Invierea lui Iisus Hristos si aratarea Sa uncenicilor

Invierea lui Iisus Hristos si aratarea Sa ucenicilor în v ie r e a lu i lis u s H r is to s ş i a r ă t a r e a S a u c e n ic ilo r la M a r e a T ib e r ia d e i Io a n 21 1 După acestea, lisus li S-a arătat din nou învăţăceilor la Marea Tiberiadei. Li S-a arătat aşa: 2 Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Săi. 3 Le spune Simon Petru: „Mă duc să pescuiesc.” Şi ei îi spun: „Venim şi noi cu tine.” Şi au ieşit şi s-au suit în barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. 4 Iar dacă s-a făcut dimineaţă, lisus a stat pe ţărm, dar învăţăceii nu ştiau că este lisus. 5 Le zice deci lisus: „Copilaşi, nu cumva aveţi ceva de mâncare?” 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 2 9 Ei I-au răspuns: „Nu.” 6 Iar El le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi afla.” Au aruncat-o, aşadar, şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.” 7 Atunci învăţăcelul acela pe care-1 iubea Iisus îi spune lui Petru: „Domnul este!” Deci Petru, auzind că Domnul este, şi-a încins haina, că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. 8 Şi ceilalţi învăţăcei au venit cu bărcuţa, pentru că nu erau departe de ţărm, ca la două sute de coţi, trăgând năvodul cu peşti. 9 Aşadar, când au ieşit la ţărm, au văzut jos jeratec şi peşte pus deasupra şi pâine. 10 Le zice Iisus: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” 11 Deci Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin de peşti mari, o sută cincizeci şi trei, şi, atâţia fiind, năvodul nu s-a rupt. 12 Le zice Iisus: „Veniţi de prânziţi!” Şi nici unul dintre învăţăcei nu îndrăznea să-L întrebe: „Cine eşti Tu?”, ştiind că este Domnul. 13 Vine Iisus, ia pâinea şi le dă; asemenea şi peştele. 14 Aceasta este acum a treia oară când li S-a arătat Iisus învăţăceilor după ce S-a sculat din morţi. 15 Deci pe când prânzeau, îi zice Iisus lui Simon Petru: „Simone al lui Iona, Mă iubeşti mai mult decât aceştia?” El îi spune: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” îi zice atunci: „Paşte mieluşeii Mei!” 16 îi zice iarăşi, a doua oară: „Simone al lui Iona, Mă iubeşti?” El îi spune: „Da, Doamne, Tu ştii că-Ţi sunt prieten.” îi zice atunci: „Păstoreşte oile Mele!” ,7îi zice a treia oară: „Simone al lui Iona, îmi eşti prieten?” Iar Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: „îmi eşti prieten?”, şi l-a zis: „Doamne, Tu le ştii pe toate. Tu ştii că-Ţi sunt prieten.” Şi atunci îi zice: „Paşte oile Mele! 1 Amin, amin îţi spun: Când erai mai tânăr te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei.” 19 Iar aceasta a zis-o însemnând cu ce moarte [pe cruce] îl va slăvi el pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: „Urmează-Mi!” 20 întorcându-se, Petru îl vede urmându-L şi pe învăţăcelul pe care-1 iubea Iisus, acela care la Cină se rezemase de pieptul Său şi-I zisese: „Doamne, cine este cel ce Te va vinde?” 21 Văzându-I deci pe acesta, Petru îi spune lui Iisus: „Doamne, dar cu acesta ce-i?” 22 îi zice Iisus: „Dacă vreau ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte? Tu urmează-Mi!” 23 Ca urmare, a ieşit între fraţi cuvântul acesta, cum că învăţăcelul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: „Dacă vreau ca acesta să rămână până voi veni, ce te priveşte?” 24 Acesta este învăţăcelul care dă mărturie despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui adevărată este. 25 Sunt însă şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă s-ar fi scris una câte una, socot că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile scrise. Amin. 330 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to l i c Hristos C e l în v ia t — c h e ia S c r ip tu r ilo r în E u h a r is t ia B ise r ic ii L u ca 2 4 , 13-35 13 Şi în aceeaşi zi [a învierii], iată doi dintre ei [învăţăcei] mergeau spre un sat care era departe de Ierusalim cale de şaizeci de stadii [10,6 km], al cărui nume era Emaus, 14 şi aceia vorbeau între ei despre toate cele ce se întâmplaseră. 15 Şi pe când vorbeau şi discutau ei, însuşi Iisus apropiindu-Se mergea împreună cu ei, 16 dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. 17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea, pe care le schimbaţi unul cu altul umblând?” Şi ei s-au oprit mâhniţi. 18 Şi răspunzând unul, pe nume Cleopa, a zis către El: „Tu singur eşti pribeag în Ierusalim şi nu ştii cele întâmplate în el în zilele acestea?” 19 Iar el le-a zis: „Care?” Şi ei I-au spus: „Cele privitoare la Iisus Nazarenul [Nazarenos]2, Care a fost bărbat profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul, 20 * cum L-au predat arhiereii şi stăpânitorii noştri să fie condamnat la moarte şi L-au răstignit. 21 Iar noi nădăjduiam că El este cel ce avea să răscumpere pe Israel. Şi cu toate acestea, e a treia zi de când s-au întâmplat acestea. 22 Ne-au uimit şi nişte femei ale noastre, căci ducându-se în zori la mormânt, 23 şi negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut o vedenie de îngeri care spuneau că este viu. 24 Şi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25 * Şi El a zis către ei: „O, lipsiţilor de minte şi zăbavnicilor cu inima, ca să credeţi toate câte au grăi profeţii! 26 Oare nu trebuia Hristosul/Mesia să pătimească acestea şi să intre în slava Lui?” 27 * Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii le-a tâlcuit în toate scriiturile cele privitoare la El însuşi. Şi s-au apropiat de satul spre care mergeau, iar El se făcea că merge mai departe. 29 Dar ei L-au silit zicând: „Rămâi cu noi că e spre seară şi ziua e acum spre asfinţit.” Şi a intrat să rămână împreună cu ei. 30 Şi pe când şedea la masă împreună cu ei, luând pâinea a binecuvântat-o şi frângând lc-a dat-o. 31 Şi li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut de la ei. 2 în Noul Testament Iisus e supranumit Nazarenos (Nazarenul) de şase ori — Mc 1.24; 10, 47; 14, 67; 16, 6 şi Lc 24, 19 — şi Nazdraios (Nazoreul) de treisprezece ori — Ml 2, 23; 20, 71; In 18, 5. 7; 19, 19; Lc 18, 37; FA 2, 23; 3, 6; 4, 10; 6, 14; 22, 8; 24, 5 şi 26, 9. Pe crucea lui Iisus a stat scris „Iisus Nazoreul rege al iudeilor” (In 19, 19), Iisus însuşi i se arată lui Pavel spunându-i: „Eu sunt Iisus Nazoreul pe care-L prigoneşti” (FA 22, 8), iar Pavel este apostrofat ca „patron al partidei religioase a Nazoreilor [proloslalen ies ion Nazdraion haireseds]” (FA 24, 5). Deşi în Ml 2, 23 se spune expres că Iisus e numit Nazoreul (Nazoraios) pentru că a crescut în Nazaret/Nazara, tranziţia lingvistica de la Nazaret la Nazoreul nu poate fi susţinută. Cea mai plauzibilă explicaţie pentru Nazarenos/Nazoraios este cea care îl derivă din ebraicul nelzer, „mlădiţa (din rădăcina Iui lesei)” şi e un apelativ davidic dat lui Iisus şi familiei lui după trup şi spirituale plecând de la Isaia 11,1. 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l ic ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s tam e n t 331 32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi ne deschidea scripturile?” 33 Şi sculându-se în ceasul acela s-au întors în Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei împreună cu ei, 34 care spuneau că într-adevăr Domnul S-a sculat şi S-a arătat lui Simon. 35 Şi ei au povestit cele întâmplate pe cale şi cum li S-a făcut cunoscut în frângerea pâinii. A r ă t a r e a C e lu i în v ia t , în ţe le g e re a S c r ip tu r ilo r ş i în ă lţ a r e a Luca 24, 36-53 36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El însuşi a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” 37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd un duh. 38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? 