Elefterie al Iliriei
| Sf. Sfințit Mucenic Elefterie al Iliriei | |
| |
| Date personale | |
| Naștere | sfârșitul sec. I, Roma |
| Mutare la Domnul (†) | 120 d.Hr. |
| Localizare | Iliria, Imperiul roman |
| Naționalitate | |
| Date cult | |
| Tip | mucenic, ierarh |
| Data canonizării | |
| Prăznuire la data de | 15 decembrie |
| Proclamare | panortodoxă |
| Biserici patronate | Biserica Sf. Elefterie din București |
Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie al Iliriei a fost un episcop al Bisericii creștine din provincia romană Iliria (în latină: Illlyricum) care a primit mucenicia în timpul domniei împăratului Hadrian (117-138). Este prăznuit împreună cu mama sa, Antia (sau Evantia) pe 15 decembrie.
Viața
Sfântul Elefterie s-a născut la Roma, în ultima decadă a secolului I. Tatăl său, funcționar imperial, a murit pe când Elefterie era încă mic ca vârstă. Mama lui, Antia, care primise credința creștină de la însuși Sfântul Apostol Pavel, l-a încredințat pe fiul ei episcopului de atunci al Romei, Anicet, pentru a primi o educație creștină.
Episcopul Anicet l-a rânduit atunci încă din adolescență în rândul clericilor. L-a hirotonit diacon la vârsta de 15 ani, preot la 18 ani și episcop de Illyricum la doar 20 de ani. Ca urmare a propovăduirii episcopului Elefterie, mulți au primit credința creștină.
Pentru că vestea propovăduirii lui se răspândise, a fost chemat la judecată înaintea împăratului Hadrian și a prefectului imperial Coremon. Comandantul trupei trimise să îl aresteze, pe nume Felix, ascultând însă propovăduirea sfântului, a primit și el credința în Hristos, și s-a botezat pe drum.
Înfățișându-se la judecată, Sfântul Elefterie a mărturisit înaintea împăratului că era creștin. Pentru că a refuzat să se lepede de Hristos, a fost supus la chinuri. Mai întâi, a fost întins pe un pat de aramă în sub care erau așezați cărbuni aprinși; a fost ars cu ulei încins și cu smoală, însă Dumnezeu l-a păstrat nevătămat. A fost aruncat într-un cuptor aprins, împrejmuit cu țepușe. Mai înainte de a fi aruncat însă sfântul în foc, la rugăciunea acestuia, prefectul Coremon, care cunoștea credința creștină, a crezut atunci în Hristos și s-a aruncat el însuși în focul pregătit pentru episcopul Elefterie. Rămânând și el neatins, la rugăciunea primind astfel cununa muceniciei pentru Hristos. Elefterie însă, fiind aruncat în foc, a rămas neatins.
A fost aruncat în închisoare și înfometat multe zile la rând, însă fiind hrănit cu hrană îngerească, a răbdat și aceasta. Mai apoi, a fost legat de un car la care fuseseră înhămați cai sălbatici. Legăturile însă i s-au dezlegat, și, potrivit tradiției, a fost purtat de îngeri pe un munte din apropiere, unde a stat o vreme, și unde cuvintele lui îmblânzeau chiar și fiarele sălbatice.
Fiind descoperit după o vreme, a fost arestat din nou și chemat la judecată. Ostașii trimiși să îl aresteze au fost însă convinși, pe drum, de sfântul episcop să îmbrățișeze credința creștină și s-au botezat. Mulți dintre cei care au văzut acestea au primit și ei credința în Hristos. Ajuns înaintea împăratului, sfântul Elefterie a fost condamnat la moarte, punând să fie sfâșiat de lei. Fiarele însă nu s-au atins de el, astfel că în cele din urmă a fost ucis cu sabia de doi ostași, în anul 120 d.Hr. Aceștia au ucis-o și pe mama sfântului, Antia, care, fiind de față la execuția fiului ei, se apropiase ca să îmbrățișeze trupul fiului ei mort. Credincioșii care au asistat la moartea sfântului și a mamei sale au luat trupurile lor și le-au îngropat cu cinste.
Cinstirea și Sfintele Moaște
Potrivit tradiției apusene, moaștele Sf. Elefterie și Antia ar fi fost o vreme adăpostite la Roma, în biserica Sfânta Sabina, în altarul Sf. Laurențiu, apoi mutate în biserica San Giovanni della Pigna, împreună cu moaștele Sf. Genesius al Romei. Este posibil ca acestea să fi fost însă moaștele Sf. Elefterie, episcopul Romei (175-189). Aceste moaște au fost mutate într-o biserică din apropierea orașului Rieti. Cultul Sf. Elefterie, cinstit uneori și sub numele de Sf. Liberalis sau Liberator (traducerea latină a numelui grecesc Eleutherios, care înseamnă „cel liber”) s-a dezvoltat considerabil în Italia. I-au fost închinate mai multe biserici la Roma, Rieti, Chieti, Nepi, Porec, Vasto, Arce, Benevento, Salerno ș.a.
Potrivit tradiției românești, moaștele Sf. Elefterie au fost adăpostite o vreme la Mănăstirea Țigănești, fiind apoi dăruite Bisericii Sf. Elefterie din București (în anul 2009).
Imnografie
- Cu haină de preot fiind împodobit și cu sângele curgând șiroaie fericite, ai alergat la Stăpânul tău, Hristos, înțelepte Elefterie, nimicitorul satanei. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru cei ce cu credință cinstesc fericitele tale nevoințe.
Condac, glasul al 2-lea:
- Ca pe o podoabă a preoților, cuvioase, și îndemn al purtătorilor de biruință, toți te lăudăm, cuvioase, și te rugăm, sfințite mucenice Elefterie; pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta liberează-i din multe feluri de nevoi, rugându-te neîncetat pentru noi toți.
Surse
- Sinaxar 15 decembrie
- Pătimirea cinstitului mucenic Elefterie, episcopul Iliricului și a mamei sale Antia, Viețile Sfinților, 15 decembrie.
- OrthodoxWiki:Eleutherios of Illyria
- en:Wikipedia:Eleutherius and Antia
