Proslăvire

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Proslăvire (cunoscută şi sub numele de canonizare) este un termen folosit în Biserica Ortodoxă pentru ridicarea oficială a unei persoane la rangul de sfânt al Bisericii.

În Biserica Ortodoxă, proslăvirea sfinţilor este recunoaşterea faptului că sfinţenia lui Dumnezeu se manifestă în interiorul Bisericii prin acei bărbaţi şi acele femei care au primit harul divin prin vieţile lor bine-plăcute lui Dumnezeu.

Felul în care o persoană devine cunoscută ca sfânt începe cu mult înainte de orice anchetă oficială care să analizeze viaţa acesteia. Începe atunci când acea persoană este cinstită de oamenii din zona în care a trăit şi a murit. Amintirea lui sau a ei sunt ţinute în viaţă de oamenii care se roagă pentru sufletelor lor şi care le solicită mijlocirea în faţa Mântuitorului. Acei oameni care aprofundează credinţa creştină, care slujesc cu devotament Biserica sau care sunt faruri călăuzitoare ale omenirii lasă în urma lor amintiri care nu sunt păstrate doar într-un cerc restrâns de oameni, ci care devin cunoscute în întreaga Biserică, atât local cât şi universal. Astfel încât, doar Dumnezeu poate "face" un sfânt.

Foarte curând după ce Mântuitorul a trimis Duhul Sfânt apostolilor şi ucenicilor săi aflaţi împreună, Biserica i-a recunoscut pe cei care l-au slujit pe Dumnezeu ca înaintaşi ai lui Hristos, ca profeţi ai venirii Mântuitorului, care au propovăduit Evanghelia şi care şi-au riscat vieţile aducând mărturie despre Hristos. Aceşti oameni au început să fie pomeniţi şi cinstiţi prin sărbători anuale fără nici un fel de proces oficial care să-i nominalizeze ca sfinţi. Pomenirea lor şi cinstea ce le-a fost acordată au crescut prin faptele credincioşilor până acolo încât cei mai sfinţi dintre ei au fost recunoscuţi de întreaga Biserică.

Acest mod de recunoaştere a celor care au fost sfinţi printre noi a continuat până în zilele noastre în Biserica Ortodoxă, cu excepţia faptului că acum recunoaşterea sfinţeniei unei persoane a fost formalizată în cadrul Bisericii, act numit adesea proslăvire sau canonizare.

În zilele noastre, pe măsură ce numărul celor care recunosc şi cinstesc pe aceia dintre noi care au dus o viaţă smerită de sfinţenie evidentă, această cinstire a devenit recunoscută pe scară largă şi felul în care se face recunoaşterea a fost formalizat. Sfinţenia vieţii unei persoane duce la solicitarea ca acea persoană să fie recunoscută ca sfânt se transmite Bisericii, de obicei, printr-un episcop eparhial. Apoi, este înfiinţată o comisie interogativă, de obicei, care va revizui viaţa persoanei propuse pentru proslăvire. După ce comisia se asigură că persoana propusă a dus o viaţă virtuoasă şi dedicată lui Dumnezeu, proces care poate dura o bună bucată de vreme, este trimis un raport către Sfântul Sinod al Bisericii locale care descrie motivele pentru care acea persoană trebuie sau nu trebuie recunoscută ca sfânt.

După primirea şi analizarea raportului, Sfântul Sinod decide dacă pune acea persoană în rândul sfinţilor sau nu o pune. Dacă episcopii sunt de acord, atunci se pictează icoana sfântului şi i se întocmeşte rânduiala liturgică pentru proslăvirea noului sfânt. Dacă episcopii nu sunt de acord cu recunoaşterea sfinţeniei acelei persoane, se poate relua procesul de studiere a vieţii acelei persoane după o perioadă de timp sau după alte studii ulterioare.

Slujba formală a proslăvirii începe cu o slujbă de pomenire pentru persoana care va fi canonizată, după care se slujeşte o Vecernie şi o Utrenie care conţin imnuri speciale dedicate acelui sfânt urmate de şi cu dezvelirea icoanei acesteia. Este fixată ziua de prăznuire pentru noul sfânt iar viaţa acestuia este publicată. Într-un final, canonizarea noului sfânt este făcută cunoscută şi celorlalte Biserici Ortodoxe astfel încât şi acestea să poată pune numele noului sfânt în calendarele lor.

A se vedea și

Izvoare

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi