APĂRĂTOAREA SFÂNTULUI MUNTE

Un semn caracteristic al tuturor sfinţilor este supravenerarea Prea Sfântei Născătoare de Dumnezeu, dragostea lor nemărginită fată de Prea Sfânta Maică a Domnului nostru Iisus Hristos. Dragostea sfinţilor pentru Maica Domnului este o roadă a dragostei lor faţă de Hristos, care S-a născut din pântecele ei, ca o treaptă mijlocitoare pentru a ajunge la dragostea faţă de Fiul ei. Ca atare, dragostea sfinţilor pentru Sfânta Fecioară este strâns legată de dragostea pentru Hristos. Mariologia se află într-o strânsă legătură cu Hristologia. Referindu-se la Fecioara Măria, şi, într-adevăr, la faptul că e pe drept cuvânt numită Născătoare de Dumnezeu, Sfântul loan Damaschin scrie: "pentru că acest nume exprimă întreaga taină a întrupării"1. Şi aceasta este adevărat, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu, Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, şi-a asumat firea omenească din prea curatul sânge al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Această unitate a luat fiinţă în pântecele ei şi acolo, firea umană asumată a fost îndumnezeită cu ajutorul firii dumnezeieşti. Aşadar, după cum slavosloveşte Biserica noastră "în Rai şi în pântecele ei, în care Dumnezeiescul Prunc S-a arătat plin de cunoştinţă". Cinstea acordată Prea Sfintei Fecioare Măria o dăruim în realitate "Celui ce S-a întrupat din ea"2. După învăţăturile Sfântului Simeon Noul Teolog, sfinţii sunt înrudiţi cu Maica Domnul în trei feluri. Mai întâi, ei se înrudesc prin firea lor omenească, întrucât şi ei şi ea provin din aceeaşi ţărână şi din aceeaşi suflare. Prea Sfânta Fecioară a fost Maica Domnului, dar, în acelaşi timp, ea a fost şi o fiinţă umană aşa cum suntem noi toţi. Mai apoi, ei se înrudesc "întrucât doar prin trupul luat din ea, aceştia se împărtăşesc de aceeaşi fire". Când noi ne împărtăşim cu Sfintele Taine ale Sfântului Trup şi Sânge al lui Hristos, noi ne împărtăşim din trupul îndumnezeit al Cuvântului pe care El şi L-a asumat din Sfânta Fecioară. De aceea, aşa cum ne învaţă Sfântul Simeon, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, noi ne împărtăşim şi cu trupul Prea Curatei Fecioare. în al treilea rând, sfinţii se înrudesc cu Prea Curata Fecioară "deoarece prin sfinţenia în duh ce le-a fost dăruită datorită ei, fiecare îl poartă în sine pe Dumnezeul tuturor, aşa precum şi ea L-a purtat pe El în sine". Deşi Prea Curata Fecioară l-a dat naştere lui Hristos în trup, ea este unită cu Hristos şi îl poartă pe Dumnezeu în mod nedespărţit în ea în veşnicie. 230 Aşadar, sfinţii sunt pe de o parte, slujitorii ei, prin faptul că ea este Maica lui Dumnezeu, şi, pe de altă parte, ei sunt copiii ei "prin aceea că ei se împărtăşesc cu Prea Curatul Trup al Fiului ei"3. 1. PĂRINŢII AGHIORIŢI ŞI PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU Părinţii aghioriţi simt o adâncă comuniune cu Prea Curata Fecioară şi au o dragoste aparte faţă de ea. îmi amintesc că atunci când am fost pentru prima oară în Sfântul Munte, le-am exprimat monahilor pe care i-am cunoscut uimirea pentru faptul că Sfântul Munte era interzis vizitării lui de către femei. Aproape toţi au făcut legătura între această interdicţie şi dragostea faţă de Prea Curata Fecioară. Ei mi-au spus că aceasta se întâmplă pentru a oferi o cinste aparte şi cu totul îndreptăţită Maicii Domnului, pentru care Sfântul Munte este o adevărată "grădină". Probabil că unele femei sunt indignate de faptul că nu li se permite să viziteze Sfântul Munte, dar este tot atât de adevărat faptul că nicăieri nu este femeia, în Persoana Prea Curatei Fecioare, mai cinstită decât în Sfântul Munte. Fiecare icoană a Prea Curatei Fecioare are un nume special, pentru că se leagă de un eveniment sau de un semn anume. Când vreun vizitator soseşte în Sfântul Munte, el întâlneşte multe astfel de icoane şi înţelege marea evlavie pe care monahii o au faţă de această dumnezeiască persoană, care reprezintă sfârşitul perioadei pregătitoare a Vechiului Testament şi începutul noii creaţii în Hristos. Voi aminti câteva nume de icoane: celebra icoană "Axion eşti" (Cuvine-se cu adevărat), "Kukuzelissa" (numele cântăreţului), "Economissa" (iconoama), "Ktitorissa sau Vemata-rissa" (Jertfitoarea), "Paramythie" (Mângâietoarea), "Esphigme-ni" (ucisa), "Elaiovrytissa" (izvorâtoarea de mir), "Pyrovo-litheissa" (cea împuşcată), "Portaitissa" (cea care păzeşte poarta), "Tricherousa" (cu trei mâini), "Panagia ton chairetismon" (binecuvântări), "Myrovlytissa" (plină de 231 mireasmă), "Phobera prostasia" (protectoarea şi inspiratoarea evlaviei), "Gerontissa" (Bătrâna), "Epakourousa" (Ascultătoarea), "Gorgoepikoos" (Grabnic ajutătoarea), "Hodigitria" (Călăuzitoarea), "Anti-phonitua" (cea care ne răspunde). Aceste denumiri ne arată prin ele însele marea dragoste a Părinţilor aghioriţi pentru Prea Curata Fecioară, protectoarea şi apărătoarea cu totul aparte a monahului aghiorit prin sfântul său Acoperământ. Oricine vorbeşte cu bătrânii monahi aghioriţi poate auzi numeroase povestiri despre apariţiile Prea Curatei Fecioare, precum şi expresia lor de recunoştinţă pentru dragostea ei. Unii trăiesc cu încrederea că Maica Domnului i-a adus în Sfântul Munte, că acesta este "grădina" ei, că au văzut-o mângâindu-i şi apărându-i de diferite primejdii, iar alţii că ea îi va mântui în ziua Judecăţii dacă rămân în "grădina" ei. Ei trăiesc în comuniune vie de rugăciune cu Prea Curata Fecioară şi unii se bucură de prezenţa ei. Cuvintele unui aghiorit contemporan, Sfântul Siluan Atonitul sunt revelatoare: "Multe sunt minunile şi milele pe care le-am primit din mâinile Domnului şi ale Prea Curatei Fecioare, dar nu există nimic pe lume prin care să-mi răscumpăr dragostea lor pentru mine, păcătosul". "Ce i-aş putea oferi Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu pentru că a venit la mine şi mi-a adus lumină, în loc să plece dezgustată de la mine pentru păcatele mele? Nu am văzut-o cu ochii mei, dar Sfântul Duh mi-a mijlocit s-o cunosc prin cuvintele ei, care erau pline de har, iar duhul meu se bucură, şi inima îmi saltă de dragoste pentru ea, aşa încât doar simpla chemare a numelui ei se face dulce inimii mele". "Odată, pe când eram tânăr frate de mănăstire, mă rugam dinaintea unei icoane a Maicii Domnului, iar Rugăciunea lui Iisus mi-a intrat în inimă şi a început să se rostească de la sine în propriul ei ritm". Iar altă dată, fiind în Biserică, ascultam un pasaj din Proorocul Isaia, iar la cuvintele «Spală-te, curăţeşte-te» (Is. 1, 16), meditam: «Poate că Prea Curata Fecioară să fi păcătuit vreodată, măcar cu gândul». "Şi în chip cu totul minunat, în armonie cu rugăciunea, am auzit o voce în inima mea spunând limpede: «Prea Curata Fecioară nu a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul». în acest fel mi-a adus Sfântul Duh mărturie în inima mea de curăţia ei"4. Tot astfel, în alt loc, Sfântul Siluan scrie foarte convingător: "Oh, 232 dacă am putea măcar cunoaşte dragostea Prea Curatei Fecioare faţă de toţi cei ce împlinesc poruncile lui Hristos şi cum se mai tânguieşte şi se mâhneşte pentru păcătoşii care nu se îndreptează! Eu însumi am trecut prin aceasta". "Pot depune mărturie pentru un adevăr dinaintea lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu îl cunoaşte: în duh o cunosc pe Prea Curata Fecioară. Nu am văzut-o vreodată, dar Duhul Sfânt mi-a dat s-o cunosc pe ea, precum şi dragostea ei pentru noi. Dacă nu ar fi fost dragostea şi compasiunea ei aş fi pierit demult, dar ei i-a fost milă de mine şi a venit ca să mă lumineze, aşa încât să nu mai păcătuiesc. Iată ce mi-a spus: "Mă doare să văd ceea ce faci tu". Iar cuvintele ei blânde, paşnice, domoale, au lucrat adânc în sufletul meu. Au trecut aproape 40 de ani de atunci, dar sufletul meu nu poate uita vreodată acele dulci cuvinte şi nu ştiu ce răsplată să-i aduc pentru atâta dragoste arătată păcătosului meu suflet, nici cum să-i mulţumesc Prea bunei şi iertătoarei Maici a lui Dumnezeu. Cu adevărat este ea rugătoare pentru noi dinaintea lui Dumnezeu, şi doar simpla pronunţare a numelui ei bucură sufletul, iar toate Cerurile şi pământul se veselesc de dragostea ei. Aici este un lucru minunat care depăşeşte înţelegerea: ea locuieşte în Ceruri şi pururea vede Slava lui Dumnezeu, şi, totuşi, nu ne uită, biete făpturi nenorocite ce suntem şi îşi întinde compasiunea şi mila ei peste faţa întregului pământ şi asupra tuturor oamenilor. Şi pe această Prea Curată Maică a Sa, Domnul ne-a dăruit-o nouă. Ea este bucuria şi nădejdea noastră. Ea este Maica noastră în duh, şi înrudită cu noi prin fire, ca fiinţă umană, şi fiecare suflet de creştin tresaltă de dragoste faţă de ea"5. Faptul că Sfântul Munte este "Grădina Prea Sfintei Fecioare", locul oferit în întregime ei, iar cei ce trăiesc acolo fac obiectul dragostei şi al protecţiei Maicii lui Dumnezeu, se poate observa din asigurarea pe care Prea Sfânta Fecioară i-a dat-o Sfântului Petru Atonitul, care a fost primul locuitor al Sfântului Munte, aşa cum ne-a lăsat în scris Sfântul Grigorie Palama. Am vorbit despre această asigurare în întregime în capitolul întitulat "Primul trăitor în Sfântul Munte". De acolo se vede clar că însăşi Prea Curata 233 Fecioară 1-a anunţat pe Sfântul Petru că pământul acela îi este închinat ei, că se va numi sfânt, şi că ea însăşi îi va apăra pe toţi cei ce vor trăi in asceză acolo, întrucât ea le va fi apărătoare, doctor, şi ea însăşi îi va hrăni6. Orice monah atonit a păstrat această informaţie de la înaintaşii săi că oricare împărăteasă şi-ar asuma riscul să calce legea Sfântului Munte să fie împiedicată şi pedepsită de Prea Curata Fecioară. Aşadar, opreliştea făcută femeilor de a intra în Sfântul Munte are o particularitate anume, fiind" legată de intervenţia personală a Prea Curatei Fecioare, iar monahii îi sunt devotaţi trup şi suflet. Doar în această lumină trebuie să analizăm învăţăturile Sfântului Grigorie despre Prea Curata Fecioară. Ca sfânt şi ca monah aghiorit el îi poartă o dragoste şi un respect nelimitat. Sfântul Grigorie Palama este înrudit cu Prea Curata Fecioară, pe lângă cele trei motive pe care deja le-am amintit, conform învăţăturilor Sfântului Simeon Noul Teolog şi pentru alte două motive. Mai întâi, deoarece Prea Curata Fecioară i-a fost maică dumnezeiască toată viaţa sa, iar el i-a fost fiu protejat, şi în al doilea rând pentru că el a fost aghiorit în adevăratul sens al cuvântului. Acest lucru explică dragostea Sfântului Grigorie pentru Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu exprimată în numeroase predici. Cele ce urmează, puţine la număr, sunt dovezi ale marii iubiri a Sfântului Grigorie pentru Maica Domnului. 