Mitropolia Munteniei și Dobrogei

Stema Mitropoliei Munteniei și Dobrogei

Catedrala Patriarhală din București

Mitropolia Munteniei și Dobrogei este prima mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române din interiorul granițelor României, în ordinea canonică desemnată de statutele BOR. Această mitropolie are sediul la București, jurisdicție peste județele Argeș, Brăila, Buzău, Călărași, Constanța, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Ilfov, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vrancea și Municipiul București, fiind păstorită în prezent de către Preafericitul Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și Arhiepiscop al Bucureștilor.

Istoric

Înființare

Articol principal: Începuturile Mitropoliei Țării Românești.

Această mitropolie, numită inițial „Mitropolia Ungro-Vlahiei” este atestată documentar din anul 1359. În luna mai a acelui an, la cererea voievodului Țării Românești, Nicolae Alexandru Basarab, Patriarhul Ecumenic Calistus I l-a numit pe Sf. Iachint de Vicina ca mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Ungro-Vlahia, sau Ungrovlahia, este numele dat Țării Românești în sursele grecești (Patriarhia Constantinopolului) și în unele surse slavone din perioada medievală. Pentru a o deosebi de Valahiile balcanice (ținuturile locuite de românii sud-dunăreni) și de Moldova, Țării Românești i se spunea Ungro-Vlahia, adică „Valahia dinspre Ungaria” (sau poate ca aluzie că acest ținut fusese sub suzeranitatea Regatului Ungariei până la 1330, în vremea domniei lui Basarab I Întemeietorul).

Inițial, sediul mitropoliei a fost la Câmpulung, apoi la Curtea de Argeș.

Secolul XV

Majoritatea mănăstirilor și schiturilor existente în acest secol erau ctitorii domnești. Acestea se bucurau de o stare materială foarte bună (Tismana, Cozia, Snagov, Dealu, Glavacioc, Govora), prin danii domnești (de sate, mori, prisăci, vii, bălți cu pește, mertice de la curtea domnească, scutiri de vămi) și prin dreptul de a încasa dările cuvenite domniei din satele mănăstirești. Dintre ctitoriile boierești la o stare mai bună se ridică Bolintinul, dar mai ales Bistrița, care se bucură de asemenea de danii din partea ctitorilor.

La toate mănăstirile mari se respectă vechea rânduială a samovlastiei, adică dreptul soborului de a-și alege egumenul fără vreun amestec din partea domnului. Nu întâlnim cazuri de vânzări sau dăruiri de mănăstiri, cum am avut în aceeași vreme în Moldova. Pe lângă mănăstirile mari, ființează și câteva așezări monahale mai modeste, ridicate de diferiți călugări sau chiar de credincioși. Mănăstiri de călugărițe erau Ostrovul și Valea (în secolul XVI întâlnim călugărițe și la Râncăciov).

În ceea ce privește Mitropolia, știrile sunt foarte sărace, încât cu greu putem stabili șirul ierarhilor. Se remarcă și faptul că nu întâlnim niciun act de danie către Mitropolie, așa cum am constatat în Moldova.

Secolul XVI

În prima jumătate a secolului al XVI-lea, viața bisericească în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei a fost în plină dezvoltare. La aceasta au contribuit domni evlavioși, ca Radu cel Mare și Neagoe Basarab, sprijinitori ai culturii și artei bisericești în Țara Românească și în același timp, sprijinitori ai tuturor Bisericilor Ortodoxe din Răsărit. Ei au fost secondați în toate acțiunile lor de marii ierarhi cărturari Nifon, Maxim și mai ales Macarie. Vlădicii care au urmat n-au putut fi la înălțimea acestora, datorită împrejurărilor vitrege în care le-a fost dat să păstorească. Între ei, se impune mitropolitul Anania, ierarh cu alese însușiri gospodărești, care și-a lăsat întreaga agoniseală a vieții în folosul Mitropoliei din Târgoviște (scaunul mitropolitan a fost mutat la Târgoviște în 1517).

