Evanghelia morţii şi învierii lui Hristos — predania

Vă fac cunoscută, fraţilor, evanghelia [vestea bună] pe care v-am binevestit- o, pe care aţi primit-o şi în care staţi, 2 şi prin care sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o — dacă o ţineţi, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar! 3 Căci între ele dintâi v-am predat ceea ce am primit şi eu: că Hristos/Mesia a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor; 4 că a fost îngropat şi că s-a sculat [a înviat] a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 şi că S-a arătat lui Kefa, apoi celor Doisprezece, 6 S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care unii trăiesc până acum, iar unii au adormit; 7 apoi S-a arătat lui Iacob, apoi apostolilor toţi, 8 iar la urmă de tot, ca unui făt lepădat/avortat înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie; 9 fiindcă eu sunt cel mai mic dintre apostoli, eu care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu. în v ie r e a lu i H r is to s ş i în v ie r e a m o r ţ ilo r 1 Corinteni 15, 12-28 12 * 15 19 20 21 12 Dacă se vesteşte că Hristos S-a sculat [a înviat] din morţi, cum zic unii între voi că nu este înviere/sculare a morţilor? 13 Dacă nu este înviere a morţilor, atunci nici Hristos n-a înviat. 14 Iar dacă Hristos n-a înviat, atunci goală [de conţinut] e şi vestirea/propovăduirea noastră, goală e şi credinţa voastră; 15 ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am dat mărturie împotriva lui Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat dacă morţii nu învie. 16 Căci dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n-a înviat; 17 iar dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică e credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre. 18 Iar cei ce au adormit în Hristos au pierit. 19 Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai vrednici de milă decât toţi oamenii. 20 Acum însă Hristos a înviat din morţi, pârga [învierii] celor adormiţi. 21 Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om [vine] şi învierea morţilor; 22 pentru că aşa cum în Adam au murit toţi, aşa şi în Hristos vor fi făcuţi vii toţi. 23 Fiecare în cinul/rangul lui: pârga Hristos, apoi cei ai lui Hristos la venirea/parusia Lui. 24 După aceea sfârşitul, când El va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatăl, când va desfiinţa orice stăpânire, orice domnie şi orice putere. 25 Fiindcă El trebuie să împărăţească „până ce va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Lui” [Ps 109, 1] .26 Ultimul vrăjmaş care va 1.1. M ă r tu r i a a p o s to l i c ă d e s p r e I is u s H r i s to s în s c r i e r i le N o u lu i T e s t am e n t 3 4 3 fi desfiinţat va fi moartea. 27 „Căci pe toate le-a supus sub picioarele Lui” [Ps 8, 7]. Iar când spune că I se supun toate, este evident că afară de Cel care I-a supus Lui toate. 28 Iar când I se vor supune Lui toate, atunci Fiul însuşi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi. Graţierea incestuosului 2 Corinteni 2, 5-11 5 Iar dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte — ca să nu spun mai mult — pe voi toţi. 6 Destul este pentru unul ca acesta pedeapsa aceasta dată de cei mai mulţi. 7 Aşa încât, dimpotrivă, voi trebuie mai degrabă să-l graţiaţi şi mângâiaţi, ca nu cumva unul ca aceasta să fie copleşit de prea multa întristare. 8 De aceea vă îndemn să întăriţi în el iubirea. 9 Căci de aceea v-am şi scris, ca să vă cunosc, punându-vă la încercare, dacă sunteţi ascultători în toate. w Iar cui îi graţiaţi ceva, şi eu îi graţiez; fiindcă şi eu ceea ce am graţiat, dacă am graţiat, am facut-o pentru voi în faţa lui Hristos, 11 ca să nu fim covârşiţi de Satana, ale cărui gânduri nu ne sunt necunoscute. Vechiul şi Noul Testament 2 Corinteni 3, 5-6. 14—17; 4, 3-7 3 s Destoinicia noastră este de la Dumnezeu, 6 Care ne-a făcut destoinici să fim slujitori/diaconi ai unui Nou Testament, nu ai unei litere, ci ai unui duh/sens, căci litera ucide, dar duhul/sensul face viu. [...] 14 Dar gândurile lor [ale fiilor lui Israel] s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi la citirea Vechiului Testament rămâne acelaşi văl neridicat, pentru că el se desfiinţează în Hristos; 15 dar până în ziua de azi, când se citeşte Moise, un văl zace peste inima lor, 16 iar când se vor întoarce Ia Domnul, vălul se va ridica. 17 Domnul este duhul/sensul [Scripturii], iar unde este duhul/sensul [care este] Domnul este libertate. [...] 4 3 Iar dacă Evanghelia noastră este şi ea acoperită cu un văl, e acoperită în cei care pier, 4 în care dumnezeul acestui veac a orbit gândurile necredincioşilor, ca să nu le strălucească luminarea Evangheliei slavei lui Hristos, Care e Icoana lui Dumnezeu. 5 6 Căci nu ne vestim/propovăduim pe noi înşine, ci pe Iisus Hristos Domnul, iar pe noi înşine sclavi ai voştri pentru Iisus. 6 Pentru că Dumnezeu Care a zis: „Să strălucească din întuneric lumina!”, El a strălucit în inimile noastre spre luminarea cunoaşterii slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Hristos. 7 Şi avem această comoară în vase de lut, pentru ca puterea covârşitoare să fie a lui Dumnezeu, nu de la noi. 3 4 4 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. C a n o n u l a p o s t o l i c B in e c u v â n t a r e a t r in it a ră 2 Corinteni 13, 13 13 Harul Domnului Iisus Hristos şi iubirea lui Dumnezeu şi comuniunea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi! E v a n g h e lia lu i H r is to s ş i n u a lt a ! Galateni 1,6-12 6 Mă mir că atât de repede treceţi de la cel care v-a chemat în harul lui Hristos la o altă evanghelie, 7 care nu este alta, dacă n-ar fi unii care vă tulbură şi vor să schimbe Evanghelia/Vestea bună a lui Hristos. 8 Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar aduce o [altă] evanghelie pe lângă cea pe care am binevestit-o vouă, să fie anatema! 9 Aşa cum v-am spus mai înainte, vă spun iarăşi şi acum: dacă v-ar aduce cineva o [altă] evanghelie, pe lângă cea pe care aţi primit-o, să fie anatema! 10 Fiindcă acum îi conving pe oameni sau pe Dumnezeu? sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi un sclav al lui Hristos. " Vă fac însă cunoscut, fraţilor, că Evanghelia binevestită de mine nu este după om, 12 pentru că nici eu n-am primil-o dc la un om, nici n-am fost învăţat, ci printr-o descoperire a lui Iisus Hristos. R e c u n o a ş t e r e a e v a n g h e lie i lu i P a v e l d e c ă t re s t â lp ii B is e r ic ii d in Ie ru sa lim Galateni 2, 1-2. 4—10

După paisprezece ani m-am suit la Ierusalim cu Barnaba luându-l şi pc Tit;

m-am suit însă potrivit unei descoperiri, şi le-am expus Evanghelia pc care o vestesc neamurilor/păgânilor, în particular celor ce păreau a fi [stâlpii], ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în gol [...], 4 din pricina fraţilor mincinoşi furişaţi care veniseră să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos, ca să facă din noi nişte sclavi, 5 cărora însă nu le-am cedat nici un ceas prin supunere, ca adevărul Evangheliei să rămână şi pentru voi. 6 Iar cei ce păreau a fi ceva — oricine ar fi fost ei, nu mă interesează; Dumnezeu nu caută la faţa omului — nu mi-au adăugat nimic, 7 ci, dimpotrivă, văzând că mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi-împrejur, după cum lui Petru cea pentru cei tăiaţi-împrejur — 8 căci Cel ce a lucrat prin Petru în trimiterea la cei tăiaţi-împrejur a lucrat şi prin mine în trimiterea la neamuri/ păgâni —, 9 şi cunoscând harul dat mie, lacob şi Kefa şi Ioan, care păreau a fi stâlpii, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă în semn de comuniune, ca noi să binevestim la păgâni, iar ei la cei tăiaţi-împrejur; 10 numai să ne aducem aminte de cei săraci, lucru pe care m-am sârguit să-l fac întocmai.