Constantin cel Nou

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Constantin al IV-lea

Sfântul și drept-credinciosul împărat Constantin cel Nou (Constantin al IV-lea) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 668 și 685. Mai este cunoscut și sub numele de Constantin Pogonatul (Bărbosul), dar la mijloc este o confuzie, tatăl său, împăratul Constans al II-lea având de fapt porecla Pogonatul (Bărbosul).

Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Constantin cel Nou la 3 septembrie.

Cuprins

Viața

Constantin era fiul cel mai mare al împăratului Constans al II-lea Pogonatul (Bărbosul) și al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având doi fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron (Iustinian al II-lea) și Heraclius.

A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul Constans al II-lea și a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din Sicilia, care luase parte la asasinarea lui Constans al II-lea. Răscoala a fost potolită în anul 669.

În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul oraș Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina și Sicilia și au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar Constantinopolul, de pe uscat și de pe mare. Profitând de situația dificilă a imperiului, slavii au asediat și ei orașul Salonic, dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanță explozivă/inflamabilă). Aproape în același timp, arabii au fost înfrânți și în Lycia, bizantinii distrugând flota arabă la Syllaeum. Arabii au acceptat un tratat de pace pe 30 de ani, tratat favorabil imperiului bizantin.

În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea și, împreună cu slavii, au atacat Imperiul Bizantin. Pentru a putea face față invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia Moesia și nordul Traciei (Bulgaria de azi).

Împăratul Constantin al IV-lea a convocat al șaselea Sinod Ecumenic (cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681. Pe parcursul celor 18 ședințe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între Biserica Ortodoxă și Biserica Apuseană. Sinodul a decretat că Hristos a avut atât voință divină cât și voință umană, corespunzător celor două firi ale sale (divină și umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451. Aceasta a rezolvat controversa privind monotelismul. Acțiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele două biserici și la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani.

Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli, din Constantinopol.

Iconografie

Dionisie din Furna arată că dreptcredinciosul împărat Constantin cel Nou se zugrăvește în icoana celui de-al șaselea Sinod Ecumenic stând pe tron în mijlocul adunării Sfințiților Părinți acolo de față. Este zugrăvit ca un om între două vârste, cu părul pe alocuri albit, cu barba despărțită în două; de o parte și de alta sunt așezați Părinții de la Sinod, iar în spate, ostași (garda imperială). [1].

Notă

  1. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 219-220.

Legături externe


Casetă de succesiune:
Constantin cel Nou
Precedat de:
Constans al II-lea
Împărat Roman (Bizantin)
668-685
Urmat de:
Iustinian al II-lea


Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi