Sâmbăta lui Lazăr: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg.int.)
m (A se vedea şi)
Linia 43: Linia 43:
 
==A se vedea şi==
 
==A se vedea şi==
 
*[[Intrarea Domnului în Ierusalim]]
 
*[[Intrarea Domnului în Ierusalim]]
*[[Învierea lui Lazăr]]
+
*[[Lazăr]]
 +
*[[Săptămâna Patimilor]]
 
*[[Postul mare]]
 
*[[Postul mare]]
  

Versiunea de la data 27 aprilie 2013 21:29

Învierea lui Lazăr

Sâmbăta lui Lazăr este sâmbăta de dinainte de Duminca Floriilor - Intrarea Domnului în Ierusalim. În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania. Data acestei sâmbete este deci una schimbătoare de la un an la altul, în funcţie de data Paştilor - mai precis opt zile înainte de aceasta.

Învierea lui Lazăr

Evanghelistul Ioan relatează (Ioan 11) că, în ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul Iisus Hristos a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr (prieten al lui Iisus), Marta şi Maria, în casa cărora Iisus a fost găzduit de mai multe ori pe timpul activităţii sale publice (Luca 10, 38-42). Lazăr era bolnav, aşa că surorile au trimis după Iisus, ca să vină în casa lor şi să-l vindece. Dar Lazăr a murit până la venirea lui Iisus, şi aşa are loc marea minune a învierii lui Lazăr, care, deşi mort de patru zile şi depus în mormânt, este readus la viaţă de către Mântuitor. Atunci mulţi dintre evreii care se găseau acolo au crezut în El (Ioan 11, 45).

Împlinirea proorociilor

Ca urmarea a învierii lui Lazăr la patru zile de la moartea acestuia, Hristos a fost întâmpinat ca Mesia cel demult așteptat, Împăratul lui Israel.

Împlinind proorociile din Vechiul Testament, El intră în Ierusalim, cetatea regală, călare pe un mânz de asină (Zaharia 9,9; Ioan 12,12-15). Mulțimile L-au primit, având în mâini ramuri de palmier, cu cântări și strigăte de laudă: "Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana, Fiul lui David, Împăratul lui Israel!"

Văzând că mulți credeau în el, ca urmare a învierii lui Lazăr, dar și văzând că este slăvit de popor, preoții și cărturarii, în frunte cu arhiereul Caiafa, vor căuta să Îl omoare (Luca 19, 47-48, Ioan 11,45-57).

Sărbătoarea zilei: aspecte liturgice

Sâmbăta lui Lazăr și Duminica următoare acesteia fac legătura între Postul mare și Săptămâna Mare. În ajunul celebrării învierii lui Lazăr, la Vecernie este anunțată în mod solemn încheierea celor patruzeci de zile ale Postului Mare. Aceste două zile, înainte de Patimile Mântuitorului, sunt unice și paradoxale.

Celebrarea Sâmbetei lui Lazăr este una pascală. Liturghia din această zi în slăvește pe Hristos - Învierea și Viața, Care, ridicându-l pe Lazăr din morți, a preînchipuit învierea de obște, a tuturor oamenilor, chiar înainte de patimile și moartea Sa. Această Liturghie este singura ocazie din cursul anului bisericesc în care cântările Învierii de Duminica se țin într-o altă zi.

În vechime, Sâmbăta lui Lazăr făcea parte din cele câteva mari zile baptismale din cursul anului bisericesc. La Sfânta Liturghie din Sâmbăta lui Lazăr, în locul Trisaghionului, se cântă imnul baptismal din Epistola către Galateni: "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat" (Galateni 3, 27).

În calendarul şi imnografia Bisericii, această zi este strâns legată de ziua următoare, Intrarea Domnului în Ierusalim şi de Învierea Domnului. De aceea, troparul acestei sâmbete este acelaşi cu cel al Floriilor: "Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului."

Învierea lui Lazăr preînchipuie învierea cea de obşte, a tuturor, şi de aceea în această sâmbătă se face pomenire generală pentru morţi, cerând de la Domnul ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi "în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea".

Imnografie

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului."

Condac (glasul al 2-lea):

Bucuria lui Hristos, adevărul, lumina, viața și învierea lumii
celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate
și S-a făcut chip învierii,
dând tuturor dumnezeiască iertare.

A se vedea şi

Sursa

Legături externe