Ignatie Teoforul, episcopul Siriei ( t cea 107) Cele treisprezece

Ignatie Teoforul, episcopul Siriei Maria din Cassobelae lui Ignatie Maria, prozelită a lui lisus Hristos, lui Ignatie Teoforul, preafericitului episcop al Bisericii apostolice din Antiohia, cel iubit în Dumnezeu Tatăl şi lisus, bucurie şi sănătate. I I întrucât, minunate, Hristos a fost făcut cunoscut şi la noi că este Fiu al Dumnezeului Celui Viu, că în vremurile din urmă S-a înomenit prin Fecioara Maria din sămânţa lui David şi a lui Avraam potrivit celor prezise despre El şi prin El de către corul profeţilor, de aceea cerem rugându-ne să ne fie trimis de către înţelegerea ta Maris, prietenul nostru, episcop al Neapolisului nostru natal de lângă Anazarvos, şi Evloghie, prezbiter al Cassobelaei, ca să nu fim fără patroni ai cuvântului Dumnezeu, 2 întrucât spune undeva şi Moise: „Să vadă Domnul Dumnezeu de un om care să conducă poporul acesta şi să nu fie adunarea Domnului ca nişte oi care n-au păstor” [Nm 27, 17]. I I I Să nu te temi însă deloc, fericite, de faptul că mai sus-zişii sunt tineri; căci vreau să ştii că dispreţuiesc trupul şi nesocotesc patimile lui şi strălucesc în ei înşişi cu cărunteţea, deşi au fost chemaţi de foarte tineri la preoţie. 2 Dezgroapă însă gândul tău prin Duhul dat ţie de Dumnezeu prin Hristos şi cunoaşte că, deşi era mic copil, Samuel a fost numit „văzătorul” [I Rg 9, 3 etc.] şi a fost numărat în ceata profeţilor, l-a mustrat pe bătrânul Eli pentru fărădelege pentru că îşi preferase fiii nebuni lui Dumnezeu Cauza a toate, şi-i lăsase nepedepsiţi când luaseră în râs preoţia şi fuseseră neruşinaţi faţă de popor. I I I1 Tot aşa şi înţeleptul Daniel, deşi era tânăr, i-a judecat pe unii bătrâni cruzi, arătându-i că sunt exterminatori, nu bătrâni, şi deşi după neam erau iudei, după purtare erau canaaniţi [Susana]. 2 Iar Ieremia, când din pricina ' Traducere după ed. F. X. Funk/F. DlEKAMP, Patres Apostolici, voi. II, TQbingen, 1913, p. 83-268. 4 2 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic tinereţii a refuzat profeţia încredinţată lui de Dumnezeu, a auzit de la El: „Nu spune: Sunt foarte tânăr!, căci vei merge la toţi cei la care te voi trimite şi vei vorbi toate câte-ţi voi porunci, pentru că Eu sunt cu tine!” [Ir 1, 7] .3 Iar înţeleptul Solomon, deşi avea doar doisprezece ani, a înţeles marea chestiune ridicată de cele două femei pentru copiii lor neştiindu-se ai cui erau [3 Rg3], încât tot poporul era uimit de atât de marea înţelepciune a copilului şi se temea de el nu ca de un băieţandru, ci ca de un bărbat desăvârşit. 4 Iar ghicitorile reginei etiopienilor, care aveau în ele roadă ca şi curgerile Nilului, le-a dezlegat astfel încât ea însăşi, care era aşa de înţeleaptă, a rămas uimită. IV 1 Iar iubitorul de Dumnezeu Iosia, încă pe când de-abia putea grăi articulat, i-a vădit pe cei ţinuţi de duhul rău că sunt mincinoşi şi amăgesc poporul, a descoperit amăgirea demonilor şi i-a dat drept exemplu pe cei ce nu erau dumnezei, pe preoţii lor i-a junghiat, altarele lor le-a răsturnat, jertfelnicele le-a întinat cu leşuri moarte, templele le-a surpat, dumbrăvile le-a tăiat, stâlpii i-a zdrobit, mormintele necredincioşilor lc-a deschis, ca să nu mai rămână nici măcar un semn al celor răi. Un astfel de zelos a fost pentru dreapta credinţă şi pedepsitor al necredincioşilor, deşi încă i se bâlbâia limba [4 Rg 24]. 2 Şi David profetul şi împăratul, rădăcina după trup a Mântuitorului, a fost uns de Samuel rege încă pc când era un flăcău, căci zice el însuşi undeva: „Mic eram între fraţii mei şi foarte tânăr în casa tatălui meu" [Pi 151, 1]. V 1 Şi-mi lipseşte timpul dacă aş voi să-i urmăresc pe toţi cei care au bineplăcut lui Dumnezeu încredinţându-li-sc de către Dumnezeu profeţie, preoţie şi împărăţie, dar pentru aducere-aminle să fie de ajuns cele spuse. ' Te implor să nu socoteşti că aş fi prezumţioasă şi închipuită; căci nu li-am încredinţat aceste cuvinte învăţându-te, ci aducându-le aminte părintelui meu în Dumnezeu. Pentru că-mi ştiu măsurile şi nu mă compar cu cineva ca voi. îmbrăţişez sfântul tău cler şi de Hristos iubitorul tău popor păstorit de purtarea ta de grijă. Toţi credincioşii de Ia noi te salută. Roagă-te să fiu sănătoasă potrivit lui Dumnezeu, fericite păstor. Către Maria [din Cassobelae] Ignatie, cel numit şi Teoforul, celei miluite prin harul Dumnezeului Tatăl Preaînalt şi al Domnului Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, preacredincioasei, vrednicei de Dumnezeu şi purtătoarei de Hristos fiice Maria, multă bucurie în Dumnezeu. I 1 Mai bună decât scrisul e vederea, întrucât e o parte a corului simţurilor care prin semnele de prietenie pe care le împărtăşeşte îl cinsteşte nu numai pe H.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l Sirie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 2 5 cel care le primeşte, ci prin cele pe care le primeşte în schimb îmbogăţeşte dorul de lucruri încă şi mai bune. 2 Dar, cum se spune, al doilea liman e şi modul literelor, pe care l-am primit ca pe un port bun de la credinţa ta de departe văzând prin ele binele din tine. J Pentru că sufletele celor buni, o, atotînţeleaptă femeie, seamănă cu izvoarele foarte curate care prin înfăţişarea lor îi atrag să bea din ele pe trecători chiar dacă nu le este sete; tot aşa înţelepciunea ta ne atrage chemându-ne să ne împărtăşim din apele dumnezeieşti care ţâşnesc în sufletul tău. I I 1 Eu însă, fericito, nefiind acum atât al meu însumi, cât al altora, sunt purtat de voinţele multor potrivnici, fie prin fugă din loc în loc, fie prin aresturi, fie prin lanţuri. 2 Dar nu mă las întors de nimic din acestea, ci mai degrabă prin nedreptăţile lor devin şi mai mult învăţăcel, ca să dobândesc pe Hristos. ' Fie să mă bucur de lucrurile cumplite pregătite pentru mine, fiindcă „nu sunt vrednice pătimirile timpului de acum faţă de slava care se va descoperi nouă” [Rm 8, 18]. III 1 Cele poruncite de tine prin scrisoare le-am împlinit bucuros, neîndoindu- mă cu nimic de persoanele pe care le-ai verificat că sunt bune. Căci am cunoscut că prin judecata lui Dumnezeu ai dat mărturie pentru bărbaţii aceia, nu pentru vreo favoare trupească. ‘ Mult m-au bucurat şi continuele tale menţionări ale pasajelor scripturistice, pe care citindu-le n-am mai avut nici o îndoială privitoare la acest lucru. Căci nu puteau să-mi scape ochilor ele, care aveau o demonstrare incontestabilă de la tine. 3 Sufletul mi l-aş pune pentru tine, pentru că iubeşti pe Iisus, Fiul Dumnezeului Celui Viu [Mt 16, 16]; de aceea şi El îţi va spune: „Pe cei ce Mă iubesc, îi iubesc şi Eu, iar cei ce Mă caută vor găsi pace” [Pr 8, 17]. IV 1 îmi vine să-ţi spun că e adevărat cuvântul pe care l-am auzit despre tine încă fiind tu la Roma pe lângă fericitul papă Anenclet, căruia i-a urmat acum preavrednicul de fericire Clement, auditorul lui Petru şi al lui Pavel; iar acum ai adăugat la el însutit, şi fie să mai adaugi tu însuţi! 2 Mult am dorit să vin la voi, ca să fiu odihnit de voi, dar „nu în puterea omului stă calea lui” [Ir 10, 23]. Căci garda militară îmi reţine intenţia, neîngăduindu-i să fie dusă la capăt. Iar în cele ce sunt nu mai pot nici să fac, nici să sufăr ceva. 3 De aceea socotind secundă scrisoarea faţă de mângâierea între prieteni, îmbrăţişez sfântul tău suflet rugându-te să adaugi la încordarea ta; căci osteneala de acum e puţină, dar plata aşteptată e multă. V 1 Fugiţi de cei ce tăgăduiesc pătimirea lui Hristos şi naşterea Lui după trup. Mulţi sunt acum cei ce bolesc de această boală. Dar a te îndemna celelalte e de prisos, întrucât eşti desăvârşită în toată fapta cea bună şi în cuvântul cel bun şi-i poţi povăţui în Hristos şi pe alţii. 2 îmbrăţişează şi pe toţi cei care asemenea ţie se ţin de mântuirea lor în Hristos. Te îmbrăţişează prezbi4 2 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic terii şi diaconii şi înainte de toţi sfântul Heron. Te îmbrăţişează Cassian, gazda mea, şi sora mea, soţia lui, şi preaiubiţii lor copii. 3 Să te sfinţească pururea Domnul în putere cu sănătate trupească şi sufletească, şi fie să te văd dobândind în Hristos cununa. Către Efeseni Ignatie, cel numit şi Teoforul, celei binecuvântate în măreţia şi plinătatea lui Dumnezeu, celei prehotărâte înainte de veci să fie pururea într-o slavă unică, neschimbabilă, unită şi aleasă în Pătimirea cea adevărată, în voinţa lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului nostru lisus Hristos, Mântuitorul nostru, Bisericii vrednice de fericire care este în Efesul Asiei, multă bucurie în lisus Hristos şi într-o nepătată bucurie. I I Am primit în Dumnezeu iubitul vostru nume, pe care l-aţi dobândit printr-o fire dreaptă potrivit credinţei şi iubirii în Hristos lisus, Mântuitorul nostru; fiind imitatori ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, după ce aţi fost readuşi la viaţă în Sângele lui Hristos, aţi săvârşit în chip desăvârşit lucrul rudeniei. 2 Căci auzind că vin din Siria legat în lanţuri pentru Hristos, nădejdea noastră comună, convins că prin rugăciunea voastră voi dobândi să mă lupt la Roma cu fiarele, pentru ca prin martiriu să pot 11 învăţăcel al „Celui ce S-a adus pe Sine însuşi lui Dumnezeu ofrandă şi jertfa întru miros de bună-mireasmă” [Ef 5, 2] [v-aţi grăbit să mă vedeţi]. 3 Am primit aşadar în Dumnezeu mulţimea voastră multă în Onisim, cel într-o nepovestită iubire, şi care e episcopul vostru; pe care vă doresc să-l iubiţi potrivit lui Hristos lisus şi voi toţi să fiţi întru asemănarea lui. Binecuvântat este Dumnezeu Care v-a dăruit vouă, care sunteţi astfel, să aveţi în Hristos un astfel de episcop. I I I Cât despre Burus, cel rob împreună cu mine, diaconul vostru potrivit lui Dumnezeu şi binecuvântat întru toate, îmi doresc să rămână nepătat spre cinstea Bisericii şi a preafericitului vostru episcop. ’ Iar Crocus, cel vrednic de Dumnezeu şi de voi, pe care l-am primit ca exemplu al iubirii voastre, m-a odihnit întru toate „şi nu s-a ruşinat de lanţurile mele” [2 Tun 1, 16], fiindcă şi pe el îl va răcori Tatăl lui lisus Hristos împreună cu Onisim, Burus, Euplus şi Fronto, prin care v-am văzut prin iubire pe toţi. 3 Fie să mă bucur pururea de voi, dacă voi fi vrednic. Cuviincios lucru aşadar este ca voi să slăviţi în tot felul pe lisus Hristos Care v-a slăvit pe voi, ca într-o unică supunere să fiţi desăvârşiţi în aceeaşi minte şi acelaşi gând şi să spuneţi toţi aceleaşi lucruri despre acelaşi lucru [cf. I Co 1, 10], ca supunându-vă episcopului şi prezbiteriului să fiţi sfinţiţi întru toate. II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l Sirie i, T re isp re z e c e ep isto le 427 I I I1 Nu vă dau ordine ca şi cum aş fi cineva. Căci deşi sunt legat în lanţuri pentru nume[le de creştin], nu sunt încă desăvârşit în Iisus Hristos; fiindcă acum am început să fiu învăţăcel şi să vă grăiesc ca unor tovarăşi de învăţătură. Pentru că eu trebuie să fiu antrenat/uns de voi în credinţă, povăţuire, răbdare şi îndelungă-răbdare.2 Dar pentru că iubirea nu mă lasă să tac despre voi, de aceea am luat-o înainte îndemnându-vă să alergaţi împreună cu socotinţa [gnome] lui Dumnezeu. Căci Iisus Hristos face toate după socotinţa [gnome] Tatălui, cum spune undeva El însuşi: „întotdeauna fac cele plăcute Lui” [In 8, 29]. 3 Prin urmare, şi voi trebuie să trăiţi după socotinţa [gnome] lui Dumnezeu în Iisus Hristos şi să aveţi zel ca Pavel, căci el spune: „Faceţi-vă imitatorii mei, cum sunt şi eu al lui Hristos” [/ Co 4, 11]. IV 1 De aceea şi vouă vi se cuvine să alergaţi împreună cu socotinţa [gnome] episcopului, care vă păstoreşte potrivit lui Dumnezeu; ceea ce şi faceţi fiind înţelepţiţi de Duhul. Căci prezbiteriul cel vrednic de aceste nume, pentru că e vrednic de Dumnezeu, este aşa de armonizat cu episcopul ca şi corzile cu chitara. Legaţi astfel prin armonia şi iubirea simfonică/conglăsuitoare, al cărei Iniţiator şi Paznic e Iisus Hristos,2 fiecare în parte să deveniţi un singur cor, ca simfonizând armonic, luând legătura lui Dumnezeu în unitate, să deveniţi prin conglăsuire/siinfonie una cu Dumnezeu Tatăl şi cu Fiul Său iubit Iisus Hristos, Domnul nostru; căci zice: „Dă-le, Părinte sfinte, ca aşa cum Eu şi Tu una suntem, aşa şi ei să fie în Noi una” [In 17, 22]. Este aşadar folositor ca voi, uniţi cu Dumnezeu printr-o unitate nepătată, să fiţi imitatori ai lui Hristos, ale Cărui membre sunteţi. V 1 Căci dacă în scurt timp am eu o asemenea familiaritate cu episcopul vostru, care nu e omenească, ci duhovnicească, cu cât mai mult vă fericesc pe voi cei împreunaţi/uniţi cu el precum Biserica cu Domnul Iisus şi Domnul cu Dumnezeu Tatăl Lui, ca toate să fie simfonice/conglăsuind în unitate. ‘ Nimeni să nu vă ducă în rătăcire! Dacă nu este cineva înăuntrul altarului, e lipsit de Pâinea lui Dumnezeu. Căci dacă rugăciunea unuia sau a doi are atât de mare putere, încât Hristos stă în mijlocul lor [cf. Mt 18, 20], cu cât mai mult rugăciunea episcopului şi a întregii Biserici care urcă într-un glas/simfonic spre Dumnezeu încredinţează că li se vor da toate cererile făcute în Hristos. 3 Aşadar, cel ce se separă de unele ca acestea şi nu se adună în sfatul jertfelor şi în „Biserica întâi-născuţilor cei scrişi în cer” [cf. Evr 12, 23] e un lup în piele de oaie [Mt 7, 15] care arată un chip blând. 4 Sârguiţi-vă aşadar, iubiţilor, să vă supuneţi episcopului, prezbiterilor şi diaconilor; căci cine se supune acestora ascultă de Hristos care i-a promovat, iar cine nu ascultă de Hristos Iisus, „şi cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” [In 3, 36]. Căci cine nu ascultă de cei superiori este certăreţ şi trufaş, iar „Dumnezeu, zice, celor mândri le stă împotrivă, 428 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic dar celor smeriţi le dă har” [Pr 3, 34; Iac 4, 16]; I Ptr 5, 5] şi: „Cei mândrii au făcut fărădelege foarte” [Ps 118, 51].5 Iar Domnul spune preoţilor: „Cine vă ascultă, pe Mine Mă ascultă, şi cine ascultă de Mine ascultă de Tatăl care M-a trimis pe Mine. Iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine” [Lc 10, 16]. V II Aşadar, cu cât mai mult îl vedeţi pe episcop tăcând, temeţi-vă mai mult de el; căci pe oricine îl trimite Stăpânul casei la administrarea ei, aşa trebuie să-l primiţi ca pe însuşi Cel ce L-a trimis [cf. Mt 10, 40 par.]. Este evident aşadar că pe episcop trebuie să-l vedem ca pe însuşi Domnul, întrucât stă înaintea Domnului. Iar „bărbatul văzător şi ager în faptele sale trebuie să stea cu împăraţii, iar nu cu oamenii de nimic” [Pr 22, 29]. 2 însuşi Onisim laudă peste măsură buna voastră rânduială [eutaxia] în Dumnezeu, pentru că toţi vieţuiţi după adevăr şi nici o erezie nu locuieşte între voi. Nici nu ascultaţi pe altcineva mai mult decât pe lisus Hristos, adevăratul Păstor şi învăţător, şi sunteţi, cum vă scrie Pavel, „un trup/corp şi un Duh, pentru că aţi fost şi chemaţi la o singură nădejde a credinţei; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tată a toate, Care e peste toate, prin toate şi în toate” [Ef 4, 4 -6 ].J Astfel sunteţi deci voi, ca unii care aţi fost învăţaţi elementele [creştinismului] de astfel de pedagogi, cum sunt Pavel, purtătorul dc Hristos. şi preacredinciosul Timotei. VIII Dar unii oameni foarte răi obişnuiesc să poarte numele [dc creştin] cu vicleşug, făcând şi altele nevrednice de Dumnezeu şi gândind lucruri contrare învăţăturii lui Hristos spre ruina lor şi a celor cc sc încred în ci: şi de care trebuie să vă feriţi ca de nişte fiare sălbatice; „Căci dreptul care se fereşte se va mântui în veac; iar pieirea impioşilor arc loc dintr-odată şi e prilej de bucurie” [Pr 11,3]. Căci „sunt câini muţi, care nu pot să latre” [/î 56, 10], dar turbaţi şi care muşcă în ascuns, de care trebuie să vă feriţi; căci sunt bolnavi incurabil. 2 Medicul nostru însă este Singurul Dumnezeu adevărat, Cel Nenăscut şi Neapropiat, Domnul a toate, Tatăl şi Născătorul Unului-Născut. Avem Medic şi pe Domnul nostru lisus Hristos, Fiul Unul- Născut şi Cuvântul mai înainte de veci, Care mai apoi S-a făcut şi om din Maria Fecioara, căci „Cuvântul S-a făcut trup/came” [In 1, 14], Cel Necorporal într-un corp, Cel Nepătimitor într-un corp pătimitor, Cel Nemuritor într-un corp muritor, Viaţa în stricăciune, ca să elibereze şi să vindece de moarte şi de stricăciune sufletele noastre şi să le tămăduiască pe ele, cele bolnave de impietate şi pofte rele. VIII' Prin urmare, să nu vă amăgească cineva, cum nici nu sunteţi amăgiţi; căci toţi sunteţi ai lui Dumnezeu. Căci atunci când nu este în voi nici o poftă care poate să vă întineze şi să vă aducă chin, de aici urmează că vieţuiţi potrivit lui Dumnezeu şi sunteţi ai lui Hristos. Iar ei sunt măturătura [cf. 1 Co 4,13] II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e epistole 4 2 9 voastră, a preacuratei Biserici a efesenilor, celei vestite şi mult-lăudate în veci. 2 Cei trupeşti nu pot face cele duhovniceşti, cum nici credinţa cele ale necredinţei, nici necredinţa cele ale credinţei. Dar voi, fiind plini de Duhul Sfânt, nu faceţi nimic trupesc, ci faceţi toate cele duhovniceşti. Sunteţi desăvârşiţi în Hristos Iisus, Care este „Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor” [1 In 4, 10]. IX Am aflat însă că au trecut pe la voi unii având o rea învăţătură, a unui duh străin şi rău; cărora nu le-aţi dat drumul să semene neghina lor, astupându- vă urechile ca să nu primească rătăcirea vestită de ei, convinşi că duhul care duce în rătăcire poporal nu grăieşte cele ale lui Hristos, ci cele ale sale, căci spune minciuni. ' Dar Duhul Sfânt nu grăieşte cele ale Sale, ci cele ale lui Hristos, şi nu de la Sine însuşi, ci de la Domnul, cum şi Domnul ne-a vestit cele de la Tatăl. „Căci cuvântul pe care-1 auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui Care M-a trimis” [In 14, 24]. 3 Iar despre Duhul Sfânt zice: „Nu va grăi de la El însuşi, ci câte va auzi de la Mine” [In 16, 13]. Iar despre Sine însuşi spune Tatălui: „Eu Te-am preaslăvit pe pământ; lucrai pe care Mi L-ai dat L-am săvârşit. Am arătat Numele Tău oamenilor” [In 17,4]. Prin urmare, fiecare îl slăveşte pe Cel dc la Care a şi primit ce va face; îl vesteşte pe El şi propovăduieşie cuvintele Lui. 4 Dar duhul care rătăceşte se vesteşte pe sine însuşi, grăieşte ale sale, căci caută să-şi placă lui însuşi; se slăveşte pe sine, căci este plin de înfumurare: spune minciuni, amăgeşte, înşeală, linguşeşte, vicleneşte, llecăreşte, e în dezacord, vorbeşte fără măsură, spune lucruri ruşinoase şi e mereu temător. De lucrarea lui ne va izbăvi lisus Hristos, Cel ce ne-a întemeiat pe stâncă ca pe nişte pietre alese frumos potrivite în zidirea lui Dumnezeu Tatăl, urcate la înălţime prin Hristos, Care S-a răstignit pentru noi, folosindu-Se ca de o funie de Duhul Sfânt; ridicate sus de la pământ la cer prin credinţă şi iubire, umblând împreună cu cei nepătaţi. J Căci zice: „Fericiţi cei nepătaţi în cale, care umblă în Legea Domnului” [Ps 118, 1]. Iar calea nerătăcită e Iisus Hristos; căci zice: „Eu sunt Calea şi Viaţa” [In 14, 6]; dar calea duce la Tatăl, căci zice: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” [ibid],6 Fericiţi sunteţi aşadar voi purtătorii de Dumnezeu, purtătorii de Duh, purtătorii de temple, purtătorii de sfinţenie, împodobiţi întru toate în poruncile lui Iisus Hristos, „preoţie împărătească, neam sfânt, popor câştigat” [/ Pir 2, 9; Iş 19, 6]. Pentru care veselindu-mă, m-am învrednicit ca prin cele ce le scriu să grăiesc „cu sfinţii în Efes, credincioşilor în Hristos Iisus” [Ef\, 1]. Mă bucur aşadar pentru voi, pentru că nu luaţi aminte la zădărnicie, nici nu iubiţi după trup, ci după Dumnezeu. X ' Rugaţi-vă neîncetat [cf. I Tes 5, 17] şi pentru ceilalţi oameni, căci este în ei nădejde de pocăinţă, ca să dobândească pe Dumnezeu. Căci oare „cel ce cade nu se va ridica, şi cel ce se duce nu se va întoarce?” [Ir 8, 4]. îngă4 3 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic duiţi-le să fie făcuţi învăţăcei de voi. Fiţi deci slujitori ai lui Dumnezeu şi gură a lui Hristos, căci zice Domnul: „Dacă veţi scoate dintr-un nevrednic un cinstit, ca gura Mea veţi fi” [Ir 15, 19]. 2 La mâniile lor fiţi smeriţi, blasfemiilor lor opuneţi-le rugăciunile voastre stăruitoare; când rătăcesc, voi staţi tari în credinţă; biruiţi năravul sălbatic în blândeţe, arţagul în molcomire; căci fericiţi sunt cei blânzi” [Mt 5, 5], iar Moise era „mai blând decât toţi oamenii” [Nm 12,3] şi David era blând foarte. De aceea îndeamnă Pavel spunând: „Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi; destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, educând/certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă” [2 Tim 2, 24-25]. 3 Nu vă sârguiţi să vă răzbunaţi pe cei ce vă nedreptăţesc, căci zice [Psalmistul]: „Dacă am răsplătit celor ce mi-au răsplătit mie rele” [Pi 7, 5]. Spuneţi celor ce vă urăsc pe voi: „Fraţii noştri sunteţi”, ca să fie slăvit Numele Domnului [Pi 85, 9]; şi să-L imităm pe Domnul, „Care fiind defăimat n-a defăimat şi El” [/ Pir 2, 23], răstignit fiind n-a răspuns, pătimind n-a ameninţat [ibid.}, ci S-a rugat pentru vrăjmaşii Lui: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu cc fac” [Lc 23, 34] .4 Dacă cineva cu cât e nedreptăţit mai mult, rabdă mai mult, acesta c cu adevărat al lui Hristos. Vedeţi ca nu cumva să se găsească între voi o iarbă a diavolului; pentru că ea este amară şi sărată. Fiţi treji şi cuminţi în Hristos lisus. X I I Sunt vremile de pe urmă. Să nc ruşinăm, să ne temem de îndelungarăbdare a lui Dumnezeu. Să nu dispreţuim bogăţia bunătăţii şi suportării Lui. Fie să ne temem de mânia viitoare, fie să iubim harul dc acum în această viaţă. Numai să fim găsiţi în Hristos pentru a vieţui adevărat." Fără El să nu doriţi vreodată nici măcar să respiraţi; căci El este nădejdea mea. El este lauda mea, El este bogăţia mea neştirbită, întru care îmi port din Siria până la Roma lanţurile, mărgăritarele duhovniceşti, în care fie să fiu desăvârşit prin rugăciunea voastră şi să mă fac părtaş al pătimirilor lui Hristos şi părtaş al morţii Lui, al învierii Lui din morţi şi al vieţii Lui neştirbite. Pe care fie să o dobândesc, ca să fiu găsit în moştenirea creştinilor efeseni, care în puterea lui lisus Hristos au fost întotdeauna împreună cu apostolii, cu Pavel, cu Ioan şi cu preacredinciosul Timotei. X I I I Ştiu cine sunt şi cui scriu. Eu sunt Ignatie cel foarte mic şi asemenea celor aflaţi sub primejdie şi sub judecată; voi însă sunteţi milostiviţi şi întăriţi în Hristos. 2 Sunteţi pe lângă drumul celor omorâţi de la sângele dreptului Abel [Ml 23, 35] până la sângele lui Ignatie cel foarte mic. Sunteţi cei iniţiaţi în taine împreună cu Pavel cel sfinţit şi martirizat, pentru că este un vas al alegerii [FA 9, 15]. Pe ale cărui urme şi ale celorlalţi sfinţi fie să fiu găsit şi eu când voi dobândi pe lisus Hristos, şi care în rugăciunile Iui vă pomeneşte mereu. X I I I 1 Sârguiţi-vă aşadar să vă adunaţi mai des pentru Euharistia şi slava lui Dumnezeu; căci atunci când sunteţi încontinuu în acelaşi loc, puterile II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l Sirie i, T re isp re z e c e epistole 4 3 1 Satanei se surpă şi „săgeţile lui aprinse” [Ef 6, 16] spre păcat sunt întoarse fără efect. Căci armonia voastră şi credinţa voastră simfonică/conglăsuitoare sunt ruina lui şi chinul apărătorilor lui. 2 Nimic nu e mai bun decât pacea potrivit lui Hristos, în care se desfiinţează orice război al duhurilor aeriene şi pământeşti: „căci lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva stăpâniilor, împotriva puterilor şi împotriva stăpânitorilor întunericului, împotriva duhurilor răutăţii din văzduh” [Ef 6, 12]. X V I Prin urmare, nici unul din gândurile diavolului nu vă vor rămâne ascunse dacă veţi avea ca şi Pavel în chip desăvârşit credinţa şi iubirea care sunt începutul şi sfârşitul vieţii: începutul vieţii e credinţa, iar sfârşitul ei e iubirea. Iar când acestea două ajung în unitate desăvârşesc omul lui Dumnezeu. Toate celelalte urmează spre frumuseţe şi bunătate. Nimeni care mărturiseşte credinţa nu trebuie să păcătuiască, nici cel ce are iubire nu trebuie să-l urască pc fratele. Căci Cel ce a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău”, a zis şi: „iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” [Ml 19, 19]. Cei ce se mărturisesc a fi ai lui Hristos se recunosc nu numai din câte spun, ci şi din câte fac, „căci din rodul lui se cunoaşte pomul” [Ml 12, 33]. X V ' Mai bine este a tăcea şi a fi decât a vorbi şi a nu fi, căci „împărăţia lui Dumnezeu nu e în cuvânt, ci în putere” [I Co 4, 20]; „cu inima se crede, cu gura se mărturiseşte”, cu una „spre dreptate”, iar cu cealaltă „spre mântuire" [Rm 10. 10]. Bine este a învăţa, dacă cel ce spune şi face, căci „cel ce va face şi va învăţa acesta va fi mare în împărăţie” [Ml 5, 19].2 Domnul nostru şi Dumnezeu lisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu mai întâi a făcut şi apoi a învăţat, cum dă mărturie Luca, „a cărui laudă în Evanghelie este în toate Bisericile” [2 Co 8, 18]. 3 Nimic nu e ascuns Domnului, ci chiar cele ascunse ale noastre sunt aproape de El. Aşadar pe toate să le facem ca şi cum El ar locui în noi, ca să fim temple ale Lui [/ Co 3, 16; 6, 19] şi El să fie în noi un Dumnezeu. Hristos să grăiască în noi ca şi în Pavel. Duhul Sfânt să ne înveţe să grăim cele ale lui Hristos asemenea Lui. XV II „Nu vă lăsaţi înşelaţi, fraţii mei! Cei ce strică casele nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” [I Co 6, 9-10]. 2 Iar dacă cei ce strică case omeneşti sunt condamnaţi la moarte [Lv 20, 10], cu cât mai mult vor suferi osândă veşnică cei ce încearcă să falsifice învăţătura lui Hristos, pentru care Domnul lisus, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, a suferit cruce şi moarte?, iar cel care, îngrăşat şi îngroşat, nesocoteşte învăţătura Lui va ajunge în iad. 3 în chip asemănător, orice om care a primit putere de discernământ de la Dumnezeu, dar urmează unui păstor neexperimentat şi primeşte ca adevărată o opinie mincinoasă, va fi pedepsit. „Ce comuniune are lumina cu întunericul? Ori Hristos cu Beliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul? Sau templul lui Dumnezeu cu idolii?” [2 Co 6, 14-15]. Iar eu zic: ce comu4 3 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic niune are adevărul cu minciuna, dreptatea cu nedreptatea, sau opinia adevărată cu cea mincinoasă? XVII' De aceea a primit Domnul mir pe cap ul Său [Ml 26], ca Biserica să miroase a nestricăciune; căci zice [Scriptura]: „Mir revărsat este numele Tău; de aceea Te iubesc pe Tine fetele; ele te-au atras; în urma Ta vor fugi după mireasma mirurilor Tale” [Cânt 1, 3 4]. Să nu se lase unsă cu duhoarea învăţăturii acestui veac sfânta Biserică a lui Dumnezeu; să nu se lase înrobită de viclenia lui ca întâia femeie [Eva]. 2 De ce, dacă suntem raţionali, să nu devenim înţelepţi? De ce, dacă am primit de la Hristos o putere de judecată cu privire la Dumnezeu, să cădem în ignoranţă? Şi necunoscând din nepăsare harisma pe care am primit-o, să pierim fără minte? XVIII1 Crucea lui Hristos este pentru necredincioşi poticneală, dar pentru credincioşi mântuire şi viaţă veşnică [cf. / Co 1, 18]. „Unde este înţeleptul? Unde este întrebătorul?” [I Co 1,20]. Unde este lauda celor ce-şi spun puternici? 2 Căci Fiul lui Dumnezeu Cel născut mai înainte de veci şi după socotinţa [gnome] Tatălui a alcătuit toate, Acesta, potrivit economiei, a fost purtat în pântece de Maria, zămislindu-se din sămânţa lui David [cf. Rm 1, 3; 2 Tini 2, 8] şi din Duhul Sfânt. Căci zice [profetul]: „Iată, Fecioara va lua în pântec şi va naşte un Fiu, şi se va chema Emanuel” [Is 7, 14]. Acesta S-a născut şi a fost botezat de Ioan, ca să se încredinţeze porunca dată profetului [Isaia]. XIX Stăpânitorului acestui veac i-au rămas ascunse fecioria Măriei şi naşterea ei, asemenea şi moartea Domnului: trei taine strigătoare care s-au făptuit în tăcere, dar s-au arătat nouă. 2 O stea a strălucit în ccr mai presus dc toate cele dinaintea ei; lumina ei era nespusă şi noutatea ei producea minunare celor ce o vedeau; toate celelalte stele împreună cu soarele şi luna au făcut horă în jurul stelei, iar ea le covârşea prin strălucirea ei. Şi s-a făcut tulburare: de unde noutatea care s-a arătat? j De atunci înţelepciunea lumească a înnebunit, vrăjitoria a ajuns flecară, iar magia ridicolă; orice aşezământ al răutăţii a dispărut, bezna s-a risipit şi stăpânirea tiranică s-a surpat, pentru că Dumnezeu S-a arătat ca un om şi omul a lucrat ca un Dumnezeu. Dar nici primul lucru [divinitatea] n-a fost o aparenţă, nici cel de-al doilea [umanitatea] o simplă umanitate, ci una a fost adevăr, iar cealaltă o economie. A luat început ceea ce a fost desăvârşit de Dumnezeu; începând de atunci toate s-au pus în mişcare pentru plănuirea desfiinţării morţii. X X 1 Staţi, fraţilor, tari în credinţă în Iisus Hristos şi în iubirea Lui, în pătimirea Lui şi în învierea Lui. Adunaţi-vă toţi în comun în harul care vine din Numele Său într-o singură credinţă a lui Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos, Fiul Lui Unul-Născut şi Întâi-Născut decât toată făptura [cf Col 1, 15], dar după trup din neamul lui David [cf. Rm 1,3; 2 Tim 2, 8], călăuzit de Mângâietorul; 2 ascultând de episcop şi de prezbiteriu cu minte neîmpărţită, ffân11.2. Ignatie T eo fo ru l, e p is co p u l S irie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 3 3 gând o singură Pâine, care e un leac al nemuririi, antidot pentru a nu muri, ci a fi vii în Dumnezeu prin lisus Hristos, tratament curăţitor. XXI' Sufletul meu să fie pus în locul vostru şi al celor pe care i-aţi trimis spre cinstirea lui Dumnezeu ca şi pe voi. Pomeniţi-mă şi pe mine, ca şi pe voi să vă pomenească lisus Hristos, Cel binecuvântat în veci. 2 Rugaţi-vă pentru Biserica antiohienilor din Siria, de unde sunt dus legat în lanţuri la Roma, fiind ultimul din credincioşii de acolo, precum m-am învrednicit să port aceste lanţuri spre cinstea lui Dumnezeu. Fiţi sănătoşi în Dumnezeu Tatăl şi Domnul lisus Hristos, nădejdea noastră comună, în Duhul Sfânt. Amin. Harul fie cu voi. Către Magnezieni Ignatie, cel numit şi Teoforul, celei binecuvântate în harul lui Dumnezeu Tatăl în Hristos lisus Mângâietorul, în Care îmbrăţişez Biserica care este în Magnezia pe Meandru, şi vă urez în Dumnezeu Tatăl şi Hristos lisus Domnul nostru să aveţi în El cea mai marc bucurie. / 1 Cunoscând multa bună-rânduială a iubirii voastre potrivit lui Dumnezeu, m-am hotărât veselindu-mă să vă grăiesc în credinţa lui lisus Hristos. ' Căci învrednicit fiind de un nume dumnezeiesc şi dorit [de creştin], cânt Bisericile cu lanţurile pe care le port şi în care le urez unire cu trup şi duh cu lisus Hristos, „Care e Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor” [/ Tini 4, 10], prin al Cărui Sânge aţi fost răscumpăraţi [/ Ptr 1, 18-19]; prin Care aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, aţi fost cunoscuţi de El [Ga 4, 9 ];j în Care răbdând aţi fugit de toată răutatea acestui veac; „căci credincios este Cel ce nu vă va lăsa să fiţi ispitiţi peste ce puteţi” [J Co 10, 13]. I I 1 Aşadar pentru că m-am învrednicit să vă văd prin Damas, episcopul vostru vrednic de Dumnezeu, prin vrednicii de Dumnezeu prezbiteri Bassus şi Apollonius şi prin tovarăşul meu de viaţă, diaconul Zotion, de care mă bucur că se supune episcopului şi prezbiteriului prin harul lui Dumnezeu în legea lui lisus Hristos. I I I ' Se cuvine însă ca voi să nu dispreţuiţi vârsta episcopului vostru, ci să-i acordaţi tot respectul potrivit voinţei lui Dumnezeu Tatăl, precum am aflat că şi sfinţii prezbiteri nu se uită la aparenta lui tinereţe, ci la înţelepciunea lui în Dumnezeu. Fiindcă „nu cei cu mulţi ani sunt înţelepţi, nici bătrânii nu cunosc priceperea, ci e un duh în muritori” [Iov 32, 9]. 2 Căci Daniel înţeleptul a ajuns la doisprezece ani posedat de Duhul dumnezeiesc şi i-a dat în vileag drept calomniatori şi poftitori de frumuseţe străină pe bătrânii [acuzatori ai Susanei] care purtau în zadar cărunteţea lor. 3 Iar Samuel, încă 4 3 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Can o n u l apostolic fiind copil mic, l-a mustrat pe Eli cel de nouăzeci de ani pentru că-şi prefera copiii săi [/ Rg 3, 4]. Asemenea şi leremia aude de la Dumnezeu: „Nu spune: Sunt foarte tânăr!” [Ir 1,7]. 4 La fel şi Solomon şi Iosia, întâiul ajungând rege la doisprezece ani a făcut acea înfricoşătoare şi cu anevoie de înţeles judecată cu cele două femei pentru copiii lor [3 Rg 3]; iar cel de-al doilea, urcând pe tron la opt ani, a dărâmat altarele şi a surpat templele [idolilor], şi a ars dumbrăvile închinate demonilor, iar nu lui Dumnezeu, iar pe preoţii mincinoşi i-a junghiat ca pe nişte corupători şi amăgitori ai oamenilor, iar nu slujitori ai Dumnezeirii [4 Rg 23]. 5 Aşadar nu tinereţea trebuie să fie dispreţuită uşor când e închinată lui Dumnezeu, ci răutatea voinţei, chiar şi a celui bătrân şi învechit în zile rele. 6 Tânăr era purtătorul de Hrislos Timotei, dar auziţi ce-i scrie învăţătorul său [Pavel]: „Nimeni să nu dispreţuiască tinereţea ta, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul şi cu purtarea” [/ Tim 4, 12]. Se cuvine aşadar ca şi voi să vă supuneţi episcopului vostru şi să nu-1 contraziceţi cu nimic, căci este un lucru înfricoşător să contraziceţi pe unul ca acesta. Fiindcă nu pe acesta care se vede îl înşeală cineva, ci îl nesocoteşte pe Cel nevăzut, Care nu poate fi nesocotit de cineva. ' Iar aşa ceva nu-şi are raportarea la om, ci la Dumnezeu; căci lui Samucl îi spune Dumnezeu: „Nu pe tine te-au nesocotit, ci pe Mine” [/ Rg 8, 7], iar Moisc scrie: „Căci murmurul nu e împotriva noastră, ci împotriva Domnului Dumnezeu” [lş 16. 8]. Şi într-adevăr, nici unul din cei care s-au ridicat împotriva superiorilor lor n-a rămas nepedepsit, fiindcă Datan şi Abiron n-au contrazis Legea, ci pe Moise, şi au fost prăvăliţi de vii în iad [Nm 16, 32]; Core şi cei două sute cincizeci de adepţi ai lui, care au conspirat împotriva lui Aaron, au fost arşi cu foc [Nm 16, 35]. 10. Ajungând paricid, Abesalom a ajuns să se spânzure într-un pom şi inima lui cu sfaturi rele a fost lovită de săgeţi [2 Rg 18]. Lui Abedadad i s-a tăiat capul dintr-un motiv asemănător [/ Rg 20]. Când a cutezat cele ale preoţilor şi preoţiei, Ozia a fost lovit cu lepră [2 Par 26]. Saul a fost lipsit de cinste pentru că n-a aşteptat pe arhiereul Samuel [/ Rg 15]. Aşadar şi voi trebuie să-i respectaţi pe superiori. IV Cuviincios este nu numai să ne numim creştini, ci să şi fim, căci nu faptul de a fi numit, ci acela de a fi te face fericit. 2 Dacă unii vorbesc de episcop, dar fac fără el toate, unora ca acestora însuşi Cel ce este adevăratul şi întâiul episcop şi singurul Arhiereu prin fire le va spune: „Ce Mă chemaţi: Doamne! Doamne!, şi nu faceţi ce spun?” [Lc 6, 46], căci unii ca aceştia nu mi se pare că au conştiinţă bună, ci sunt nişte ironici şi făţarnici. V 1 Deci pentru că lucrurile au un sfârşit, şi în faţa noastră stă o viaţă din păzirea [poruncilor] şi o moarte din neascultare, şi fiecare va merge în locul pe care şi l-a ales, să fugim de moarte şi să alegem viaţa. 2 Căci, spun, între oameni se găsesc două caractere: unul e o monedă autentică, iar altul e o II.2. Ignatie Teoforul, e p isco p u l Siriei, T re isp re z e c e ep isto le 435 monedă mincinoasă, calpă, falsă, contrafăcută, lucrată nu de Dumnezeu, ci de diavol. 3 Nu spun că sunt două naturi de oameni, ci că unul şi acelaşi om devine când al Iui Dumnezeu, când al diavolului, ajuns aşa nu prin natura [physeos] sa, ci prin voinţa [gnomes] lui. 4 Necredincioşii au o icoană a stăpânitorului răutăţii, credincioşii au o icoană a Stăpânului Dumnezeu Tatăl şi a lui lisus Hristos, prin Care dacă nu avem puterea de a muri spontan pentru adevăr întru pătimirea Sa, nu va fi în noi nici viaţa Lui. VII Aşadar, întrucât în persoanele mai înainte scrise am văzut şi iubit în credinţă toată mulţimea voastră, vă îndemn: sârguiţi-vă să faceţi toate în armonia [homonoia] lui Dumnezeu, episcopul prezidând în locul lui Dumnezeu, prezbiterii în locul colegiului apostolilor, iar diaconii cei foarte dulci mie încredinţaţi cu slujirea lui lisus Hristos, Născut de Tatăl mai înainte de veci, Acesta era Cuvânt, Dumnezeu, Fiu Unul-Născut [In 1, 1. 18], şi El rămâne la sfârşitul veacurilor, „căci împărăţia lui Dumnezeu nu va avea sfârşit”, spune Daniel profetul [Dn 2, 44; 7, 14; Lc 1, 33]. ' Aşadar, să ne iubim toţi unii pe alţii în armonie şi nimeni să nu se uite la aproapele după trup, ci în Hristos lisus. Să nu fie între voi nimic care să vă poată împărţi, ci fiţi uniţi cu episcopul supunându-vă prin el lui Dumnezeu în Hristos. VIII Aşadar, aşa cum Domnul nu face nimic fără Tatăl, căci spune: „De la Mine însumi nu pot face nimic” [cf. In 5, 19], aşa şi voi nu faceţi nimic fără episcop, nici prezbiterul, nici diaconul, nici laicul. Şi nimic să nu vă apară binecuvântat dacă e contrar voii lui, căci aşa ceva e un lucru fărădelege şi duşman lui Dumnezeu. ' Adunaţi-vă toţi în acelaşi loc în rugăciune: să fie o singură cerere comună, o singură minte, o singură nădejde în iubire, în credinţa nepătată în Hristos lisus, pentru că nimic nu e mai bun decât ea. Adunaţi-vă toţi ca unul în templul lui Dumnezeu, ca la un singur jertfelnic, ca la Un lisus Hristos, Arhiereul nenăscutului Dumnezeu. VIII1 Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire de învăţături străine, nici nu luaţi aminte la basme şi genealogii nesfârşite [/ Tim 1,4] şi la înfumurări iudaice. „Cele vechi au trecut; iată s-au făcut noi toate” [2 Co 5, 17]. Căci dacă până acum trăim potrivit Legii iudaice şi tăierii-împrejur a trupului, tăgăduim că am primit harul. ' Fiindcă preadumnezeieştii profeţi au trăit potrivit lui lisus Hristos — de aceea au şi fost prigoniţi —, insuflaţi de har ca să-i încredinţeze pe cei neascultători că este Un Dumnezeu Care S-a arătat pe Sine însuşi prin lisus Hristos, Fiul Său, Care e Cuvântul Lui, nu rostit, ci fiinţial; căci nu este o glăsuire a unei rostiri articulate, ci o Fiinţă născută cu o lucrare dumnezeiască, Care a bineplăcut în toate Celui ce I-a dat subzistenţă. IX 1 Deci dacă cei care trăiau în vechile scripturi au ajuns la noutatea nădejdii primind pe Hristos, cum învaţă Domnul Care spune: „Dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi crede şi în Mine, căci despre Mine a scris acela” [In 5, 46], şi 4 3 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i l. C an o n u l aposiolic iarăşi: „Avraam părintele vostru s-a veselit să vadă ziua Mea, şi a văzut-o şi s-a bucurat” [In 8, 57], „căci mai înainte să fi fost Avraam sunt Eu” [In 8, 58]; 2 cum vom putea atunci trăi fără El, ai Cărui robi fiind profeţii L-au văzut în Duhul aşteptându-L ca pe un învăţător şi ca pe Domnul şi Mântuitorul lor zicând: „Va veni şi ne va mântui” [Is 35, 4]? 3 Prin urmare, să nu mai ţinem sâmbetele în chip iudaic şi bucurându-ne de trândăvii; căci zic Scripturile: „Cine nu lucrează nici să nu mănânce” [2 Tes 3, 10], şi iarăşi: „în sudoarea feţei tale să mănânci pâinea ta” [Fc 3, 19]. Ci fiecare din voi să ţină sâmbetele în chip duhovnicesc, bucurându-se în meditarea legilor, nu în nelucrarea trupului, minunându-se de creaţia lui Dumnezeu, nu mâncând mâncăruri gătite în ajun, nici bând supe încălzite şi umblând un număr măsurat de paşi, nici veselindu-se de dănţuiri şi bătăi din palme care n-au nici un sens. 4 Iar după ce păzeşte sâmbetele, fiecare iubitor de Hristos să prăznuiască ziua Domnului, ziua învierii, ziua-regină, consul al tuturor zilelor, pe care aşteptând-o profetul zicea: „întru sfârşit, pentru a opta zi” [Ps 6, 1; 11, 1]; în care a răsărit viaţa noastră şi s-a făcut biruinţa asupra morţii în Hristos; 5 dar pe care o tăgăduiesc copiii pierzaniei, duşmanii crucii, „al căror dumnezeu e pântecele, care gândesc cele pământeşti” [Flp 3, 18-19], care sunt „iubitori de plăceri şi nu iubitori de Dumnezeu, având înfăţişarea evlaviei, dar tăgăduind puterea/sensul ei” [2 Tini 3, 4 5], neguţători ai lui Hristos, falsificatori ai cuvântului [2 Co 2, 17], vânzători ai lui Iisus, stricători ai femeilor şi poftitori ai lucrurilor altora, înghiţitori dc averi — de care tic să fiţi izbăviţi cu mila lui Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos! X 1 Să nu fim aşadar nesimţitori faţă de bunătatea Lui; căci dacă ne-ar imita după cele ce facem, n-am mai fi; „că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va mai putea sta?” [P.v 129, 3]. ’ Să ne facem aşadar vrednici de numele bun pe care l-am primit. Căci oricine se numeşte cu un alt nume decât acesta, nu este al lui Dumnezeu, nici n-a primit profeţia care vorbeşte despre voi: „Se va chema cu un nume nou, cu care-1 va numi Domnul, şi va fi un popor sfânt” [Is 62, 2]. Lucru care s-a împlinit prima dată în Siria, „căci în Antiohia s-au numit învăţăceii creştini” [FA 11,26], pe când Pavel şi cu Petru întemeiau Biserica. 3 îndepărtaţi deci drojdia rea, cea învechită, cea înăcrită [cf. 1 Co 5, 7] şi prefaceţi-vă într-o drojdie nouă, a harului. Săraţi-vă în Hristos, ca să nu domnească peste voi cel străin. 4 E absurd să ai pe Iisus Hristos pe limbă, iar în minte să ai iudaismul care a încetat; căci nu creştinismul a crezut în iudaism, ci iudaismul în creştinism, în care orice neam care a crezut şi orice limbă care mărturiseşte au fost adunate la Dumnezeu, şi cei cu inimă de piatră au ajuns copii ai lui Avraam [Ml 3, 9], prietenul lui Dumnezeu, iar în sămânţa lui au fost binecuvântaţi [Fc 22, 18] toţi cei rânduiţi spre viaţa veşnică în Hristos [FA 13, 48]. II.2 . Ig n a tie T e o f o ru l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 437 X I I Acestea însă [vi le-am spus], iubiţii mei, nu pentru că aş fi aflat că unii dintre voi ar fi aşa, ci întrucât ca unul mai mic decât voi vreau să vă feresc să nu cădeţi în undiţele slavei deşarte, ci să aveţi o certitudine deplină în Hristos, 2 Care a fost născut mai înainte de veci de Tatăl, iar mai apoi S-a născut din Maria Fecioara fără legătură cu vreun bărbat; Care vieţuind în chip cuvios şi vindecând toată boala şi slăbiciunea din popor [Mt 4, 23] şi făcând semne şi minuni [In 4,48] spre binefacerea oamenilor a vestit celor ce căzuseră în politeism pe Unul şi Singurul Dumnezeu adevărat, pe Tatăl Său [In 17, 3] ,3 şi suferind pătimirea şi răbdând crucea de la ucigaşii de Hristos iudei pe vremea guvernatorului Ponţiu Pilat şi a regelui Irod, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri la Cel care L-a trimis şi şade de-a dreapta Lui, iar la sfârşitul veacurilor va veni cu slava Tatălui să judece viii şi morţii şi să dea fiecăruia după faptele lui. 4 Cine ştie şi crede cu deplină certitudine acestea fericit este, aşa cum şi voi sunteţi iubitori de Dumnezeu şi iubitori de Hristos în deplina certitudine a nădejdii noastre, de la care fie ca nimeni dintre voi să nu se abată! X III M-aş bucura de voi întru toate, dacă aş fi vrednic! Căci deşi sunt legat, totuşi nu sunt ceva faţă de vreunul din voi cei dezlegaţi. Ştiu că nu vă înfumuraţi; pentru că îl aveţi pe lisus în voi. 2 Ştiu că atunci când vă laud vă ruşinaţi, precum stă scris: „Dreptul e acuzatorul lui însuşi” [Pr 18, 17], şi: „Spune tu cel dintâi păcatele tale, ca să fi îndreptăţit” [Is 43, 26], şi: „Când faceţi toate cele poruncite vouă, spuneţi: slugi netrebnice suntem” [Lc 17, 10], „întrucât cc este la oameni înalt este urâciune la Dumnezeu” [Lc 16, 15], căci zice: „Dumnezeule, milostiv fie mie păcătosului” [Lc 18, 13] .3 De aceea, marii aceia Avraam şi Iov s-au numit pe ei înşişi „pământ şi cenuşă” înaintea lui Dumnezeu [Fc 18, 27; Iov 42, 6]; iar David spune: „Cine sunt eu înaintea Ta, Doamne, că m-ai slăvit până la aceasta?” [2 Rg 7, 18]; şi Moise, cel mai blând decât toţi oamenii, îi spune lui Dumnezeu: „Am voce slabă şi limbă zăbavnică” [/ş 4, 10]. Gândiţi aşadar umil şi voi, ca să fiţi înălţaţi, „căci cel ce se umileşte pe sine însuşi va fi înălţat, iar cel ce se înalţă pe sine însuşi va fi umilit” [Mt 23, 12 par.]. XIII1 Sârguiţi-vă, aşadar, să vă întăriţi în învăţăturile Domnului şi ale apostolilor, ca „în toate câte faceţi să mergeţi pe drumul cel bun” [cf. Ps 1, 3] cu trupul şi cu duhul, în credinţă şi iubire, împreună cu vrednicul vostru episcop şi vrednic împletită şi duhovniceasca cunună a prezbiteriului vostru şi a diaconilor potrivit lui Dumnezeu. 2 Supuneţi-vă episcopului şi unii altora, ca Hristos Tatălui, ca între voi să fie o unire [henosis] potrivit lui Dumnezeu. XIV1 Ştiind că sunteţi plini de tot binele, v-am îndemnat pe scurt în iubirea lui lisus Hristos. 2 Pomeniţi-mă în rugăciunile voastre, ca să dobândesc pe Dumnezeu; precum şi Biserica din Siria, al cărei episcop nu sunt vrednic să 438 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to lic fiu numit. Căci am nevoie de rugăciunea voastră unită în Dumnezeu şi de iubirea voastră, ca prin buna voastră ordine Biserica din Siria să se învrednicească să fie păstorită în Hristos. X V 1 Vă îmbrăţişează din Smyma, de unde vă şi scriu, efesenii care sunt de faţă spre slava lui Dumnezeu ca şi voi, care m-aţi odihnit în toate împreună cu Policarp. Vă îmbrăţişează în cinstea lui Iisus Hristos şi celelalte Biserici. 2 Fiţi sănătoşi în armonie dobândind duh nedeosebitor în Hristos lisus prin voia lui Dumnezeu. Către Trallieni Ignatie, cel numit şi Teoforul, Bisericii sfinte şi iubite de Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos, care este în Tralles, celei alese şi vrednice de Dumnezeu, celei ce are pace în trupul şi sângele lui lisus Hristos, nădejdea noastră, în pătimirea Sa prin cruce şi moarte şi în înviere; pe care o îmbrăţişez în chip apostolic în plinătatea ei şi-i urez multă bucurie. I ' Am aflat că aveţi o gândire nepătată şi nefăţarnică în răbdare nu prin întrebuinţare, ci prin dobândire, cum mi-a arătat Polibius, episcopul vostru, care cu voia lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului lisus Hristos Fiul Său şi conlucrarea Duhului a venit în Smyma şi aşa s-a bucurat împreună cu mine cel legat în lanţuri în Hristos lisus, încât am văzut în el toată mulţimea voastră. 2 Primind aşadar prin el bunăvoinţa voastră potrivit lui Dumnezeu, am dat slavă găsindu-vă că sunteţi imitatori ai lui Iisus Hristos Mântuitorul. I I 1 Supuneţi-vă episcopului ca Domnului, căci el „priveghează pentru sufletele voastre ca unul ce are să dea seama lui Dumnezeu” [Evr 13, 17]. De aceea îmi apăreţi vieţuind nu după om, ci după Iisus Hristos Care a murit pentru noi ca, crezând în moartea Lui, să vă faceţi prin botez părtaşi ai învierii Lui. 2 Este necesar aşadar ca oricâte faceţi să nu faceţi nimic fără episcop, ci să vă supuneţi şi prezbiteriului ca unor apostoli ai lui Iisus Hristos, nădejdea noastră, în Care petrecând vom fi găsiţi. 3 Trebuie însă ca şi diaconii, care sunt slujitori ai tainelor lui Iisus Hristos, să placă tuturor în tot felul, căci nu sunt slujitori/diaconi ai mâncărurilor şi băuturilor, ci servitori ai Bisericii lui Dumnezeu. Se cade aşadar ca şi ei să se ferească de învinuiri ca de foc aprins. Aceştia să stea aşadar aşa. I I I 1 Voi însă respectaţi-i ca pe Hristos Iisus, al Cărui loc îl păzesc ca nişte străjeri, aşa cum episcopul e o figură [typos] a Tatălui a toate, iar prezbiterii sunt ca un colegiu [synedrion] al lui Dumnezeu şi o asociaţie [syndesmos] de apostoli ai lui Hristos. Fără aceştia nu există biserică aleasă, nu există II.2. I g n a tie T e o f o r u l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 4 3 9 întrunire sfântă, nu există adunare de cuvioşi. 2 Sunt convins că şi voi aveţi această dispoziţie. Căci am primit exemplul iubirii voastre şi-l am cu mine însumi în episcopul vostru, a cărui instituţie însăşi e o mare învăţătură, iar blândeţea lui e o putere; şi de care, socot, se ruşinează şi cei fără Dumnezeu. 3 Iubindu-vă vă cruţ de la a vă scrie mai intens, ca să nu par unora că sunt aspru sau lipsit [de înţelegere]. Sunt legat în lanţuri pentru Hristos, dar încă nu sunt vrednic de Hristos; dar dacă mă voi desăvârşi, poate mă voi face. IV 1 Nu vă dau ordine ca un apostol, ci mă măsor pe mine însumi, ca nu cumva în lauda mea să pier. Bine este însă a mă lăuda în Domnul. Chiar dacă sunt sănătos în cele privitoare la Dumnezeu, trebuie să mă tem mai mult şi să nu iau aminte la cei ce mă ridică în slăvi degeaba; căci cei ce mă laudă mă biciuiesc. 2 Pentru că iubesc să pătimesc, dar nu ştiu dacă sunt vrednic; căci gelozia vrăjmaşului nu se arată multora, dar pe mine mă războieşte. îmi trebuie, aşadar, blândeţe, în care se nimiceşte stăpânitorul veacului acestuia [In 14, 30], diavolul. V I N-aş putea oare să vă scriu lucruri mai tainice? Dar mă tem ca nu cumva, fiind voi prunci [/ Co 3, 11], să vă aduc vătămare. Lăsaţi-mă! Neputând să lc primiţi lucrarea, veţi fi sugrumaţi. " Căci şi eu, deşi sunt legat în lanţuri şi pot înţelege cele cereşti, cetele îngereşti şi diversităţile arhanghelilor şi oştilor, deosebirile puterilor şi domniilor, diversităţile tronurilor şi stăpânirilor, măreţiile veacurilor şi excelenţele heruvimilor şi serafimilor, înălţimea Duhului, împărăţia Domnului şi incomparabilul Atoateţiitorului Dumnezeu; deşi cunosc acestea, nu sunt însă nicidecum desăvârşit sau ucenic, ca Pavel şi Petru, căci multe îmi lipsesc ca să nu fiu lipsit de Dumnezeu. VII Vă îndemn aşadar nu eu, ci iubirea lui Iisus Hristos, „ca să vorbiţi toţi acelaşi lucru şi să nu fie între voi schisme, ci să fiţi desăvârşiţi în aceeaşi socotinţă şi în aceeaşi minte” [/ Co 1, 10]. "Căci sunt unii care grăiesc lucruri deşarte şi amăgesc minţile [777 1, 10], nu creştini, ci neguţători de Hristos, care poartă cu amăgire numele lui Hristos, falsifică cuvântul [cf. 2 Co 2, 17] Evangheliei, împletind veninul rătăcirii cu vorbirea dulce cu unii care amestecă aconit în vinul dulce, ca acela care bea, lăsându-şi furat simţul gustativ de dulceaţa foarte mare, să se arunce fără pază în moarte. îndeamnă cineva dintre cei vechi: „Nimeni care amestecă binele cu rău să nu fie numit bun”. 3 Căci vorbesc de Hristos nu ca să propovăduiască pe Hristos, ci ca nesocotească pe Hristos, şi nu vorbesc de lege ca să susţină o lege [Rm 3, 31], ci ca să vestească lipsa oricărei legi. Căci pe Hristos îl înstrăinează de Tatăl, iar legea, de Hristos; naşterea din Fecioară o defaimă; neruşinându-se de cruce tăgăduiesc pătimirea şi nu cred în înviere; pe Dumnezeu îl introduc ca necunoscut, pe Hristos îl socotesc ca nenăscut, iar despre Duhul nu mărturisesc nici măcar că există. 4 Iar unii dintre ei spun că Fiul e simplu om, că Tată, 4 4 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s to lic Fiu şi Duh Sfânt sunt acelaşi lucru, că creaţia e opera lui Dumnezeu, dar nu prin Hristos, ci printr-o altă putere. VII1 Asiguraţi-vă aşadar faţă de unii ca aceştia, ca să nu primiţi un laţ pentru sufletele voastre. Şi faceţi ca viaţa să vă fie fără poticneală pentru toţi oamenii, ca să nu vă faceţi o cursă postul de observare şi ca o mreajă întinsă” [Os 5, 1]; „căci cine nu se vindecă pe sine însuşi în faptele lui e frate al celui ce se distruge pe sine însuşi” [Pr 18, 9]. 2 Aşadar, dacă şi voi lepădaţi înfumurarea, trufia, îngâmfarea, uitatul de sus, vă e cu putinţă să fiţi neseparaţi de Dumnezeu, „căci El e aproape de cei ce se tem de El” [Ps 84, 10] şi: „Spre cine voi privi, dacă nu spre cel smerit şi liniştit şi care tremură de cuvintele Mele?” [Is 66, 2]. 3 Respectaţi însă şi pe episcopul vostru ca pe Hristos, cum v-au poruncit fericiţii apostoli. Cine e înăuntrul altarului e curat; de aceea şi ascultă de episcop şi de prezbiteri; dar cine e în afară acesta este cel ce face ceva fără episcop, prezbiteri şi diaconi; unul ca acesta are conştiinţa întinată şi e mai rău decât un necredincios [/ Tim 5, 8]. 4 Căci ce este un episcop decât cel ce ţine toată stăpânirea şi puterea dincolo de toţi, întrucât îi e cu putinţă să o ţină unui om ajuns imitator după putinţă a lui Hristos Dumnezeu? Şi ce este prezbiteriul decât o adunare sfântă, consilieri şi asesori ai episcopului? Iar diaconii ce sunt decât imitatori ai lui Hristos, care slujesc episcopului precum Hristos Tatălui şi aduc o liturghie curată şi nepătată ca sfântul Ştefan fericitului lacob, Timotci şi Lin lui Pavel şi Anenclitos şi Clement lui Petru? 5 Aşadar cine nu ascultă dc aceştia ar trebui să fie cu totul fără Dumnezeu şi impios, nesocotind pe Hristos şi micşorând porunca Lui. VIII1 Vă scriu acestea nu pentru că aş fi aflat că între voi sunt unii ca aceştia — şi fie să nu îngăduie vreodată să ajungă la urechile mele unul ca acesta Dumnezeu Cel ce n-a cruţat pe Fiul Său [cf. Rm 8, 32] pentru Sfânta Biserică — dar prevăzând cursele celui rău vreau să vă asigur prin îndemnurile mele ca pe nişte copii ai mei iubiţi şi credincioşi în Hristos, administrându- vă anticipat leacurile profilactice ale bolii molipsitoare a celor nesupuşi, boală de care voi fugiţi prin bunăvoirea lui Hristos, Domnul nostru. Luând asupra voastră blândeţea, faceţi-vă imitatori ai pătimirilor lui Hristos şi ai iubirii Lui cu care ne-a iubit, dându-Se pe Sine însuşi preţ de răscumpărare pentru noi [1 Tim 2, 6], ca prin Sângele Său să ne cureţe de vechea noastră impietate şi să ne dea viaţă nouă celor ce eram cât pe ce să pierim de răutatea care era în noi. 3 Nimeni dintre voi să n-aibă deci ceva împotriva aproapelui, căci zice Domnul nostru: „Iertaţi şi vi se va ierta” [Lc 6, 37]; nu daţi prilej păgânilor, ca nu cumva din pricina câtorva nebuni să fie hulite cuvântul şi învăţătura, căci zice profetul ca în numele lui Dumnezeu: „Vai celui prin care numele Meu e hulit între păgâni” [Is 52, 5]. II.2. I g n a tie T e o f o ru l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 441 IX 1 Fiţi surzi, aşadar, când cineva vă vorbeşte fără Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut din David, Cel din Maria, Care S-a născut cu adevărat şi din Dumnezeu şi din Fecioară, dar nu la fel; căci Dumnezeu şi omul nu sunt acelaşi lucru. 2 Cu adevărat El a luat trup, căci „Cuvântul S-a făcut trup” [In 1, 14] şi a vieţuit fără păcat — căci zice: „Cine dintre voi Mă va putea vădi de păcat?” [In 8, 46]. 3 A mâncat şi a băut cu adevărat, a fost răstignit şi a murit pe vremea lui Ponţiu Pi lat: a fost răstignit şi a murit cu adevărat, nu aparent, în văzul celor cereşti, pământeşti şi subpământene: cele cereşti sunt firile netrupeşti, cei pământeşti sunt iudeii, romanii şi oamenii de faţă în acel timp când a fost răstignit Domnul, iar cei subpământeni sunt mulţimea care a înviat împreună cu Domnul, căci zice [Scriptura]: „Şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat deschizându-se mormintele” [Mt 27, 52]. 4 Şi a coborât la iad singur, dar s-a urcat de aici cu o mulţime şi a rupt despărţitura şi peretele din mijloc [Ef 2, 14] din veac. Şi a înviat a treia zi sculându-L Tatăl, şi petrecând patruzeci de zile împreună cu apostolii a fost înălţat la Tatăl şi a şezut de-a dreapta Lui aşteptând „până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi sub picioarele Lui” [cf. Ps 109, 1] .5 Aşadar vineri la ceasul al treilea a primit verdictul de la Pi lat cu îngăduinţa Tatălui, la ceasul al şaselea a fost răstignit, la ceasul al nouălea Şi-a dat duhul, înainte de apusul soarelui a fost îngropat; sâmbăta a rămas sub pământ în mormântul în care l-a pus Iosif din Arimateea; duminica, când s-a luminat de ziuă a înviat din morţi precum spusese: „Aşa cum lona a fost în pântecul balenei trei zile şi trei nopţi, tot aşa şi Fiul Omului va fi în inima pământului trei zile şi trei nopţi” [Mt 12, 40]. 