Dobândirea harului Duhului Sfânt

Dobândirea harului Duhului Sfânt „Părintele cel intru toate milostiv şi binefăcător iubeşte pe cei ce se tem de El şi dă cu blandeţe şi bunăvoinţă harurile Lui celor ce se apropie de El cu cuget curat. De aceea să nu ne indoim, dar nici să se ingamfe sufletul nostru din pricina covarşitoarelor şi slăvitelor Lui daruri.” (Sf. Clement Romanul, Epistola către corinteni (I), XXIII, in PSB, voi. 1, pp. 65-66) „Căci nu există mod sau măsură in ceea ce priveşte darurile lui Dumnezeu, după cum este obiceiul in darurile pămanteşti. Dimpotrivă, Duhul Sfant curge din belşug intr-o albie fară maluri şi nu este strans, ca-ntr-o inchisoare, inăuntrul unor hotare precise şi măsurate. Izvorul Său este nesecat şi intr-o neintreruptă revărsare, numai să inseteze şi să se deschidă inaintea Lui inima noastră. Cată credinţă avem, atat ne impărtăşim din harul divin.” (Sf. Ciprian, Către Donatus, V, in PSB, voi. 3, p. 417) „Harul lui Dumnezeu nu se obţine prin eforturi deosebite, căci el este gratuit şi se primeşte uşor. După cum de la sine soarele işi imprăştie razele, ziua luminează, izvorul curge, ploaia udă, tot aşa se revarsă Duhul cel ceresc.” (Sf. Ciprian, Către Donatus, XIV, in PSB, voi. 3, pp. 423-424) 703. A primi harul şi a trăi in har inseamnă a primi pe Sfantul Duh şi, prin El, intreaga Sfantă Treime. - n.a. DESPRE DUMNEZEU CEL VEŞNIC VIU 203 „Cu toate că orice ochi se impărtăşeşte de lumină, totuşi cate un ochi vede mai ager, altul mai neclar, aşa incat nu toţi ochii au parte in mod egal de lumină704. La fel, orice ureche percepe un glas sau un sunet, dar depinde de gradul de puritate şi de starea in care se află urechea spre a se putea spune că auzi mai bine sau mai slab.” (Origen, Despre principii, Cartea a IV-a, IX, 4, in PSB, voi. 8, p. 309) „Iustin a spus: (...) Ştiu că (...) celor ce au vieţuit drept, li se dăruieşte harul dumnezeiesc pană la sfarşitul acestei lumi.” (Actele martirice, „Martiriul Sfinţilor Mucenici Iustin şi cei dimpreună cu el”, V, 2, in PSB, voi. 11, p. 54) „(...) Să nu se creadă cumva, fie din cauza slăbiciunii, fie pentru credinţa lipsită de nădejde, că harul lui Dumnezeu s-a dăruit numai celor din vechime, fie prin vrednicia martirilor, fie prin a descoperirilor, fiindcă Dumnezeu implineşte totdeauna ceea ce a făgăduit, spre a fi mărturie necredincioşilor şi spre folos credincioşilor.” (Actele martirice, „Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas”, I, in PSB, voi. 11, p. 115) „Este cu neputinţă să primim in noi harul cel dumnezeiesc, dacă n-am izgonit patimile răutăţii, care stăpaneau mai inainte sufletele noastre. Am cunoscut doctori care nu dădeau doctoriile mantuitoare inainte ca bolnavii să-şi golească stomacurile de materia care a dat naştere bolii, pe care nesăţioşii au primit-o datorită unei hrăniri rele. Dar şi un vas, care a avut in el mai inainte un lichid rău mirositor, nu poate primi in el parfumul dacă nu este bine spălat. Aşadar trebuie să vărsăm din noi cele ce erau mai inainte, ca să putem primi pe cele pe care vrem să le punem.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul LXI, IV, in PSB, voi. 17, p. 335) „Aşa e Stăpanul nostru! Cand vede că un suflet se apropie cu mare dor şi cu inflăcărată ravnă de cele duhovniceşti, ii dă cu imbelşugare harul şi-i dăruieşte şi bogatele lui daruri.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, IV, I, in PSB, voi. 21, p. 56) „Harul lui Dumnezeu e gata şi caută pe cei ce vor să-l primească din belşug. Aşa e Stăpanul nostru: cand vede că sufletul ni-i treaz şi dorul clocotitor, ne dă cu imbelşugare bogăţia Lui, depăşind prin dărnicia Lui cererea ce I-o facem.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, IX, I, in PSB, voi. 21, p. 108) „Harul este gata să caute pe cei ce-l primesc cu inima deschisă.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XVI, I, in PSB, voi. 21, p. 176) „Acolo unde este curăţenie trupească şi sufletească, unde este cuminţenie, unde sunt şi celelelalte virtuţi, acolo se pogoară cu imbelşugare şi harul Duhului.” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XLIV, VI, in PSB, voi. 22, p. 126) „Harul lui Dumnezeu se odihneşte şi in cei păcătoşi, dacă se pocăiesc. Pentru că lucrul ce se dă in dar nu se măsoară şi nu este proporţional cu slăbiciunea (firii omeneşti); astfel, harul n-ar mai fi har (Rom. 11, 6).” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, XXXVII, 7, in PSB, voi. 34, p. 247) „Harul insuşi işi află locul său in suflet, işi infige rădăcinile in părţile şi gandurile cele mai adanci ale lui - dacă sufletul, vreme indelungată se păstrează şi este de 704. Notă Pr. T. Bodogae: "Cantitatea de lumină folosită de ochi in actul vederii şi reprezentării imaginii este direct proporţională cu puritatea organului vederii" (n. 1604, p. 309). 204 PĂRINŢII BISERICII - INVĂŢĂTORII NOŞTRI acord cu harul - pană cand harul cuprinde in intregime sufletul şi stăpaneşte peste acest vas.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, XLI, 2, in PSB, voi. 34, p. 255) „Atunci cand puterea harului divin adumbreşte sufletul, după măsura credinţei fiecăruia, şi cand (sufletul) primeşte ajutorul cel de sus, (trebuie să ştim) că harul doar in parte l-a adumbrit. Deci, să nu socotească cineva că tot sufletul a fost luminat. inlăuntrul său răman incă multe spaţii ocupate de răutate şi este nevoie de multă trudă şi osteneală din partea omului, ca să fie de acord cu harul ce i s-a dat. De aceea, harul divin, (numai) in parte incepe să cerceteze sufletul - deşi, intr-o clipă ar putea să-l curăţească şi desăvarşească - pentru a incerca libertatea omului, pentru a vedea dacă păstrează intactă iubirea faţă de Dumnezeu, pentru a vedea dacă nu se uneşte in nici un chip cu răutatea şi dacă se dedă cu totul harului. Şi dacă sufletul, incercat fiind, vreme indelungată, cu nimic nu intristează, nici insultă, harul il primeşte progresiv.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, XLI, 2, in PSB, voi. 34, p. 255) „in lumea văzută, atunci cand izbucneşte război, nu merg la luptă cei inţelepţi şi marile personalităţi; temandu-se de moarte, ei răman (acasă). Sunt trimişi la luptă recruţii cei săraci şi oamenii de rand. insă dacă se intamplă să obţină victoria impotriva duşmanilor şi să-i alunge din frontierele (ţării), ei primesc recompense şi coroane din partea impăratului, grade şi demnităţi, iar cei mari se află in urma lor; tot aşa este şi in domeniul cel duhovnicesc. Cei simpli, ascultand de la inceput Cuvantul şi implinindu-1 cu inimă iubitoare de adevăr, primesc de la Dumnezeu harul Duhului. Pe cand cei inţelepţi, care incep a-L examina cu de-amănuntul, fug de luptă, nu progresează şi se află in urma celor ce luptă şi inving.” (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, XLIII, 8, in PSB, voi. 34, p. 260) „Dacă vom stărui in lume şi in plăcerile preaurate ale ei, nu vom avea parte de nici un har de la Dumnezeu.” (Sf. Chirii al Alexandriei, inchinare in duh şi adevăr, Cartea intai, in PSB, voi. 38, p. 35) „Cat priveşte dăruirea harului atotbogat şi imbelşugat al celui ce-l dă, nimeni din cei de pe pămant n-a rămas nepărtaş. Căci voi vărsa, zice, din Duhul Meu peste tot trupul (Ioil, 2, 18). Dar fiecare se face şi cauzator al dobandirii binelui dat de Dumnezeu, sau al neprimirii lui. Unii, necurăţindu-şi cu toată silinţa mintea proprie, ci petrecand in relele din lume, răman nepărtaşi de harul dumnezeiesc şi nu vor vedea pe Hristos, avand inima pustie de Duhul. Aceştia, punandu-se in starea orfanilor, sunt răpiţi, aşa zicand, de tot ce-i poate stăpani, fie patimă, fie demon, sau altă poftă lumească, sau orice lucru ce-i poate atrage din orice parte spre păcat.” (Sf. Chirii al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan, Cartea a IX-a, in PSB, voi. 41, p. 884) „Darurile sunt impărţite şi harul Duhului Sfant nu este dăruit tuturora la fel, ci in măsura in care fiecare s-a arătat vrednic şi pregătit prin ravna şi sarguinţa lui. (...) Deşi se păstrează credinţa că la toţi Sfinţii Apostoli virtutea castităţii a fost desăvarşită, totuşi darul ştiinţei lui Pavel s-a revărsat mai imbelşugat, fiindcă s-a pregătit pentru asta cu o iscusită ravnă şi sarguinţă.” (Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mănăstireşti, Cartea a Vl-a, cap. 18, in PSB, voi. 57, p. 195) DESPRE DUMNEZEU CEL VEŞNIC VIU 205 „Să cinstim (...) prin vieţuire, făcută strălucitoare prin porunci, chemarea harului, nelăsandu-ne tulburaţi de nici o plăcere sau de nici un fel de durere.” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea intai, Ep. 16, in PSB, voi. 81, p. 146)