Cateheză patriarhală pentru candidaţii la botez

Cateheză patriarhală pentru candidaţii la botez 143] Lepădare şi alăturare [dezertare şi înregimentare] care se face de către arhiepiscop în Sfânta Vineri a Paştelui Adunându-se toţi catehumenii în preasfânta biserică Irina cea veche, vine arhiepiscopul pe la ceasul al şaselea şi urcă în amvon. Şi după ce arhidiaconul a spus: Să luăm aminte!, le spune: Pace tuturor! Iar arhiereul le spune catehumenilor: Staţi cu frică şi pecetluiţi-vă! Dezbrăcaţi- vă şi descălţaţi-vă! Şi făcăndu-se aceasta, începe cateheza astfel: Acesta e capătul catehezei voastre. A sosit vremea răscumpărării voastre. Astăzi veţi da lui Hristos înscrisul credinţei: hârtie, cerneală şi condei se fac conştiinţa, limba şi portul vostru. Vedeţi aşadar cum vă scrieţi cu mâna mărturisirea; nu vă abateţi de la drum, ca să nu vă rătăciţi. Cei ce urmează să moară îşi fac testamente în care scriu un alt moştenitor al averilor lor; şi voi veţi muri mâine noapte păcatului [/ Co 15, 32]; faceţi-vă şi voi acum drept testament lepădarea [dezertarea], scrieţi în el drept moştenitor al păcatului pe 9 6 8 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic diavolul şi lui lăsaţi-i păcatele ca pe o moştenire părintească. Aşadar, dacă are cineva dintre voi în suflet ceva din ce este al diavolului aruncaţi-i-1 lui. Mortul nu mai are putere asupra averilor. Nimeni dintre voi să nu mai aibă în suflet ceva din ce este al diavolului. De aceea stând în picioare, întindeţi sus mâinile ca unii care aţi fost găsiţi de îngeri. Să nu rămână ascuns la voi nimic din cele ale diavolului: nimeni să nu ţină duşmănie, nimeni să nu păzească mânia, nimeni să nu stea cu viclenie, nimeni să nu asculte cu făţărnicie. Aruncaţi-i diavolului toată murdăria şi prisosul răutăţii. Staţi ca nişte prizonieri făcuţi robi, căci vă cumpără Hristos. Precum îl vede şi-l urăşte pe diavolul, aşa fiecare din voi să-i sufle în faţă. Intraţi în conştiinţele voastre, cercetaţi-vă inimile, vedeţi ce aţi făcut fiecare; dacă e în voi ceva din cele ale potrivnicului, scuipaţi-1 împreună cu suflarea. Nimeni să nu fie aici iudeu prin făţărnicie, nimeni să nu se îndoiască de taină: cuvântul lui Dumnezeu cercetează inimile voastre fiind mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri [Evr 4, 12]. Spre apus stă acum diavolul scrâşnind din dinţi, adunându-şi coama, bătând din pumni, muşcându-şi buzele, mânios, jelindu-şi singurătatea, necrezând în libertatea voastră. De aceea vă pune acum Hristos înaintea lui ca, lepădându-vă [dezertând] de el şi suflând peste cl, să luaţi asupra voastră războiul împotriva lui. Diavolul stă la apus, unde c începutul întunericului; lepădaţi-vă [dezertaţi] de el şi suflaţi peste el; apoi întoarceţi-vă spre răsărit şi vă alăturaţi [vă înregimentaţi] lui Hristos. Să nu fie cineva dispreţuitor! Staţi cu frică! Toate cele de faţă sunt înfricoşătoare şi cutremurătoare: toate puterile cerurilor stau aici de faţă, toţi îngerii şi arhanghelii scriu în chip nevăzut cuvintele noastre; heruvimii şi serafimii se pleacă acum din ceruri ca să primească făgăduinţele voastre şi să le ducă Stăpânului. Vedeţi aşadar cum vă lepădaţi [dezertaţi] de vrăjmaşul şi vă alăturaţi [înregimentaţi] Ziditorului! După care spune: întoarceţi-vă spre apus ţinând mâinile voastre sus! Şi spuneţi şi voi ce spun eu: Mă lepăd [dezertez] de Satana, de toate lucrurile lui, de toată slujirea [adorarea, cultul] lui, de toţi îngerii lui şi de toată pompa lui. Spune aceasta de trei ori, iar după ce toţi răspund îi întreabă iarăşi de trei ori: V-aţi lepădat [aţi dezertat] de Satana? Iar ei spun: Ne-am lepădat [am dezertat]! După care le spune: Suflaţi peste el! Şi le spune iarăşi: întoarceţi-vă spre răsărit ţinând mâinile voastre jos! Staţi cu frică! Şi spuneţi şi voi ce spun eu: Şi mă alătur [înregimentez] lui Hristos! V.5. C e l m ai ve chi Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 9 6 9 Urmează apoi: Cred întru Unul Dumnezeu Tatăl Atoateţiitorul... şi celelalte. Spune aceasta de trei ori şi, după ce toţi răspund, îi întreabă: V-aţi alăturat [înregimentat] lui Hristos? Iar ei spun: Ne-am alăturat [înregimentat]! Şi-i întreabă de trei ori. După care le spune: închinaţi-vă [prostemaţi-vă] Lui! Şi după ce toţi se închină face această rugăciune spunând: Binecuvântat fie Dumnezeu Care vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [1 Tim 2, 4] acum şi pururea şi în vecii vecilor. Şi le spune iarăşi: Iată, v-aţi lepădat [aţi dezertat] de diavolul şi v-aţi alăturat [înregimentat] lui Hristos. Aţi isprăvit înscrisul, Stăpânul îl ţine în ceruri. Vedeţi să păziţi făgăduinţele, căci în ziua judecăţii va fi adus înainte. Nu pierdeţi capitalul pe care aţi plătit şi dobânzi. Vedeţi să nu fiţi făcuţi de ruşine la înfricoşătorul tribunal al Aceluia, când toate puterile cerului se vor clătina şi toată firea oamenilor va sta înainte judecată în faţa a zeci de mii de îngeri, a oştirilor îngerilor şi regimentelor puterilor de sus; când [vor fi de faţă] râul de foc, viermele neadormit şi întunericul din afară, atunci se va citi şi înscrisul tău. Dacă vei fi milostiv şi iubitor de oameni, vei avea îndată avocaţi ai apărării pe cei miluiţi de tine; dacă însă ai fost neomenos şi nedamic, nemilostiv şi bârfitor, calomniindu-i pe cei ce nu te-au nedreptăţit cu nimic, atunci va sta înaintea la diavolul acuzându-te şi spunând: „Stăpâne, acesta cu cuvântul s-a lepădat [a dezertat] de mine, dar cu fapta mi-a slujit mie!” Iar atunci îngerii sc vor mâhni, toţi drepţii vor vărsa lacrimi pentru tine şi sfârşitul hotărârii este greu şi de spus. Dacă în viaţa de faţă cineva cade într-o primejdie, fie îşi găseşte protectori/patroni, fie îşi cheamă prieteni, fie e ajutat de rude, fie e eliberat pe bani; dar acolo nu mai există aşa ceva: nu mai e nici tată care să ajute, nici mamă milostivă, nici fraţi care să alerge, nici prieteni care să se sârguiască, ci fiecare om va fi gol, singur şi fără nimeni în preajmă, fie ajutat, fie osândit de faptele lui. Căci un frate nu plăteşte răscumpărare [pentru un frate]; va plăti oare un om [Fi 48, 8]? Vedeţi aşadar, asiguraţi-vă. V-aţi lepădat [aţi dezertat] de diavolul? Urâţi-1 până la moarte. V-aţi alăturat [înregimentat] lui Hristos? Slăviţi-L până la ultima suflare. Mergeţi la Stăpânul Dumnezeu cu această mărturisire ortodoxă; nu naufragiaţi în ce priveşte credinţa [1 Tim 1, 19]. Miluiţi-i pe cei săraci, nu-i treceţi cu vederea pe cei nedreptăţiţi, nu răpiţi cele străine, nu-i calomniaţi pe cei nevinovaţi, nu primiţi auziri zadarnice, apăraţi-i pe preoţii voştri, asigurându-vă în toată vremea viaţa voastră. Nu m-am reţinut să nu vă spun cele de folos. Ştiţi aşadar acum voi înşivă cum să păziţi; căci eu am făcut ceea ce îmi revenea să fac spunându- vă dinainte cele de folos, ca nu cumva venind sabia să ia un suflet din popor. Pentru că vrăjmaşul nostru ne observă şi vorba şi gândul şi mişcarea 9 7 0 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic şi fapta. Voi însă asiguraţi-vă astfel, ca neputând potrivnicul să spună nimic rău despre voi în ziua cea înfricoşătoare a judecăţii, să stăm fără să ne fie ruşine în faţa tribunalului lui Hristos şi să auzim de la El acel fericit glas: „Veniţi, binecuvântaţi Tatălui Meu şi moşteniţi împărăţia pregătită vouă de la întemeierea lumii!” [Mt 25, 34]. Lui I se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [144] Iar după „Amin” le spune: Sus mâinile voastre! Pentru starea a toată lumea, pentru statornicia sfintelor Biserici şi pentru unirea tuturor, să spunem: Doamne, miluieşte! Pentru preaevlavioşii noştri împăraţi, pentru tot palatul şi oastea lor şi pentru poporul iubitor de Hristos, să spunem: Doamne, miluieşte! Pentru răscumpărarea sufletelor noastre, pentru ca degrabă să fie zdrobit Satana sub picioarele noastre şi pentru ca fără vărsare de sânge să fie păzit Oraşul nostru, să spunem: Doamne, miluieşte! Şi arhiepiscopul pecetluieşte după obicei poporul [cu semnul crucii] şi face rugăciunea aceasta: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Şi după „Amin” spune: îmbrăcaţi-vă şi încălţaţi-vă! Şi coboară în sfântul jertfelnic şi face rugăciunea pentru cei ce se pregătesc pentru sfânta luminare după obicei. Şi în timp ce diaconul face rugăciune [ectenie], preotul se roagă cu rugăciunea aceasta, nespunând obişnuitul eefonis la sfârşitul rugăciunii: Stăpâne Doamne, Dumnezeule, cheamă pe robii Tăi spre sfânta luminare şi învredniceşte-i de acest mare har. Dezbracă-i de omul cel vechi, naşte-i din nou spre viaţa veşnică şi umple-i de puterea Sfântului Tău Duh spre unirea cu Hristosul Tău, ca să nu mai fie copii ai trupului/cămii, ci copii ai împărăţiei Tale. Şi isprăvind rugăciunea [ectenia] celor ce se pregătesc pentru luminare, diaconul în loc să-i facă să-şi plece capetele, spune: Câţi sunteţi pentru luminare apropiaţi-vă pentru punerea mâinilor şi binecuvântare! Şi punând mâna peste toţi, bărbaţi şi femei, preotul intră iarăşi aproape de Sfânta Masă şi spune ecfonisul: Că Tu eşti luminarea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. [145] După care preotul zice: Pace tuturor! V.5. Cel mai ve ch i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 971 Şi în timp ce diaconul spune: Capetele voastre Domnului să le plecaţi!, preotul se roagă iarăşi: Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care vrei ca toţi să se mântuiască şi la cunoaşterea adevărului să vină [1 Tim 2, 4], străluceşte lumina cunoaşterii în inimile noastre [2 Co 4, 6] şi ale celor ce se pregătesc pentru sfânta luminare, învredniceşte-i de darul Tău nemuritor şi uneşte-i cu sfânta şi catholica Ta Biserică. Că al Tău este a ne milui şi a ne mântui, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi [în vecii vecilor. Amin.