Macedonie I al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Macedonie I de Constantinopol)
Salt la: navigare, căutare

Macedonie I de Constantinopol a fost un teolog eretic, episcop al Constantinopolului la jumătatea secolului al IV-lea. A fost de orientare ariană şi, cu sprijinul împăratului Constanţiu al II-lea, partidul semi-arienilor a putut să-l instaleze ca episcop al Constantinopolului în două perioade: de la 342 la 349 și de la 351 la 360.

Cuprins

Viața

Nu se ştiu prea multe lucruri despre viaţa lui Macedonie dinainte ca acesta să devină unul dintre candidaţii la tronul episcopal al Constantinopolului, după moartea episcopului Alexandru, în anul 336. Arienii l-au susţinut atunci pe Macedonie împotriva candidatului ortodox, Sf. Pavel Mărturisitorul, succesorul lui Alexandru. După moartea tatălui său Constantin I în anul 337, împăratul Constanţiu al II-lea, ajuns la Constantinopol în anul 339, a convocat un sinod format din episcopi arieni care l-au trimis pe Pavel în exil, aducându-l pe tronul constantinopolitan pe Eusebiu de Nicomidia, lăsându-l la o parte pe Macedonie.

După moartea lui Eusebie în anul 341, a ieşit din nou la suprafaţă disputa între susţinătorii lui Pavel şi cei ai lui Macedonie. În anul 342, ambele părţi şi-au ales şi instalat candidatul ca episcop de Constantinopol, fără să ţină seama de ceilalţi. Împăratul Constanţiu şi-a trimis atunci trupele comandatul de generalul Ermoghen (Hermogenes) pentru a-l alunga pe Pavel. Încercarea s-a încheiat cu o răzmeriţă în timpul căreia Ermoghen a fost ucis. Constanţiu l-a depus încă o dată pe Pavel şi l-a mustrat pe Macedonie pentru că îngăduise să fie hirotonit episcop fără aprobarea imperială, însă l-a lăsat pe mai departe să slujească în biserica în care fusese hirotonit. Refuzând să ia în seamă scrisorile de susţinere trimise de papa Iulius I, Constanţiu l-a reaşezat pe Macedonie în rangul de episcop al Constantinopol, însă nu fără vărsare de sânge. [1]

Macedonie a rămas episcop de Constantinopol vreme de aproape cinci ani, timp în care modul în care Constanţiu şi arienii îi trataseră pe Pavel şi Atanasie a rămas contestat. În anul 346, Constanţiu primeşte de la fratele lui Constans, împăratul Imperiului de Apus, un susţinător al ortodocşilor, o scrisoare de ameninţare, ca urmare a căreia Constanţiu îl reaşază pe Pavel pe tronul Constantinopolului. Macedonie se retrage la biserica lui Din Constantinopol. În anul 350, Constans a fost asasinat, iar Constanţiu a recăpatat astfel controlul asupra Imperiului de Răsărit. În anul 351, acesta l-a trimis încă o dată în exil pe Pavel, iar edictele imperiale care au urmat le-au permis arienilor să-şi recapete poziţia dominantă în Biserica din Constantinopol, iar Macedonie a revenit în scaunul episcopal.

Socrates Scholasticus descrie cele ce au urmat în termenii următori: "Ceea ce a săvârşit Macedonie în numele creştinătăţii au fost ucideri, bătălii, întemniţări şi războaie civile." [2]

Statutul lui Macedonie de favorit al împăratului Constans a luat sfârşit în anul 358, când acesta a luat rămăşiţele pământeşti din sarcofagul său, aflat într-o stare avansată de degradare, fără acordul împăratului. Mutarea rămăşiţelor lui Constantin în biserica Sf. Mucenic Acachie i-a scandalizat pe ortodocşii care considerau că "dezgroparea susţinătorului credinţei niceene" era un sacrilegiu.

Când Macedonie s-a prezentat la Sinodul de la Seleucia, Sinodul a decis că, întrucât era pus sub acuzaţie, nu era potrivit ca el să ia parte la lucrările sinodului. [3] Mai târziu, în anul 360, adversarii săi, între care Acachie de Cezareea, Eudoxie al Antiohiei şi alţi arieni l-au urmat pe Macedonie la Constantinopol şi, profitând de indignarea lui Consanţiu faţă de modul nepotrivit în care acesta făcuse mutarea rămăşiţelor lui Constantin, l-au depus din treaptă pentru cruzime şi pentru o serie de nereguli canonice. După depunerea sa din treaptă, Macedonie s-a retras într-un cartier mărginaş al Constantinopolului, unde a şi murit, probabil în anul 364.

Ca membru al partidei semi-ariene, Macedonie a ajuns să susţină o doctrină care, deşi era în acord cu prima parte a Crezului de la Niceea, refuza să recunoască dumnezeirea Duhului Sfânt. Următorii învăţăturii lui Macedonie s-au constituit, după moartea acestuia, într-o sectă care îi poartă numele, cea a macedonienilor. Aceştia au mai primit în literatura apologetică ortodoxă şi numele de pnevmatomahi („luptători împotriva Duhului Sfânt”).

Note

  1. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 16
  2. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 38
  3. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 40


Casetă de succesiune:
Macedonie I al Constantinopolului
Precedat de:
Pavel I
Episcop al Constantinopolului
342-346
Urmat de:
Pavel I
Precedat de:
Pavel I
Episcop al Constantinopolului
351-360
Urmat de:
Eudoxie al Antiohiei



Surse

OrthodoxWiki:Macedonius I of Constantinople, după:

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi