Efes

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Efes (gr. Ἔφεσος) a fost un important centru al creștinătății timp de multe secole. Oraşul, situat în vestul Asiei Mici a fost un centru important în care a poposit în cursul călătoriilor sale misionare Sf. Apostol Pavel în secolul I d.Hr. Creştinii din Efes au fost destinatarii unor epistole adresate lor de Sf. Pavel şi de Sf. Ignatie Teoforul în secolul al II-lea. Unii autori consideră că este posibil ca şi Evanghelia după Ioan să fi fost scrisă aici. Efesul este una din cele şapte cetăţi menţionate în Apocalipsă. A fost locul întrunirii celui de-al treilea Sinod Ecumenic şi reşedinţa Sf. Marcu al Efesului în secolul al XV-lea.

Cuprins

Istoric

Efesul (gr: Έφεσος) a fost întemeiat ca oraş grec ionian în secolul al X-lea î.Hr. de colonişti de origine ateniană. Aşezat pe râul Cayster, la revărsarea acestuia în Marea Egee, oraşul funcţionat ca centru comercial în perioada pre-creştină, fiind un oraş profund marcat de cultura şi mitologia greacă. La Efes s-a înălţat marele templu păgân al zeiţei Artemis, considerat a fi una din cele şapte minuni ale lumii antice.

Efesul a intrat sub dominaţia romană în anul 86 î.Hr. şi a devenit capitala Asiei proconsulare în anul 27 î.Hr. Efesul a prosperat sub stăpânirea romană: a devenit o mare metropolă şi un centru comercial important, considerat a fi al doilea ca mărime după Roma. Sf. Apostol Pavel a poposit în acest oraş în timpul călătoriilor sale misionare.

Distrugerea Efesului de către goţi în anul 263 a făcut ca oraşul să îşi piardă din strălucire, însă acesta şi-a păstrat importanţa ca oraş şi mai departe, de-a lungul secolelor V-VI. A fost parţial distrus de un cutremur în anul 614.

De-a lungul anilor, importanţa comercială a Efesului a intrat în declin, după ce râul Cayster a colmatat portul, făcându oraşul să îşi piardă accesul la marea Egee. Atacurile arabe din secolele următoare au contribuit şi ele la declinul oraşului, astfel că până în secolul al XI-lea acesta ajunsese să nu mai fie decât un sat.

În secolele următoare, oraşul a cunoscut o scurtă perioadă de prosperitate în timpul stăpânirii turceşti, însă a fost în cele din urmă abandonat în secolul al XV-lea. În prezent, Efesul consta în ruinele templului lui Artemis, teatrul, stadionul şi o "Biserică dublă" care este probabil o veche catedrală închinată Maicii Domnului în care s-au ţinut sinoadele din 431 şi 449.

Semnificația creștină

Efesul a fost unul din centrele creştinismului timpuriu. Sf. Pavel a petrecut trei ani la Efes cu întemeierea şi organizarea Bisericii, însă a fost obligat să părăsească oraşul. Una din epistolele sale a fost adresată direct Efesenilor. Potrivit unei tradiţii răspândite mai ales în Biserica Romano-Catolică, într-o casă din apropiere de Efes ar fi adus-o Sf. Ioan pe Maica Domnului, şi aici s-ar fi petrecut şi Adormirea Maicii Domnului. Potrivit tradiţiei ortodoxe însă, Maica Domnului ar fi rămas mai probabil la Ierusalim.

Sf. Apostol Ioan Teologul şi-ar fi petrecut ultimii ani ai vieţii la Efes, unde a fost şi îngropat. Potrivit tradiţiei, acolo ar fi murit şi Sf. Mironosiţă Maria Magdalena.

În primele secole creştine, Efesul a fost un centru al creştinismului, cel mai important din Asia Mică după Antiohia. Sinodul I de la Niceea a conferit Efesului jurisdicţia bisericească asupra diocezei Asiei Mici, care cuprindea unsprezece provincii. La Efes s-a întrunit al treilea Sinod Ecumenic, în timpul căruia Sf. Chiril al Alexandriei a obţinut condamnarea nestorianismului. Iustinian cel Mare a construit lângă Efes o mare biserică închinată Sf. Ioan Teologul.

Mormântul Sfântului Ioan teologul

În anii următori, oraşul a avut de suferit de pe urma raidurilor arabilor şi mai târziu ale turcilor, iar în timpul perioadei iconoclaste mai mulţi apărători sfintelor icoane au suferit aici martiriul. După ce a fost distrusă de turci în 1090, oraşul a fost reconstruit în jurul bisericii Sf. Ioan, iar comunitatea a început să fie cunoscută sub numele de Aghios Theologos (a "Sfântului Teolog"), trimiţând la Sf. Ioan Teologul. După o serie de raiduri în secolele XIV-XV, comunitatea creştină din oraş scăzuse atât de mult încât, atunci când Sf. Marcu al Efesului a luat parte la Sinodul de la Ferrara-Florenţa în 1439, comunitatea pe care o păstorea mai avea doar dimensiunile unui sat.

Sursa

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi