Intrarea în monahism
Rugăciunea I la cea care urmează să ia haina de monahie. Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce aşa ai iubit fecioria, încât ai numit-o mamă a economiei Tale, însuţi Stăpâne a toate, pe roaba Ta (N) care vrea să lase aceste slave ale vieţii trecătoare şi să privească spre bunătatea Ta, primeşte- o şi învredniceşte-o de venirea Sfântului Tău Duh, dăruindu-i înfrânare şi toată cuviinţa, pentru ca vieţuind în chip bineplăcut Ţie să iasă în întâmpinarea Ta, Mirele ei ceresc, purtând ca pe un opaiţ strălucirea cuminţeniei V.5. C e l mai vechi Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 1021 îngrăşate de untdelemnul faptelor ei [Mt 25, 1-13]. Ecfo[nis]: Că s-a binecuvântat şi s-a preaslăvit preacinstitul [şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [259] Rugăciunea a Il-a la monahii. Dumnezeul celor buni, Tatăl fecioriei şi săditorul vieţii virtuoase, păzeşte-o pe roaba Ta (AO în frumuseţea la care ai ales-o; îmbrac-o în lumina sfinţeniei şi în veşmântul cuminţeniei, ca să se îngrijească de cele ale Domnului, cum să placă Stăpânului ei [1 Co 7, 32], şi să fie sfântă la trup, la suflet şi la duh, numărată împreună cu corul fecioarelor înţelepte şi, având candelele cucerniciei, să se învrednicească să intre în cămara de nuntă cerească a vieţii veşnice [Ml 25, 1-13]. în Hristos Iisus, Domnul nostru, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul [Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [260] Rugăciunea a IlI-a a hainei [monahale]. Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce chemi pe cei drepţi la sfinţire şi pe cei păcătoşi la îndreptare şi pocăinţă ca să dobândească îndurare, însuţi Stăpâne, lubitorule dc oameni, primeşte pocăinţa roabei Tale (N) şi iart-o ca un Bun pe ea, care cade la îndurările Tale întru mărturisirea păcatelor ei, şi izbăveşte-o dc tot păcatul trupesc, fa-i conştiinţa să strălucească curată de orice pată, curăţeşle-o de toată întinarea trupului şi a duhului [2 Co 7, 1], şi dă-i ei, care s-a dezbrăcat de deşertăciunea vieţii şi şi-a tuns părul capului imitând-o pe întâia Ta martiră Tecla, putere în lucrarea poruncilor Tale şi număr-o împreună cu fecioarele cele credincioase şi înţelepte [Mt 25, 1-13]; ca aducând roade întru curăţia sufletului şi a trupului şi sporind în fapte bune, să ajungă moştenitoare a împărăţiei cerurilor [Rm 8, 39]. în Hristos Iisus, Domnul nostru, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [261] Rugăciunea a IV-a a hainei [monahale]. Stăpâne, Atoateţiitorule, Tatăl Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul milei, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te rugăm şi pentru roaba Ta (N), ca să o păzeşti de toată invidia diavolului, de toată uneltirea bărbaţilor răuvoitori [So/ 2, 24], şi de toată boala şi moliciunea [Mt 4, 23]. Socoteşte lucru vrednic să trimiţi peste ea frica Ta şi pacea Ta din ceruri prin îngerul păcii; îndreptează-i căile, îngrădeşte-i sufletul şi trupul; luminează-i mintea cu luminarea cunoaşterii Tale; scrie îndreptările Tale pe inima ei; păzeşte 1022 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C an o n u l ap o sto lic nestinsă candela ei; număr-o împreună cu cele cinci fecioare înţelepte [Mt 25, 1-13]; mântuieşte-o şi miluieşte-o pentru Numele Tău chemat asupra ei şi asupra noastră [Ir 14, 9]. Dă-i harul de a fi găsită înaintea Ta şi înaintea Hristosului tău în toate zilele vieţii ei, ca şi în ziua aceea împreună cu toţi cei de faţă şi cu noi toţi. Prin îndurările Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeul nostru, cu Care eşti binecuvântat, împreună [cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [262] Rugăciunea a V-a a hainei [monahale]. Sfinte, Sfinte, Cel ce întru sfinţi Te odihneşti [Is 57, 15], Care vrei ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [2 Tim 2, 4], Care atât de mult ai iubit neamul omenesc, încât vrei să locuieşti şi să umbli în el [2 Co 6, 16] şi să ai în el lăcaşe [temple] ale slavei Talc înfricoşătoare şi nemuritoare; Care ai zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se tăgăduiască pe sine însuşi, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” [Mt 16, 24]. însuţi, Stăpâne iubitorule de oameni, binevoieşte şi întru renunţarea [lepădarea] roabei Tale (A); pune peste ea jugul Tău bun şi povara Ta uşoară [Mt 11, 30]; păzeşte-i întreg duhul, sufletul şi trupul; ţese-i veşmântul dintâi cel duhovnicesc şi nestricăcios; îmbrac-o în platoşa credinţei şi în toate armele Sfântului Tău Duh [Ef 6, 11-13]; încinge-o cu curăţia, sfinţirea şi cuminţenia, ca depărtând prin puterea Ta meşteşugirile diavolului, să lupte lupta cea bună, să sfârşească alergarea Ta, să păzească credinţa Ta şi să primească de la Tine cununa [2 Tim 4, 7-8] pe care ai făgăduit-o celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale [Is 56, 4]. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarca[. Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [263] Rugăciunea a Vl-a a hainei [monahale]. Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce retezi mândria şi desfiinţezi răzvrătirea diavolului, Cel ce ai revărsat slava gândului smerit peste capetele sfinţilor Tăi, îi încununezi cu cununa neveştejită şi nestricăcioasă a vieţii şi-i călăuzeşti pe ei pe calea strâmtă a mântuirii, pe care au intrat sfinţii părinţi şi au primit locurile de odihnă; Tu însuţi, Stăpâne Atotputernice, dăruieşte puterea de la Tine şi harul Dumnezeirii Tale peste acest suflet şi peste trupul celei ce a venit înaintea Ta şi cere jugul stării monahiceşti, şi-i dă ei, Stăpâne preabune, ca din toată inima şi din toată puterea ei să se depărteze de orice gând lumesc şi pământesc, ca vieţuind potrivit Evangheliei Tale să dobândească viaţa veşnică şi bunătăţile făgăduite celor ce au bineplăcut Ţie. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru Care vrei ca tot omul să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [2 Tim 2, 4], şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în [vecii vecilor. Amin], Intrarea în monahism] [244] Rănduială, şi anume cele ale diaconului şi rugăciuni la îmbrăcarea hainei îngereşti de către bărbaţi. După obişnuita rănduială a troparelor, preotul iese şi stă în uşile altarului şi începe troparul acesta, glas 4: „Uşa pocăinţei s-a deschis”. Şi după ce cel ce renunţă [la lume] intră în altar, se aruncă înaintea Sfintei Mese şi diaconul spune aceste rugăciuni [ectenii] diaconeşti: In pace Domnului să ne rugăm. Pentru statornicia, înţelegerea, pacea şi aşezare întregii lumi, a sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi a mănăstirii acesteia, pentru pacea şi siguranţa ei, Domnului să ne rugăm. Pentru mântuirea, ajutorul şi iertarea păcatelor fratelui nostru (N) care a venit la sfânta haină, Domnului să ne rugăm. Pentru ca paşii noştri să se îndrepte pe calea păcii şi pc cărările dreptăţii, Domnului să ne rugăm. Pentru ca auzită şi bineprimită să fie rugăciunea noastră înaintea lui Dumnezeu, pentru ca să se trimită peste noi toţi milele Sale cele bogate şi îndurările Lui, şi pentru ca să ne învrednicim noi de împărăţia cerurilor, Domnului să ne rugăm. Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, să-l învrednicească împreună cu tăierea părului şi de iertarea păcatelor, Domnului să ne rugăm. Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul[, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm]. Pe preasfânta, preacurata[, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm]. V.5. C e l m ai ve ch i Euchotoghion b izan tin : Barberini gr. 336 1 0 1 5 [245] Şi preotul spune această rugăciune a primei haine [schematos]. Doamne, Dumnezeul adevărului [Dt 21, 15], în numele Tău îmi pun mâna mea peste robul Tău (7V) care s-a învrednicit să scape la sfântul Tău Nume; păzeşte-1 sub acoperământul aripilor Tale [Ps 60, 5]; depărtează de la el vechea rătăcire a lumii şi umple-1 de credinţă, nădejde şi iubire [7 Co 13, 13]. Veseleşte-1 în lucrurile mâinilor lui [Pi 85, 4; 9, 17], ca să slujească pururea bunătăţii Tale închinându-se Ţie, slăvind sfânt Numele Tău şi lăudându-Te în toate zilele vieţii lui. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi [Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [246] Rugăciunea a 11-a. Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce retezi mândria şi desfiinţezi răzvrătirea diavolului, Cel ce peste capetele sfinţilor Tăi ai revărsat slava gândului smerit/umil, îi încununezi cu cununa neveştejită şi nestricăcioasă a vieţii [7 Ptr 5, 4] şi-i călăuzeşti pe calea strâmtă a mântuirii, pe care au intrat sfinţii părinţi şi au luat în schimb locuri de odihnă [57/ 11,9; Mt 11,29]; Tu însuţi, Stăpâne Atotputernice, dăruieşte puterea care vine de la Tine şi harul Dumnezeirii Tale peste acest suflet şi peste trupul celui ce a venit înaintea Ta şi cere jugul stării monahiceşti, şi-i dă lui, Stăpâne preabunc, ea din toată inima şi din toată puterea lui să se depărteze de orice gând lumesc şi pământesc, pentru ca vieţuind potrivit Evangheliei Tale să dobândească viaţa veşnică [77/ 1,2] şi bunătăţile făgăduite celor ce au bineplăcut Ţie. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru Care vrei ca tot omul să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [7 Tim 2,4], şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [247] Rugăciunea a IlI-a cu glas mare. Cel ce ne-ai arătat această oaste îngerească spre surparea nevăzuţilor vrăjmaşi, înarmează cu arme duhovniceşti şi pe fratele nostru care se înrolează acum în ea, şi-i dă să petreacă cealaltă vreme a vieţii lui cu gând treaz ducând o viaţă fără pată şi fără prihană spre bunăplăcerea şi slava mult-lăudatului Tău Nume. Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni [a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. [248] Domnul să înscrie numele fratelui nostru (7V) în cartea vieţii, iar pe noi toţi să ne miluiască şi învrednicească de împărăţia Lui cea cerească. Că Lui I se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, [Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], Până aici cele ale schimei mici. 1 0 1 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C an o n u l apostolic [249] Şi când se isprăveşte rugăciunea 1, diaconul spune iarăşi: în pace Domnului să ne rugăm. Pentru sfânta şi singura Biserică catholică a lui Dumnezeu de la o margine la alta a pământului, Domnului să ne rugăm. Pentru preacuviosul părintele nostru (N) şi pentru lucrul mâinilor lui, Domnului să ne rugăm. Pentru mântuirea, ajutorul şi iertarea păcatelor fratelui nostru (N) care a venit la sfânta haină, Domnului să ne rugăm. Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru să-l primească şi rânduiască în turma Lui cuvântătoare şi sfântă, Domnului să ne rugăm. Ca să-l învrednicească de starea de-a dreapta Lui şi de dănţuirea cu îngerii, Domnului să ne rugăm. Pentru părinţii şi fraţii care cu sârguinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu ostenesc şi slujesc împreună cu noi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm. Pentru cei de faţă şi care se roagă împreună cu noi în ceasul acesta şi în toată vremea, Domnului să ne rugăm. Pe preasfânta, preacurata, slăvită [stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm], [250] Şi preotul rosteşte rugăciunea a Il-a, cea după tundere: Sfinte, bunule, Cel ce întru sfinţi Te odihneşti [P? 57, 15], lisuse Hristoase, Fiul Dumnezeului Celui Viu [Mt 16, 16], Care retezi mândria şi desfiinţezi răzvrătirea diavolului, Cel ce ai revărsat slava gândului smerit peste capetele sfinţilor Tăi, îi încununezi cu cununa neveştejită şi nestricăcioasă a vieţii şi-i călăuzeşti pe calea strâmtă a mântuirii, pe care au intrat sfinţii părinţi şi au primit în schimb locuri de odihnă [Sir 11, 19; Mt 11, 29]; Tu însuţi, Stăpâne Atotputernice, dăruieşte puterea care vine de la Tine şi harul Dumnezeirii Tale peste sufletul şi trupul fraţilor noştri (N) care au venit şi au primit începutul hainei sfinte în Numele Tău cel sfânt, ca şi pe ei să-i sfinţeşti întregi prin harul Sfântului Tău Duh. Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi întru sfinţi Te odihneşti [Pi 57, 15], şi Ţie slavă [înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [251] Şi când se isprăveşte rugăciunea, diaconul spune iarăşi: Să ne mai rugăm stăruitor Domnului. Pentru pacea de sus, pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm. V.5. Cel mai vechi Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 1 0 1 7 Pentru fratele nostru (N) şi pentru mântuirea lui, Domnului să ne rugăm. Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, să-l primească şi rânduiască în turma Lui cuvântătoare şi sfântă, Domnului să ne rugăm. Şi ca să-l învrednicească de starea de-a dreapta Lui şi de dănţuirea împreună cu îngerii, Domnului să ne rugăm. Pe preasfânta, preacurata[, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm], [252] Şi preotul se roagă această rugăciune a hainei [monahale]: Cel ce eşti [/j- 3, 14], Doamne, Dumnezeul nostru, Care l-ai plăsmuit pe om după chipul şi asemănarea Ta [Fc 1, 26] şi i-ai dat poruncă de viaţă veşnică, iar căzând el prin păcat nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuirea şi întoarcerea lui prin întruparea Unuia-Născut Fiului Tău; Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, preasfinte Mântuitorul nostru, după mulţimea îndurărilor Tale [Pi 50, 3] priveşte peste noi şi peste robul Tău (N) şi trimite peste el Duhul Tău Cel Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul Care S-a pogorât peste sfinţii Tăi apostoli; şi-l îmbracă în haina dreptăţii [/s 61, 10], pune pe el veşmântul nestricăciunii, încinge-i mijlocul cu puterea adevărului [Ef 6, 14] şi împodobeşte-! cu coiful nădejdii mântuirii [Zs 59, 17]. Curăţă cugetul lui de pofte întinate, de amăgirea deşartă şi de toată lucrarea diavolească, izbăveşte-1 de nălucirile rele şi necurate, deschide-i ochii inimii [Ef 3, 1. 18] ca să-i strălucească luminarea poruncilor Tale. Insoţeşte-i viaţa lui cu un înger luminos, depărtează de la gândirea lui orice minciună, orice răutate, orice ispită a vieţii, orice lăcomie, orice mişcare a trupului şi a duhului străină de Dumnezeirea Ta. Dă-i putere pentru războiul împotriva vrăjmaşului, ca să se facă înfricoşător pentru cei potrivnici, cu neputinţă de prins pentru duşmani, mai înalt decât toată plăcerea şi pofta ruşinoasă, învăţând ascultarea şi străbătând înfrânarea. Şi-l învredniceşte ca urmând legea ascezei şi străbătând toată virtutea ei, slăvind în psalmi şi în imne preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, să calce pe urmele marelui Tău profet Ilie şi ale sfântului Inainte-mergător şi Botezător Ioan. Ca ajungând la măsura desăvârşirii, să sfârşească alergarea şi să păzească credinţa [2 Tim 4, 7] şi, îmbrăcat în nestricăciunea îngerilor şi numărat împreună cu sfânta Ta turmă, să dobândească starea de-a dreapta Ta şi să se învrednicească să audă fericitul glas care spune: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii!” [Mt 25, 34], căreia arată-ne moştenitori şi pe noi împreună cu el, Dumnezeul nostru, cu harul Tău. Ecfo[nis]: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, 1 0 1 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C an o n u l ap o sto lic Dumnezeul milei şi al mântuirii, şi Ţie slavă [înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [253] Iar diaconul face rugăciunea aceasta: Să ne mai rugăm stăruitor Domnului. Pentru preacuviosul părintele nostru (N) preotul şi pentru lucrul mâinilor lui, Domnului să ne rugăm. Pentru mântuirea, ajutorul şi iertarea păcatelor fratelui nostru (N) care s-a învrednicit de sfânta haină, Domnului să ne rugăm. Pe preasfânta, preacurata[, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea-Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm]. [254] Şi după îmbrăcarea hainei preotul spune rugăciunea aceasta: Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre [Ps 87, 1], Cel ce ne-ai binecuvântat cu toată binecuvântarea duhovnicească întru cele cereşti în Hristos Iisus [Ef 1, 3], Domnul nostru, binecuvântează pe robul Tău (N) şi-l păzeşte în legea Ta; dă-i lui să nu alerge în gol, ci într-adevăr să fugă de toată răutatea şi să urmărească toată virtutea cu credinţă, nădejde şi iubire [/ Co 13, 13], ca să ia viaţa veşnică. Şi pe cel îmbrăcat în sfânta haină îl învredniceşte ca prin mantie să se ţină legat de dreptate, prin cingătoare să poarte în sine omorârea trupului şi cuminţenia, prin analav să se împodobească cu crucea şi credinţa şi să stingă toate săgeţile aprinse ale celui rău şi să primească coiful mântuirii şi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu [Ef 6, 16-17]. Ecfo[nis]: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău [cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin], [255] In ziua a opta la scoaterea cui ionului, diaconul spune: Domnului să ne rugăm!, iar preotul zice rugăciunea concedierii: Stăpâne Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce desăvârşeşti spre bună-plăcerea bunătăţii Tale alergarea [2 Tim 4, 7] celor ce trăiesc în asceză/ nevoinţă şi se înfrânează cu luptă, Care celui ce a ales de bunăvoie calea strâmtă şi cu chinuri care duce la viaţă [Mt 7, 13-14] i-ai pregătit desfătarea raiului şi a împărăţiei Tale cereşti [2 Tim 4,18]; însuţi şi acum pe robul Tău (N) care a luat asupra sa haina acestei vieţi singuratice şi îngereşti, păzeşte-1 până la sfârşit în curăţie şi sfinţenie, călăuzeşte-1 în calea poruncilor Tale, îndreptează- i paşii spre toată calea dreptăţii [Ps 118, 133], îmbracă-1 cu veşmântul V.5. C el mai vech i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 1 0 1 9 sfinţirii, cu platoşa credinţei, cu coiful mântuirii [Js 59, 17], încingându-i mijlocul cu cuminţenie şi bărbăţie; dă-i putere la războiul împotriva vrăjmaşului şi arată-1 biruitor asupra patimilor; ca vieţuind potrivit Evangheliei Hristosului Tău să găsească parte şi moştenire [Ir 13, 25] împreună cu toţi sfinţii Tăi care din veac au bineplăcut Ţie. Ecfo[nis]: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău [cu Care eşti binecuvântat împreună cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin]. Şi după ce se roagă se întoarce spre el şi îl învaţă cele ce trebuie să facă şi spune: Pentru fratele nostru {N) şi pentru mântuirea lui în Hristos să spunem toţi: Doamne miluieşte! Şi când spune a treia oară îi scoate culionul spunând: In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. [256] [Lecturi biblice] în ziua 1, când i se dă haina: Stih: Ps 54, 8. 2; Apostol: 2 Ptr 1, 1-6; Stih: Ps 31, 1; Evanghelie: Ml 11, 25-30. în ziua a 2-a: Stih: Ps 75, 12. 2; Apostol: E f 4, 1—4; Stih: Ps 33, 6; Evanghelie: Mt 22, 2-14. în ziua a 3-a: Stih: Ps 65, 1; Apostol: E f 4, 23-5, 8; Stih: Ps 50, 12; Evanghelie: Mc 8, 34 - 9, 1. în ziua a 4-a: Stih: Ps 101, 20; Apostol: 2 Co 6, 16-7, 1; Stih: Ps 50, 4; Evanghelie: Lc 13, 20-30; 14, 35. în ziua a 5-a: Stih: Ps 118, 133-134; Apostol: Rm 12, 1-3; Stih: Ps 50, 3; Evanghelie: Lc 11, 1-13. în ziua a 6-a: Stih: Ps 117, 14. 18a; Apostol: 2 Co 4, 6-10; Stih: Ps 118, 132; Evanghelie: Mt 9, 10-13. în ziua a 7-a: Stih: Ps 24, 18. 1; Apostol: E f 5, 8-21; Stih: Ps 118, 133; Evanghelie: Lc 12, 32-44. în ziua a 8-a: Stih: Ps 54, 8. 2; Apostol: Col 3, 1-17; Stih: Ps 124, 1-2; Evanghelie: Lc 14, 25 - 15, 10.