2. RELAŢIA DUHOVNICEASCĂ PERSONALĂ A SFÂNTULUI GRIGORIE CU PREA CURATA FECIOARĂ MĂRIA Am afirmat mai înainte că orice sfânt o iubeşte pe Prea Curata Fecioară. Sfinţenia nici nu poate fi înţeleasă fără această dragoste sfântă faţă de Maica Domnului. Şi acest lucru se întâmplă deoarece sfinţii, după ce au gustat dragostea lui Dumnezeu, împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi experiind în viaţa lor darurile întrupării lui Hristos, simt nevoia să-i mulţumească şi celei ce este izvorul şi cauza acestei mari bucurii. Este binecunoscut faptul că sfinţii sunt foarte sensibili şi sunt, de aceea, recunoscători chiar şi pentru cele mai mici daruri pe care le primesc, şi cu atât mai mult pentru marele dar al îndumnezeirii firii omeneşti întru Hristos, 234 care S-a făcut cunoscut nouă după ce S-a întrupat în pântecele Prea Curatei Fecioare. Ea şi-a oferit trupul Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu pentru întruparea sa. Acesta este şi cazul Sfântului Grigorie Palama. Oricum, Sfântul o iubea pe Maica Sfântă şi pentru alte motive. I s-a făcut marea cinste s-o vadă în timpul vieţii sale, şi i-a fost protejat şi fiu iubit. Vom oferi câteva detalii pentru a demonstra acest adevăr, aşa cum le descrie biograful şi tovarăşul său de călugărie, Sfântul Filotei Kokkinos, Patriarhul Constantinopolului. Primul indiciu îl reprezintă faptul că încă de la o vârstă fragedă el a fost pus sub protecţia Prea Curatei Fecioare de către tatăl său. înainte ca tatăl său să fi murit, mama Sfântului Grigorie i-a cerut să-1 roage pe împărat să-i ia copiii sub protecţia sa. Acel om sfânt nu numai că nu a acceptat, ci a şi dojenit-o oarecum, spunându-i: "Nu-mi las copiii în seama nici unuia dintre mai marii acestui pământ, ci îi las în grija împărătesei noastre a tuturor, Maica împăratului Ceresc". El n-a vrut să-şi lase copiii sub protecţia împăraţilor acestui pământ, ci a Maicii împăratului Cerurilor. Şi, într-adevăr, în timp ce spunea aceste lucruri, privea icoana Prea Curatei Fecioare care se afla dinaintea sa. Sfântul Filotei spune în biografia sa despre Sfântul Grigorie că acele cuvinte ale sfântului său tată s-au adeverit, pentru că însăşi Prea Curata Fecioară 1-a convins pe împărat să aibă grijă de copiii orfani, dar, mai târziu, "ea le-a fost protectoare şi călăuză, şi în absolut orice situaţie ea le-a fost mântuitoare atât a sufletelor, cât şi a trupurilor lor"7. Cea de-a doua situaţie care ne arată că acele cuvinte profetice ale tatălui său s-au împlinit şi că Prea Curata Fecioară era un minunat protector, o minunată călăuză şi grabnic ajutătoare, ne parvine din perioada studiilor sale. La începutul studiilor sale Sfântul avea probleme de memorizare. Apoi, şi-a fixat ca regulă ca nu cumva să se apropie de cărţi şi nici să nu înceapă să citească fără să fi făcut trei metanii dinaintea icoanei Prea Sfintei Fecioare şi o rugăciune în acelaşi timp. Când a început să facă acest lucru zilnic, a reuşit foarte uşor să memoreze şi să-şi pregătească lecţiile. Dar dacă uita să facă acest lucru "negreşit reapăreau vechile probleme imediat". în acelaşi timp, spune Sfântul Filotei, Prea Curata Fecioară 1-a convins pe împărat să accepte 235 a fi protectorul copiilor şi să-şi asume toate cheltuielile necesare întreţinerii şi şcolarizării lor. Mai mult, împăratul le-a arătat o simpatie aparte, întrucât i-a invitat să vină şi să-1 vadă şi le-a vorbit într-o manieră amabilă şi plină de dragoste8. Al treilea indiciu este din timpul perioadei de severă asceză în Sfântul Munte. Imediat după ce a sosit în Sfântul Munte, el s-a consacrat cu mare zel ascezei, adică postului, privegherii şi rugăciunii neîncetate. Este semnificativ faptul că, potrivit informaţiilor oferite de Sfântul Filotei Kokkinos, el se ruga neîncetat Prea Curatei Fecioare. El se ruga zi şi noapte lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor pe Maica Domnului ca să-i fie "călăuză, acoperământ şi mijlocitoare, pururea având dinaintea ochilor săi înfăţişarea şi sfântul ei acoperământ, adresându-i rugăciuni, cereri şi slavoslovii neîncetate şi mergând mereu pe calea ascultării cu ajutorul şi povăţuirea ei". Deci, în primii doi ani Sfântul s-a rugat neîncetat lui Dumnezeu, având-o pe Prea Curata Fecioară drept călăuză şi mijlocitoare. Rugăciunea pe care o rostea în acea vreme era "luminează-mi întunericul". Pe când se afla într-o stare de mare pace lăuntrică, avânr4 mintea adâncită către sine şi către Dumnezeu, Sfântul loan Evanghelistul i-a apărut dinainte, nu în vis, ci în vedere duhovnicească şi 1-a asigurat că fusese trimis "ca mesager al împărătesei Celei de Sus" ca să afle de ce se ruga el în mod constant cu cuvintele "luminează-mi întunericul, luminează-mi întunericul". Sfântul Grigorie răspunse că, întrucât e om pătimaş, el se ruga lui Dumnezeu ca să fie luminat pentru a putea împlini voia Sa mântuitoare. Atunci, Sfântul loan Evanghelistul spuse: "Nu te teme, nu te îndoi... împărăteasa noastră, a tuturor, rosteşte prin gura noastră: «Eu însămi te voi ajuta». Şi după ce Sfântului Grigorie a întrebat când îi va fi ajutor şi aliat Sfânta Fecioară, în viaţa de acum sau în cea viitoare, Sfântul loan Evanghelistul i-a răspuns: «atât înainte, cât şi acum, atât în prezent, cât şi în viitor». Această apariţie a Sfântului loan Evanghelistul, trimis de Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, a fost povestită de către Sfântul Grigorie cu mulţi ani mai târziu tovarăşului său de călugărie, Dorotei, care mai târziu a devenit Mitropolit al Tesalonicului. Este revelator faptul că Prea Curata Fecioară i-a ascultat 236 rugăciunea şi l-a asigurat că, aşa precum mai demult, la fel şi acum şi în viitor, îi va fi ajutătoare şi apărătoare şi, mai mult decât atât, îl va umple cu daruri dumnezeieşti9. Al patrulea semn este revelaţia pe care Prea Curata Fecioară însăşi i-a dăruit-o Sfântului Grigorie. Era pe vremea când el se întorsese la Marea Lavră, dar el stătea încă la schitul Sfântului Sava, înafara mănăstirii Marea Lavră. Odată s-a rugat pentru el şi tovarăşii săi către Prea Curata Fecioară "patronul şi mijlocitorul