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, viața bisericească a fost într-o necontenită nesiguranță și frământare, pricinuită de prea multele schimbări de domni petrecute în acel timp. Din acest motiv, uneori au ajuns pe scaunul mitropolitan oameni fără o valoare deosebită, cu păstorii foarte scurte. Printre ei se remarcă Eftimie II (singurul care a murit în scaun) și Serafim, ierarhi cu preocupări cărturărești, apoi Eftimie III, mitropolitul lui Mihai Viteazul. Lucrurile s-au schimbat odată cu venirea în scaun a mitropolitului Luca din Cipru, care a izbutit să-și păstreze scaunul aproape trei decenii, până la moartea sa, în 1629. Sub el, s-a întărit însă și elementul grecesc în Biserica Ungrovlahiei, fapt care va avea urmări negative pentru vremurile de mai târziu.

Secolul XVII

Datorită marilor domni sprijinitori ai culturii, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, arhipăstoria mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei se înscrie printre cele mai rodnice sub raport cărturăresc. Este vrednică de remarcat mai ales tipărirea Bibliei de la București și continuarea procesului de românizare a slujbelor bisericești, care se va desăvârși apoi prin strădaniile urmașului său Antim Ivireanul și ale contemporanului acestuia — episcopul Damaschin Dascălul.

În 1668 scaunul mitropolitan este mutat la București.

Secolul XVIII

Mitropolitul Neofit, deși era grec de neam, s-a arătat ca un vrednic urmaș al lui Antim cel din Iviria, căci — fără să ne gândim să-l punem alături de acesta — în tot timpul păstoririi sale a lucrat pentru binele poporului român.

Strădaniile cărturărești în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei au fost continuate, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de vlădicii de atunci. Între ei se impune figura luminoasă de cărturar, patriot și cârmuitor sufletesc a mitropolitului Grigorie II. Nu mai puțin vrednice de pomenire sunt și strădaniile urmașilor săi, Cosma Popescu și Filaret, atât ca episcopi cât și ca mitropoliți.

Secolul XIX

După perioada de mari frământări din cursul păstoririi ultimilor trei mitropoiiţi greci din Țara Românească (Dositei, Ignatie şi Nectarie), la care s-a adăugat şi amestecul țarist în treburile bisericești, păstoria lui Dionisie Lupu — deși foarte scurtă — ne apare ca o perioadă nouă, cu reforme îndrăznețe, menită să zdruncine adânc vechile rânduieli. Prin toate înfăptuirile sale, el a pregătit drumul urmașului său, marele mitropolit Grigorie Dascălul.

După introducerea Regulamentului Organic și mai târziu implementarea reformelor lui Cuza, viața bisericească a suferit multe schimbări din cauza intervenției necontente a statului.

Secolul XX

Până în 1990 mitropolit al Ungro-Vlahiei era arhiepiscopul Bucureștilor care din 1925 îndeplinește și funcția de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În anul 1990, titulatura patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, aceea de Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost schimbată în „Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei”, implicit înlocuindu-se vechea denumire a Mitropoliei Ungro-Vlahiei cu „Mitropolia Munteniei și Dobrogei”.

Mitropoliți ai Munteniei și Dobrogei

Articol principal: Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei.

Mitropolia Munteniei și Dobrogei în prezent

PF Părinte Patriarh Daniel

Actualul Mitropolit al Munteniei și Dobrogei este PF Daniel, Arhiepiscop al Bucureștilor, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarh al României.

Eparhii componente

În prezent, Mitropolia Munteniei și Dobrogei are în componența sa următoarele eparhii:

• Arhiepiscopia Bucureștilor, cu reședința în municipiul București, cuprinde municipiul București, județul Ilfov și județul Prahova. Este organizată în 10 protopopiate cu 772 de parohii și 52 filii, cu un număr de 1.167 lăcașuri de cult parohiale și mănăstirești, dintre care aproximativ 400 sunt monumente istorice, în care slujesc 1089 de preoți.
• Arhiepiscopia Târgoviștei, cu reședința în municipiul Târgoviște, cuprinzând județul Dâmbovița. Este organizată în 5 protopopiate (Târgoviște Nord, Târgoviște Sud, Găești, Titu și Pucioasa). Pentru cele 288 de parohii sunt 375 de preoți care slujesc în cele 302 de lăcașuri de cult, dintre care 38 sunt monumente istorice. De asemenea există 9 mânăstiri și 2 schituri cu 185 călugări, o facultate de teologie la Târgoviște, un seminar teologic și o școală de cântăreți bisericești în Târgoviște.
• Arhiepiscopia Tomisului, cu reședința în municipiul Constanța, cuprinde județul Constanța. În componența ei intră 9 protopopiate, cu 299 de parohii, 368 lăcașe de cult și 416 slujitori de cult, 12 mănăstiri și 4 schituri cu 240 de călugări, 15 unități de asistența socială, o facultate de teologie, 2 seminarii liceale teologice, un seminar teologic liceal monahal, o școală de cântăreți bisericești și o clasă cu specific teologic-sanitar (postliceală).
• Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, cu reședința la Curtea de Argeș, cuprinzând județul Argeș. Este organizată în 6 protopopiate (Curtea de Argeș, Câmpulung Muscel, Pitești, Topoloveni, Costești și Mioveni), cu 497 parohii și 538 de lăcașuri de cult în care slujesc 640 preoți, 22 de mănăstiri și 4 schituri cu 241 de călugări, 11 unități de asistență socială, o facultate de teologie la Pitești, 2 seminarii teologice la Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș și o școală de cântăreți bisericești la Curtea de Argeș.
• Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, cu reședința la Buzău. Este organizată în 7 protopopiate: Buzău I, Buzău II, Râmnicu Sărat și Pătârlagele, în județul Buzău, și Focșani I, Focșani II și Panciu în județul Vrancea. Cele 617 parohii au circa 700 biserici, în care slujesc 550 preoți. Există de asemenea 21 de mănăstiri, 9 schituri cu 336 de călugări, 2 seminarii teologice la Buzău și mănăstirea Rătești, și o școală de cântăreți bisericești.
• Arhiepiscopia Dunării de Jos, cu reședința în municipiul Galați, cuprinzând județele Galați și Brăila, organizată în 8 protopopiate (Galați, Tecuci, Târgu Bujor, Nicorești și Covurlui în județul Galați, și Brăila, Făurei și Însurăței în județul Brăila). În total, cuprinde 390 parohii și 23 filii, cu un număr de 444 lăcașuri de cult parohiale și mănăstirești, între care 14 monumente istorice, în care slujesc 492 preoți. De asemenea, are în ascultare 10 mănăstiri cu 287 de călugări, 23 unități de asistență socială, o facultate de teologie, litere și istorie la Galați, un seminar teologic liceal în Galați, două școli de cântăreți bisericești în Galați și Brăila și o școală postliceală sanitară în Brăila.
• Episcopia Sloboziei și Călărașilor, cu reședința în municipiul Slobozia, cuprinzând județele Ialomița și Călărași, este organizată în 6 protopopiate: Ialomița, Fetești, Slobozia și Urziceni, în județul Ialomița, și Oltenița și Lehliu în județul Călărași. În cele 315 parohii și 18 filii din această eparhie sunt 391 preoți care slujesc în 348 biserici, dintre care 11 sunt monumente istorice. Există de asemenea 9 mânăstiri și 4 schituri cu 101 călugări, 7 sectoare de asistență socială, un seminar teologic liceal în Slobozia și o școală de cântăreți bisericești în Călărași.
• Episcopia Alexandriei și Teleormanului are în compunere patru protopopiate: Alexandria, Videle, Roșiorii de Vede și Turnu Măgurele, toate în județul Teleorman. În cele 253 parohii ale sale sunt 242 biserici (dintre care 35 sunt monumente istorice), în care slujesc circa 270 preoți.
• Episcopia Giurgiului, cu reședința în municipiul Giurgiu, cuprinde județul Giurgiu.
• Episcopia Tulcii, cu reședința în municipiul Tulcea, cuprinde județul Tulcea. Are în componență 3 protopopiate, cu 122 parohii și 144 lăcașuri de cult în care slujesc 165 preoți, precum și 14 mănăstiri și un seminar teologic la Tulcea.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.

Legături externe

• Mitropolia Munteniei și Dobrogei, Patriarhia.ro