6 Prin urmare, vinerea cuprinde pătimirea, sâmbăta mormântul, duminica învierea. X ' Dacă însă, precum spun unii fără Dumnezeu, adică fără credinţă, El S-a făcut om în aparenţă, n-a luat cu adevărat trup, a murit aparent şi n-a pătimit cu adevărat, atunci pentru ce mai port eu lanţuri şi doresc să mă lupt cu fiarele? 2 Prin urmare, degeaba mor, mint faţă de crucea Domnului şi de prisos spune profetul: „Vor privi la Cel pe Care L-au împuns şi se vor lovi în piept ca pentru cel iubit” [Za 12, 10]. 3 Prin urmare, necredincioşii nu sunt mai prejos decât cei care L-au răstignit. Eu însă nu-mi pun nădejdile în cel ce a murit pentru mine în aparenţă, ci cu adevărat; căci minciuna e străină de adevăr. 4 Aşadar, Maria a născut cu adevărat un trup care avea locuind în el pe Dumnezeu, iar Dumnezeu Cuvântul S-a născut cu adevărat din Fecioară ţesându-Şi un trup cu pătimiri asemenea nouă; cu adevărat a fost în pântece Cel ce plăsmuieşte pe toţi oamenii în pântec şi Şi-a făcut pentru Sine însuşi un trup din sămânţa Fecioarei, chiar dacă fără să aibă legătură cu vreun bărbat; a fost purtat în pântec o perioadă de timp ca şi noi şi S-a născut cu adevărat ca şi noi.J Şi vieţuind treizeci de ani a fost botezat de Ioan cu adevărat, nu 4 4 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to lic aparent. Şi propovăduind trei ani Evanghelia şi făcând semne şi minuni, Judecătorul a fost judecat de iudeii mincinoşi şi de Pilat guvernatorul, a fost biciuit, a fost lovit pe obraz, a fost scuipat, a purtat cunună de spini şi haină de purpură, a fost condamnat, a fost răstignit cu adevărat, nu aparent, nu imaginar, nu printr-o amăgire; 6 a murit cu adevărat, a fost îngropat şi S-a sculat din morţi precum S-a rugat mai înainte, zicând: „Iar Tu, Doamne, scoală-Mă şi le voi răsplăti lor” [Ps 40, 11]; şi răspunzându-1 Tatăl care-L aude întotdeauna zice: „Scoală, Dumnezeule, şi judecă pământul, că tu vei avea moştenire toate neamurile” [Pi 81, 8]. 7 Iar Tatăl care L-a sculat, ne va scula şi pe noi prin El, fără de Care nu va avea cineva viaţa adevărată, căci spune: „Eu sunt Viaţa. Cine crede în Mine, chiar de va muri, va fi viu, şi oricine e viu şi crede în Mine, chiar de va muri, va fi viu în veac” [In 11,25-26]. 8 Fugiţi aşadar de ereziile fără Dumnezeu, căci sunt născociri ale diavolului, ale şarpelui, obârşie a răului, care prin femeie l-a amăgit pe Adam, părintele neamului nostru. X I I Fugiţi însă şi de vlăstarele lui rele, de Simon, fiul său întâi-născut, de Menandru şi Vasilide şi de toată gloata răutăţii Lui, dc adoratorii unui om, de ebioniţi, pe care Ieremia profetul îi numeşte „blestemaţi” 17, 5. ' Fugiţi şi de necuraţii nicolaiţi cei numiţi în chip mincinos aşa, cei iubitori de plăceri şi defăimători; căci nu aşa a fost Nicolac al apostolilor [FA 6, 5]. Fugiţi şi de odraslele celui rău Teodot şi Cleobul, care nasc rod purtător de moarte, din care de va gusta cineva, îndată va muri, nu dc moartea vremelnică, ci de cea veşnică. 4 Aceştia nu sunt sădire a Tatălui, ci odrasle blestemate şi spune Domnul: „Orice sădire pe care n-a sădit-o Tatăl Meu Cel ceresc, va fi smulsă” [Ml 15, 13]. 5 Căci dacă ar fi fost mlădiţe ale Tatălui, n-ar li fost „duşmani ai crucii” [FIp 3, 18] lui Hristos, ci ai celor ce „L-au omorât pe Domnul slavei” [/ Co 2, 8]. Ei însă acum, făgăduind crucea şi ruşinându- se de pătimire, acoperă călcarea de lege a iudeilor luptători împotriva lui Dumnezeu şi ucigaşi ai Domnului, căci e puţin lucru a-i numi ucigaşi ai profeţilor. 6 Pe voi însă Hristos vă cheamă la nestricăciunea Lui prin pătimirea şi învierea Sa întrucât sunteţi membre ale Lui. X I I I Vă îmbrăţişez din Smyma împreună cu Bisericile care sunt cu mine, ai căror conducători m-au odihnit cu trupul şi cu sufletul întru toate. 2 Vă îndeamnă lanţurile mele, pe care le port pentru Iisus Hristos rugându-mă să dobândesc pe Dumnezeu. Rămâneţi în armonie [homonoia] unii cu alţii şi în rugăciune; căci se cuvine ca fiecare din voi, şi îndeosebi prezbiterii, să-l răcorească pe episcop spre cinstea Tatălui şi spre cinstea lui Iisus Hristos şi a apostolilor. 3 Doresc să mă ascultaţi în iubire, ca să nu fiu prin cele ce vă scriu mărturie împotriva voastră. Rugaţi-vă şi pentru mine, care am nevoie de iubirea voastră, ca în mila lui Dumnezeu să mă învrednicesc de moşteII. 2 . Ig n a tie T e o f o r u l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 4 4 3 nirea pe care sunt gata să o dobândesc, ca să nu fiu pus la încercare şi găsit nevrednic. X III' Vă îmbrăţişează iubirea smymenilor şi efesenilor. Pomeniţi în rugăciunile voastre Biserica din Siria, de la care nu sunt vrednic să mă numesc, fiind ultimul dintre cei de acolo. ' Fiţi sănătoşi în Iisus Hristos, supunându- vă episcopilor, asemenea şi prezbiterilor şi diaconilor, şi iubiţi-vă unii pe alţii cu o inimă neîmpărţită. 3 Duhul meu se curăţă pentru voi nu numai acum, ci şi când voi dobândi pe Dumnezeu. Căci încă sunt în primejdie, dar credincios este Tatăl să-mi împlinească în Iisus Hristos — în Care fie să fim găsiţi fără pată — cererea mea şi a voastră. Fie să mă bucur de voi în Domnul. Către Romani Ignatie, cel numit şi Teoforul, celei miluite în măreţia Dumnezeului Celui Preaînalt şi Tată al lui Iisus Hristos Fiul Său Unul-Născut, Bisericii sfinţite şi luminate prin voinţa lui Dumnezeu Care a făcut toate câte sunt, potrivit credinţei şi iubirii lui Iisus Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru; care se distinge [prokathetai] în locul ţinutului Romanilor, vrednică de Dumnezeu, vrednică de cuviinţă, vrednică de fericire, vrednică de laudă, vrednică de a dobândi ce doreşte, vrednică de curăţie şi care se distinge în iubire [prokalhemene Ies agapesf, care are legea lui Hristos, numele Tatălui şi poartă Duhul; pe care o îmbrăţişez în Numele lui Dumnezeu Atoateţiitorul şi al lui Iisus Hristos Fiul Său; celor uniţi după trup şi după duh cu toată porunca Lui, plini fără deosebire de tot harul lui Dumnezeu şi curăţiţi de orice culoare străină, multă bucurie în Dumnezeu şi Tatăl şi în Domnul nostru. I ' întrucât rugându-mă lui Dumnezeu am dobândit faptul de a vedea feţele voastre vrednice de văzut, întrucât am primit chiar mai mult decât am cerut; căci legat în lanţuri fiind în Hristos Iisus, nădăjduiesc să vă îmbrăţişez, dacă va fi voia [lui Dumnezeu] să mă învrednicesc să ajung până la sfârşit.' Căci începutul e bine orânduit dacă voi dobândi harul de a primi la capăt neîmpiedicat moştenirea mea. Pentru că mă tem ca iubirea voastră să nu mă nedreptăţească: pentru că vouă vă e uşor să faceţi ce vreţi, dar mie îmi este 2 2 Expresie controversată care a generat o mulţime de interpretări. Exegeza romano-catolică o interpretează într-un sens juridic: Biserica Romei ar „prezida” comunitatea creştină („iubirea”) din Italia şi în general. Istoricii protestanţi o interpretează într-un sens caritativ: Biserica Romei era în centrul unei reţele de întrajutorare între Bisericile creştine. Cea mai plauzibilă lectură ar fi însă martirică: semnul maxim al iubirii fiind martiriul, Biserica Romei, locul martiriului Sfinţilor Petru şi Pavel, „se distinge” prin originea ei specială în iubirea martirică a celor doi apostoli. 4 4 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to lic greu să dobândesc pe Dumnezeu dacă mă veţi cruţa sub pretextul unei prietenii trupeşti. I I ' Fiindcă nu vreau ca voi să plăceţi oamenilor, ci să plăceţi lui Dumnezeu [cf. 1 Tes 2, 4], precum şi plăceţi. Pentru că nici eu nu voi mai avea vreodată un asemenea prilej ca să dobândesc pe Dumnezeu, nici voi, dacă veţi tăcea, nu vă veţi putea înscrie numele pe o faptă mai bună. Căci dacă veţi tăcea despre mine, eu voi deveni al lui Dumnezeu; dar dacă veţi îndrăgi trupul meu, voi alerga iarăşi. 2 Nu-mi daţi mai mult decât să fiu adus libaţie lui Dumnezeu cât timp jertfelnicul e gata, ca facându-vă în iubire un cor, să cântaţi Tatălui în Iisus Hristos că Dumnezeu l-a învrednicit pe episcopul Siriei să fie găsit trimis din răsărit în apus martor al pătimirilor Lui. Frumos lucru este a te desface de lume pentru Dumnezeu, ca să răsări în El. I I I ' Niciodată n-aţi pizmuit pe nimeni; pe alţii i-aţi învăţat. Eu însă vreau să fie validate cele pe care le porunciţi când faceţi învăţăcei. 2 Pentru mine cereţi doar putere dinăuntru şi din afară, ca nu numai să vorbesc, ci şi să voiesc; nu numai să mă numesc creştin, ci să şi fiu găsit creştin; căci dacă voi fi găsit, pot să mă şi numesc aşa şi să fiu credincios atunci când nu mă arăt lumii. 3 Nimic ce se arată nu e veşnic, „căci cele cc sc văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice” [2 Co 4, 18]. Creştinismul nu e opera unei persuasiuni/ convingeri, ci a unei măreţii. Când este urât de lume, e iubii de Dumnezeu; „căci dacă aţi fi din lumea aceasta, lumea ar iubi cc este al ei; acum însă nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi. Rămâneţi la Mine" [In 15, 19]. I V 1 Scriu tuturor Bisericilor şi le poruncesc tuturor, că eu de bunăvoie mor pentru Dumnezeu, dacă nu mă veţi împiedica. Vă rog nu-mi faceţi o bunăvoinţă nepotrivită. Lăsaţi-mă să fiu de mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Grâu al lui Dumnezeu sunt şi sunt măcinat de dinţii fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Dumnezeu. ’ Mai degrabă linguşiţi fiarele, ca să mi se facă mormânt şi să nu mai rămână nimic din trupul meu, ca nu cumva adormind să fiu găsit povară cuiva. Atunci voi fi adevărat învăţăcel al lui Iisus Hristos, când lumea nu va mai vedea nici trupul meu. Rugaţi pe Domnul pentru mine ca prin aceste instrumente să fiu găsit jertfa lui Dumnezeu. J Nu vă dau ordine/constituţii [diatassomai] ca Petru şi Pavel; aceia erau apostoli ai lui Iisus Hristos, iar eu sunt cel mai mic; aceia erau liberi ca nişte sclavi ai lui Dumnezeu, eu sunt până acum sclav. Dar dacă voi pătimi, voi ajunge un dezrobit al lui Iisus Hristos şi voi învia în El liber. Fiind legat în lanţuri în El învăţ acum să nu mai poftesc nimic lumesc sau deşert. V 1 Din Siria până la Roma mă lupt cu nişte fiare pe uscat şi pe mare, noapte şi zi, fiind ţinut legat de doisprezece leoparzi, adică de un pluton de soldaţi; care, chiar şi atunci când li se fac binefaceri, devin mai răi. Dar în II.2. Ig n a tie T e o f o ru l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 445 nedreptăţile lor devin şi mai mult învăţăcel, fără să mă îndreptăţesc de acest lucru [1 Co 4, 4]. 2 M-aş bucura de fiarele pregătite pentru mine, pentru care mă rog să fie găsite de mine repede; pe care le şi dezmierd să mă mănânce repede, iar nu ca pe unii de care nu s-au atins înfricoşate. Şi chiar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi forţa. 3 Iertaţi-mă, dar eu ştiu ce-mi este de folos. Acum încep să fiu învăţăcel. Nimic din cele văzute şi nevăzute să nu fie gelos pe mine, pentru că voi dobândi pe Iisus Hristos. Foc şi cruce, haite de fiare sălbatice, tăieri şi împărţiri ale trupului, risipiri de oase, hăcuiri de membre, măcinări ale întregului trup şi pedeapsa diavolului să vină peste mine, numai să dobândesc pe Hristos! VII La nimic nu-mi vor folosi marginile lumii, nici împărăţiile veacului acesta. Mai bine este pentru mine să mor [cf. I Co 9, 15] pentru Hristos Iisus decât să împărăţesc peste marginile pământului. „Căci la ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” [Lc 9, 25]. Pe Domnul II doresc, pe Fiul adevăratului Dumnezeu şi Tată, Iisus Hristos. Pe Acela II caut, Care a murit pentru noi şi a înviat. ' Iertaţi-mă, fraţilor; nu mă împiedicaţi să ajung la viaţă, căci moarte e viaţa fără Hristos. Nu-1 dăruiţi lumii pc cel ce vrea să fie al lui Dumnezeu. Lăsaţi-mă să primesc o lumină curată, căci ajungând acolo, voi fi un om al lui Dumnezeu. j îngăduiţi-mi să fiu imitator al pătimirii lui Hristos Dumnezeul. Dacă-L are cineva în sine însuşi, să înţeleagă ce vreau şi să aibă compasiune de mine, ştiind cele care mă ţin. VIII Stăpânitorul veacului acestuia vrea să mă răpească şi să strice socotinţa [gnonien] mea pentru Dumnezeu. Nimeni din cei de faţă să nu-1 ajute. Fiţi mai bine cu mine, adică cu Dumnezeu. Nu vorbiţi de Iisus Hristos şi preferaţi lumea! 2 Pizma să nu locuiască în voi. Nici dacă v-aş ruga fiind de faţă, să nu vă lăsaţi convinşi, ci credeţi mai degrabă celor ce vă scriu. Căci vă scriu fiind viu, dar îndrăgostit să mor pentru Hristos. Dragostea [eros] mea este răstignită şi nu e în mine foc iubitor de materie, ci apă vie care ţâşneşte în mine şi-mi spune dinăuntru: „Vino la Tatăl!” 3 Nu mă bucur de hrana stricăcioasă, nici de plăcerile acestei vieţi. Vreau Pâinea lui Dumnezeu, o Pâine a vieţii, care e Trupul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut mai apoi din sămânţa lui David şi Avraam; şi vreau drept băutură Sângele Lui, care este o iubire nestricăcioasă şi o viaţă veşnică. VIII1 Nu mai vreau să trăiesc după oameni. Dar va fi aceasta dacă o veţi vrea voi. „M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu eu mai sunt viu, fiindcă viu în mine e PIristos” [Ga 2, 20]. 2 Prin puţine litere vă cer: nu mă refuzaţi!; credeţi-mă că-L iubesc pe Iisus Care S-a predat pe Sine însuşi pentru mine. „Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a făcut mie?” [Ps 115, 3] însuşi Dumnezeu şi Tatăl şi Domnul Iisus Hristos vă va arăta acestea, pentru I !u 4 4 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. C a n o n u l a p o s to lic că spun adevărul. 3 Rugaţi-vă şi voi pentru mine ca să dobândesc scopul meu în Duhul Sfânt. Nu v-am scris după trup, ci după socotinţa [gnomen] lui Dumnezeu. Dacă voi pătimi, m-aţi iubit; dacă voi fi respins, m-aţi urât. IX Pomeniţi în rugăciunea voastră Biserica din Siria, care în locul meu se foloseşte drept păstor de Domnul Care a zis: „Eu sunt Păstorul Cel bun” [In 10, 11], şi El singur o va supraveghea [îi va fi episcop] şi iubirea voastră de El. 2 Eu mă şi ruşinez să spun că sunt dintre ei, căci nu sunt vrednic, fiind ultimul dintre ei şi un avorton [7 Co 15, 8]. Dar aş fi miluit să fiu cineva, dacă voi dobândi pe Dumnezeu. 3 Vă îmbrăţişează duhul meu şi iubirea Bisericilor care m-au primit în numele lui lisus Hristos, nu ca pe unul în trecere, căci mă duceau înainte din oraş în oraş Bisericile care nu erau aproape de drumul meu. X 1 Vă scriu acestea din Smyma prin efesenii cei vrednici de fericire. Este cu mine împreună cu alţii mulţi şi Crocus, anume dorit de mine. 2 Iar despre cei care au venit înainte de mine din Siria la Roma spre slava lui Dumnezeu cred că ştiţi: arătaţi-le că sunt aproape; căci toţi sunt vrednici de Dumnezeu şi de voi, şi pe ei se cuvine să-i odihniţi întru toate, 3 V-am scris acestea în ziua a noua înainte de calendele lui septembrie. Fiţi sănătoşi până la sfârşit în răbdarea lui lisus Hristos. Către Filadelfieni Ignatie, cel numit şi Teoforul, Bisericii lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului lisus Hristos, care este în Filadelfia, celei miluite în iubire şi întărite în armonia lui Dumnezeu, care se veseleşte fără deosebire în pătimirea Domnului nostru lisus Hristos şi e umplută de toată mila în învierea Lui; pe care o îmbrăţişez în Sângele lui lisus Hristos, care e o bucurie veşnică şi statornică; mai cu seamă dacă sunt ei cu episcopul, cu prezbiterii şi cu diaconii arătaţi în voinţa lui Dumnezeu Tatăl prin Domnul lisus Hristos, Care potrivit voii Sale a întărit în chip ferm Biserica pe stâncă printr-o zidire duhovnicească nefăcută de mână, de care lovindu-se vânturile şi râurile nu o vor putea răsturna [Mt 7, 25], şi fie ca nici duhurile răutăţii să nu poată cândva ceva împotriva ei, ci să fie slăbite prin puterea lui lisus Hristos, Domnul nostru. I ' Văzându-I pe episcopul vostru, am cunoscut că nu de la sine însuşi, nici prin oameni s-a învrednicit să pună mâna pe această slujire a comuniunii, nici prin slavă deşartă, ci în iubirea lui lisus Hristos şi a lui Dumnezeu Tatăl, Care L-a sculat din morţi; şi de a cărui blândeţe sunt uimit, căci tăcând, poate mai multe decât cei ce vorbesc multe. 2 Pentru că este în armonie cu poruncile Domnului şi cu îndreptările Lui cum sunt corzile cu chitara şi e nu mai 11. 2. Ig n a tie T e o f o ru l , e p is c o p u l S i r i e i, T r e is p r e z e c e e p is to le 4 4 7 puţin ireproşabil decât preotul Zaharia [Lc 1, 6]. De aceea sufletul meu îi fericeşte voinţa [gnomen] lui spre Dumnezeu, cunoscând că e virtuos şi desăvârşit, precum şi neclintirea şi nemânierea lui în toată blândeţea Dumnezeului Celui Viu. 111 Aşadar, ca nişte copii ai luminii [Ef6, 12] fugiţi de împărţirea unităţii şi de relele învăţături ale ereticilor, de la care „o întinare a ieşit în tot pământul” [Ir 23, 15]. 2 Unde e păstorul, acolo urmaţi-i ca nişte oi; căci sunt mulţi lupi îmbrăcaţi în blană de oaie [Mt 7, 15] care robesc cu o plăcere rea pe cei care alergă spre Dumnezeu. Dar în unitatea voastră nu vor avea loc. III1 Ţineţi-vă departe de ierburile rele, pe care nu Iisus Hristos le cultivă, ci fiara omorâtoare de om, pentru că nu sunt o sădire a Tatălui, ci o sămânţă a celui rău. Nu pentru că am găsit la voi o împărţire vă scriu acestea, ci vreau să vă asigur dinainte ca pe nişte copii ai lui Dumnezeu. 2 Căci câţi sunt ai lui Hristos, aceştia sunt împreună cu episcopul; iar câţi se depărtează de el şi îmbrăţişează comuniunea cu cei blestemaţi, aceştia vor fi tăiaţi împreună cu ei; pentru că nu sunt o cultivare a lui Hristos, ci o sămânţă a vrăjmaşului, de care fie să fiţi pururea izbăviţi prin rugăciunile preacredinciosului şi preablândului păstor care vă prezidează. Vă rog aşadar în Domnul: câţi pocăindu-se vor veni la unitatea Bisericii primiţi-i cu toată blândeţea, ca trezindu-se ci prin bunătatea şi neranchiuna voastră din cursa diavolului, şi ajungând vrednici de Hristos, să dobândească mântuire veşnică în împărăţia lui Hristos. 3 Fraţilor, nu vă lăsaţi duşi în rătăcire: dacă urmează cineva cuiva care se rupe de adevăr, nu va moşteni împărăţia lui Dumnezeu [/ Co 6, 9-10]; şi dacă nu se depărtează cineva de cel ce propovăduieşte cuvinte mincinoase, va fi osândit la gheenă; căci nu trebuie nici să ne depărtăm de cei cucernici, nici să ne asociem cu cei impioşi.4 De umblă cineva într-o socotinţă [gnome] străină, acesta nu este al lui Hristos, nici părtaş al pătimirii Lui, ci este o vulpe care strică via lui Hristos [Cânt 2, 15]. Nu vă amestecaţi cu unul ca acesta, ca să nu pieriţi împreună cu el, chiar de-ar fi tată, fiu, frate sau din familie; căci spune [Scriptura]: „Să nu-i cruţe ochiul tău” [Dt 13, 9; 19, 13. 21]. 5 Pe cei care-L urăsc pe Dumnezeu trebuie, aşadar, să-i urâţi şi voi şi să vă topiţi pentru vrăjmaşii Lui [cf. Ps 138, 21]. Desigur nu să-i loviţi sau prigoniţi, cum fac păgânii care nu cunosc pe Domnul Dumnezeu [1 Tes 4, 5], ci să-i socotiţi vrăjmaşi şi să vă separaţi de ei; dar să-i şi povăţuiţi şi să-i chemaţi la pocăinţă dacă vor asculta, dacă v-ar ceda. 6 Căci Dumnezeul nostru e iubitor de oameni şi „vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoaşterea adevărului” [1 Tim 2,4]; pentru că „face să răsară soarele şi peste răi şi peste buni şi dă ploaie şi peste drepţi şi peste nedrepţi” [Mt 5,4-5]. Vrând ca voi să fiţi imitatori ai bunătăţii lui Dumnezeu, spune: „Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este!” [Mt 5, 48]. 4 4 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l ap o s to lic IV 1 Am încredere în voi în Domnul că nu gândiţi nimic altceva. De aceea îndrăznind scriu iubirii voastre vrednice de Dumnezeu îndemnându-vă să vă folosiţi de o singură credinţă, de o singură propovăduire şi de o singură Euharistie; căci unul e Trupul Domnului lisus şi unul Sângele Lui vărsat pentru noi. Fiindcă o singură Pâine a fost ruptă şi un singur Pahar a fost împărţit tuturor; este un sigur altar pentru toată biserica şi un singur episcop împreună cu prezbiteriul şi diaconii cei robi împreună cu mine. 2 Pentru că este şi Un Singur Nenăscut, Dumnezeul şi Tată, şi Un Singur Fiu Unul-Născut, Dumnezeu Cuvânt şi om, şi Un Singur Mângâietor, Duhul Adevărului, dar şi o singură propovăduire, o singură credinţă, un singur botez şi o singură Biserică, pe care au întemeiat-o Sfinţii Apostoli de la o margine la alta a pământului în Sângele lui Hristos prin propriile lor sudori şi osteneli. 3 Iar voi ca „un popor ales şi un neam sfânt” [cf. I Pir 2, 9] trebuie să săvârşiţi toate în armonie în Hristos. „Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri în frica lui Dumnezeu” [Ef 5,21-22]; fecioarelor, supuneţi-vă lui Hristos în nestricăciune, nu scârbindu-vă de căsătorie, ci dorind ce e mai bun, nu pentru a defăima însoţirea conjugală, ci pentru meditarea la Lege. „Copiilor, supuneţi-vă părinţilor voştri” [Ef 6, 1] şi iubiţi-i ca pe nişte colaboratori ai lui Dumnezeu la naşterea voastră. „Sclavilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri” [Ef 6, 5] întru Dumnezeu, ca Hristos să vă facă dezrobiţi [/ Co 7, 22]. „Bărbaţilor, iubiţi-vă femeile voastre” [Ef 5, 25] ca unele ce sunt roabe ale lui Dumnezeu ca şi voi ca pe trupul vostru, ca pe nişte părtaşe ale vieţii şi colaboratore la naşterea de copii. Fecioarelor, să aveţi înaintea ochilor numai pe Hristos şi în sufletele voastre pe Tatăl Lui, luminate de Duhul. 4 M-aş bucura de sfinţenia voastră ca de a lui Ilie, ca de a lui Isus al lui Navi, ca de a lui Melchiscdec, ca de a lui Elisei, ca de a lui Ieremia, ca de a lui Ioan Botezătorul, ca de a învăţăcelului iubit [Ioan], ca de a lui Timotei, ca de a lui Tit, ca de a lui Evodius, ca de a lui Clement, care au ieşit în curăţie din această viaţă. 3 Neblamându-i însă pe ceilalţi fericiţi pentru că s-au căsătorit; căci mă rog să fiu găsit vrednic de Dumnezeu să fiu găsit în împărăţie pe urmele lor, pe ale lui Avraam, Isaac şi Iacob, ale lui Iosif şi Maria şi celorlalţi profeţi, ale lui Petru şi Pavel şi ale celorlalţi apostoli care s-au căsătorit nu de dragul poftei, ci de râvna rostului pentru care există căsătoria. 6 Părinţilor, „creşteţi-i pe copiii voştri în educaţia şi povăţuirea Domnului” [Ef 6,4] şi învăţaţi-i sfintele Scripturi şi meserii ca să nu se bucure în lenevie; căci zice [Scriptura]: „Un tată drept îşi creşte bine [copilul] şi inima lui se bucură de un fiu înţelept” [Pr 23, 24]. Stăpânilor, fiţi cu luare-aminte la slugile voastre cu bunăvoinţă, cum învăţa sfântul Iov, căci una e firea şi unul e neamul umanităţii, pentru că „în Hristos nu mai e nici sclav, nici om liber” [Ga 3,28].7 Demnitarii să asculte de cezar, soldaţii de demnitari; diaconii de prezbiteri ca de nişte preoţi, prezbiterii şi II.2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l Sirie i, T re isp re z e c e ep isto le 4 4 9 diaconii şi restul clerului împreună cu tot poporul, soldaţii, demnitarii şi cezarul de episcop, iar episcopul de Hristos, precum Hristos de Tatăl; aşa e salvată prin toate unitatea. 8 Iar văduvele să nu fie vagaboande, lacome şi alergând de jur-împrejur, ci ca foarte serioasa Iudita, ca foarte cuminţea Ana. Acestea nu vi le poruncesc ca un apostol, căci „cine sunt eu sau cine e casa tatălui meu” [cf. 2 Rg 7, 18], ca să spun că am o cinstire egală cu a lor? Ci vă vorbesc ca un tovarăş de arme, soldat camarad cu voi [Flp 2, 25] din poziţia unuia aflat sub ordin. V I Fraţii mei, foarte mă revărs iubindu-vă şi veselindu-mă peste măsură vreau să vă fac siguri; dar nu eu, ci Domnul Iisus, pentru Care sunt legat în lanţuri. Mă tem însă mai mult, căci nu sunt încă desăvârşit. Mă va desăvârşi însă rugăciunea voastră către Dumnezeu, ca să dobândesc lucrul la care am fost chemat fugind la Evanghelie ca la trupul lui Iisus Hristos şi la apostoli ca la prezbiteriul Bisericii. ‘ îi iubesc şi pe profeţi ca pe unii care-L vestesc pe Hristos, ca pe unii ce sunt părtaşi ai Aceluiaşi Duh ca şi apostolii. Căci aşa cum profeţii mincinoşi şi apostolii mincinoşi au atras unul şi acelaşi duh rău, amăgitor şi rătăcitor al poporului, tot aşa şi profeţii şi apostolii au primit de la Dumnezeu prin Iisus Hristos Unul şi Acelaşi Duh Sfânt, bun şi conducător, drept, adevărat şi învăţător. 3 Pentru că Unul este Dumnezeul Vechiului şi Noului Testament; Unul este Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni [1 Tim 2, 5] la creaţia fiinţelor inteligibile şi sensibile şi la o proniere potrivită şi corespunzătoare a lor; şi Unul este Mângâietorul Care a lucrat în Moisc, în profeţi şi în apostoli. 4 Prin urmare, toţi sfinţii s-au mântuit în Hristos nădăjduind în El şi aşteptându-L, iar prin El au dobândit mântuirea, fiind sfinţi vrednici de iubire şi vrednici de credinţă, primind mărturie de la Iisus Hristos în Evanghelia nădejdii comune. VII Dacă propovăduieşte cineva Un Dumnezeu al Legii şi al Profeţilor, dar tăgăduieşte că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, mincinos este, ca şi tatăl lui, diavolul [In 8,44]; unul ca acesta e un iudeu mincinos ţinând de tăiereaîmprejur de jos. 2 Dacă mărturiseşte cineva pe Hristos Iisus Domn, dar tăgăduieşte pe Dumnezeul Legii şi al Profeţilor, spunând că Tatăl lui Hristos nu e Făcătorul cerului şi al pământului, unul ca acesta nu stă în adevăr, ca şi tatăl lui, diavolul [In 8, 44], şi este discipol al lui Simon Magul, iar nu al Duhului Sfânt. 3 Dacă spune cineva că este Un Dumnezeu, şi mărturiseşte şi pe Hristos Iisus, dar socoteşte că Domnul e un simplu om, nu Dumnezeu Unul-Născut, înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, ci crede că e doar din suflet şi din trup, unul ca acesta e un şarpe care propovăduieşte amăgire şi rătăcire spre pierzania oamenilor; unul ca acesta e sărac la minte, cum spune şi numele cu care e supranumit, „ebionit”. 4 Dacă mărturiseşte cineva acestea, dar numeşte stricăciune şi întinare împreunarea trupească legiuită şi 4 5 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic facerea de copii sau numeşte scârboase unele mâncări, unul ca acesta are în el pe balaurul apostat [Iov 26, 13; Ap 12, 9]. 5 Dacă mărturiseşte cineva pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt şi laudă creaţia, dar numeşte aparentă întruparea şi se ruşinează de pătimire, unul ca acesta a tăgăduit credinţa nu mai puţin decât iudeii ucigaşi de Hristos. 6 Dacă mărturiseşte cineva acestea şi că Dumnezeu Cuvântul, fiind în Sine însuşi Cuvântul, locuieşte într-un trup omenesc ca sufletul într-un trup, pentru că ceea ce locuieşte în el este Dumnezeu, nu un suflet omenesc, dar spune că sunt un lucru bun şi împreunările trupeşti contrare legii şi fixează drept ţel al fericirii plăcerea, ca şi cel ce se numeşte în chip mincinos nicolait, acesta nu mai poate fi nici iubitor de Dumnezeu, nici iubitor de Hristos, ci stricător al trupului său şi de aceea gol de Duhul Sfânt şi străin de Hristos. 7 Toţi aceştia sunt coloane şi morminte ale unor morţi, pe care sunt scrise doar numele unor oameni morţi. 8 Fugiţi aşadar de relele meserii şi cursele duhului care lucrează acum în fiii veacului acestuia [Ef 6, 2], ca nu cumva necăjiţi fiind de el să slăbiţi în iubire; ci fiţi toţi în acelaşi loc cu inimă neîmpărţită şi suflet voitor, gândind într-un suflet un singur lucru [Flp 2, 2], având mereu aceleaşi opinii despre aceleaşi lucruri, atât în uşurare, cât şi în primejdii, atât în întristări, cât şi în bucurii. Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos că am o conştiinţă bună între voi şi nu poate cineva să se laude nici în ascuns, nici pe faţă, că am împovărat pe cineva sau cu un lucru mic sau cu unul mare [2 Co 11,9; 12, 13]. Şi le doresc tuturor celor cărora le-am grăit să nu aibă acest lucru drept mărturie împotriva lor. VII' Căci, chiar dacă unii au vrut să mă ducă în rătăcire după trup, duhul meu nu se lasă dus în rătăcire, pentru că de la Dumnezeu l-am primit, „fiindcă ştie de unde vine şi unde merge” [In 3, 8]şi dă în vileag cele ascunse. Pentru că am strigat în mijlocul vostru, am grăit cu glas mare — cuvântul nu e al meu, ci al lui Dumnezeu —: Luaţi aminte la episcop, la prezbiteriu şi diaconi! Iar dacă bănuiţi că spun acestea pentru că am aflat dinainte de împărţirea unora, martor îmi este Cel pentru Care sunt legat în lanţuri că n-am aflat-o din gura unui om, ci Duhul mi-a strigat spunând acestea: „Fără episcop să nu faceţi nimic! Trupul vostru păstraţi-1 ca pe un templu al lui Dumnezeu [cf. 1 Co 6, 19]! Iubiţi unirea! Fugiţi de împărţiri! Fiţi imitatori ai lui Pavel şi ai celorlalţi apostoli, ca şi ei ai lui Hristos [cf. 1 Co 11, 1]!” VIII1 Eu aşadar am făcut ce era al meu ca om pus spre unire spunând şi acestea: Unde e disensiunea socotinţei/voinţei [gnomes], mânie şi ură, acolo nu locuieşte Dumnezeu. Dumnezeu îi iartă deci pe toţi cei ce se pocăiesc dacă aleargă împreună spre unitatea lui Hristos şi şederea împreună cu episcopul. Cred harului lui Iisus Hristos, că va dezlega de la voi orice legătură a nedreptăţii. 2 Vă îndemn aşadar: nu faceţi nimic cu arţag, ci potrivit învăII. 2. Ignatie T eo fo ru l, e p isco p u l S irie i, T re isp re z e c e ep isto le 451 ţăturii Iui Hristos; căci i-am auzit pe unii spunând: „Dacă nu voi găsi evanghelia în arhive, nu voi crede.” Unora ca aceştia le spun: Pentru mine arhivele sunt Iisus Hristos! A nu-L asculta e o ruină evidentă. O arhivă de neatins sunt pentru mine crucea, moartea şi învierea Lui, şi credinţa cu privire la acestea; în care vreau să fiu şi îndreptăţit prin rugăciunea voastră. 3 Cine nu crede în Evanghelie nu crede deodată în toate; căci arhivele nu stau înaintea Duhului. „Lucru aspru este a lovi cu piciorul în ţepuşă” [FA 26, 14], aspru lucru este a nu crede în Hristos, aspru lucru este a nesocoti propovăduirea/vestirea [ketygma] apostolilor. IX 1 Buni erau preoţii [hiereis] şi slujitorii cuvântului, dar mai bun Arhiereul Căruia i S-au încredinţat Sfintele Sfintelor, singurul Căruia i s-au încredinţat cele ascunse ale lui Dumnezeu. Bune sunt puterile slujitoare ale lui Dumnezeu. 2 Bun e şi Duhul Sfânt, Care e mai sfânt decât toate cele sfinte şi slujitor/diacon al Cuvântului. Dar cel mai sfânt peste toţi sfinţii e Arhiereul, Care e înger şi Diacon al Tatălui şi Stăpânitor al legiunilor oştirii cereşti; prin Care Tatăl a făcut toate şi proniază toate. Acesta este Calea [In 14, 6] care duce la Tatăl, Piatra [I Co 10, 4], îngrăditura [/5 58, 12], Cheia [/5 22, 22], Păstorul [In 10, II], Victima, Uşa [In 10,9] Cunoaşterii, prin Care au intrat Avraam, Isaac şi Iacob, Moise şi tot corul profeţilor şi stâlpii lumii, apostolii, precum şi mireasa lui Hristos, pentru care El Şi-a vărsat Sângele în chip dc zestre, ca să o cumpere. Toate acestea sunt pentru unitatea Unuia şi Singurului Dumnezeu adevărat. J Evanghelia are însă ceva extraordinar: venirea Mântuitorului lisus Hristos, Pătimirea Lui şi învierea Lui însuşi. Căci cele pe care profeţii le-au vestit zicând: „Până ce va veni Cel căruia îi sunt puse deoparte toate şi El este aşteptarea neamurilor păgâne” [Fc 49, 10], acestea s-au împlinit în Evanghelie: „Mergând faceţi învăţăcei toate neamurile păgâne, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” [Mt 28, 19]. Aşadar toate împreună sunt bune: Legea, Profeţii, Apostolii, toată adunarea care a crezut prin ei; numai dacă ne vom iubi unii pe alţii. X 1 întrucât, potrivit rugăciunii şi îndurării voastre până în măruntaie pe care o aveţi în Hristos Iisus, mi s-a vestit că Biserica din Antiohia Siriei e în pace, se cuvine ca voi, în calitate de Biserică a lui Dumnezeu, să alegeţi/hirotoniţi un episcop care să fie acolo un ambasador pe lângă Dumnezeu, ca să le fie îngăduit să se adune în acelaşi loc şi să slăvească Numele lui Dumnezeu. 2 Fericit în Hristos Iisus cel ce s-a învrednicit de o asemenea slujire/diaconie. Dacă veţi fi sârguitori şi vă veţi grăbi, vă veţi preaslăvi în Hristos. Iar dacă veţi voi, nu vă va fi cu neputinţă să faceţi aceasta pentru numele lui Dumnezeu, fiindcă Bisericile mai apropiate au trimis mereu episcopi, iar altele prezbiteri şi diaconi. 4 5 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic X I 1 Cât despre Filon diaconul, bărbat cu bună mărturie din Cilicia, care şi acum îmi slujeşte împreună cu Gaius şi Agatopod, bărbat ales, care mă urmează din Siria, renunţând ambii la viaţa lor, şi care dau mărturie pentru voi, mulţumesc şi eu lui Dumnezeu pentru voi. Pentru că i-aţi primit, vă va primi şi pe voi Domnul. Iar cei care i-au necinstit să fie izbăviţi prin harul lui Iisus Hristos, Care nu vrea moartea păcătosului, ci pocăinţa lui [Iz 33, 11; 2 Ptr 3, 9]. 2 Vă îmbrăţişează iubirea fraţilor din Troada, de unde vă scriu prin Burus cel trimis în acelaşi timp de efeseni şi smyrneni în semn de cinstire. Şi pe care îi va răsplăti Domnul Iisus Hristos, în Care nădăjduiesc cu trupul, cu sufletul şi cu duhul, în credinţă, iubire şi armonie. Fiţi sănătoşi în Domnul Iisus Hristos, nădejdea noastră comună, în Duhul Sfânt.