cel de toate zilele", ca atât călăuzirea, cât şi călătoria lor către Domnul în această viaţă, să nu le fie plină de piedici, ci să aibă toate cele de trebuinţă hranei pentru a nu fi prea preocupaţi cu strângerea proviziilor şi să neglijeze astfel rugăciunea. Atunci, Prea Curata Fecioară, împărăteasa tuturor, a apărut într-o vedenie "îmbrăcată modest şi curat", aşa cum ne-o înfăţişează sfintele icoane. Mulţi sfinţi apăruseră, urmând-o. Atunci, Prea Curata Fecioară s-a întors şi le-a poruncit să îi slujească Sfântului Grigorie şi obştei sale: «De acum înainte voi veţi fi iconomii tuturor celor necesare lui Grigorie şi obştei sale». Iar Sfântului Grigorie i s-a dat asigurarea că de atunci înainte "tot ceea ce era necesar necesităţilor trupeşti li se oferea fără să facă vreun efort, oriunde s-ar fi întâmplat să se afle"10. Din ceea ce am spus este evident că Sfântul Grigorie Palama era într-o strânsă legătură duhovnicească şi permanentă comuniune cu Prea Sfânta Fecioară. Tot ceea ce scrie despre ea, lucruri pe care le vom vedea mai departe, sunt evident nu gânduri seci sau formulări raţionale, ci trăiri sfinte, revelaţii ale Prea Curatei Fecioare. Acest lucru explică marea sa dragoste faţă de ea. Putem, de asemenea, observa revelaţii progresive ale Prea Curatei Fecioare către Sfântul Grigorie. La început, prin intermediul rugăciunii tatălui ei, ea şi-a asumat protecţia sa. Apoi, i-a arătat clar că el trebuie să aibe încredere în ea, pentru că ea îl va apăra de-a lungul întregii perioade a studiilor. Apoi, prin Sfântul Ioan Evanghelistul, ea 1-a asigurat că îi va fi ajutătoare şi apărătoare, iar în cele din urmă, ea însăşi i s-a arătat în persoană. 237 De-a lungul întregii vieţi, Sfântul a păstrat convingerea că el se afla sub protecţia şi ajutorul Prea Curatei Fecioare, şi, de aceea, a luptat cu tărie şi curaj, a expus Teologia Bisericii într-o manieră curat ortodoxă şi a înlăturat toate ereziile din vremea sa. 3. ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI GRIGORIE REFERITOARE LA PREA CURATA FECIOARĂ Într-un capitol atât de restrâns nu este uşor să prezinţi învăţăturile Sfântului Grigorie Palama despre Prea Curata Fecioară. Oricum, vom înfăţişa elementele de bază ale acestei teologii aşa cum sunt ele prezentate în predicile sale cu ocazia diferitelor praznice închinate Maicii Domnului. îl cunoaştem pe Sfântul Grigorie îndeobşte ca pe un dascăl al rugăciunii şi ca pe un teolog al Harului dumnezeiesc, întrucât aproape întreaga sa viaţă şi-a închinat-o analizării învăţăturilor Bisericii referitoare la esenţa necreată şi la energiile necreate ale lui Dumnezeu, precum şi despre participarea Harului la procesul de îndumnezeire. în cele ce urmează ne vom opri asupra învăţăturilor fundamentale referitoare la Prea Curata Fecioară. a) Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu în predica sa cu privire la Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama prezintă şi teologia Bisericii referitoare la căsătoria ortodoxă. Explicând sensul praznicului, el spune că acesta este cel dintâi praznic al reînnoirii omului, şi tocmai de aceea este şi primul praznic al anului bisericesc, care începe la 1 Septembrie". Timpul scurs pe parcursul unui an exprimă viaţa omului şi a întregii lumi, iar acest timp devine şi mântuitor atunci când el se îmbină cu evenimente fixate prin dumnezeiasca iconomie. Naşterea Prea Curatei Fecioare reprezintă începutul mântuirii omului. Prea Curata Fecioară, care s-a născut în familia binecunoscută a Sfinţilor Părinţi loachim şi Ana, este împodobită cu numeroase epitete care exprimă, în acelaşi timp, marea lucrare pe care a realizat-o prin a deveni Maică a Fiului şi 238 Cuvântului lui Dumnezeu. Prea Curata Fecioară este "lume nouă, rai ales, carte minunată, cort duhovnicesc şi leagăn al lui Dumnezeu, adevăr pământesc, mult slăvită mlădiţă a lui lesei'"2. Ştim, din Tradiţia Ortodoxă, că Prea Curata Fecioară a fost vlăstarul unor părinţi cucernici care au trăit o viaţă duhovnicească şi au dobândit-o prin rugăciune, înfrânare şi post. Sfântul Grigorie Palama dă o mare importanţă acestui lucru. El spune că înţeleptul loachim a plecat în pustie pentru a posti şi a se ruga ca să devină tată. El s-a întors acasă doar atunci când a fost anunţat că va avea un copil. Ana, în acelaşi gând cu soţul ei, s-a retras în cea mai apropiată grădină "şi cu inimă frântă plângea şi se smerea dinaintea Domnului". Domnul le-a ascultat rugăciunea şi le-a dăruit o fetiţă, cea mai minunată dintre toate minunile care au avut loc vreodată, această naştere primită în dar de Ja Creatorul a toată zidirea, care a îndumnezeit firea omenească şi a adus cerul pe pământ, care L-a făcut pe Fiul omului Dumnezeu şi pe Fiul lui Dumnezeu om..."". Prea Curata Fecioară este vlăstarul unor sfinţi părinţi, care au trăit într-o severă asceză şi rugăciune, şi au dobândit-o prin post şi rugăciune. Sfântul Grigorie Palama spune că doar Prea Curata Fecioară şi nimeni altcineva, a locuit în Sfânta Sfintelor, aşa încât era firesc "ca nici înainte şi nici după şederea ei acolo, să fi fost acel pântece matern purtător al sămânţei bărbăteşti"14. Noi toţi trebuie să cinstim cum se cuvine Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu - atât monahi, cât şi mireni căsătoriţi, bogaţi, dregători şi săraci, şi, în general, toţi creştinii. Noi toţi ar trebui să aducem ofrande în dar Prea Curatei Fecioare "în curăţie trupească, prin înfrânare şi rugăciune". Postul şi rugăciunea unite cu credincioşia i-au învrednicit pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana de a deveni părinţii Prea Curatei Fecioare, alese cu adevărat cinstite şi sfinte vase ale lui Dumnezeu"15. b) Intrarea în Biserică a Prea Curatei Fecioare Conform tradiţiei Bisericii, Prea Curata Fecioară a petrecut trei ani în Templu şi a intrat în Sfânta Sfintelor unde Marele Arhiereu intra doar o dată în an, şi a stat acolo până în anul logodnei cu Iosif. 239 Sfântul Grigorie Palama a închinat două predici praznicului Intrării în Biserică, în care el descrie şederea ei în Templu şi felul de viaţă pe care l-a urmat pentru a ajunge la îndumnezeire cu ajutorul Harului divin. Aceste omilii sunt de o mare frumuseţe, iar cea de-a doua cuprinde numeroase elemente cu caracter teologic şi reprezintă baza vieţii isihaste. Importanţa acestei predici se sprijină pe următoarele puncte forte. Mai întâi, ea înfăţişează întreaga măreţie a Prea Curatei noastre Fecioare, pe care toate neamurile o aşteptau. Mai apoi, ea înfăţişsează marea dragoste a Sfântului Grigorie Palama faţă de ea. în al treilea rând, este descris mijlocul prin care se poate ajunge la îndumnezeire, iar acesta este modul de viaţă isihast. în al patrulea rând, dimpreună cu descrierea isihasmului, este prezentată şi viaţa unui adevărat părinte aghiorit care practică isihasmul, precum şi experienţa personală a Sfântului Grigorie Palama. Este uimitor faptul că metoda folosită de Prea Curata Fecioară pentru a ajunge la îndumnezeire se păstrează până în zilele noastre în Sfântul Munte şi este practicată de adevăraţii părinţi aghioriţi. Se pare, mai apoi, că isihasmul reprezintă adevărata viaţă ortodoxă, care este diferită de orice alte practici "religioase" şi reprezintă însăşi esenţa Tradiţiei Ortodoxe. La începutul omiliei sale Sfântul Grigorie Palama explică motivul pentru care a scris-o. El nu putea proceda altfel pentru a-şi împlini dorul faţă de ea, nevoile sale duhovniceşti, dar şi pentru a-şi mărturisi bucuria sa pentru darurile primite de la ea. De aceea o preamăreşte16. El mărturiseşte că darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu s-au datorat mijlocirii sale. Prea Curata Fecioară a trăit în Sfânta Sfintelor ca în rai. Şi nu numai locul era binecuvântat, dar şi felul ei de viaţă sfânt era cu totul nepătimaş. Pentru că nu e suficient să trăieşti în locuri sfinte, ci trebuie să trăieşti cu adevărat înlăuntrul tău viaţa isihastă. El scrie: "Ea a dus o viaţă ascetică, lipsită de griji, fără de necazuri, nepătimaşă, deasupra plăcerilor care nu sunt lipsite de dureri, doar pentru Dumnezeu, văzută doar de Dumnezeu, hrănită de El, întărită de El... iar ea avea privirea aţintită doar către Dumnezeu, se hrănea cu El, într-o deplină credincioşie"17. Oricine a vizitat Sfântul Munte şi, mai ales, i-a vizitat pe Părinţii care trăiesc în pustie şi în locuri retrase, poate înţelege că prin descrierea vieţii 240 trăite de Prea Curata Fecioară în Templu, Sfântul Grigorie Palama îşi descrie, de fapt, propria sa viaţă. In plus, acest lucru este firesc, întrucât Părinţii aghioriţi isihaşti sunt conştienţi de faptul că ei o imită pe Prea Curata Fecioară şi trăiesc după propriul ei mod de vieţuire. Sfinţii seamănă între ei prin modul de viaţă pe care-1 trăiesc pentru a ajunge la îndumne-zeire, unirea cu Dumnezeul Treimic. Conform învăţăturilor Sfântului Grigorie Palama, Prea Curata Fecioară, plină de înţelepciune cum era "şi-a încordat toate puterile sufleteşti pentru a descoperi mijlocul de a se uni cu Dumnezeu". Sfântul Grigorie numeşte această unire o dragoste sfântă şi dumnezeiască. în încercările făcute de ea, Prea Curata Fecioară a înţeles că unirea cu Dumnezeu nu poate fi atinsă prin intermediul simţurilor, imaginaţiei, filosofiei sau al raţiunii. Acestea formează aşa-numitele forţe subconştiente ale sufletului şi nu-1 îndreaptă pe om spre Dumnezeu. Această comuniune se lucrează doar prin minte. Dacă îţi îndrepţi în întregime mintea către Dumnezeu, poţi ajunge la mult dorita unire18. Când mintea se depărtează de la Dumnezeu şi rătăceşte în căutarea lucrurilor legate de simţuri, nu e bine, iar acest lucru reprezintă boala omului. E nevoie ca mai întâi să fie vindecată mintea: să fie eliberată din sclavia faţă de lucrurile create şi de toate senzaţiile legate de acestea. Trebuiesc uitate lucrurile de jos, îndepărtarea tuturor conceptelor, iar mai apoi iniţierea în cele de Sus. Aceasta se numeşte isihia minţii, sau "calea isihiei", ori "sfânta isihie". Prin ajungerea la sănătatea sufletească prin sfânta isihie, omul ajunge la vederea lui Dumnezeu, prin care el este "îndumnezeit". "Folosind această metodă suntem eliberaţi de lucrurile de jos şi ne întoarcem către Dumnezeu"19. Prea Curata Fecioară a folosit sigur aceeaşi metodă, conform spuselor Sfântului Grigorie Palama, iar în Sfânta Sfintelor ea a ajuns la îndumnezeirea prin Har şi a devenit hotar între necreat şi creat. Desigur, acest lucru nu s-a întâmplat într-un mod abstract. Nu este o chestiune de ascensiune abstractă care a avut loc în sens filosofic sau budist, ci prin metoda folosită de către toţi sfinţii, atât a celor din Vechiul, cât şi din Noul 241 Testament. Prea Curata Fecioară s-a eliberat mai întâi de orice legătură materială, s-a înălţat deasupra iubirii faţă de trup, adică eliberarea de dorirea oricărui obiect material şi a oricărei plăceri, şi apoi "şi-a îndreptat mintea spre sine însăşi prin atenţie şi prin rugăciune neîncetată"20. în acest fel Prea Curata Fecioară a fost binecuvântată de Dumnezeu prin contemplarea Lui şi astfel "a putut vedea slava lui Dumnezeu şi s-a concentrat cu totul spre Harul divin". Şi, desigur, acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla doar prin propriile ei lupte, ci şi cu ajutorul energiilor Harului divin, întrucât nimeni nu poate ajunge la unirea cu Dumnezeu doar prin propriul său efort omenesc21. De aceea, noi nu ne ocupăm cu o situaţie abstractă, cu practici sau meditaţii de tip oriental, ci cu starea de sănătate sufletească, întrucât e vorba de rugăciune, venirea Harului, unirea cu Dumnezeul cel în Persoană. Este limpede din această analiză a praznicului Intrării în Biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi din metoda folosită de Prea Curata Fecioară de a ajunge la îndumnezeirea prin Har, că aceasta reprezintă mai ales o descriere a modului de viaţă ortodox pentru mântuire, dar şi modul de viaţă isihast aghiorit. Şi astăzi adevăraţii părinţi aghioriţi trăiesc în acelaşi fel şi, de aceea, se simt a fi copiii Prea Curatei Fecioare. Nu este doar o chestiune de a sta într-un anume loc, ci de a trăi acelaşi mod de viaţă. c) Bunavestire În Sfânta Sfintelor Prea Curata Fecioară a ajuns la îndumne-zeire cu ajutorul Harului şi a devenit sălaş al Dumnezeului Celui viu. Plină de har, îndumnezeită, ea s-a făcut vrednică de a fi Maică a lui Hristos. în omilia de la Bunavestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama expune câteva semne distinctive care pot fi preamărite în persoana Celei mai curate Maici. După căderea lui Adam şi moştenirea consecinţelor căderii, care se identifică după Tradiţia Ortodoxă cu îmbolnăvirea firii omeneşti, Dumnezeu, în marea sa iubire de oameni, S-a pogorât din ceruri "şi îmbrăcând firea noastră omenească dintr-o Sfântă Fecioară, a reînnoit-o şi a readus-o, sau mai bine spus, a înălţat-o la covârşitoarea înălţime dumnezeiască şi cerească"22. 242 Numele Fecioarei era Mariam. Cuvântul Mariam înseamnă Doamnă. De aceea, Prea Curata Fecioară a fost cu adevărat Doamnă şi Stăpână a noastră, a tuturor. Sfântul Grigorie Palama analizează toate sensurile acestei trăsături specifice Prea Curatei Fecioare. Ea este numită Doamnă, aflându-se Fecioară, pentru absoluta certitudine a fecioriei sale, pentru viaţa sa transfigurată şi înţeleaptă, viaţă cu totul sfântă şi curată. Ea era fecioară pentru că avea fecioria atât în suflet, cât şi în trup. Ca atare, Prea Curata Fecioară e numită Doamnă ca "cea care stăpâneşte peste toatre lucrurile, atât prin conceperea prin fire în stare de feciorie, cât şi prin dumnezeiasca naştere a Stăpânului a toată făptura văzută şi nevăzută". Prin urmare, ea este numită Doamnă pentru că ea "este izvorul şi rădăcina eliberării neamului omenesc din sclavia păcatului"23. Arhanghelul Gavriil o numeşte "ceea ce eşti plină de har" şi, în acelaşi timp, îi binevesteşte: "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri" (Luca 1,35). El o numeşte plină de har, întrucât ea era cu adevărat sfântă. Dar ea va primi şi pe Duhul Sfânt "puterea Celui Prea înalt te va umbri"24. Puterea Celui Prea înalt o va umbri pentru a o întări şi pentru a pregăti umanitatea în vederea sfinţirii,, "de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". La sfârşitul omiliei cu privire la Bunavestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie o preamăreşte într-o manieră cu adevărat dumnezeiască. Printre altele, el spune că această Maică Fecioară "se află la limita dintre firea creată şi cea necreată". Toţi cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, ştiu că ea este locaş al Celui necuprins şi că "ea va fi preamărită de toţi cei ce-L preamăresc pe Dumnezeu". Prea Curata Fecioară este ajutor al celor de dinaintea ei, acoperământ şi ajutor al celor de după ea şi purtătoare a veşnicelor binecuvântări. Ea este ipostasul proorocilor, izvorul nesecat al Apostolilor, temelia mucenicilor, profesiunea de credinţă a dascălilor. Ea este slava celor de pe pământ, bucuria cerurilor, podoaba întregii creaţii. Ea este începătoarea şi izvorul şi rădăcina nădejdii care ne aşteaptă în ceruri25. 243 d) Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi învierea lui Hristos În omilia Sfântului Grigorie Palama la Duminica Mironosiţelor, analizând sfintele texte ale Sfintei Scripturi, după ce face multe judecăţi de valoare, el încheie trăgând concluzia că Prea Curata Fecioară l-a văzut pe Hristos cel înălţat şi, cu adevărat, L-a văzut înaintea celorlalte femei şi numai ea singură s-a învrednicit să-I îmbrăţişeze picioarele. Dar, haideţi să privim mai analitic aceste învăţături. Mironosiţele L-au urmat pe Hristos împreună "cu Maica Domnului" şi au rămas împreună cu ea pregătindu-se să ungă Trupul lui Hristos cu mirodenii. După Sfântul Marcu Evanghelistul, Măria Magdalena şi cealaltă Mărie au stat dinaintea mormântului şi au urmărit punerea în mormânt al lui Hristos. Cuvintele "cealaltă Mărie" semnifică "Maica lui Dumnezeu însuşi, cu certitudine". Prea Curata Fecioară mai era numită Măria, mama lui Iosi, copil al lui Iosif, logodnicul ei, născut din căsătoria acestuia cu o altă femeie26. După afirmaţiile Sfântului Grigorie Palama, Prea Curata Fecioară a fost prima care a venit la mormânt cu Măria Magdalena. "Mai întâi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a sosit la mormântul Fiului lui Dumnezeu...". Cealaltă Mărie "era Maica Domnului cu siguranţă"27. Toate celelalte mironosiţe s-au dus la mormânt după cutremurarea pământului şi fuga oştenilor de pază, şi, de aceea, au aflat mormântul deschis şi piatra rostogolită de pe mormânt... Oricum "Maica Fecioară era prezentă în momentul cutremurării pământului, când piatra s-a rostogolit şi mormântul s-a deschis, iar ostaşii de pază erau de faţă". Ostaşii au fugit după