Anaforaua siro-orientală a Apostolilor Addai şi Mari

Harul Domnului nostru [Iisus Hristos şi iubirea lui Dumnezeu Tatăl şi comuniunea Sfântului Duh să fie cu voi, cu toţi [2 Co 13, 13], acum şi pururea şi în vecii vecilor!] — Amin. — Sus minţile voastre! — La Tine, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob, împărat vrednic de laudă. — Se aduce ofranda lui Dumnezeu Domnul a toate! — Drept şi vrednic lucru este. Vrednic de laudă din toate gurile noastre şi de mărturisire de toate limbile noastre e Vrednicul de adorare şi de laudă Nume al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, Cel ce a creat lumea prin harul Său şi pe cei ce locuiesc în ea în milostivirea Lui, i-a mântuit pe oameni în îndurarea Sa şi a dat mare har 7 Forma cea mai veche păstrată în codicele Mar Esaya şi editată de W. MACOMBER, Orientalia Christiana Periodica 32 (1966), p. 331-371. Anaforalele de tip siro-oriental mai cuprind o versiune amplificată a anaforalei atribuite Apostolilor Addai şi Mari, o anafora atribuită lui Teodor al Mopsuestiei şi o anafora atribuită lui Nestorie, toate mai recente. V.4. P rin c ip a le le a n a fo ra le eu h a ris tic e 9 0 5 celor muritori. Măreţiei Tale, Doamne, se închină mii de mii de făpturi de sus şi zeci de mii de zeci de mii de îngeri [Dn 7, 10], oştirile duhurilor, slujitori de foc [Pi 103, 4] şi duh împreună cu heruvimii şi serafimii sfinţi laudă Numele Tău, strigă şi laudă [neîncetat strigând unul către altul şi zicând]: Sfânt! Sfânt! Sfânt [Domnul Dumnezeul puterilor! Plin e cerul şi pământul de lauda Ta [Zs 6, 2-3]! Osana întru cele înalte! Osana Fiului lui David! Binecuvântat fie Cel ce vine în Numele Domnului! Osana întru cele înalte!] [Mi 21, 9; P il 17, 26]. Cu aceste puteri cereşti Te lăudăm, Doamne, şi noi, slujitorii Tăi slabi, neputincioşi şi netrebnici, pentru că ne-ai făcut un mare har care nu poate fi întors înapoi. Căci ai îmbrăcat omenitatea noastră ca să ne faci vii prin Dumnezeirea Ta, ai ridicat împilarea noastră, ai înălţat căderea noastră, ai înviat mortalitatea noastră, ai iertat datoriile noastre, ai îndreptat păcătoşenia noastră, ai luminat mintea noastră, i-ai biruit pe vrăjmaşii noştri, Doamne, Dumnezeul nostru, ai făcut neputinţa firii noastre slabe să strălucească de bogatele mile ale harului Tău. Pentru toate [ajutoarele şi harurile Tale faţă de noi Iţi ducem laudă, cinste, mărturisire şi închinare acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.] Tu, Doamne, în milele Tale multe care nu pot fi spuse, adu-Ţi aminte de toţi părinţii drepţi care au bineplăcut înaintea Ta în aducerea-aminte a Trupului şi Sângelui Hristosului Tău, pe care Ţi le aducem pe acest sfânt şi curat altar după cum ne-ai învăţat. Şi dă-ne liniştea şi pacea Ta în toate zilele acestei lumi, ca să Te cunoască toţi locuitorii pământului; că Tu Singur eşti Dumnezeu, adevărat Părinte, şi Tu L-ai trimis pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tău iubit; iar El, Domnul şi Dumnezeul nostru, ne-a învăţat în Evanghelia Lui făcătoare de viaţă toată curăţia şi sfinţenia profeţilor şi apostolilor, a martirilor şi mărturisitorilor, a episcopilor, prezbiterilor şi diaconilor, şi a tuturor fiilor sfintei Biserici catholice care au fost însemnaţi cu semnul sfântului Botez. Şi noi, Doamne, micii, neputincioşii şi netrebnicii Tăi slujitori, care ne-am adunat şi stăm acum înaintea Ta, am primit prin predania chipului [ţypos] dat de Tine şi bucurându-ne, lăudând, săltând şi pomenind săvârşim această mare şi înfricoşătoare Taină a morţii şi învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Să vină, Doamne, Duhul Tău Cel Sfânt şi să Se odihnească peste ofranda robilor Tăi, să o binecuvânteze şi să o sfinţească; ca să fie pentru noi, Doamne, spre ispăşirea datoriilor şi iertarea păcatelor, spre marea nădejde a învierii morţilor şi viaţa cea nouă în împărăţia cerurilor împreună cu toţi care au bineplăcut Ţie. Pentru toată această minunată economie faţă de noi Te mărturisim şi Te lăudăm neîncetat în Biserica Ta răscumpărată prin scumpul Sânge al Hristo9 0 6 C a n o n u l O r t o d o x i e i I. Canonul apostolic sului Tău [7 Ptr 1, 19; FA 20, 28], cu gură deschisă şi faţă descoperită [2 Co 3, 18], aducând [laudă, cinste, mărturisire şi închinare Numelui Tău viu, sfânt şi de viaţă făcător în vecii vecilor. Amin],