39 Vedeţi mâinile şi picioarele Mele că Eu însumi sunt. Pipăiţi-Mă şi vedeţi că un duh n-are came şi oase cum Mă vedeţi pe Mine că am!” 40 Şi zicând acestea le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Şi pentru că ei nu credeau încă de bucurie şi se mirau, le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” 42 Şi ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând a mâncat înaintea lor. 44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele Mele, pe care vi le-am grăit fiind încă împreună cu voi că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Lege, în Profeţi şi în Psalmi." 45 Şi atunci le-a deschis mintea să priceapă Scripturile. 46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris că Hristos/Mesia trebuie să pătimească şi a treia zi să se scoale din morţi, 47 şi să se vestească în Numele Lui pocăinţă spre iertarea păcatelor în toate neamurile păgâne începând de la Ierusalim; 48 voi sunteţi martori ai acestor lucruri. 49 Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar voi să şedeţi în cetate [Ierusalim] până ce veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” 50 Şi i-a scos [afară din cetate] spre Betania şi ridicându-Şi mâinile i-a binecuvântat. 51 Şi pe când îi binecuvânta, s-a depărtat de ei şi a fost ridicat la cer. 42 Iar ei închinându-l-se s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare, 53 şi erau toată vremea în templu binecuvântând pe Dumnezeu. P o ru n c a m is iu n ii ş i a b o t e z ă r ii n e am u r ilo r p ă g â n e Matei 28,16-20 16 Şi [după înviere] cei unsprezece învăţăcei au mers în Galileea la muntele la care le poruncise Iisus, 17 şi, văzându-L, I s-au închinat ei care se îndoiseră. 18 Şi apropiindu-Se de ei, Iisus le-a grăit zicând: „Mi s-a dat toată stăpânirea în cer şi pe pământ. 19 Drept urmare, atunci când mergeţi faceţi învăţăcei toate neamurile păgâne, 3 3 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, 20 învăţând-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului!” în ă lţ a r e a la c e r Faptele Apostolilor 1 ,3 -1 4 3 După ce a pătimit [Iisus], li S-a înfăţişat pe Sine însuşi viu apostolilor pe care i-a ales prin multe semne doveditoare, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile şi spunându-le cele despre împărăţia lui Dumnezeu. 4 Şi pe când era cu ei, le-a poruncit să nu se despartă de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui „pe care aţi auzit-o de la Mine; 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt nu mult după aceste zile”. 6 Iar ci adunându-se. îl întrebau zicând: „Doamne, oare în acest timp vei restaura împărăţia lui Israel?” 7 Iar El le-a zis: „Nu este al vostru să cunoaşteţi anii sau timpurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Lui. 8 Dar venind Duhul Sfânt peste voi veţi lua putere şi veţi fi martori ai Mei în Ierusalim şi în toată ludeea şi Samaria şi până la marginea pământului.” 9 Şi zicând acestea, pe când priveau ei, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. 111 Şi cum îl priveau ci ţintă mergând la cer, iată au stat lângă ei doi bărbaţi în haine albe. “ şi au zis: „Bărbaţi galileeni, ce staţi privind la cer? Acest lisus. Care a fost luat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut mergând la ccr." 12 Atunci s-au întors în Ierusalim de la muntele ce sc cheamă al Măslinilor, care e aproape de Ierusalim cale de o sâmbătă [cca 1 km]. 13 Şi când au intrat [în oraş], s-au urcat în încăperea de sus, unde erau găzduiţi Petru şi Ioan şi Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, lacob al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui lacob. 14 Toţi aceştia stăruiau într-o inimă în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui lisus. şi cu fraţii Lui. P o g o r â r e a D u h u lu i S fâ n t ş i v ia ţa B is e r ic ii a p o s to lic e Faptele Apostolilor 2, 1-5. 14. 22-23. 32-33. 36-38. 41-42. 44-47 1 Şi când s-a împlinit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc. ' Şi pe neaşteptate s-a făcut un vuiet din cer ca o suflare năprasnică şi a umplut toată casa în care şedeau. 3 Şi li s-au arătat împărţite limbi ca de foc, şi au şezut peste fiecare dintre ei, 4 şi s-au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a vorbi. 5 Şi în Ierusalim locuiau [atunci] iudei, bărbaţi evlavioşi din orice neam de sub cer. [...] 14 Şi stând în picioare Petru împreună cu cei unsprezece a ridicat glasul şi le-a vorbit: „Bărbaţi iudei şi toţi care locuiţi în Ierusalim, să vă fie cunoscut acest lucru şi să luaţi în urechi vorbele mele. [...] 22 Pe lisus Nazoreul 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l ic ă d e s p r e I is u s H r is to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 3 3 [Nazoraios], bărbat dovedit între voi de Dumnezeu prin puteri, prin minuni şi prin semne, pe care Dumnezeu Ie-a făcut prin El în mijlocul vostru, cum ştiţi şi voi; 23 pe Care, predat fiind prin sfatul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, L-aţi omorât pironindu-L prin mâna celor fără de lege, [...] 32 pe Acest Iisus, ai Cărui martori suntem toţi, Dumnezeu L-a sculat. 33 Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a luat de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, pe Care-L vedeţi şi auziţi şi voi. [...] 36 în chip sigur să cunoască toată casa lui Israel că pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos/Mesia.” 37 Iar ei auzind au fost străpunşi la inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem?” 3S Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în Numele lui Iisus spre lăsarea/iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt!” [ ...]41 Aşadar cei ce au primit cuvântul s-au botezat, şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. 42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. [...] 44 Şi toţi câţi credeau erau la un loc şi le aveau pe toate comune, 43 îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor după cum avea nevoie cineva; 46 şi stăruiau în fiecare zi într-o inimă în templu şi, frângând pâinea în casă, gustau hrana cu veselie şi în simplitatea inimii, 47 lăudând pe Dumnezeu şi având har Ia tot poporul [Israel], Iar Domnul adăuga zi de zi pc cei ce se mântuiau la un loc. B o t e z u l e u n u c u lu i e t io p ia n Faptele Apostolilor 8, 27-39 27 Şi iată un bărbat etiopian, eunuc, dregător al „candachiei”, regina etiopienilor, care era peste toată vistieria ei, şi care venise la Ierusalim să se închine, 28 se întorcea acasă; şi şezând în carul său citea profetul Isaia. 29 Şi i-a zis Duhul [diaconului Filip: „Apropie-te şi lipeşte-te de carul acesta!” 30 Şi alergând Filip l-a auzit citind pe profetul Isaia şi a zis: „Ştii oare ce citeşti?” 31 Iar el a zis: „Cum aş putea, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi l-a rugat pe Filip să urce şi să şadă împreună cu el. 32 Iar locul din Scriptură era acesta: „Ca o oaie la înjunghiere a fost adus, şi ca un miel fără de glas înaintea celui care-1 tunde, nu şi-a deschis gura Lui. 33 în umilirea Lui I s-a răpit şi judecata; şi neamul Lui cine-1 va mai povesti? Că viaţa I s-a luat de pe pământ” [Is 53, 7-8]. 34 Şi răspunzându-i lui Filip eunucul a zis: „Rogu-te, despre cine vorbeşte profetul aceasta? Despre sine însuşi sau despre un altul?” 35 Iar Filip deschizându-şi gura i L-a binevestit/evanghelizat pe Iisus începând de la scriptura aceasta. 36 Şi cum mergeau pe cale, au venit la o apă, şi eunucul a zis: „Iată apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 Iar Filip a zis: „De crezi din toată inima, e cu putinţă.” Şi el răspunzând a zis: „Cred că Iisus Hris334 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic tos/Mesia este Fiul lui Dumnezeu!” 38 Şi a poruncit să stea carul şi au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, şi l-a botezat. 39 Iar când s-a ridicat din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, şi eunucul nu l-a mai văzut. Şi s-a dus pe calea lui bucurându-se.