cutremurare, "dar Maica lui Dumnezeu era uimită de acea privelişte de dinaintea ochilor ei". în acelaşi timp, Sfântul Grigorie Palama ne spune că mormântul purtător de viaţă era deschis pentru Maica Domnului, iar, mai târziu, tot pentru ea îngerul Domnului a strălucit ca fulgerul, deoarece pentru Prea Curata Fecioară şi prin ea toate lucrurile cele bune s-au aflat28. După învăţăturile Sfântului Grigorie, acest înger era Arhanghelul Gavriil, cel ce i-a spus la Bunavestire: "Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu" (Luca 1,30). îndată ce el a văzut-o alergând la mormânt, şi el s-a grăbit s-o anunţe de învierea Fiului său. 244 Femeile care alergau de la mormânt fură cuprinse de teamă şi de o mare bucurie. Sfântul Grigorie Palama ne spune că teama le cuprinsese pe celelalte femei şi pe Măria Magdalena, în vreme ce bucuria îi aparţinea doar Maicii Domnului "pentru că ea a înţeles cuvintele îngerului şi s-a luminat în întregime, fiind cornplet curăţită şi dumnezeieşte mângâiată, şi prin toate aceste lucruri ea a aflat adevărul şi a crezut în spusele arhanghelului, deoarece de multă vreme ea îi dădea crezare pentru faptele sale"29. Prea Curata Fecioară a fost mângâiată, a fost complet curăţită şi a ajuns la îndumnezeire, l-a văzut şi pe Arhanghelul Gavriil şi a fost încredinţată de adevărul cuvintelor sale, şi, de aceea, şi acum s-a învrednicit de această mare bucurie. O dată ce a aflat despre învierea lui Hristos de la Arhanghelul Gavriil, Prea Curata Fecioară "împreună cu celelalte femei" se întoarse la casa ei. Apoi Hristos îşi făcu apariţia şi le spuse "Bucuraţi-vă". Sfântul Evanghelist Matei spune: "Iar ele, apropi-indu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat" (Matei 28,9). Sfântul Grigorie Palama spune că îndată ce Prea Curata Fecioară, singură între toate celelalte femei, a înţeles cuvintele arhanghelului, la fel a fost şi prima dintre femei "care L-a văzut pe Cel ce se înălţa la Ceruri, şi a fost prima care a căzut la pământ şi l-a cuprins picioarele, devenind apostol al Său printre Apostoli"30. Măria Magdalena nu se afla cu Maica Domnului, când Domnul a întâmpinat-o. Aceasta se vede mai întâi în urma faptului că atunci când Măria Magdalena tocmai îl întâlnise pe Sfântul Apostol Petru, ea îi zise: "că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus", mai apoi, după faptul că ea se tânguia pentru că credea că ei îl luaseră pe Domnul, că nu L-a cunoscut şi că Hristos Domnul nu a lăsat-o să se atingă de El31. Aşadar, Pururea Fecioara Măria a fost prima care a ajuns la mormânt şi prima care a primit ştirea învierii. Apoi se duse şi la celelalte mironosiţe32. Sfântul Grigorie Palama foloseşte toate aceste lucruri pentru a interpreta evenimentele relatate de către evanghelişti. Dar, adaugă faptul că Prea Curata Fecioară a fost prima care L-a văzut pe Hristos Cel înviat, a fost învrednicită de cuvintele Fiului ei ca martoră a dumnezeiescului eveniment, L-a atins cu propriile-i mâini "întrucât a fost considerată vrednică de aceasta, 245 dreaptă şi sfântă". Deoarece, pe de o parte, nu putem crede că toate celelalte femei s-au dus la mormânt, iar Maica Sa nu şi nici faptul că Hristos le-a făcut bucuria apariţiei Sale dumnezeieşti tuturor celorlalţi mai întâi şi nu Maicii Sale. De aceea, era atât corect, cât şi pe bună dreptate, ca prima Sa apariţie să fie dinaintea Prea Curatei Maicii Sale33. Dar, se pune întrebarea de ce nu vorbesc evangheliştii limpede, şi scriu într-o manieră voalată. în ceea ce priveşte acest fapt Sfântul Grigorie ne arată că evangheliştii nu au făcut referiri la acest lucru în mod deschis "nedorind s-o aducă pe Maică drept mărturie, ca nu cumva să li se ofere necredincioşilor motiv de suspiciune"34. Exista posibilitatea ca necredincioşii, îndată ce ar fi aflat că Maica Domnului L-a văzut mai întâi, să se poată îndoi de înviere. Sfântul Grigorie spune că acum nu mai e cazul să ne temem de aceasta, pentru că, oricum, aceste lucruri sunt spuse celor ce cred35. e) Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu După învierea şi înălţarea lui Hristos la Ceruri, Prea Curata Fecioară a rămas mângâierea şi odihna întregii Biserici. Ea se află în mijlocul Bisericii, oferindu-şi ajutorul tuturor. Sfântul Grigorie Palama menţionează trei mari virtuţi şi ajutorări aduse nouă de către Prea Curata Fecioară. Mai întâi, slava sa, care o acoperise prin Naşterea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, era "egalată de cea mai aspră asceză". Pe lângă marele har de care era acoperită Prea Curata Fecioară, ea continuă practicarea unei severe asceze după înălţarea lui Hristos. Mai apoi, ea se roagă pentru întreaga lume şi ne ajută în feluritele noastre nevoi. în al treilea rând, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a fost susţinătoarea şi mângâietoarea Sfinţilor Apostoli care predicau Evanghelia la toată făptura. Acest aspect al ajutorării tuturor celor ce i-1 cer, oferit de Prea Curata Fecioară este foarte important, şi, în mod obişnuit, nu este amintit. Este evident faptul că liniştea şi tăcerea pe care Prea Sfânta Fecioară şi le-au impus în viaţa ulterioară a Bisericii au reprezentat un sprijin pentru "acţiunea" duhovnicească şi pentru predicarea Evangheliilor. Sfântul Grigorie scrie: "iar prin sfaturile şi îndemnurile oferite propovăduitorilor Domnului, care umblau pretutindeni, ea 246 s-a dovedit a fi sprijin şi mângâiere pentru toţi, fiind auzită şi văzută şi colaborând în orice fel cu propovăduitorii Evangheliei"36. Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu este binecunoscută. Adormirea ei a fost plină de slavă, aşa precum i-a fost şi viaţa, întrucât sfârşitul vieţii fiecărui om este pe măsura slavei vieţii sale pământeşti. La începutul predicii referitoare la Adormirea Prea Curatei Fecioare, Sfântul Grigorie Palama spune că, mai presus de orice, se simte obligat şi-i face plăcere să afirme cu tărie întregii Biserici măreţia Pururea Fecioarei Măria, Maica Domnului37. Iar apoi subliniază faptul că dacă moartea sfinţilor este slăvită, iar cei drepţi trebuie cinstiţi aşa cum se cuvine, cu atât mai mult acest lucru trebuie împlinit în ceea ce o priveşte pe Prea Curata Fecioară, care este Sfântă între Sfinţi şi prin care vine sfinţenia către cei cu viaţă curată şi sfântă38. Dar, vorbind despre Adormirea Maicii Domnului, el o numeşte şi de viaţă dătătoare, "... prăz-nuind astăzi Sfânta Sa Adormire cea de viaţă purtătoare"39. Adormirea ei poartă în sine viaţa cea adevărată, mutându-şi viaţa sa pământească la cele cereşti şi veşnice40. Această Adormire reprezintă învierea şi înălţarea la Cele Sfinte a trupului Prea Curatei Fecioare. După învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, precum şi ale altor sfinţi, noi prăznuim nu numai înălţarea la cer a Sufletului Prea Curatei Fecioare, ci şi a trupului ei. El scrie că Prea Curata Fecioară s-a dus la cele Cereşti în "împărăţia lui Dumnezeu ce i se cuvenea" şi şi-a luat locul de-a dreapta împăratului Slavei, înveşmântată "în veşmintele brodate, ţesute cu aur". "Veşmântul ţesut cu aur" semnifică "acel trup sfinţit", iar "brodat" ne arată faptul că acesta era împodobit cu "toate virtuţile posibile". Aşadar, ea s-a înălţat la Ceruri cu trupul şi este singura care se află în cereştile locaşuri, cu trupul, alături de Fiul ei. Explicând aceste lucruri, el spune că mormântul şi moartea nu au putut purta trupul ei cel de viaţă dătător şi purtător de viaţă, care este un sălaş ales şi îndrăgit al cerului cerurilor41. Dacă un suflet care a primit mai înainte Harul divin, se înalţă la Ceruri după ce îşi părăseşte trupul, cu atât mai mult putem afirma acest lucru despre trupul Prea Curatei Fecioare care 1-a primit în sine pe Fiul Cel Unul născut mai înainte de toţi vecii al lui Dumnezeu, care este izvorul veşnic 247 al Harului, dar nu numai că i-a fost sălaş, ci i-a dăruit şi naştere dumnezeiască42. Deci, vorbim de învierea şi înălţarea trupului Prea Curatei Fecioare. Adică, Prea Curata Fecioară, după învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, se află în ceruri, cu trupul ei. Cu adevărat scrie Sfântul: "De aceea, trupul de viaţă dătător este pe drept cuvânt slăvit cu aceeaşi slavă vrednică de Dumnezeu, dimpreună cu Cel Căruia I-a dat născare după cuvântul imnului profetic, sunt împreună lăudaţi...". La fel ca şi în cazul Fiului său, care S-a întrupat din ea, al Cărui Trup nu a putut fi dat pământului, ci a fost înviat şi înălţat, la fel s-a întâmplat şi în cazul Prea Curatei Fecioare. "De aceea ea a fost înălţată direct din mormânt la Cereştile locaşuri"...43 Astfel, prin Adormirea sa, ea a unit Cele de Sus cu cele de jos. Iar, Prea Curata Fecioară, care I-a fost sălaş Celui ce umple toate cu Harul Său trebuie să se fi aflat deasupra tuturor lucrurilor şi s-a înălţat deasupra tuturor celor pământeşti prin virtuţile sale. Faptul că ea se află deasupra tuturor lucrurilor şi este mai mare decât sfinţii şi îngerii se observă din înălţarea trupului său la Cele Sfinte. Adică, se vede din faptul că ea s-a mutat la cele veşnice după slăvită ei Adormire şi numai ea, cu trupul, sălăşluieşte în cer împreună cu Fiul său şi Dumnezeu, şi de acolo ea revarsă din plin darurile cele mai bogate celor ce se învrednicesc de ele..."44 Aceste învăţături ale Sfântului Grigorie Palama cu privire la adormirea şi învierea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care au avut loc cu ajutorul Harului şi al energiilor divine ale Fiului Său, reprezintă înseşi învăţăturile Bisericii. Sfântul Nicodim Aghioritul a strâns texte ale Sfinţilor Părinţi, atât din învăţăturile, cât şi din troparele lor, precum cele ale Sfântului Cosma, ale Sfântului Andrei, Episcopul Cretei, ale Sfântului Ioan Damaschin, ale Sfântului Marcu Eugenicos, precum şi alte tropare, în care putem vedea învăţăturile Bisericii referitoare la Adormirea Prea Curatei Fecioare când a avut loc înălţarea la Cer a sufletului ei, precum şi învierea şi înălţarea trupului ei, aşa încât Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu se află în Cer şi cu trupul45. 248 Cuvintele Sfântului Grigorie Palama accentuează faptul că numai ea se află cu trupul alături de Hristos în Ceruri, deşi cunoaştem răpirea la Cer cu trupul în car de foc a Proorocului Ilie, cum ne este ea istorisită în Biblie. Dar Sfântul Grigorie interpretează uimitor şi acest lucru. Vorbind despre înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi, afirmând, mai ales, faptul că există mai multe răpiri, înălţarea Domnului este unică şi cu această ocazie se referă şi la cazul Sfântului Prooroc Ilie. Iată ce scrie: "Dar în nici un fel nu a depăşit el hotarele atmosferei ce înconjoară pământul, răpirea sa a fost doar o ridicare de la pământ fără a fi depăşit împrejurimile pământeşti..."46. Din această interpretare reiese clar faptul că răpirea Sfântului Prooroc Ilie a fost oarecum o transmutare, o moarte mai specială, şi, faptul că, desigur, răpit fiind cu trupul de la pământ, el nu a depăşit limitele atmosferei terestre. De aceea, doar Prea Curata Fecioară a fost înviată şi înălţată cu trupul la Cer şi este slăvită împreună cu Fiul său, ca Maică a lui Dumnezeu, prin firea sa omenească.