Mânecuțe
Mânecuţele (singular mânecuţă; gr. ἐπιμανίκια, τὰ — epimanikia sau ἐπιμάνικα — epimanika; lat. supermanicalia, manipuli, brachialia) numite și rucavișe (de la slv. ruca = mână) sunt veşminte liturgice de forma unor manșete, de obicei din brocart care se leagă cu șireturi de mâinile unui episcop, preot sau diacon, peste mânecile stiharului. De obicei, pe mânecuțe este brodată sau cusută o cruce. Rostul practic al mânecuțelor este acela de a lega mânecile stiharului, pentru a nu incomoda mișcările preotului sau episcopului. Întrucât diaconul poartă un stihar mai elaborat, ca veșmânt exterior, acesta poartă mânecuțele pe sub mânecile stiharului.
Atunci când le "îmbracă", clericul ia mânecuța dreaptă, sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea și o pune la mână zicând: "Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă a sfărâmat pe vrăjmași și cu mulțimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici."
Apoi luând mânecuța stângă sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea şi zice: "Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit; înţelepțește-mă și mă voi învăța poruncile Tale."
Nu se cunoaște sigur originea lor. Nu au făcut parte dintre veșmintele preoților din Vechiul Testament. Au fost emise mai multe păreri (asupra originii lor) dintre care cea mai apropiată de adevăr ar fi că ele ar proveni din benzile de broderie care ornau în vechime mânecile stiharului la arhierei și pe care patriarhul Gherman I al Constatinopolului le numește τὰ λωρια τοῦ στιχαρίου — ta loria tou stihariou, lat. lora tunicae = benzile stiharului (fâșie, curea) și zice că ar simboliza legăturile cu care iudeii au legat mâinile lui Iisus, când L-au dus la judecată. Pentru a fi mai ușor curățate, aceste margini au fost desprinse de mânecile stiharului și au format o piesă deosebită, în formă de manșetă, care avea și rolul de a proteja de deteriorare mâneca stiharului.
Surse
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- en.OrthodoxWiki.org
