Ignatie Teoforul catre Antiohieni

Ignatie Teoforul catre Antiohieni Către Antiohieni Ignatie, cel numit şi Teoforul, Bisericii miluite de Dumnezeu şi alese de Hristos care pribegeşte în Siria şi a primit cea dintâi supranumele lui Hristos [numele de creştin], bucurie în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Iisus Hristos. I I Uşoare şi nu grele mi-a făcut Domnul lanţurile când am aflat că sunteţi în pace şi petreceţi în toată armonia trupească şi duhovnicească. 2 „Vă rog aşadar eu, cel legat în lanţuri pentru Domnul, să umblaţi în chip vrednic de chemarea la care aţi fost chemaţi” [Ef 4, 1], păzindu-vă, pe de o parte, de ereziile celui rău care au intrat la noi spre amăgirea şi pierzania celor care se lasă convinşi de el, iar, pe de altă parte, luând aminte la învăţătura apostolilor şi crezând în Lege şi Profeţi, respingând toată rătăcirea iudaică şi păgână, nici introducând o mulţime de zei, nici tăgăduind pe Hristos sub pretextul Unui Singur Dumnezeu. I I I Căci Moise, credinciosul rob al lui Dumnezeu, a zis: „Domnul Dumnezeul Tău este Un Domn” [Dt 6, 4] şi proclamându-L pe Unul şi Singurul Dumnezeu L-a mărturisit îndată şi pe Domnul nostru zicând: „Şi Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi Gomora de la Domnul foc şi pucioasă” [Fc 19, 24];2 şi iarăşi: „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul Nostru!» Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut” [Fc 1,26-27]. Iar că se va face om arată spunând: „Profet ca Mine va ridica Domnul dintre fraţii voştri” [DM8, 15]. I I I 1 Iar când, vorbind în numele lui Dumnezeu, profeţii au zis: „Eu sunt Dumnezeu întâi şi Eu după acestea, şi afară de Mine nu este Dumnezeu” [Is 41,4], vorbesc despre Tatăl a toate. 2 Iar despre Domnul nostru lisus Hristos spun: „Un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e de sus; şi se cheamă numele Lui înger al sfatului celui mare, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Stăpânitor” [Is 9, 5];3 despre înomenirea Lui spun: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte un Fiu şi se va chema numele lui Emanuel” [Zs 7, 14]; iar despre pătimirea Sa: „Ca o oaie spre junghiere a fost adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce îl tunde” [Zs 53, 7] şi: „Sunt ca un miel fără răutate dus la junghiere” [Ir 11,19]. I V 1 Dar şi evangheliştii, când spuneau că Tatăl e singurul Dumnezeu adevărat [In 17, 3], n-au lăsat deoparte cele privitoare la Domnul nostru, ci au scris: „întru început era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” [In 1, 1-3]; 2 iar despre înomenire: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” [In 1, 14] şi: „Cartea generaţiei lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam” [Mt 1, 1]. 3 Iar apostolii care spuneau că e „Un Singur II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 6 3 Dumnezeu” [Ef 4, 6], tot ei spuneau că e „Un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni” [I Tim 2, 5], şi nu se ruşinau de întruparea şi pătimirea Lui, căci ce spuneau? „Un Om Iisus Hristos, Care S-a dat pe Sine însuşi pentru viaţa lumii” [/ Tim 2, 6; In 6, 51]. VI Aşadar, oricine vesteşte Un Singur Dumnezeu spre desfiinţarea dumnezeirii lui Hristos, e fiu al diavolului şi duşman a toată dreptatea [FA 13, 10]. Iar cine mărturiseşte pe Hristos drept Fiu nu al Celui ce a făcut lumea, ci al altuia necunoscut, pe lângă Cel pe Care L-au propovăduit Legea şi Profeţii, acesta e un instrument al diavolului. 2 Şi cine refuză înomenirea şi se ruşinează de crucea Lui, pentru care sunt legat în lanţuri, acesta e un antihrist [/ In 2, 22]. Şi cine spune că Hristos e un simplu om, e blestemat potrivit profetului, pentru că nu se încrede în Dumnezeu, ci în om; de aceea e şi lipsit de rod, asemenea mirtului sălbatic [Ir 17, 5-7]. VII Acestea vi le scriu, o măslini noi [Ps 127, 3] ai lui Hristos, nu pentru că ar fi cunoscută o altfel de gândire a voastră, ci vrând să vă feresc dinainte, ca un tată pe copiii lui. 2 Feriţi-vă de lucrătorii vicleni, „duşmanii crucii lui Hristos, al căror sfârşit e pierzania şi dumnezeu pântecele, şi a căror slavă e spre ruşinea lor” [F!p 3, 18-19]. Feriţi-vă de aceşti câini [cf. Flp 3, 2] muţi, de aceşti şerpi care se târăsc, de aceste năpârci, de aceste vipere, de aceşti vasilişti şi aceşti scorpioni; căci aceştia sunt vulpi viclene, maimuţe care imită pe oameni. VIII Faceţi-vă imitatori ai lui Pavel şi ai lui Petru. Nu pierdeţi depozitul încredinţat. Pomeniţi-1 pe Evodius, vrednicul de fericire păstor al vostru, căruia cel dintâi i s-a încredinţat de către apostoli conducerea voastră. Să nu ne ruşinăm de părintele nostru, să ne facem copii adevăraţi, nu bastarzi. 2 Ştiţi cum am petrecut împreună cu voi. Cele pe care vi le-am spus fiind prezent, acestea vi le scriu absent: „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul Iisus, să fie anatema” [/ Co 16, 22]. Faceţi-vă imitatorii mei. Sufletul mi-1 voi pune pentru voi când voi dobândi pe Iisus. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele [Col 4, 18]. VIII1 Prezbiteri, „păstoriţi turma care e la voi” [1 Pir 5, 2] până Se va arăta Dumnezeu Care va fi stăpân peste voi. Fiindcă eu „de acum sunt adus drept libaţie” [2 Tim 4, 6], ca „să câştig pe Hristos” [Flp 3, 8]. 2 Diaconii să cunoască ce demnitate au şi să se sârguiască să fie ireproşabili, ca să fie imitatori ai lui Hristos. Poporul să se supună prezbiterilor şi diaconilor. Fecioarele să cunoască Cui anume li s-au consacrat. IX 1 Bărbaţii să-şi iubească soţiile, aducându-şi aminte că la creaţie s-a dat o singură femeie unui singur bărbat, nu mai multe unuia singur. Femeile să-şi cinstească bărbaţii ca pe trupul/camea lor, şi să nu îndrăznească să-i 464 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Can o n u l apostolic cheme pe nume. Să fie cuminţi socotindu-i drept bărbaţi numai pe soţii lor, cu care s-au şi unit potrivit voinţei/socotinţei [gnomen] lui Dumnezeu. Părinţi, educaţi-vă copiii cu educaţie sacră. Copii, cinstiţi-vă părinţii, ca să vă fie bine [cf. Ef 6, 3]. X 1 Stăpânilor, nu fiţi trufaşi cu sclavii voştri, imitându-1 pe Iov care spunea: „Dacă aş defăima judecata slujitorului meu sau a slujnicei mele când se judecă ei cu mine, ce voi face dacă Domnul va face cercetarea mea?” [Iov 31, 13]. Şi ştiţi ce urmează. 2 Sclavilor, nu-i înfuriaţi pe stăpâni cu nimic, ca să nu vă faceţi pentru voi înşivă pricini ai unor rele neaşteptate. XI Nimeni care nu lucrează să nu mănânce, ca să nu devină vagabond şi proxenet. Beţia, mânia, invidia, bârfa, strigătul, hula nici măcar să nu fie numite între voi [cf. E f 5, 3]. Văduvele să nu petreacă în desfătări, ca să nu sfideze cuvântul [cf. 1 Tun 5, 6. 11]. 2 Supuneţi-vă cezarului în cele în care supunerea e lipsită de primejdie. Pe demnitari nu-i aţâţaţi spre întărâtări de furie, ca să nu daţi prilej celor care-1 caută împotriva voastră. 3 Cât despre vrăjitorie, pederastie sau invidie e de prisos a mai scrie [2 Co 9, 1], când a face acestea e un lucru oprit chiar şi păgânilor. Acestea vi le poruncesc nu ca un apostol, ci vi le aduc aminte ca unul ce sunt rob împreună cu voi. X I I1 îmbrăţişez sfântul prezbiteriu. îmbrăţişez pe sfinţii diaconi şi numele drag mie, pe care mi-aş dori să-l văd în locul meu în Duhul Sfânt când voi dobândi pe Hristos, şi pentru care mi-aş pune sufletul. " îmbrăţişez pe ipodiaconi, citeţi, cântăreţi, portari, pe cei ce se ostenesc, pe exorcişti, pe mărturisitori. îmbrăţişez pe străjerii sfintelor uşi, pe diaconiţcle în Hristos. 3 îmbrăţişez preacuviincioasele văduve. îmbrăţişez poporul Domnului de la mic până la mare şi toate surorile mele în Domnul. X I I I1 îmbrăţişez pe Cassian, pe soţia lui şi preadragii lui copii. Vă îmbrăţişează Policarp, vrednicul de cuviinţă episcop, care se interesează de voi şi căruia v-am şi încredinţat în Domnul. întreaga Biserică a smymenilor vă pomeneşte în rugăciuni în Domnul. 2 Vă îmbrăţişează Onisim, păstorul efesenilor. Vă îmbrăţişează Damas, episcopul Magnesiei. Vă îmbrăţişează Polibiu, cel al tralienilor. Vă îmbrăţişează Filon şi Agatopod, diaconii şi următorii mei. îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă [cf. Rm 16, 16]. X IV 1 Acestea vi le scriu din Filipi. Să vă ţină sănătoşi la duh şi la trup Cel ce este Singurul Nenăscut prin Cel Născut mai înainte de veci, şi fie să vă văd în împărăţia lui Dumnezeu! ' îl îmbrăţişez pe cel ce vă va fi stăpân în locul meu, de care fie să mă bucur în Hristos! Fiţi sănătoşi pentru Dumnezeu şi Hristos, luminaţi prin Sfântul Duh! 11.2. Ignatie Teoforul, e p isco p u l Siriei, T re isp re z e c e ep isto le 4 6 5 Către Heron, diacon din Antiohia Ignatie, cel numit şi Teoforul, cinstitului de Dumnezeu, preadoritului, preacuviinciosului, de Hristos purtătorului şi de Duh purtătorului, adevăratului copil în credinţă şi iubire, lui Heron diaconul lui Hristos, slujitorul lui Dumnezeu, har, milă şi pace de la Dumnezeu Atoateţiitorul şi de la Hristos Iisus Domnul nostru, Fiul Lui Unul-Născut, „Care S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să se scoată din acest veac rău de acum” [Ga 1,4] şi să ne mântuiască în împărăţia Lui cerească. i ' Te îndemn în Dumnezeu să adaugi la alergarea ta şi să-ţi aperi demnitatea. îngrijeşte-te de conglăsuirea cu sfinţii. Poartă-i pe cei mai slabi, ca să împlineşti legea lui Hristos [cf. Ga 6, 2]. Fă-ţi răgaz pentru posturi şi rugăciuni, dar nu fără măsură, ca să nu te dărâmi pe tine însuţi. 2 Nu te abţine cu totul de la vin şi de la came, căci nu sunt lucruri de care să ne scârbim; căci zice [Scriptura]: „Veţi mânca bunătăţile pământului” [Is 1, 19] şi: „Mâncaţi came ca şi legume" [Fc 9, 3]; şi: „Vinul veseleşte inima omului, untdelemnul veseleşte faţa omului, iar pâinea inima omului o întăreşte” [Ps 103, 15]; dar cu măsură şi bună rânduială, întrucât vi le procură Dumnezeu. „Căci cine poate să mănânce şi cine poate să bea fără El? Căci de este cumva ceva frumos c al Lui, şi de este ceva bun, e al Lui” [Ecc 2, 25]. 3 Ia aminte la citire, ca să cunoşti legile nu numai tu însuţi, ci să le poţi şi explica altora. Fii treaz ca un atlet al lui Dumnezeu. „Nici un soldat nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui carc-1 înrolează; iar dacă şi se întrece cineva, nu e încununat dacă nu se va întrece după legile jocului” [2 Tim 2, 4-5]. Eu cel legat în lanţuri îmi pun sufletul pentru tine. I I 1 Oricine vorbeşte pe lângă cele poruncite, chiar de ar fi vrednic de crezare, chiar dacă posteşte, chiar dacă e feciorelnic, chiar dacă ar face minuni şi ar profeţi, să-ţi apară drept un lup în piele de oaie [Ml 7, 15] care lucrează stricăciunea oilor. ' Dacă tăgăduieşte cineva crucea şi se ruşinează de pătimirea Lui, să-ţi fie ca însuşi potrivnicul [Satana]; „chiar de şi-ar împărţi averile săracilor, chiar de-ar muta munţii, chiar de şi-ar preda trupul arderii” [1 Co 13, 3], să fie pentru tine urâciune. 3 Dacă vorbeşte de rău cineva Legea sau Profeţii, pe care Hristos le-a împlinit cu venirea Sa, să-ţi fie ca antihristul. Dacă spune cineva că Domnul e un simplu om, este iudeu omorâtor de Hristos. I I I ' „Cinsteşte văduvele care sunt cu adevărat văduve” [7 Tim 5, 3]. Fii patron al orfanilor, căci Dumnezeu este „tată al orfanilor şi judecător al văduvelor” [Pi 67, 6]. 2 Nimic să nu faceţi fără episcopi, căci ei simt preoţi, iar tu eşti slujitor/diacon al preoţilor. Ei botează, lucrează cele sfinte, hirotonesc, hirotesesc. Iar tu le slujeşti ca sfântul Ştefan în Ierusalim lui lacob şi 466 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic prezbiterilor. JNu fi nepăsător faţă de adunări [sinaxe]; caută-i pe toţi după nume. „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta, ci pildă fa-te credincioşilor cu cuvântul şi cu purtarea” [1 Tim 4, 12]. IV 1 Nu te ruşina de slugi, căci comună este firea noastră şi a lor. Nu te scârbi de femei, căci ele te-au născut şi crescut; prin unnare, trebuie să iubeşti pe cele ce sunt pricina naşterii tale, dar numai în Domnul, iar fără femeie bărbatul nu poate face copii; prin unnare, trebuie să le cinstim pe colaboratoarele naşterii noastre.2 „Nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat” [7 Co 11, 11] afară de primii oameni plăsmuiţi; căci trupul lui Adam e din cele patru stihii, iar cel al Evei din coasta lui Adam. 3 Iar naşterea uimitoare a Domnului e numai din Fecioară nu pentru că împreunarea sexuală legitimă ar fi scârboasă, ci pentru că era o naştere cuvenită lui Dumnezeu; pentru că a fost lucru cuvenit pentru Creator să nu se folosească de naşterea obişnuită, ci de una uimitoare şi străină, întrucât era un Creator. V 1 Fugi de trufie, căci Domnul celor trufaşi le stă împotrivă [/ Pir 5, 5]. Scârbeşte-te de vorbirea de minciuni, căci spune [psalmistul]: „Picrde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna” [Ps 5, 7]. Păzcşte-te de invidie, căci iniţiatorul ei e diavolul şi urmaşul său Cain, care l-a pizmuit pc fratele lui şi din invidie a lucrat crimă [Fc 4] .2 îndeamnă pe surorile mele să iubească pc Dumnezeu şi să se mulţumească doar cu bărbaţii lor; în chip asemănător îndeamnă-i şi pe fraţii mei să se mulţumească cu soţiile lor. Păziţi-lc pc fecioare ca pc nişte vase ale lui Hristos. Fii îndelung-răbdător, ca să ai multă înţelepciune. Nu fi nepăsător faţă de săraci, în care vei avea parte de prosperitate, „căci prin milostenii şi fapte de credinţă sunt curăţite păcatele” [Pr 15, 27a], VI Păstrează-te curat [/ Tim 5, 22] ca pe un locaş al lui Dumnezeu: eşti un templu al lui Hristos, eşti un instrument al Duhului. Ştii cum te-am crescut. Chiar dacă sunt cel mai mic, fa-te gelos pe mine, imită purtarea mea. Nu mă laud în lume, ci în Domnul. Pe Heron, copilul meu, îl îndemn. „Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude” [2 Co 10, 17]. ' Fie să mă bucur de tine [Fim 20], copil iubit, al cărui păzitor să fie Singurul Dumnezeu Nenăscut şi Domnul fisus Hristos. Nu crede tuturor, nu avea îndrăznire faţă de toţi, nici chiar dacă te-ar linguşi cineva; căci mulţi sunt slujitorii Satanei, şi „cine se încrede repede e uşuratic la inimă” [Sir 19, 4]. VII1 Adu-ţi aminte de Dumnezeu şi nu vei păcătui vreodată. Nu fi cu sufletul îndoit în rugăciunea ta, căci fericit este cel ce nu se îndoieşte. Cred în Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos şi în Fiul Lui Unul-Născut, că Dumnezeu mi-1 va arăta pe Heron pe scaunul meu. Adaugă aşadar la alergarea ta. 2 îţi poruncesc pe Dumnezeul a toate, pe Hristos şi în prezenţa Duhului Sfânt şi a cetelor [duhurilor] slujitoare: păzeşte depozitul meu [1 Tim 6, 13.20], pe care eu şi Hristos ţi l-am încredinţat ţie şi nu te judeca nevrednic de cele II.2. Ignatie T eoforul, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e epistole 4 6 7 arătate mie despre tine de Dumnezeu. îţi încredinţez Biserica antiohienilor. V-am încredinţat în Domnul Iisus Hristos lui Policarp. VIII1 Te îmbrăţişează în Hristos episcopii Onisim, Bitus, Damas, Polibiu şi toţi cei din Filipi, de unde ţi-am şi scris această scrisoare. 2 îmbrăţişează prezbiteriul cel cu cuviinţă dumnezeiască, îmbrăţişează pe sfinţii tăi tovarăşi de diaconie, de care fie să mă bucur în Hristos cu trupul şi cu duhul. îmbrăţişează poporul Domnului de la mic până la mare după nume, pe care ţi-i încredinţez ca Moise lui Iosua, generalul lor de după el [Dt 31,7]. Şi să nu ţi se pară greu ceea ce s-a spus: căci chiar dacă nu suntem cum erau aceia, ne rugăm măcar să ne facem, pentru că şi noi suntem copii ai lui Avraam. 3 Fii aşadar tare, Heron, acţionează eroic şi bărbăteşte; căci de acum înainte tu vei duce şi scoate poporul Domnului cel din Antiohia şi „adunarea Domnului nu va fi ca nişte oi care nu au păstor” [Nm 27, 14]. IX 1 îmbrăţişează pe Cassian, gazda mea, şi pe foarte cuviincioasa lui soţie şi pe preaiubiţii lor copii, cărora „Dumnezeu le va da să găsească milă de la Domnul în ziua aceea” [2 Tim 1,18] pentru slujirea lor faţă de noi; şi pe care ţi-i încredinţez în Hristos. 2 îmbrăţişează în Hristos după nume pe toţi credincioşii care sunt în Laodiceea. Nu fi nepăsător nici faţă de cei din Tars, ci uită-te peste ei mai des, întărindu-i în Evanghelie. 3 Salut în Domnul pe Maris, episcopul din Neapolis de lângă Anazarvos. Salut-o şi pe foarte cuviincioasa Maria [din Cassobelae], fiica mea mult-învăţată, şi „Biserica din casa ei” [cf. Rm 16, 5], pentru care mi-aş pune sufletul, pentru că e exemplară între femeile cucernice. 4 Tatăl lui Hristos să te păzească, prin Fiul Său Unul-Născut, sănătos şi cu bună reputaţie în toate spre viaţă foarte lungă pentru folosul Bisericii lui Dumnezeu. Fii sănătos în Domnul şi roagă-te ca să mă desăvârşesc