Chiril Lucaris

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Chiril Lucaris, cunoscut şi drept Chiril I Lukaris, a fost un teolog şi ecleziast grec care a trăit la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. A fost patriarh al Alexandriei sub numele de Chiril al III-lea între anii 1601-1620 şi patriarh de Constantinopol sub numele de Chiril I de nu mai puţin de cinci ori între anii 1620 şi 1638. El a fost prima figură importantă din Biserica Ortodoxă de după Căderea Constantinopolului din 1453, şi a marcat istoria acesteia din de-a lungul secolului al XVII-lea. Mărturisirea sa de nunaţă calvină a provocat controverse puternice în Biserica Ortodoxă.

Cuprins

Viaţa

Chiril Lucaris s-a născut în Candia (Heraklion), Creta, în 13 noiembrie 1572, în perioada în care Creta era ocupată de Republica Veneţiană. În primii ani ai tinereţii sale, el a studiat cu câţiva savanţi eminenţi ai vremii, printre care şi Marguius, Episcop de Chithira. Pentru a-şi aprofunda cunoştinţele, el a călătorit de-a lungul Europei, studiind la Veneţia, Padova şi Geneva. La Geneva, el intră sub influenţa credinţei reformate aşa cum era propovăduită de Ioan Calvin. El dezvoltă o puternică antipatie faţă de romano-catolicism după ce a urmat cursuri teologice la Veneţia, Padova, Wittenberg şi Geneva. Pe lângă fluenţa vorbirii în greacă, el ajunge să vorbească latina la perfecţie încă din zilele studenţiei sale.

Chiril Lucaris este hirotonit ca diacon în 1593, la vârsta de 21 de ani. Este ridicat la rangul preoţiei de către Patriarhul Meletie Pegas, patriarh al Alexandriei.

Patriarhul Meletie Pegas îl trimite pe Chiril în Polonia în anul 1596 pentru a conduce opoziţia ortodocşilor faţă de Unirea de la Brest care propunea o unire a Kievului cu Roma. În această perioadă, el este profesor al academiei ortodoxe din Vilnus, în prezent capitala Lituaniei. În 1601, el este ales patriarh al Alexandriei, succedându-i Patriarhului Meletie Pegas, poziţie pe care o ocupă cu dedicaţie timp de nouăsprezece ani. În această perioadă, el reorganizează finanţele patriarhiei şi se ocupă de repararea bisericilor, pe lângă propovăduire şi o corespondenţă constantă cu patriarhii Ierusalimului şi Cipriului.

În 1612, el este locum tenens al Bisericii din Constantinopol pentru o perioadă scurtă de timp. În 4 noiembrie 1620, Sfântul Sinod din Constantinopol îl alege pe Chiril patriarh de Constantinopol. Păstorirea sa la Constantinopol se împarte în cinci perioade diferite: din 1620 până în 1623, din 1623 până în 1633, din 1633 până în 1634, din 1634 până în 1635, şi din 1637 până în 1638, din cauza intrigilor în care au fost implicaţi papii, reformiştii, iezuiţii şi sultanul otoman şi care au constat în aranjamente împotriva lui Chiril prin care urma să fie discreditat pe baza zvonurilor că era calvinist. După fiecare depunere, Patriarhul Chiril era reales de clerul sprijinit de populaţia ortodoxă.

Se pretinde că marea dorinţă a vieţii sale a fost să reformeze Biserica după principii calviniste şi, pentru aceasta, el a trimis mulţi tineri teologi greci să studieze la universităţi din Elveţia, nordul Olandei şi Anglia. În 1629, a fost publicată în latină confesiunea sa faimoasă, numită Confessio (de doctrină calvinistă), dar care fusese cât de mult posibil adaptată la limbajul şi crezul Bisericii Ortodoxe. Din 1629 până în 1633, a apărut în două ediţii în latină, patru în franceză, una în germană şi una în engleză. "Confession" a provocat o controversă în sânul Bisericii Răsăritene care a culminat cu convocarea unui sinod în 1672, de către Dositeu, patriarh al Ierusalimului, în urma căruia a fost condamnată doctrina calvinistă. De atunci, istorici eminenţi, teologi şi cercetători au încercat să stabilească dacă Chiril Lucaris a fost chiar el autorul "Confession", care îi este atribuită de calvinişti. În timp ce Chiril a respins verbal această mărturisire de câteva ori şi şi-a proclamat credinţa ortodoxă, în scrisorile sale dar şi prin atitudinea sa, el nu dezavuează "Confession" în scris. Ortodoxia lui Chiril Lucaris însuşi a continuat să fie subiect de dezbatere în Biserica Răsăriteană. Chiar şi Dositeu, din cauza reputaţiei de mare patriarh, are tendinţa să treacă cu vederea heterodoxia lui Chiril în interesul Bisericii.

De asemenea, Chiril a fost binevoitor într-un mod aparte faţă de Biserica Anglicană, iar corespondenţa sa cu Arhiepiscopii de Canterbury este deosebit de interesantă. Prin contactele sale cu Biserica Angliei, el a demarat, de asemenea, un program de trimitere a tinerilor greci la studii în Anglia. Printre aceşti studenţi se afla şi un tânăr din Macedonia, Mitrofan Kritopoulos care va deveni mai târziu patriarh al Alexandriei. Atât Chiril cât şi Mitrofan erau iubitori de cărţi şi manuscrise, şi au achiziţionat manuscrise care, în prezent, aparţin Bibliotecii patriarhale. Chiril însuşi i-a prezentat Regelui James I al Angliei un manuscris deosebit al Sfintei Biblii, cunoscut sub numele de Codex Alexandrinus. De asemenea, el i-a mai trimis un manuscris al Pentateuhului cu o traducere arabă lui Laud, Arhiepiscop de Canterbury.

După ce Chiril a fost depus temporar şi izgonit la instigarea oponenţilor săi ortodocşi şi a iezuiţilor, care erau inamicii săi cei mai înverşunaţi, el a murit subit. În timp ce sultanul otoman Murad al IV-lea se pregătea de un război în Persia, patriarhul a fost acuzat de pregătirea unei revolte a Cossacks?. Astfel, pentru a evita necazurile în absenţa sa, sultanul şi-a trimis ienicerii care l-au sugrumat în 27 iunie 1638. Trupul său a fost aruncat în Bosfor şi a fost recuperat mai târziu după ce a fost scos la mal de ape pe Insula Halki. Trupul său a fost înmormântat la Mănăstirea Panagia Kamariotissa din Halki de către Patriarhul Partenie I.


Casetă de succesiune:
Chiril Lucaris
Precedat de:
Meletie I
Patriarh al Alexandriei
1601-1620
Urmat de:
Gherasim I
Precedat de:
Neofit al II-lea
Patriarh al Constantinopolului
locus tenens

1612-1612
Urmat de:
Timotel al II-lea
Precedat de:
Timotei al II-lea
Patriarh al Constantinopolului
1620-1623
Urmat de:
Grigorie la IV-lea
Precedat de:
Antim al II-lea
Patriarh al Constantinopolului
1623-1633
Urmat de:
Chiril al II-lea Contares
Precedat de:
Chiril al II-lea Contares
Patriarh al Constantinopolului
1633-1634
Urmat de:
Atanasie al III-lea Patelaros
Precedat de:
Atanasie al III-lea Patelaros
Patriarh al Constantinopolului
1634-1635
Urmat de:
Chiril al II-lea Contares
Precedat de:
Neofit al III-lea
Patriarh al Constantinopolului
1637-1638
Urmat de:
Chiril al II-lea Contares



A se vedea şi

Surse

Legături externe

Scrieri

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi