Iliton

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Ilitonul (din gr. εἰλύω, „a înveli”) este o bucată de țesătură roșie (de obicei din mătase) în care se învelește antimisul și care rămâne permanent pe masa altarului, peste acestea așezându-se Sfânta Evanghelie.

Ilitonul este despăturit odată cu antimisul în timpul Liturghiei catehumenilor. Peste antimis se așază apoi Cinstitele Daruri aduse spre sfințire, iar după sfințire și după împărtășirea cu Sfintele Daruri antimisul se împăturește din nou și se învelește în iliton.

Potrivit interpretării pr. Ene Braniște, ilitonul era inițial pânza care se așternea peste vechile altare creștine, aceasta fiind ulterior dublată de antimis, păstrându-se numele de iliton doar pentru învelitoarea acestuia. Spre deosebire de antimis, ilitonul nu conține Sfinte Moaște.

Din punct de vedere simbolic, ilitonul întruchipează giulgiurile Mântuitorului și/ sau mahrama care a acoperit capul Acestuia la îngropare. Potrivit altor interpretări, acesta ar mai putea reprezenta și scutecele Pruncului Iisus.

Surse

  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.