Dogmă

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Dogma (plural dogme; în greceşte δόγμα, plural δόγματα) este credinţa sau doctrina stabilite şi formulate clar şi care are autoritate, nefiind discutabilă sau supusă dubiilor.

Cuvântul "dogmă" era folosit de scriitori clasici din vechime ca opinie sau ca adevăr pentru o persoană ca în doctrinele filozofice, în special acele doctrine filozofice ale şcolilor particulare ale unor filozofi. De asemenea, cuvântul a fost folosit cu sensul de decret sau ordonanţă publică. Este folosit în Sfânta Scriptură

  • cu sensul de decret sau edict civil, ca în Luca 2:1: "În zilele acelea a ieşit poruncă (gr. dogma) de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.";
  • cu sensul de ordonanţă a legii mozaice, ca în Ef. 2:15: "Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei (gr. dogmasin)";
  • şi aşa cum se aplică dispoziţiilor şi decretelor primului Sinod Apostolic de la Ierusalim: "Şi când treceau prin cetăţi, învăţau să păzească învăţăturile (gr. dogmata) rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim" (Fapte 16:4).

Printre Părinţii Bisericii din primele veacuri, cuvântul "dogmă" era, cel mai adesea, folosit pentru doctrinele şi preceptele morale propovăduite de Hristos şi de către Sfinţii Apostoli cu distincţie între dogmele venite de la Hristos prin Apostoli şi cele venite prin Biserică.

Dar, în concordanţă cu sensul larg răspândit, o dogmă este acum înţeleasă ca fiind un adevăr de credinţă sau de morală, revelat de Dumnezeu, transmis de către Apostoli prin Scriptură sau prin tradiţie, şi transmis credincioşilor de către Biserică pentru a fi acceptat. Poate fi descrisă pe scurt ca un adevăr revelat şi definit de Biserică—totuşi revelaţiile particulare nu constituie dogme, unii teologi limitând sensul acestui cuvânt la doctrinele definite solemn de sinoade generale, în timp ce adevărul revelat atunci când este prezentat de Biserică prin ierarhia sa. În consecinţă, o dogmă implică o două aspecte: revelaţia divină şi autoritatea de a învăţa a Bisericii.

Pentru creştinii ortodocşi, dogma este conţinută în Crezul de la Niceea şi în canoanele celor şapte sinoade ecumenice. Aceste dogme sunt prezentate pe scurt de către Sfântul Ioan Damaschinul în lucrarea sa Expunere corectă a credinţei ortodoxe, care este cartea a treia din lucrarea sa principală, intitulată Izvorul cunoaşterii. În această carte, el foloseşte o abordare duală în explicarea fiecărui articol din credinţa ortodoxă: una pentru creştini, unde foloseşte citate din Scriptură şi, ocazional, din scrieri ale Părinţilor Bisericii şi o a doua, adresată atât ne-creştinilor (dar care, cu toate acestea, au o anume credinţă religioasă) cât şi ateilor, unde el foloseşte cu pricepere logica şi dialectica aristoteliană, în special reductio ad absurdum.

Vezi şi

Izvoare

Legături externe