parintelui Cleopa si ale celorlalti m-au vindecat.

Ma aflam la Manastirea Sihastria. Într-un moment de ragaz am hotarât sa ma duc pe munte sa ma rog. Am început sa urc în spatele chiliei Parintelui Cleopa. Am ajuns sus într-un loc de unde se vedea totul în jur. Acolo era o scobitura în pamânt unde se spunea ca mai poposea din când în când o pustnica care se nevoia cu mama sa - mama murise atunci - la Râpa lui Coroi. Dupa cam un sfert de ora m-a cuprins o neliniste si am zis sa ma uit sa vad daca ma vede cineva de mai sus. M-am ridicat si mam uitat împrejur. Privind în vale, am vazut în dreapta jos, sub un fag batrân, pe Parintele Cleopa, cu fata spre rasarit, într-o pozitie de rugaciune, cu fata luminata, ca într-un extaz. M-am rusinat de mine ca nu voiam sa ma vada Parintele Cleopa pe munte. În timp ce reflectam la aceasta, pret de doar câteva secunde, uitându-ma din nou catre 123 locul unde se afla Parintele, numai ce îl vad pe Parintele culcat pe o parte, sprijinindu-si capul cu mâna, într-o pozitie ciobaneasca autentica, ca în picturile lui Grigorescu. Nu-mi pot da seama nici azi cât de rapida a fost miscarea Parintelui care, doar cât am lasat privirea în jos si am ridicat-o iar, si-a schimbat pozitia de ai fi zis ca se odihneste asa de nu stiu cât timp si se gândeste la cele trecatoare. In momentul acela am avut un sentiment de durere ca i-am întrerupt rugaciunea, dar si de mare bucurie... Cred ca Parintele se gândea: «Ce pacat am facut eu de m-a vazut femeia asta?». Seara l-am întrebat la chilie despre aceasta, dar m-a lasat sa înteleg ca aceste lucruri trebuie sa ramâna asa. Ca sa iasa din încurcatura l-a chemat pe «plesuv», adica pe parintele Varsanufie, ucenicul sau. Cât de minunat stia Parintele Cleopa sa-si ascunda nevointa!

Mergeam la început de an la Sfânta Manastire Sihastria. Dupa Sfânta Liturghie luam masa, apoi mergeam pe la chiliile parintilor dragi mie. Obiceiul era sa ne citeasca câteva rugaciuni la început de an. Acolo, Parintele, desi era foarte obosit, niciodata nu ne-ar fi refuzat sau amânat pe mai târziu, cu timp sau fara timp ne primea. Iar când se ruga, pomenea atâtia sfinti ca ne dureau pe noi genunchii stând la rugaciune. Totdeauna plecam cu doua-trei carti ale Sfintiei sale pe care de fiecare data îmi scria o mica dedicatie. Îl aprecia 124 pe sotul meu, când îl vedea, se citea acest lucru pe fata sa; ce simtea este greu de spus. Uneori îi spuneam ca sotul meu vine la biserica, dar sta putin si apoi iese afara, iar eu as fi vrut sa stea la Sfânta Liturghie macar acum, la început de an, si am zis ca n-o sa mai vin nici eu. Dar Parintele spunea ca daca este dorinta lui sa vina, sa nu-mi scape acest prilej de a veni la Sfânta Manastire. Niciodata nu a avut un cuvânt de repros la cele ce îi spuneam despre sotul meu. Aceasta chiar ma deranja. Linistea Parintelui Cleopa o înteleg abia azi din minunea pe care Dumnezeu a facut-o cu el. Acum merge la Sfânta Liturghie si chiar m-a întrecut; nu pierde nici una, ba chiar se duce la prima ora si, când îl întreaba parintele de ce vine asa de dimineata, el spune ca macar aici sa-l întreaca pe parintele. Are Dumnezeu judecatile Lui pe care minunatul Parinte Cleopa le cunostea". A.H., Piatra Neamt Gata, am terminat cu voi! În vara anului 1987 am mers la Manastirea Sihastria un grup de tineri, baieti si fete. Am ascultat cu totii predica Parintelui Cleopa, iar dupa terminarea predicii am observat ca unii dintre credinciosi mai ramâneau sa-si spuna problemele personale. Atunci ne-am hotarât sa ramânem si noi ca sa cerem un cuvânt de folos. Parintele Cleopa ne-a privit cu multa dragoste, si cu un zâmbet plin de bucurie îmi zice mie, celui mai mare din 125 grup: „Tu, la manastire de calugari", si m-a aratat cu degetul, apoi aratând cu degetul pe rând: „tu la manastire de maici", „tu la manastire de calugari". Si asa ne-a numit pe toti care eram în grup. Parintele Cleopa a început sa râda, si râdeam si noi de acea gluma duhovniceasca. Apoi Parintele a spus: „Gata, am terminat cu voi". Pâna atunci nu m-am gândit niciodata ca am chemare pentru manastire, dar acea gluma duhovniceasca s-a împlinit exact asa cum a spus Parintele Cleopa. Eu am plecat primul la manastire, chiar în acelasi an. Si ceilalti au plecat toti, în ordinea în care i-a aratat Parintele. De multe ori Parintele Cleopa îsi ascundea darul înaintevederii sub o gluma duhovniceasca, cu un zâmbet plin de bucurie. Pe moment nu-ti dadeai seama, dar când se împlineau toate asa cum le spunea, ramâneai uimit de puterea harului si a smereniei Sfintiei sale, caci stia bine sa-si acopere harismele si sa încalzeasca si sa mângâie inimile oamenilor. Îmi povestea fratele meu, care era monah la Sihastria, ca într-o zi a venit tata la el,- ca sa-l vada. Pe când se plimbau împreuna mai sus de manastire, s-au întâlnit cu Parintele Cleopa, care, când i-a vazut, a zâmbit si i-a strigat de departe fratelui meu: „Ai grija sa nu fugi si tu la Sfântul Munte!". Pâna atunci fratele meu nu se gândise niciodata sa vina la Sfântul Munte, cu toate ca eu ma aflam deja aici. Dupa o 126 luna de la aceasta întâlnire, i-a venit gândul sa mearga la Sfântul Munte, gând care s-a transformat în dorinta. In scurt timp s-au rezolvat toate: acte, viza, bani. A venit la Sfântul Munte, unde se afla si acum împreuna cu mine. Si-a adus aminte de cuvintele Parintelui Cleopa ca de o profetie.

• * *

Cu barca pe Marea Egee, calatorind spre Sf. Munte Am ajuns sanatoasa acasa Îmi amintesc ca în urma cu câtiva ani, parintele Petrica Lehaci, de la parohia „Nasterea Maicii Domnului" din Iasi, a facut o excursie pe la sfintele manastiri din 127 Moldova, si astfel am ajuns si la Manastirea Sihastria. Desi bolnav, Parintele Cleopa predica la oamenii care venisera sa-l asculte. Eu ma simteam foarte rau; facusem un preinfarct si l-am rugat pe Parintele Cleopa sa ma binecuvinteze. Numai cât si-a pus Parintele mâinile pe capul meu, si am simtit o rautate care a iesit din mine si nu am mai avut nici o durere în piept. Am ajuns sanatoasa la autocar si acasa. E. A., Iasi Cuvântul „iarta-ma" ma arde! Eram în anul doi de facultate când eu si o colega de-a mea am hotarât sa mergem pentru câteva zile la Sihastria. Ne doream foarte mult sa ajungem la Parintele Cleopa sa-i cerem sfaturi. Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa intram la Parintele în chilie. Ne-a întrebat cum ne cheama, iar noi l-am întrebat despre ce ar trebui sa facem cu viata noastra. Am întrebat daca e mai bine sa ne casatorim sau sa-i slujim lui Dumnezeu asa în lume. Parintele Cleopa nea raspuns: - Voi amândoua sa mergeti la manastire. Pe tine o sa te cheme maica Dionisia, iar pe tine maica Taisia. Am iesit de acolo întristata, pentru ca eu nu ma simteam în stare sa plec la manastire. In mintea mea am spus ca Parintele spune asa la toata lumea: „tu staret", „tu preot", „tu maica"... si nu prea am dat importanta cuvintelor lui. 128 Dar am fost iarasi la manastire, cu aceeasi colega si ne-a spus acelasi lucru. Iar am zis în gândul meu ca Parintele zice asa la toata lumea si nu am luat în seama vorbele lui. A treia oara. Dumnezeu mi-a aratat ca nu a fost doar o întâmplare. Am fost cu o alta colega de-a mea pentru binecuvântare la Parintele Cleopa. Dupa ce ne-a binecuvântat pe amândoua, mi-a spus pe un ton blând, fara sa-l întreb nimic: „Tu sa te faci stareta!", iar colegei mele nu i-a spus nimic. Dupa terminarea facultatii, în 1999, colega mea, careia Parintele îi proorocise, a intrat în manastire. Eu înca nu ma simt pregatita pentru aceasta cruce, dar sper ca, având ajutorul lui Dumnezeu, voi face alegerea corecta.

O alta întâmplare cu Parintele Cleopa la care am fost martora s-a petrecut în Postul Craciunului din anul 1996. Eram cu un grup de studenti din Iasi si am ramas pentru o zi la manastire. Ne-am bucurat mult când l-am vazut pe Parintele Cleopa ca vorbea oamenilor din cerdac. Ne-am apropiat de Parintele, am luat binecuvântare si l-am rugat sa scrie ceva pe cartile pe care le cumparasem. Dar Parintele, din smerenie, nu a vrut sa le semneze. Am insistat. Parintele a spus: - Tu ce carte ai? Colega mea a raspuns ca are „Ne vorbeste Parintele Cleopa". - Ce-ti mai trebuie autograf? Citeste ce e acolo! 129 - Dar va rog, Parinte, sa-mi dati mie! l-am rugat eu. - Dar tu ce carte ai? - Psaltirea. - Atunci citeste ce e acolo! Stii care e începutul întelepciunii? Frica lui Dumnezeu! Asa spune în Psaltire, ca începutul întelepciunii este frica lui Dumnezeu. Înca am insistat la Parintele pentru autograf. Nu sesizasem ca lânga noi era un baiat ce asistase la discutia noastra, si nici nu stiam ca este demonizat. Deodata l-am vazut ca se repede la Parintele Cleopa, urlând si strigând: „Da, mai, Michael Jackson, autograf! Da, mai, Michael Jackson, autograf! N-auzi? Smerenia ma omoara; ma omoara smerenia". Si urlând si izbindu-se în Parintele Cleopa îi spunea sa dea autograf. Când am vazut cu câta furie se repede, am crezut ca îl da jos pe Parintele. Dar Parintele a ramas ca un stâlp de neclintit, desi în perioada aceea era tare slabit si abia se mai misca, pentru ca fusese din nou operat. Si cu blândete în glas i-a spus baiatului demonizat, care între timp se chircise lânga bratul Parintelui: „Lasa, frate, ca o sa te usureze Hristos!". Dupa ce am vazut scena aceasta, m-am îngrozit, gândinduma la pacatul pe care îl facusem, iar colega mea a zis ca merge la Parintele Cleopa ca sa-i ceara iertare. Când a auzit baiatul, a încercat sa o opreasca, spunându-i ca nu are pentru ce sa-si ceara iertare. Desi era nehotarâta, colega mea s-a aruncat în genunchi la Parintele, rugându-l sa o ierte. Atunci diavolul a început sa strige: „Cuvântul «iarta-ma» ma arde, ma arde, ma arde; nu mai spune asa ca ma arde". 130 Atunci mi-am dat si eu seama ca am gresit si am îngenuncheat în fata Parintelui ca sa ma ierte. Parintele nea binecuvântat si ne-a iertat pe amândoua. Toata lumea a ramas uimita de felul în care Parintele Cleopa a stiut sa se smereasca. T. M., Vaslui Întreaba-l pe duhovnic! Într-o zi la Parintele Cleopa a venit un grup de pelerini din Serbia. Dupa ce Parintele le-a vorbit, pelerinii au început sa puna anumite întrebari. O femeie i-a pus o întrebare în legatura cu rugaciunea inimii, iar Parintele a îndrumat-o spre duhovnic. Pelerina a revenit cu câteva întrebari specificând ca vrea sa stie ce sa faca în cazul în care nu exista un duhovnic la care sa se adreseze. Totusi, de fiecare data raspunsul Parintelui a fost doar atât: îndrumarea spre duhovnic. Unii din cei de fata stiau ca de fapt femeia îl cunoaste pe marele duhovnic sârb - parintele Tadei(1, care avea darul rugaciunii inimii. Altadata, tot cu ocazia vizitei unui grup de pelerini din Serbia, la sfârsit, înainte de binecuvântarea de plecare, o parte din pelerini au pus diferite întrebari. O femeie l-a întrebat ceva în legatura cu familia ei care se afla într-o situatie foarte speciala. Era casatorita, avea doi copii... (1 Parintele Tadei este unul din marii duhovnici sârbi ai secolului XX. O carte despre el în limba româna va apare în curând. 131 Parintele a raspuns si translatorul a tradus o parte din ceea ce spunea Parintele, dar o fraza n-a înteles-o si a ramas netradusa. Deoarece era multa lume, n-a putut sa ceara Parintelui sa repete raspunsul. L-a întrebat în schimb pe un parinte din manastire care asista la discutie daca a înteles ce a vrut sa spuna Parintele Cleopa în acea fraza. Nici acesta nu întelesese raspunsul Parintelui. Parintele Tadei în vizita la Parintele Cleopa în anul 1996 Dupa ce au plecat de la Sihastria, translatorul s-a apropiat de acea femeie cerându-i iertare pentru ca nu a putut sa-i traduca fraza respectiva. Spre mirarea lui, pelerina i-a zis sa nu-si faca griji de- oarece exact ce i-a spus Parintele Cleopa i-a spus si parintele Tadei, marele duhovnic sârb care avea multe daruri duhovnicesti si la care femeia apelase cu aceeasi problema înainte de venirea în România. 132 Trebuie mentionat ca raspunsul era în legatura cu o situatie specifica, concreta si aparte în viata de familie a persoanei în cauza si nu era un raspuns de ordin general. Cautati-L pe Dumnezeu! Alina si Mihai, tineri casatoriti din Iasi, îsi doreau foarte mult sa aiba un copil. Alina avea probleme de sanatate si medicii nu-i garantau împlinirea acestei dorinte. S-au hotarât sa mearga în pelerinaj la manastirile din nordul Moldovei, si au ajuns si la Sihastria în august 1995. Aici au avut marea bucurie de a se întâlni cu Parintele Cleopa. Întrebati fiind pe cine cauta, ei au raspuns ca pe Sfintia sa, pe Parintele Cleopa. Atunci Parintele a raspuns ca trebuie sa-l caute pe Dumnezeu, pentru ca el este un nimic, un putregai. Cei doi povestesc: „S-a asezat pe iarba, ne-a binecuvântat si a stat de vorba cu noi, spunându-ne ca: «Prin rugaciune cu lacrimi fierbinti si cu credinta în Dumnezeu totul este posibil. Ce este cu neputinta la noi, este cu putinta la Dumnezeu». In final ne-a daruit o carte, Micul Ceaslov, si pe coperta a scris binecuvântarea, dupa care s-a semnat si a pus o data [12 IX 996, desi firesc ar fi fost sa scrie data când a semnat, adica august 1995 - n.n.]. Marea bucurie si darul de la Dumnezeu a fost ca exact la acea data pe care a scris-o Parintele Cleopa pe coperta ni s-a nascut un baietel, Alexandru, perfect sanatos, cu ochi albastri, care 133 acum are sapte ani. Mila Prea Sfintei Treimi si rugaciunile Prea Sfintei Maicii Domnului sa fie cu voi Alina Mihai Arhimandrit Cleopa Ilie 12 IX 996 Multumim lui Dumnezeu si Parintelui Cleopa, care s-a rugat pentru noi". 134 Prima si ultima binecuvântare Eram doar un copil când îmi doream sa ajung la Sihastria si sa primesc binecuvântarea Parintelui Cleopa, dar nu aveam nici o posibilitate. Când am venit la manastire am început sa ma rog la Dumnezeu sa-l tina în viata pe Parintele Cleopa ca sa-l pot vedea si eu si sa-mi dea o binecuvântare. Într-o noapte, dupa Utrenie, am citit putin într-una din cartile Parintelui Cleopa, si, dupa ce am închis cartea, i-am vazut fotografia de pe coperta. Atunci l-am rugat sa ma ajute sa-l vad si sa ma binecuvinteze. In aceeasi noapte am visat ca eram la Sfânta Liturghie. Erau mai multi preoti care slujeau si arhiereul, iar eu stateam într-un sicriu, în fata iconostasului. Deodata, Parintele Cleopa a iesit din Sfântul Altar, îmbracat ca pe coperta cartii din care tocmai citisem. L-am cunoscut dupa îmbracaminte si am zis în gândul meu ca nu merit binecuvântarea lui, dar m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute. Parintele Cleopa s-a îndreptat spre mine, mi-a întins mâna si m-a ridicat din sicriu, zicându-mi sa nu mai fiu suparata pentru ca îl voi vedea în curând. A doua zi dupa Sfânta Liturghie am plecat cu maica stareta dupa cumparaturi, si, fara sa avem în plan, am mers si la Sihastria cu cineva care mergea acolo. Pe drum ma gândeam ca, daca Parintele e obosit sau îsi face pravila, n-am sa-l pot vedea. Dar nu a fost asa cum am gândit eu, pentru ca Parintele ne astepta pe prispa chiliei stând pe scaun; privea spre noi cum urcam scarile. Si, cu mila lui 135 Dumnezeu, l-am vazut si am primit binecuvântarea sa pentru prima si ultima data. Apoi a plecat la Domnul si cred ca ne binecuvinteaza de acolo. De-acum n-o sa ne mai vedem! Doamna Z. din Bucuresti, o ucenica fidela a Parintelui Cleopa, ne-a povestit urmatoarele: „Prima data când m-am aflat în preajma Parintelui Cleopa am cerut blagoslovenie, spunându-i ca am o greutate pe crestetul capului. Parintele mi-a facut o rugaciune, tinând mâinile si Sfânta Cruce pe capul meu. Am mai zabovit oleaca la chilia Parintelui, iar când am plecat de acolo mi-am dat seama ca îmi disparuse acea greutate. Altadata am plecat de la chilia Parintelui cu o oarecare îndoiala în suflet asupra celor ce auzisem de la Parintele. Cum am ajuns acasa, m-a cuprins o durere groaznica de gât, nu mai puteam respira, stateam numai rezemata de pat. La un moment dat zic: «Parinte Cleopa, roaga-te pentru mine, pacatoasa!». Deodata de la icoana Maicii Domnului a trecut prin fata mea, prin dreptul inimii, o sageata ca fulgerul de luminoasa, si într-o fractiune de secunda m-am simtit asa de bine si m-a cuprins o bucurie în suflet si imediat am si adormit. Când m-am trezit, era ziua si nu ma mai durea nimic. 136 Odata Parintele Cleopa era mai tare bolnav, iar ucenicul de chilie nu ne primea si am plecat foarte întristata, auzind ca este asa de tare bolnav. Dar nu am facut nici sase pasi si ucenicul ma striga ca ma cheama Parintele. Îndata am simtit ca o bucurie de nedescris cuprinde sufletul meu. Ultima data când l-am vazut în viata a fost în data de 27 octombrie 1998. Eram împreuna cu fiica mea. Cum ne-am îndreptat spre chilie, a si aparut Parintele în usa. Era foarte vesel si ne-a invitat sa luam loc pe scaune. Eu am zis: «Eu sa stau pe scaun în fata Sfintiei voastre?». Si m-am asezat în genunchi si i-am sarutat bocancii cu care era încaltat. Dupa ce am stat de vorba cu Parintele, la plecare ne-a zis: «De-acum n-o sa ne mai vedem!». Eu am zis: «Dar o sa mai venim, cuvioase!». Iar el a raspuns: «Da, dar n-o sa ne mai vedem. De-acum o sa ne mai vedem la rai!». Ne-a binecuvântat si am plecat. Si într-adevar, cu nespusa durere în suflet am aflat în data de 2 decembrie acelasi an, ca Parintele Cleopa a trecut la cele vesnice. Am plecat cu primul tren spre Manastirea Sihastria; iar în ziua înmormântarii am avut o pace de neînchipuit în sufletul meu. Si acum, când ma duc la chilia Sfintiei sale si la mormânt, simt o pace în suflet si tot ce îi cer mi se îndeplineste". 137 Vestirea mortii M-am întrebat întotdeauna: sa nu ne fi vestit Dumnezeu plecarea dintre noi a unui om de statura duhovniceasca a Parintelui Cleopa? Se pare ca, si în acest caz, semnele vremurilor, desi au existat, s-au putut deslusi abia dupa trecerea Parintelui la cele vesnice. Parintele Arsenic Muscalu era în decembrie 1998 mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucuresti. Iata ce îsi aminteste sfintia sa: „Într-o dupa amiaza, spre seara, spovedeam în biserica (Catedrala Patriarhala). Cred ca era în jurul orei 19, când, dintr-o data, clopotul cel mare a început sa bata. Am ramas nedumerit. De ce s-ar trage clopotul acum? Nu era nici un eveniment(1. Daca ar fi fost ceva eu trebuia sa stiu. In câteva clipe am fost în Sfântul Altar. Odata cu mine a ajuns si fratele Nicolae (actualmente Ierom. Nicolae Toderita - Episcopia Româna din Ungaria), pe atunci paraclisier. În Sfântul Altar nu era nimeni. Si eu si fratele Nicolae am încercat sa oprim clopotul de la tablou, însa acesta nu reactiona în nici un fel. (Clopotele de la Patriarhie sunt actionate electric, iar tabloul de comanda se afla în Sfântul Altar). Vazând ca nu îl poate opri, fratele Nicolae a fugit la clopotnita. Clopotnita sta încuiata, iar cheia se afla la electrician care trece pe acolo numai dimineata". (1 Clopotul cel marc se trage doar la intrarea si iesirea din Catedrala a Patriarhului si la Axion. 138 Parintele Nicolae Toderita completeaza: „M-am uitat dupa Stefan (celalalt paraclisier) sau nea Sebastian (electricianul) care aveau cheia de la clopotnita, dar nu erau pe-acolo si atunci am fugit la clopotnita si am spart lacatul de la usa de acces. Mi-era teama ca Parintele Patriarh ma va certa auzind ca am tras clopotul cel mare intentionat. Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel mare batea cu putere. Am scos toate sigurantele. Numai asa l-am oprit. A doua zi a venit vestea ca Parintele Cleopa a plecat la Domnul". „Clopotul a batut ceva", adauga parintele Arsenie. „Douatrei minute, poate mai mult. Toti parintii carora le-am povestit întâmplarea aceasta au avut acelasi gând: e semn ca cineva mare va pleca la Domnul. Dupa ce am primit vestea despre moartea Parintelui Cleopa, cu totii am facut imediat legatura. Eu însa îmi amintesc ca au trecut câteva zile între cele doua evenimente. Clopotul a batut, cred, vineri sau sâmbata seara. Cu trâmbita te culca, cu trâmbita te va scula 139 Sunt sigur ca explicatii tehnice se pot gasi, de exemplu un scurt circuit, pentru ca nimeni n-ar fi putut sa traga singur asa un clopot. Supranaturalul nu consta însa în asta. Întrebarea pe care ne-o punem noi este: de ce s-a întâmplat tocmai atunci? Sau, daca a fost un accident, de ce nu s-a repetat si în alte dati. Duhovnicul meu, de altfel foarte retinut în afirmatii, l-a cunoscut bine pe Parintele Cleopa si spune despre el ca este sfânt. Cred si eu în sfintenia lui. Pentru neamul nostru românesc Parintele Cleopa a fost un om cu totul si cu totul aparte si unic S. A. V., Bucuresti Parintele Arsenie Papacioc(1: Era un mare om duhovnicesc si traitor Într-adevar, m-am bucurat si folosit mult când l-am cunoscut pe Parintele Cleopa, într-o iarna foarte naprasnica, în februarie, si când m-a primit în Sihastria, atunci când eu eram prigonit. Eram deja îmbracat ca frate, nu eram începator, aveam aproape doi ani de manastire. Si într-o discutie cu câtiva parinti mai intimi - parintele Paisie, Ianuarie, Casian si Macarie - care erau traitorii (1 La câteva saptamâni dupa plecarea dintre noi a Parintelui Cleopa, au fost înregistrate pe banda magnetica cuvintele de mai jos ale Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit Arsenie Papacioc, împreuna-patimitor cu Parintele Cleopa, pentru un timp, în anii de pribegie. 140 recunoscuti ai Manastirii Sihastria, Parintele Cleopa a gasit de cuviinta sa ma trimita în padure la pustie. Eram destul de strain, la distanta mare de manastire, si locurile îmi erau necunoscute: padure cu munti, cu prapastii. Apoi a nins si a viscolit 13 zile neîntrerupt, încât s-a astupat orice carare. Si m-au cercetat dupa o bucata de vreme daca mai traiesc, ca nu-si închipuia nimeni ca eu sa mai traiesc. Sigur ca m-au gasit. Eram vesel, traiam si m-am folosit enorm. Însa când am plecat, toti mi-au dat binecuvântare. I-am apreciat foarte mult. Nu spun ca m-am bucurat mult ca Parintele Cleopa era în opinci. Parintele Paisie mi-a dat 18 bucati de zahar. Si m-am întrebat: „De ce m-au trimis în pustie?". Mai întâi de toate, pentru ca ei cunosteau efectele adânci si înaltimile pustiei. Aici, în pustie, trebuie sa stii sa stai de vorba cu copacii. Sa te folosesti de acea adânca tacere a lor si de acea miscare maiestuoasa, când bat vânturile, ca sa-ti dai seama ce importanta mare are statornicia în lumea slujirii lui Dumnezeu. Ei aveau radacini adânci si deci trebuia sa le asculti marea lor cuvântare din adânca lor tacere. Apoi m-au scos din pustie si am venit la manastire. Am apreciat deci grija de mântuire, ca Parintele Cleopa nu a pus problema de comoditate, ci de jertfa, fara de care nu exista mântuire. Pentru ca numai jertfa si crucea au împuternicit pe Iisus sa judece dupa rastignire. M-am apropiat nespus de mult sufleteste de el si m-am bucurat 141 foarte mult ca pot sa spun ca m-au promovat niste oameni în frunte cu Parintele Cleopa. La un moment dat, în Joia Mare, stând eu în manastire, s-a facut un lucru pe care nu-l mai vazusem - spalarea picioarelor ucenicilor. Parintele Cleopa, care era staret, m-a pus si pe mine în rândul celor carora trebuia sa li se spele picioarele. M-am folosit enorm. A poruncit sa nu-mi mai zica fratele Anghel, asa cum ma chema, ci sa-mi zica parintele Anghel, ca învatam si eu pe acolo lumea. Ceea ce de fapt m-a facut sa ma bucur si sa ma folosesc, era ca Parintele Cleopa sesiza lucrurile de finete ale vietii calugarului. Nu neglija lucrurile acestea si într-o forma personala încuraja elementele înzestrate de Dumnezeu. Marele Cleopa nu era lipsit de haruri deosebite. El când predica si tacea, personalitatea lui era simtita de toata miscarea care se facea în manastiri. Am fost la un moment dat într-o situatie, în padure. S-a întâmplat sa fim într-o padure foarte tânara si ne-a apucat o ploaie torentiala nemiloasa. Eram la o distanta de 30-40 metri unul de altul si ne puteam vedea prin rarimea tufisului aceluia si el mi-a facut semn insistent cu mâna sa vin la el, unde el socotea ca a gasit un loc cu un tufis mai des unde ne puteam adaposti, ca nu gaseai loc sa nu te ude. Eram facuti leoarca. Eu am ezitat sa ma duc, ca si eu gasisem, ziceam, si totusi am plecat ca m-a chemat insistent, si în urma mea la 20-30 metri a trasnit locul unde fusesem eu. Si am zis: „Ia uite ce 142 înseamna sa asculti". A fost inspirat de Dumnezeu sa ma cheme insistent pe motivul ca el a gasit un loc mai bun, dar de fapt harul lui Dumnezeu lucra ca sa nu ma trasneasca. Si a trasnit locul unde am fost eu. Nu va mai spun ca am avut intentia amândoi sa ne refugiem la un stejar extrem de mare, având o coroana foarte mare, la 20-30 de metri de tufis, asa într-un loc mai liber, ca sa ne adapostim de ploaie. Dar înainte de a ajunge acolo a trasnit si stejarul acela. Atunci am vazut amândoi ca suntem feriti de Dumnezeu si ne-am lasat realmente sa ne ploua cât a vrut, dar sa ne lasam în voia lui Dumnezeu. Deci din aceasta spalare venita de sus si acceptata cu toata dragostea de noi, ne-am îmbratisat si am socotit ca vizibil Dumnezeu ne pazeste si ne ajuta, dar nu se poate fara jertfa. Putin mai jos de radacina unui brad îsi avea bordeiul 143 Altadata când am fost cu Parintele Cleopa, am dormit la radacina unui brad gros si Parintele la alt brad tot asa de mare, la o distanta de 2-3 metri unul de altul. Si un sarpe a iesit de unde dormeam eu si s-a îndreptat catre Parintele Cleopa. Si i-am spus: „Parinte, e un sarpe! Vine!". Zice: „Lasa-l sa se încalzeasca si el!". Eram daruiti sincer. Nu faceam demonstratie, nici nu ne statea bine, decât voiam sa subliniem drumul adevarat al mântuirii, care de fapt nu este decât pentru fiecare din noi pe cruce, întelegând ca crucea este cel mai laudat lucru al pamântului, lucru care a împuternicit pe Mântuitorul sa judece. Dupa o bucata de timp, bradul acela mare la care am stat culcat, a fost lovit de trasnete, de a ramas doar un trunchi. Mi-a dat de gândit, dar n-am vrut sa ma iau dupa banuieli, preconceptii si abstractiuni. Am privit lucrurile cu toata seriozitatea în momentul pe care-l traiam, întelegând ca, daca traiesti momentul, cel mai mare lucru este sa ai o stapânire de sine, ca sa nu mergi pe un drum primejdios. Asadar, alaturi de Parintele Cleopa prin manastiri, prin paduri, am apreciat nespus de mult constiinciozitatea lui ca slujitor si, bineînteles, prezenta lui duhovniceasca continua. Înclina foarte mult spre nevointa. Eu mai mult spre o stare de prezenta, de trezvie. Pe chestia asta am avut discutii foarte multe si îi explicam eu de ce e asa mai bine, dând exemplu fratii lui. 144 Parintele Gherasim dormea într-un cosciug pe paie de ovaz si cu o cruce ca la cimitir la cap si cara pamânt cu roaba, zicând ca moaie calul (adica trupul). Deci era foarte nevoitor. Fratele Vasile, care a venit odata cu Parintele Cleopa la manastire, era cel mai mare dintre frati. El era cu ascultarea la oi si doinea. Zicea Maicii Domnului „Stapâna". El cunostea Psaltirea pe de rost, dar nu se arata a fi un nevoitor asemenea lui Gherasim. Si chiar când a fost invitat în padure, în pustie, el a zis asa, ca o figura de stil: „As merge si eu în pustie, daca îmi dati voie sa iau si putina de brânza cu mine". Deci vizibil omul acesta era trezvitor si astfel a fost pentru mine un argument ca sa-mi apar punctul de vedere, dândui exemplu chiar pe fratii lui, care au fost niste sfinti. Pe fratele Vasile l-a luat Maica Domnului dupa ce dracii l-au batut cu trei zile înainte, în curtea manastirii, în tipete, de s-a adunat toata manastirea acolo. Si i-am zis asa Parintelui Cleopa: „Nu a fost fratele Vasile mai ceresc decât nevoitorul Gherasim?". Mi-a zis: „Da! Asa a spus si parintele Paisie". Si în urma acestor lucruri a apucat Parintele Cleopa sa-mi vorbeasca mie despre trezvie, de am ramas nespus de folosit. Importanta trezviei. Da! El a avut o mare dorinta cât am stat prin pustie. Aproape foarte des îmi amintea rugamintea ca, daca moare, sa-l duc la Sihastria. Eu nu prea vedeam ca o sa murim, dar în tot cazul l-am asigurat ca târâs, cumnecum, îl voi duce. Si acum, când Dumnezeu a rânduit 145 sa-l ia la El, deoarece consider ca s-a deschis pamântul sa înghita trupul lui, dar s-a deschis si cerul sa primeasca sufletul lui, am zis în sinea mea, eu, care traisem intens acele momente împreuna cu el: „Ei, Parinte Cleopa, ai murit la locul tau, atât de pretuit, si pe care l-ai considerat cer adevarat pe pamânt”. Sihastria a ramas cetatea de necomparat cu alte cetati manastiresti din tara noastra. Numele acesta de mare înaltare al acestui sfânt lacas nu pot sa spun ca l-a dat altcineva decât Parintele Cleopa. A avut avantajul ca a avut un staret ca parintele Ioanichie Moroi, caruia eu i-am cunoscut familia din Zarnesti. Apoi, la un moment dat al vietii noastre din Sihastria, mitropolitul Sebastian a rânduit ca sa plece 30 de calugari din Sihastria sa ocupe Manastirea Slatina din judetul Baia din vremea aceea (azi Suceava), o mare ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu, unde era si el înmormântat. Iar pe mine m-au luat din Manastirea Sihastria la Institutul Biblic de la Bucuresti, unde desenam si sculptam. Parintele Cleopa a insistat sa vin si eu la Slatina, dar eu contam la Institutul Biblic. S-a întâmplat însa ca lucrurile de miniatura si desene care le faceam acolo sa-mi oboseasca ochii, si la un control mi s-a interzis sa-i mai folosesc la miniaturi. Am primit un concediu de doua luni, m-am dus la Slatina si nu m-am mai întors de acolo, cu binecuvântarea patriarhului; si am început viata de la Manastirea Slatina. 146 Apoi pe mine m-au numit spiritualul unui Seminar la Neamt, singurul Seminar din tara, si acela era monahal. Pe urma am fost hirotonit în preot de catre acelasi mitropolit, Sebastian, si am fost numit egumenul Manastirii Slatina, deci adjunctul Parintelui Cleopa, care era staret. Nu mai spun ca facuse o obste de 120 de calugari, cu scoala monahala, încât Manastirea Slatina sub Parintele Cleopa a fost renumita ca o academie. S-au întâmplat foarte multe lucruri. Manastirea avea mari posibilitati, si mitropolitul, vazând viata noastra de acolo sub Parintele Cleopa, a hotarât sa ne dea sapte manastiri sub control. Si ne-au dat toate manastirile astea: Sihastria, Slatina, Râsca, Camârzani, Rarau si alte manastiri cu centrul la Slatina, sub numele: „Obstea Sfântului Teodor Studitul". Acum va închipuiti ca monahismul, cel putin acolo în Moldova, lua o forma neobisnuita cu un centru peste sapte manastiri. Bineînteles, am facut transformari prin manastiri si nu era vorba de calitatile administrative si economice care se cere sa le aiba un conducator. Nu acestea erau motivul pentru care lucrurile mergeau sub un Cleopa, ci pentru ca era un mare om duhovnicesc si traitor acest conducator care era Parintele Cleopa! Si sigur ca lucrurile au avansat, au ramas, s-au facut ucenici. Apoi, la un moment dat, când ma aflam cu Parintele Cleopa în pustie si el începuse sa fie cunoscut, s-a pus problema în Sinod de catre cineva, ca sunt niste parinti 147 care încearca sa aiba o viata duhovniceasca si stau prin balarii. Patriarhul Justinian s-a ambitionat când a vazut ca era un mare adevar si a trimis la noi doi parinti sa ne aduca la Bucuresti. Eram separat de Parintele Cleopa atunci. Ne întâlneam din când în când prin padure. La mine a trimis pe parintele Petroniu, care este staret acum la Prodromu si care mi-a fost nas de calugarie. La Parintele Cleopa a trimis pe parintele Daniil (Sandu Tudor), marele scriitor care a scris „Acatistul Rugului Aprins al Maicii Domnului", marele învatat, caruia îi dadusem noi sa conduca Schitul Rarau. Si ne-am dus la Bucuresti. Patriarhul ne-a pus la dispozitie palatul, dar ne-a facut o propunere: sa ne trimita în tara în asa fel încât sa ajungem cel putin de doua ori pe an în fiecare manastire. Eu, cu capul plecat, smerit, i-am spus: „înalt Prea Sfintite Patriarh - ca asa se vorbea atunci - nu sunt de parere sa mergem în manastiri. Manastirile au duhovnicii lor, cu numele lor, cu trairea lor, cu pretentiile motivate ale lor, si venim noi. Cine suntem noi? Cu ce drept ne consideram mai buni decât aceia, pentru ca asta ar fi motivul sa mergem? Lasati-ne sa stam în manastirea noastra (care era Slatina), ne facem ucenici si sunt liberi sa vina care vor, daca cred ca pot fi folositi". „Ai o idee buna!", mi-a raspuns si ne-a lasat sa mergem la Manastirea Slatina. Sigur ca aici, în Manastirea Slatina, noi ne-am vazut de lucru, de treaba. Pe urma, nu mai spun ca a fost marea arestare, asa de pomina, ca au venit dupa noi 89 de ofiteri, 148 trei camioane si doua masini mici. Eu am fost arestat. Când m-au arestat. Parintele Cleopa a disparut. Dupa ani si ani, am fost eliberat si Parintelui i s-a spus, pe acolo pe unde era, prin paduri departe prin Bucovina, ca eu am fost eliberat, si a zis: „Nu cred pâna nu-l vad!". Si atunci, împreuna cu doi parinti, doi ieromonahi, am plecat spre locul unde era prin paduri si cu greu am ajuns acolo. Eu eram foarte slabit. Ma îmbolnavisem de stomac. Am dat de el, ne-am îmbratisat cu adevarat, asa simtit, si am baut câte un pahar de vin, spunându-mi el ca o sa ma faca sanatos, repetând din marile lui întelegeri si cunostinte cuvântul Sfântului Ioan Gura de Aur, comentariul la scrisoarea Sfântului Apostol Pavel catre Timotei, partea cu privire la importanta unui pahar de vin. Si asa l-am scos si pe el si am venit la manastire împreuna cu dânsul. 149 Cu Parintele Cleopa puteai sa stai foarte mult. El avea o dorinta pe care eu nu puteam s-o accept, sa disparem în paduri pentru toata viata. Pentru ca el considera, si asa era, ca daca un pustnic are duhovnic, nu mai are nevoie de nimic. Si noi eram duhovnici unul altuia; deci aveam de fapt ce ne trebuie. Problema hranei nu se punea, pentru ca nu ne interesa. Dânsul a ramas în lumea lui, din ce în ce mai recunoscut si din ce în ce mai inspirat pentru lucrurile de mare frumusete duhovniceasca, ca nu era nimic sa-l întrebi si sa nu-ti raspunda, ori ceva nelamurit în mintea si în inima Parintelui Cleopa. Va spun ca am avut o mare bucurie si o liniste sufleteasca, ca asta este foarte important în istoria si în nevointele vietii unui calugar, bucuria ca acesti parinti m-au promovat. Si am zis ca ei sunt oamenii lui Dumnezeu si deci Dumnezeu îmi da ca o ascultare si preotia. Eu l-am pretuit toata viata, ca pe un mare trimis al lui Dumnezeu pe fata pamântului românesc în monahismul nostru crestin. Aceste întâmplari m-au miscat foarte mult spre jertfire, spre curaj, spre eroism, fara de care nu se poate sa te numesti erou al lui Hristos. Ne-am vazut din când în când si, la o ultima vizita pe care am facut-o la Sihastria de aici, de la Techirghiol, în 1996, ca sunt la capul astalalt al tarii, m-a rugat Parintele Cleopa insistent sa ma duc si la moartea lui, pentru o ultima 150 binecuvântare; i-am spus: „Dar daca v-as invita eu la moartea mea?”. N-a primit lucrul acesta. Într-adevar, eu nu m-am putut duce, ca sunt singur aici. Si acum la moarte, va închipuiti cât eram de îndreptatit ca eu sa nu lipsesc, mai ales ca au fost mii si mii de oameni. Eu sunt sigur ca, daca nu ma întelegeti, Parintele Cleopa ma va întelege. Ca sa fi împlinit asa o rânduiala care întradevar este sigur binecuvântata de Dumnezeu sa mergi la moartea unuia si a altuia, însa, daca treburile tale preotesti, duhovnicesti, manastiresti, ar suferi pentru ca te-ai dus sa împlinesti o forma de traditie numai, prezent fiind în inima ta sufletul aceluia care a plecat, sigur ca nu e bine sa faci decât ceea ce slujeste adevarului. Îl pomenesc pe Parintele Cleopa toata viata mea. Nu-l pomenesc pentru ca e un obicei sau o traditie - „marele Cleopa!" - ci îl pomenesc ca pe un mare slujitor al lui Dumnezeu timp de peste 70 de ani, care a vorbit cu toata puterea tot ce a trebuit sa auda lumea pentru sfânta noastra mântuire, adica pentru viata vesnica, acea bucuroasa întâlnire alaturi de Bunul nostru Dumnezeu. Si nu m-a întristat. El privea moartea ca o necesitate si, în sfârsit, privea moartea ca un luptator, care învata lumea sa stie sa moara. Asa cum am spus unui general care m-a invitat sa ramân în armata, când eram militar, si m-a întrebat ce as face eu cu ofiterimea de sub comanda daca m-as face general si mi-ar da comanda. I-am raspuns: „i-as 151 învata sa stie sa moara". Parintele Cleopa era un erou, a vorbit la lume ca si pentru el. Deci când vorbesti asa, este lucru verificat de propria ta constiinta, pe care el - e greu de spus tot despre el - el o avea aceasta constiinta. Vineri, 4 dec. 1998, parintele Ilarion Argatu, mângaindu-l pe fata pe Parintele Cleopa, îi spunea: «- Pai, bine. Parinte, n-am stabilit amândoi ca eu plec întâi? Acum spune-mi: De ce te-ai grabit?!!». 152 DE DINCOLO DE MORMÂNT Desi au trecut peste sase ani de când Parintele Cleopa s-a mutat la cele vesnice, el continua sa fie alaturi de cei care îi cer aceasta cu credinta. Marturie sunt minunile pe care le face Dumnezeu, în multe feluri, prin cel care peste 70 de ani i-a slujit ca un adevarat apostol. In rândurile ce urmeaza va prezentam o parte dintre acestea, care vin sa confirme ca cel care a dorit oamenilor raiul a fost „mâncat de rai". Parinte, te rog, ajuta-ma! In ziua înmormântarii am ajuns târziu, caci autocarul nostru oprise la 1 km de manastire. Mi-am gasit cu greu un loc aproape de aghiasmatar. Slujba era pe la mijloc. Eu doream sa-l mai vad o data pe Parintele Cleopa (de fapt, pentru ultima oara), si am strigat: „Parinte, te rog, ajutama!" Soarele iesise pe cer si topea zapada care era pe acoperis, ce a cazut ca o ploaie deodata peste noi, cei ce eram adunati în curtea manastirii, neranind pe nimeni. Atunci s-a facut o învalmaseala si eu am ajuns la circa doi metri de sicriu. Astfel am putut sa-l vad si sa-l rog sa nu ma uite când va ajunge în rai, asa cum a dorit întotdeauna. E. A., Iasi 153 N-am timp de preotii tai! La începutul acestei scrisori vreau sa marturisesc pentru a nu stiu câta oara cel mai profund adevar pe care-l poate spune un crestin ortodox român: Parintele Cleopa este cel mai mare sfânt al României pe care trebuie sa-l iubim si sa-l pretuim cum se cuvine. Acum voi descrie o parte importanta, cea mai importanta din viata mea: întâlnirea cu Parintele Cleopa! Poate va gânditi ca l-am cunoscut personal pe Parintele, ca i-am ascultat de multe ori predicile, ca m-am marturisit Cuviosiei sale; dar spre nefericirea mea, nu este asa. Însa eu sunt dovada clara ca Parintele Cleopa este, chiar daca a murit, la fel de viu si lucrator între noi ca si înainte, dupa cuvintele Mântuitorului: „Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va fi viu.” Eu în aceasta viata am primit de la Dumnezeu o cruce pe care încetul cu încetul (cu ajutorul Lui) în loc sa o urasc, am învatat sa o iubesc. La vârsta de zece ani, tatal meu, plecând la cer, a lasat în urma o vaduva de numai 29 de ani cu opt copilasi lânga ea. Anii au trecut cu multe lipsuri si probleme. Venind vremea când puisorii îsi luau zborul din cuib, mi-am luat si eu zborul, casatorindu-ma. Ca orice tânar, am crezut ca de acum înainte va fi totul cu mult mai bine, dar si acum urma sa iau în spate o cruce cu mult mai multe flori împodobita. Dupa doi ani de la casnicie a venit pe lume o minune de 154 fetita pe care am numit-o Sabina. Când Sabina a împlinit doi anisori s-a îmbolnavit foarte grav, iar dupa câtiva ani si sotul meu. Dupa un timp, amândoi fiind în carucioare cu rotile, eu a trebuit sa port de grija de casa, de ei si sa am si un serviciu sa ne putem descurca. Având atâtea probleme, am început sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu pentru ca El ne era singurul nostru sprijin, însa apropierea noastra nu era cum ar fi trebuit. Aveam foarte multe lipsuri, nu prea stiam ce înseamna scumpa noastra Ortodoxie. Dar cum Dumnezeu nu-l paraseste pe om, fetita mea Sabina a început sa-L descopere. Auzise câte ceva despre Parintele Cleopa si încerca sa-l descopere mai mult. Intr-o zi, în anul 1998, m-a chemat urgent sa vad la televizor înmormântarea marelui Parinte Cleopa, la care eu i-am raspuns: „Acum am de lucru în bucatarie, n-am timp de preotii tai". Dupa trei ani, în 2001, în viata mea se întâmplasera multe lucruri. Sotul meu, care a zacut zece ani târâs pe burta si în carucior, a murit, iar eu luptam s-o cresc pe scumpa mea fetita care si ea este bolnava. M-am recasatorit cu un barbat care n-a mai fost casatorit. Intr-o zi fetita mea m-a trimis sa-i cumpar carti ortodoxe din centrul orasului, unde avem o catedrala mare care la subsol are magazin bisericesc. I-am cumparat ceea ce avea nevoie, dar într-un colt am vazut o carte cu coperta verde si un parinte batrân pe coperta. Am privit-o timp de câteva minute si am simtit o adânca dragoste duhovniceasca, 155 mângâiere, bucurie, liniste si în special sentimentul ca nu ma mai pot desparti de carte, dar uitându-ma în portofel am descoperit cu suparare ca nu pot sa mi-o cumpar, deoarece nu mai aveam bani la mine; atunci am plecat. In drum spre casa aveam o mare neliniste în suflet. Pentru ce n-am cumparat-o? Cum am putut s-o las acolo? Trebuie neaparat s-o am! Dupa o ora m-am reîntors la biserica, rugând-o din inima pe vânzatoare sa mi-o dea pe datorie. Dânsa mi-a dat-o cu placere. Eu, tinând-o în mâini, simteam o mare emotie, ca si cum as fi tinut cea mai mare comoara de pe pamânt. Am deschis-o si am început s-o citesc (eram în autobuz). Când am ajuns acasa, jumatate era citita, pâna seara o terminasem. Fetitei mele nu-i venea sa creada ca am citit o carte într-o singura zi, caci dupa multe rugaminti, daca acceptam sa-i citesc o carte, dura o luna sau doua. Terminând cartea Parintelui plângeam în hohote si am venit la Sabina cerându-i cu disperare toate cartile ce le avea cu Parintele, ca si cum as fi fost cel mai înfometat om care a gasit cea mai dulce hrana. Ea mi-a dat tot ce avea, eu le-am terminat pe toate în câteva zile, dar nu ma saturasem, voiam tot mai mult!!! Atunci am primit de la Sfânta Manastire Sihastria toate cartile existente cu Parintele Cleopa Ilie. Eu, care înainte nu citeam nimic, acum sorbeam cartile si nu ma mai saturam. Era ca si cum cineva mi-a deschis creierul, ochii, mintea, ca si cum abia acum începeam sa traiesc. Acum a 156 început viata pentru mine, pâna acum traiam ca un mort, numai cu trupul, dar sufletul meu era mort. Îmi dadeam seama ca viata fara Dumnezeu este nimic, credinta ortodoxa este cea adevarata de pe acest pamânt. Si am început sa fac ceea ce zicea Parintele Cleopa: sa postesc, sa ma rog, sa am o viata curata. Eu, care mai înainte, când ma trezeam dimineata, în primul rând îmi beam cafeaua, acum prioritatea erau închinaciunile, slavirea lui Dumnezeu, Psaltirea si câte un acatist al Maicii Domnului, al Mântuitorului si citirea cartilor sfintilor. Seara, în locul filmelor la televizor, erau si sunt rugaciunile de seara si paraclisele; nici o masa fara rugaciune, nici o clipa fara „Doamne Iisuse Hristoase" etc. Aceasta schimbare a facut-o cu mine Parintele Cleopa. Acum, ca eram o alta persoana, voiam ca toti oamenii sa se schimbe în bine si sa-l cunoasca pe Dumnezeu si pe Parintele Cleopa. Numai el era în gândul meu si în sufletul meu. Am început sa le vorbesc tuturor despre Parintele. Cu oricine discutam, subiectul principal era Parintele Cleopa. Când vorbeam despre Cuviosia sa simteam si simt ca-mi trece un fior de dragoste sufleteasca, îmi curg lacrimi si mi se furnica tot trupul si sufletul, numai la gândul spre Parintele. I-am convins pe toti cei sapte frati ai mei sa-si cumpere cartile, si toate cunostintele si prietenii mei si le-au cumparat. Acum la întâlnirile din familie subiectul principal este Parintele Cleopa. 157 De asemenea si actualul meu sot are o viata duhovniceasca împreuna cu mine, dupa puterea noastra. L-am rugat pe Parintele Cleopa sa ne trimita un duhovnic si ne-a trimis cel mai minunat duhovnic, care ne este un tata adevarat. Într-un timp i-am cerut Parintelui Cleopa sa ne arate cumva daca accepta dragostea si pretuirea noastra si într-o noapte fetita mea Sabina l-a visat pe Parintele Cleopa radiind de lumina, îmbracat în haine preotesti ca acelea de înviere si i-a spus (ceea ce am asteptat cu atâta dor): „Slujiti-mi mie!". Spunându-i aceasta duhovnicului, el ne-a sfatuit sa-i facem parastas, si de atunci nu exista rugaciune, parastas si clipa în care sa nu-l pomenim pe scumpul nostru Parinte Cleopa. Într-un cuvânt, nu exista necaz, suparare, nevoie, bucurie, multumire si discutie în care sa nu-l pomenesc cu multe, multe lacrimi pe Parintele sufletului meu si ma rog în fiecare zi sa ramâna lânga mine în toata viata mea pamânteasca si în împaratia cerului. Amin. Trebuia o operatie... Anul trecut, 2002, în ziua de 6 august, am fost cu copiii mei si cu mama mea, aici, în aceasta sfânta chilie. Un copil a observat ca este ulei de miruit. Atunci ne-am miruit toti, iar mie, ca prin minune, mi-a dat prin cap sa-mi dau si la mâini. La mâna stânga aveam un os iesit afara, cât un ou mic. Fusesem la medic, si acesta mi-a recomandat sa-mi cumpar o alifie cu care sa ma ung cât 158 mai des, pentru a nu se face mai mare, ca alta scapare nu am. Eu cazusem pe mâna stânga si mi-a sarit osul din loc. Trebuia o operatie la mâna, dar nu mai aveam posibilitati. Asa ca s-a întâmplat minunea aici, la chilia sfântului Parinte Cleopa. Dupa ce m-am închinat si m-am miruit, am plecat spre casa. Dupa o zi sau doua, m-am uitat la mâna si nu mai aveam nimic. Nu-mi venea sa cred! Am apasat cu degetele osul, am verificat cu atentie si dupa alte zile. Pâna în ziua de astazi nu mai am nimic. Asa am cunoscut eu puterea rugaciunii sfântului Parinte Cleopa. L. L., Suceava Pamântul de pe mormântul Parintelui aduce vindecare Nu sunt priceputa în ale scrisului, dar nu pot tine în ascuns o minune care mi s-a întâmplat în anul 2002, luna august, 20. De Adormirea Maicii Domnului ma aflam la Sihastria, de unde am îndraznit sa iau pamânt de pe mormântul Parintelui Cleopa. Având pe tata la Bucuresti foarte, foarte bolnav, am primit un telefon urgent sa ma întorc acasa. Parintele staret si parintele meu duhovnic m-au îmbarbatat si mi-au dat binecuvântare sa plec la Bucuresti. Am ajuns acasa si m-am speriat de starea în care se afla tatal meu; era aproape inconstient. Dar Bunul Dumnezeu, Maica Domnului si Parintele Cleopa la care ma rugasem, nu 159 m-au lasat nemângâiata. Am pus pamântul luat de la mormântul Parintelui pe picioarele si pe corpul tatalui meu. În doua-trei zile si-a revenit, ba chiar a început sa mearga(1. De fata a fost si sora mea, Constanta, cu care am fost la manastire. Si ea a vazut cum s-a petrecut totul. Parintele Cleopa mi-a auzit rugaciunea si m-a miluit, la fel ca atunci când era în viata, când se ruga pentru toata familia mea. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Floarea, Bucuresti, 19 mai 2004 Parintele Cleopa se roaga lui Dumnezeu pentru noi Scriu aceste rânduri si multumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului si Parintelui Cleopa Ilie pentru ca, pe data de 13 octombrie 2003, am ajuns la mormântul Parintelui Cleopa. L-am rugat sa ma ajute sa ajung la Sfintia sa la mormânt, si am crezut ca ma voi vindeca de boala ce o aveam. Sufeream de osteoporoza, si va spun ca durerile de oase sunt cumplite, dar Parintele Cleopa m-a vindecat si am ajuns acasa fara dureri. R. M., Baile Olanesti (1 Tatal ei avea atunci 84 de ani si a mai trait înca 8 luni. 160 Uleiul de la candela Parintelui vindeca Dumnezeu ne-a binecuvântat, si în ultimii opt ani am fost de mai multe ori la Sihastria. L-am cunoscut pe Parintele Cleopa si am primit de multe ori binecuvântarea lui. În 2003, la începutul Postului Mare am fost iarasi si l-am rugat pe parintele nostru duhovnic sa ne dea ulei din candela Parintelui Cleopa ca sa ne fie spre tamaduire, întrucât mai citisem despre minuni ce s-au petrecut prin ungerea cu ulei de la mormântul Parintelui Cleopa. În urma analizelor medicale, s-a dovedit ca sufeream de spondiloza cervicala, afectiuni reumatice, renale, cardiace, dar am avut si o afectiune interna, banuita a fi la ficat. Aveam dureri persistente în partea dreapta, care dupa prima ungere cu ulei de la candela Parintelui Cleopa au încetat imediat, iar de atunci nu am mai simtit nici o durere în zona respectiva. De câte ori am dureri din cauza spondilozei, sau de orice alta natura, ma rog la Parintele Cleopa si ma ung cu ulei, iar durerea înceteaza aproape instantaneu. Dumnezeu sa-1 aiba pe Parintele Cleopa între sfintii Sai! Z.M., Gherla 161 Doamne, ce-am trait sa vad! Cât timp a trait, Parintele Cleopa a tinut foarte mult la respectarea rânduielilor monahale. El continua sa vegheze asupra noastra, a calugarilor, si dupa moarte. Iata ce ne istorisesc în acest sens ucenicele unei maici de la Manastirea Varatic: Maica Cristiana Trabuc s-a nascut la 22 iunie 1917 în orasul Iasi, din parinti binecredinciosi, Parascheva si Gheorghe. La o vârsta frageda ramâne orfana de ambii parinti si este crescuta de o ruda mai apropiata a familiei. Desi nascuta în oras, iubeste mult viata de liniste si de rugaciune, astfel ca în 1938 intra în monahism la Schitul Almas, care era al Manastirii Varatic. A avut ascultarea de secretara, iar în 1940 este calugarita. Dupa desfiintarea Schitului Almas, intra în Manastirea Varatic, unde îsi petrece viata la slujbele de la biserica, ascultarile de la manastire, atelierul de croitorie, unde a lucrat exemplar, formându-si ucenice care i-au urmat atât meseria, cât si felul de a fi. La 75 de ani, primeste cu bucurie ascultarea încredintata de înalt Prea Sfintitul Daniel de a merge la Mitropolia din Iasi, pentru a organiza atelierul de croitorie, unde a activat câtiva ani. Peste tot a avut o comportare blânda, smerita si tacuta, fiind în permanenta pilda de traire duhovniceasca si de 162 ascultare pentru întreaga obste a manastirii. Spre sfârsit, timp de sase luni de zile, maica Cristiana a stat la pat, fiind bolnava de cancer la stomac. O ruda a venit la noi si a adus pentru maica un cocos. Noi ne-am gândit ca maicii i-ar prinde bine o supa si i-am facut. Maica citea mult din cartile Parintelui Cleopa, si, într-o dimineata, când m-am dus lânga patul ei ca sa iau binecuvântare, am întrebat-o cum se mai simte. Atunci maica ne-a chemat pe toate trei lânga patul ei, ca sa ne povesteasca visul înfricosator ce l-a avut. Era tare trista si a început sa povesteasca: „Aseara a venit Parintele Cleopa la noi si a cerut gazduire pentru o noapte. Eu am zis sa-i pregatiti camera care era data proaspat cu var si sa-i puneti asternut curat. Parintele era tânar, frumos, îmbracat în reverenda. Deodata s-a facut ca Parintele era în ograda din spatele casei, acolo unde fratiile voastre ati taiat cocosul si alte gaini altadata. Parintele Cleopa facea cruce, batea din palme si zicea: «Doamne, ce-am trait sa vad! Doamne, ce-am trait sa vad!». Numai asa spunea. Eu, de rusine, am început sa strâng în sort penele de prin ograda, dar cum le strângeam, mai multe se faceau. Apoi am luat mortaciunile si m-am apropiat de un gard sa le arunc peste el. Parintele a ridicat mâna si a zis: «Nu, ca acolo este întunericul!». Si apoi: «Aveti grija de mântuirea voastra». De azi înainte sa nu-mi mai dati carne, aruncati tot ce mai aveti sau dati de pomana si sa nu credeti ca ma 163 fac sanatoasa sau ma întaresc cu asta. Doar vedeti ce a zis Parintele Cleopa: «Aveti grija de mântuirea voastra». Deci nu mi-a zis numai mie". Dupa multa suferinta la pat, maica Cristiana si-a mai venit în fire pentru putin timp. Când o alta maica a întrebat-o daca a avut vreo descoperire, ea a început sa povesteasca tot ce a vazut si pe unde a fost. Maica A. a întrebat-o daca l-a vazut pe Parintele Cleopa, pe parintele Ambrozie sau pe parintele Onufrie. Atunci s-a luminat la fata si a spus ca sunt în multa, multa stralucire. Apoi a întrebat-o daca Parintele Cleopa i-a zis ceva. A raspuns ca da: „Sa avem smerenia sufletului, sa luam aminte la sufletele noastre si sa urmam calea spre mântuire". Maica Cristiana a murit în 28 iulie 2002, ora 19.30. Mormântul aducator de sanatate Un tânar din judetul Botosani ne-a trimis urmatoarea scrisoare: „Nu as fi îndraznit sa va scriu aceasta scrisoare, dar s-a întâmplat un lucru pe care l-am trait eu însumi si nu as vrea sa-l tin sub tacere. Desi nu am vrut sa vorbesc nimanui despre aceasta, ceva ma împinge sa rup tacerea. Am 26 de ani si câteva luni, iar în urma cu putin timp am aflat cu durere ca sufar de o boala de inima cu radacina mai veche. M-a durut când am aflat, cu atât mai mult cu 164 cât as vrea sa urmez viata monahala si mi-am dat seama ca toate s-au terminat. Au fost zile grele: durere, oboseala, deznadejde; stiam ca nimeni nu ma va întelege. Nu demult am dorit sa cer un sfat de la un parinte din zona Neamtului. Am ajuns foarte greu, ma simteam repede obosit, la drum cu greu faceam fata, ma simteam tare rau. La întoarcere m-am oprit la mormântul Parintelui Cleopa. Citisem câteva întâmplari care s-au petrecut acolo si cum unora le-a schimbat viata. Asa ca am mers la mormânt si m-am rugat sa fie voia Domnului cu mine, si cu credinta în suflet m-am întors spre casa. Pe drum spre casa, pentru prima data m-am simtit schimbat, plin de putere, întarit duhovniceste. Stiu ca Dumnezeu, pentru rugaciunile Maicii Domnului si ale Parintelui Cleopa, m-a ajutat si cred ca a facut o minune cu mine. desi nu stiu cât de refacut sau vindecat sunt, voi vedea în timp, însa sunt plin de putere si întarit duhovniceste. Am vrut sa pastrez, pentru smerenie, tacerea, însa pentru slava lui Dumnezeu si a sfintilor Sai (Parintele Cleopa) am scris. Eu cred ca Parintele Cleopa a fost primit, pentru 165 credinta sa, în ceata sfintilor, pentru a ne întari pe noi în vremurile grele de astazi si a ne arata precum rostim la Sfânta Liturghie «Sus sa avem inimile». Parintele Cleopa este fara îndoiala un sfânt, «un sfânt de la Dumnezeu pentru oameni». Am spus «de la Dumnezeu», pentru ca iubindu-l si laudându-l pe el trebuie sa «urcam» si sa-L laudam pe Dumnezeu, Cel care l-a împodobit pe el. Eu cred ca si acum Parintele Cleopa îsi întinde mâinile sale sa ne adune sub crucea sa de la mormânt, sa ne mângâie, sa ne tamaduiasca suferintele, sa ne înghesuie într-un «sac» si sa ne duca în rai. Cartea care schimba viata Dupa patru ani de la adormirea Parintelui Cleopa am trait o minune pe care doresc sa o povestesc si altora spre slava lui Dumnezeu. Eu eram un fel de intermediar între sora mea si o vecina, care îsi trimiteau multe carti religioase, dar cu toate acestea eu nu citeam nici una, motivând ca n-am timp pentru acest lucru, dar Dumnezeu si-a facut mila si de mine. Astfel, într-o zi de Duminica mi-a dat gând bun sa deschid si eu o carte care se numea „Viata si nevointele duhovnicesti ale Parintelui Cleopa". Am deschis-o acolo unde erau sfaturi de la Sfintii Parinti urmate de sfaturi ale Parintelui Cleopa. 166 Ce s-a întâmplat atunci în sufletul meu e foarte greu de exprimat în cuvinte. În acel ceas au început tânguirile si mare jale în inima mea ca nu am cunoscut acea comoara cât timp a fost în viata. M-am rugat ca macar sa ajung si eu o data în viata mea la mormântul lui. Si ce lucru minunat! In acea saptamâna m-a luat un parinte cu masina la Manastirea Sihastria, la mormântul si chilia Parintelui Cleopa. Nici acum nu pot povesti ce am simtit, dar stiu ca am plâns pentru anii cei multi pe care i-am pierdut în zadar. Tin sa mentionez ca înainte de a citi acea carte ma supara foarte tare inima. Noaptea batea rau de tot, nu stiu cât ar mai fi rezistat, dar acum sunt aproape doi ani de când nu am mai avut nimic, s-a vindecat. Înainte era deznadejdea care ucide, si ma ucidea daca nu deschideam acea carte; acum am toata nadejdea ca Dumnezeu e cu noi si chiar daca ne da „rele", acestea sunt bune pentru mântuire. Atunci, citind doua ore din carte, mi s-au deschis ochii duhovnicesti cu care mi-am vazut toata ticalosia în care am trait si ruina sufletului. Am început sa ma rog mereu: „Doamne, da-mi sa traiesc si eu asa cum scrie aici; da-mi si mie duhovnic bun; ajuta-ma sa pot posti, sa merg si eu la biserica nu numai cu trupul, ci si cu sufletul". Si cu rugaciunile Parintelui Cleopa multe dorinte mi le-a împlinit Dumnezeu. Atunci am lasat toate podoabele femeiesti si cu toata hotarârea am mers la spovedanie si multe sfaturi de-ale Parintelui le-am pus în sufletul meu, ca pe o comoara. Acestea mi-au schimbat 167 viata, inima, mintea si toate obiceiurile. M-au scapat de întunericul în care traiam. Acum ma rog Parintelui Cleopa sa nu ma lase sa cad si sa îndrepte multe suflete prin citirea cartilor sale. Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii si sa fie precum spunea mereu: „Sa ne vedem la rai!". E. P., Piatra Neamt Parinte, trimite-mi si mie o masina! Un fiu duhovnicesc al Parintelui Cleopa ne-a povestit: M-am întâlnit zilele trecute cu o credincioasa din Vrancea, doamna Z., pe care o cunosteam de multi ani. Venea deseori cu credinta si mare evlavie la Parintele Cleopa, pe când era în viata, iar acum credinta si evlavia i-au sporit, pentru ca simte ajutorul permanent al Parintelui Cleopa. Ea mi-a spus: „Sa stiti ca Parintele face mereu minuni cu noi. Uite, eu, cu doua zile în urma, eram tot aici la Sihastria, si aveam mare nevoie sa ajung la Agapia, dar n-aveam cum. Nici masina, nici pe cineva cu care sa merg, nimic. Am mers atunci la morrnânt la Parintele Cleopa, sa-l rog pe Sfintia sa sa ma ajute sa ajung acolo. Si chiar pe când eram acolo în genunchi si ma rugam, am auzit în spatele meu doua persoane care vorbeau ca trebuie sa mearga la Agapia. Eu m-am întors catre ei si printre lacrimi i-am întrebat: «Nu ma luati si pe mine?». «Ba cum nu? Va luam!», au raspuns cei doi imediat. «Ei, nu-i asta o 168 minune?»", m-a întrebat zâmbind bucuroasa doamna Z. Eu m-am bucurat auzind ca Parintele Cleopa a ajutat-o. Dar întâmplarea (sau poate nu numai) facea ca si eu sa trebuiasca sa plec la Iasi a doua zi, si nici eu nu aveam cu ce sa merg. Se putea lua un microbuz din Tg. Neamt, dar era galagie, radio, muzica moderna tot drumul, si ma temeam sa nu ma vatam sufleteste. Nu-l deranjasem pe Parintele Cleopa cu lucruri de acest fel pâna atunci. Îl rugasem sa mijloceasca la Bunul Dumnezeu pentru iertarea pacatelor mele, sa-mi daruiasca rabdare, smerenie, întelepciune si ce este de folos sufletului meu. Dar fiind în nevoie si vazând ca nu s-a suparat pe doamna Z. pentru cererea ei smerita, ci o ascultase asa de grabnic, m-am hotarât sa încerc si eu. Si mergând la mormântul Parintelui, pe lânga celelalte rugaciuni, am adaugat, zicând: „Parinte, trimite-mi si mie o masina, te rog! Dar fara casetofon, radio sau altceva, ci una linistita". Iar a doua zi, desi parca nu-mi venea a crede, am trait incredibila minune. M-am întâlnit „întâmplator" cu o familie de credinciosi români care lucrau în Italia, care îmi erau apropiati si care venisera în acea zi pentru o ora la Manastirea Sihastria, pentru a se închina la mormântul Parintelui Cleopa. Dupa ce ne-am salutat si am stat putin de vorba, i-am întrebat unde merg. Mi-au spus ca la Bacau - un drum opus fata de cel spre Iasi - dar auzind ca plec la Iasi, sotul s-a oferit sa ma duca în Tg. Neamt, de unde drumurile noastre se desparteau. Dar sotia lui a zis: „Hai sa mergem si noi pâna la Cuvioasa Parascheva sa ne 169 închinam! Si-l ducem si pe parintele. Hai sa mergem, ca de mult vreau sa merg la Iasi la Cuvioasa!". „Bine, mergem la Iasi", a raspuns dupa o clipa de gândire sotul. „Parinte, pregatiti-va, si când sunteti gata, mergem!". Si iata-ma perplex, nevenindu-mi sa cred ca ceea ce se întâmpla este adevarat. O biata rugaciune a unui om pacatos, auzita si împlinita atât de grabnic de catre un mare cuvios. Am mers direct la mormântul Parintelui Cleopa, pentru a-i multumi din suflet pentru grabnicul ajutor pe care mi-l daduse cu atâta darnicie. Pe drumul spre Iasi am aflat o întâmplare mi- nunata din viata celor doi, în care simtisera ajutorul Parintelui Cleopa. În toamna anului 2000, Laura C., o credincioasa din România, aflata în Italia cu sotul ei pentru a lucra acolo, a trecut printr-un mare zbucium sufletesc. Peste câteva luni urma sa nasca al doilea copil, iar primul copil era în România, la niste rude. Se framânta zi si noapte: „Oare ce sa fac? Sa aduc baiatul aici în Italia? Sau sa-l las acasa în România? Cum e mai bine oare? Nu stiu ce sa fac!". Si aflându-se ea în aceasta cumpana, într-o noapte l-a vazut limpede în vis pe Parintele Cleopa, care i-a spus: „Familia trebuie sa ramâna unita!". Cu aceasta, tot zbuciumul ei sufletesc a luat sfârsit. S-a linistit si a zis: „Multumesc, Parinte Cleopa, ca m-ai ajutat si mi-ai aratat ce trebuie sa fac". Mai trebuie adaugat ca femeia nu se rugase în acea perioada în mod special la Parintele Cleopa, pe care nici 170 macar nu-l întâlnise când Sfintia sa era în viata. Avea însa evlavie la Prea Cuviosia sa; fusese la chilia si la mormântul Parintelui, îl vazuse în fotografii si avea si o caseta (video) pe care era înregistrat Parintele Cleopa. Asa ca Parintele Cleopa, cu ochii cei patrunzatori cu care sfintii ne privesc, patrunzând în sufletele noastre, vazând de acolo din cer zbuciumul femeii, s-a milostivit de dânsa si i-a aratat ce cale trebuie sa urmeze. Fotografia care nu a ars În seara zilei de sâmbata 17 aprilie 2004 (Saptamâna Luminata), pe la ora 21.00, dupa slujba, un incendiu devastator a cuprins Manastirea Suzana din judetul Prahova. Au ars atunci pâna în temelii doua case si câteva magazii. Atunci a ars din temelii si chilia sorei G., care ne povesteste: „Eu nu eram acasa si, pentru ca pompierii au început sa intervina la chiliile mai apropiate de biserica, nimeni nu a spart usa sa încerce sa stinga focul si la mine. Totul a ars: patul, masa, dulapul, dusumeaua si acoperisul de sindrila. Capriorii, facuti din brazi întregi, i-am gasit cazuti înauntru dimpreuna cu tavanul pe care abia îl reparasem", adauga sora G. fara vreun semn de tristete pentru paguba suferita. „Era jarul pâna la genunchi!". [...], Iata ce ne mai povesteste sora G.: „Pe Parintele Cleopa nu l-am cunoscut personal niciodata, dar am avut mare evlavie la Sfintia sa, ascultând casete si citindu-i cartile. Spunea Parintele Cleopa ca, precum 171 lacusta, asa sare spre mântuire calugarul. Oamenii merg normal, dar calugarul sare ca lacusta. Cred ca si aceste cuvinte ale Parintelui m-au încurajat sa îmbratisez viata monahala. Înainte de Sfintele Pasti, când am facut curat, am asezat fotografia Parintelui Cleopa pe peretele de lânga pat, zicând ca dupa canonizare am sa-l asez pe peretele de la rasarit. Este vorba de o fotografie color, pe carton celofanat, format A3. Dupa incendiu, când am venit acasa, m-am întâlnit cu maica I., careia îi arsese si ei casa si i-am zis: «Lasa, maica, daca asa a vrut Dumnezeu!». Si apoi am întrebat: «Mie mi-a mai ramas ceva?». La care maica V. a zis: «Nimic; ai ramas numai cu Parintele Cleopa!». Pe moment n-am înteles ce a vrut sa-mi spuna. Abia dupa aceea am aflat ca fotografia Parintelui Cleopa ramasese pe perete neatinsa de foc. Au remarcat si pompierii acest lucru. Nu pot sa-mi explic cum n-a ars. Era pur si simplu un carton pe perete, deasupra patului. Nici macar nu era în rama. Pe pat era o saltea de lâna si plapuma, tot din lâna, care au ars cu tot cu pat. Va dati seama ce vâlvataie a fost acolo? La fel nu a ars nici icoana Adormirii Maicii Domnului. Era tot tiparita pe hârtie, însa înramata. Am gasit-o printre taciuni, neatinsa de foc, desi geamul era spart si topit la muchii de vapaia în care a stat". S. A. K., Bucuresti