Efrem din Nea Makri

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Efrem cel Nou
Sfântul Efrem cel Nou
Date personale
Naștere 14 septembrie 1384 în Trikala, Thessalia
Mutare la Domnul (†) 5 mai 1426
Localizare Nea Makri, Grecia
Naționalitate grec
Date cult
Tip martir
Data canonizării 2011
Prăznuire la data de 3 ianuarie, 5 mai
Recunoaștere Biserica Ortodoxă a Constantinopolului
Biserici patronate


Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Efrem din Nea Makri sau Sf. Efrem din Muntele Amomon (gr. Άγιος Εφραίμ Νέας Μάκρης / του Όρους των Αμωμών), despre care se crede că a trăit între anii 1384 și 1426, este cinstit ca sfânt mucenic și făcător de minuni de mulți creștini ortodocși. Deşi nu există date istorice despre el[1], credincioșii îl consideră un sfânt "nou-arătat" (gr. "νεοφανείς") prin descoperire dumnezeiască. Sfântul Efrem a devenit în ultimii ani unul din cei mai cinstiţi sfinţi din Grecia, şi o mulțime de pelerinaje se fac la moaştele şi locul pătimirii lui, Mănăstirea Buna Vestire din Muntele Amomon. Mucenicia sa este prăznuită la data de 5 mai, iar descoperirea moaștelor sale la 3 ianuarie. Moaștele sfântului au fost descoperite prin voia lui Dumnezeu în 1950, 524 ani după moartea sa martirică. Patriarhia Constantinopolului l-a canonizat în martie 2011.

Cuprins

Istoric

Numele Sfântului Efrem şi biografia sa cu detalii şi date exacte au fost revelate monahiei Makaria Desypris (1911-1999) într-o serie de vise de inspiraţie divină în anul 1950. În urma acestor vise, ea s-a încredinţat că voia lui Dumnezeu era ca ea să reconstruiască Mănăstirea Buna Vestire din Nea Makri, mănăstire ce a fost distrusă în secolul al XV-lea de către piraţi. Cu permisiunea episcopului locului, monahia Macaria a luat în grijă ruinele capelei, şi în timp ce lucra la îndepărtarea molozului, se ruga să afle mai multe despre călugărul care a trăit cândva acolo. Răspunsul la rugăciune a fost un gând puternic care-i spunea „Sapă pământul aici şi vei găsi ceea ce cauţi”. Ajutată de un tânăr muncitor, au descoperit o fostă vatră, cu trei ferestre mici, şi un perete parţial distrus, indicii că acel loc fusese cândva o chilie. În pământul din vecinătatea schitului, au fost găsite sfinte moaşte despre care s-a presupus că aparţin Sf. Efrem. După descoperirea Sfintelor sale Moaşte, Sfântul Efrem cel Nou s-a arătat de mai multe ori monahiei Makaria, altor maici şi multor creştini fie sub chipul unui nevoitor cu faţa brăzdată de multe osteneli, fie purtând veşminte preoţeşti, fie ca un călugăr, mărturisind: „Mă numesc Efrem!” şi relatându-le viaţa, chinurile şi torturile la care a fost supus. Moaştele Sfântului au devenit rapid un loc popular de închinăciune, iar Sfântul a devenit cunoscut ca un grabnic ajutător şi mare făcător de minuni. Pe locul unde a trăit şi a murit ca martir, a fost reconstruită mănăstirea cu hramul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mănăstirea este astăzi un loc de pelerinaj foarte frecventat ce atrage vizitatori din toată lumea, în special oameni care se roagă pentru vindecarea de boli.

Viaţa

Potrivit viselor revelate monahiei Macaria, Sf. Efrem s-a născut pe 14 septembrie 1384 în Trikala, Thessalia, primind la botez numele de Constantin. A rămas orfan de tată încă de când era mic şi evlavioasa lui mamă s-a îngrijit de creşterea lui şi a celorlalți şase fraţi. La vârsta de 14 ani s-a îndreptat spre mănăstire, a depus votul monahal primind numele de Efrem şi s-a mutat în Attica să vieţuiască în Mănăstirea Buna Vestire din Muntele Amomon. După ce a trăit 27 de ani în nevoinţă călugărească aspră, în anul 1424, mănăstirea fost cotropită de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, dar Sf. Efrem a scăpat şi timp de un an a vieţuit ca pustnic printre ruinele mănăstirii. În 14 septembrie 1425 a fost luat în robie de turcii veniţi într-un nou raid, aşa începând mucenicia lui. A fost ţinut captiv şi torturat mai bine de opt luni, iar în ziua de 5 mai 1426 a fost torturat până la moarte. Sfântul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Dudul de care se presupune că sfântul a fost spânzurat, este astăzi un loc de închinare în interiorul mănăstirii reconstruite.

Imnografie

Troparul şi condacul

Ai strălucit ca soarele pe Colina Neprihăniţilor şi ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dându-ţi sufletul sub loviturile necredincioşilor, Sfinte Părinte Efrem, Mare Mucenic al lui Christos. Pentru aceasta, ai făcut ca dumnezeiescul har să se reverse neîncetat spre cei ce cu evlavie îţi strigă ţie: slavă Celui Ce ţi-a dăruit putere, slavă Celui Ce ţi-a dăruit harul tămăduirilor, slavă Celui Ce dă tuturor tămăduiri prin tine.
Pe Colina Neprihăniţilor te-ai întărit vieţuind întru nevoinţă, Părinte de Dumnezeu înţelepţite, şi de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Ce dăruieşte lumii viaţă cu îndoită cunună te-a încununat, Mare Mucenice al lui Christos Efrem, şi te-a dăruit nouă ca în tot locul să avem ajutător şi să ne rugăm cu stăruinţă: Miluieşte-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine!


Fragment din Acatistul Sf. Efrem cel Nou[2]:

Condacul 1

Strălucitu-ne-ai tuturor, ca o nouă stea, când s-au descoperit sfintele tale moaşte, Părinte, iar cu strălucirea minunilor tale luminezi întreaga lume. Prin mila şi smerenia ta, plineşte cererile celor care se apropie cu credinţă şi care îţi strigă ţie:

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Icosul 1

Ca un Înger nemaivăzut ai fost trimis din Cer şi ne-ai arătat nouă harul Preasfântului Duh, cu care îi mângâi pe toţi credincioşii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, ,,Preafericit’’ te numim şi îţi strigăm ţie:

Bucură-te, căci odinioară lupta cea bună ai purtat;
Bucură-te, căci acum tu străluceşti prealuminat;
Bucură-te, cela ce ne dăruieşti nouă veselie;
Bucură-te, căci pricinuieşti în Ceruri bucurie;
Bucură-te, stea cu totul nouă a Bisericii lui Christos–Dumnezeu;
Bucură-te, sabie cu două tăişuri împotriva nebuniei celui rău;
Bucură-te, căci tuturor te-ai făcut pildă de sfântă nevoinţă;
Bucură-te, căci în ale tale lupte ai dobândit cununi de biruinţă;
Bucură-te, întărirea cea nouă a credinţei;
Bucură-te, rana şi surparea necredinţei;
Bucură-te, că eşti putere dăruită celor credincioşi;
Bucură-te, că preschimbi inimile celor necredincioşi;
Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Iconografie

Sf. Efrem cel Nou apare în iconografie având o înfăţişare ascetică şi slabă, cu părul negru şi barbă, îmbrăcat în rasa neagră de călugăr şi având în mână o limbă de foc.

Proslăvirea

La data de 4 martie 2011, Sf. Efrem a fost trecut în rândul Sfinţilor de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului[3]. Sfântul este prăznuit pe 3 ianuarie în amintirea descoperirii sfintelor sale moaşte şi pe 5 mai în amintirea martiriului său.

La şaizeci de ani de la descoperirea moaştelor Sf. Efrem, Sfântul Sinod al Greciei a cerut printr-o scrisoare trimisă Patriarhului Ecumenic ca Sf. Efrem să fie trecut în rândul sfinţilor. Scrisoarea preciza faptul că Sf. Efrem este recunoscut ca și sfânt de către ortodocşii din întreaga lume, menţionând următoarele: "afluxul de pelerini este masiv, aproape zilnic, iar în duminici şi în sărbători mănăstirea este invadată de pelerinii veniţi din toată Grecia... Cinstirea Sf. Efrem cel Nou se face atât în Grecia cât şi în afara ei... Există biserici dedicate Sfântului în Sitia şi Tinos... Icoane ale Sfântului sunt cinstite în întreaga lume ortodoxă."

Încercări anterioare de proslăvire a Sf. Efrem au avut loc în anul 1997 de către arhiepiscopul Christodoulos al Atenei şi a toată Grecia, în timpul Mitropolitului Panteleimon (Bezeniti) de Attica. Mitropolitul a scris într-o scrisoare următoarele: "în conformitate cu Tradiţia Ortodoxă, Biserica Ortodoxă proclamă sfinţi în conformitate cu conştiinţa lumii ecleziastice, iar autoritatea administrativă a Bisericii confirmă credinţa poporului printr-o decizie care este doar declarativă." Mitropolitul Panteleimon se referea la minunile săvârşite de Sfânt şi la miile de pelerini care vin anual la mănăstire. Un an mai târziu, în timp ce Sfântul Sinod a cerut Patriarhului Ecumenic să-l treacă pe Efrem în rândul sfinţilor, un conflict a izbucnit între Mitropolitul de Attica şi Mănăstirea ce adăpostea moaştele Sf. Efrem, iar subiectul proslăvirii a fost închis, urmând a fi finalizat în 2011.

Galerie de imagini

Note

  1. Despre mulţi alţi sfinţi nu au existat și s-au aflat date istorice mai târziu, sau nu există nici până astăzi, ceea ce nu împiedică cultul lor, bazat pe tradiții, descoperiri dumnezeiești și minuni continue.
  2. Acatistul Sfântului Efrem cel Nou
  3. Aimilios Polygenis, March 4, 2011, Romfea.gr http://romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=8049:-l-r&catid=13

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi