Alban

Sfântul Alban

Sfântul Alban (+305) a fost primul mucenic creştin din vechea Britanie (azi Anglia sau Regatul Unit). Prima menţiune cunoscută despre mucenicia sfântului Alban provine de la Constantius, în a sa Viaţă a sfântului Gherman din Auxerre, scrisă către anul 480. Sfântul Alban este prăznuit în Biserica Ortodoxă la 22 iunie.

Viaţa

În conformitate cu lucrarea Venerabilului Beda, Ecclesiastical History, (I.vii şi xviii), Alban era un păgân care trăia în Verulamium (în prezent St. Albans, Anglia), care s-a convertit la creştinism şi apoi a fost executat prin decapitare pe un deal deasupra aşezării romane Verulamium. Mai târziu a fost fondată abaţia "Sfântul Alban" din localitatea St Albans, Hertfordshire, Anglia, aproape de locul execuţiei sale.

Data execuţiei cea mai apropiată de realitate se găseşte în lucrarea Venerabilului Beda: "când cruzii împăraţi au emis prima dată edictele lor împotriva creştinilor", cu alte cuvinte, cândva înainte ca religia creştină să devină o religie tolerată oficial a Imperiului Roman sub Împăratul Constantin în 313, când creştinii locului încă erau persecutaţi de autorităţile romane.

Alban a adăpostit un preot creştin (Geoffrey de Monmouth căruia la o interogare ulterioară i-a dat numele de "Amfibal", un nume paravan) în casa sa şi s-a convertit şi botezat şi el însuşi. Când "prinţul păgân" a trimis soldaţii romani la casa lui Alban căutându-l pe preot, Alban şi-a schimbat hainele cu acesta şi a fost arestat în locul lui. Alban a fost dus în faţa magistraţilor unde şi-a declarat noua credinţă creştină şi a fost condamnat pentru ea. El a fost decapitat pe colina unde, în prezent, se găseşte Catedrala Sfântul Alban.

Un cult al Sfântului Alban exista deja în secolul al VI-lea, deoarece Beda citează un vers din Carmina lui Venantius Fortunatus, Albanum egregium fæcunda Britannia profert ("urmaşi ai sfântului Alban britanici plini de fapte").

Giulgiul Mucenicului Alban din Catedrala Sfântul Alban, St Albans, Hertfordshire, England

Beda povesteşte câteva legende în legătură cu execuţia lui Alban. În drum spre locul execuţiei, Alban trebuia să treacă un râu, dar găsind podul plin de oameni, el a despărţit apele şi a trecut pe uscat pe cealaltă parte a râului. Călăul a fost aşa de impresionat de credinţa lui Alban încât la rândul lui s-a convertit la creştinism acolo pe colină şi a refuzat să-l execute. A fost găsit repede un alt călău (ai cărui ochi i-au căzut din cap la sfârşitul execuţiei), iar primul călău a fost executat imediat după Alban, devenind astfel al doilea mucenic britanic pentru Hristos.

Unele detalii adăugate tradiţiilor legate de Sfântul Alban au apărut din cauza confundării lui cu un alt Sfânt Alban sau Albinus, care a fost martirizat în Mainz.

Mucenicia Sfântului Alban (după "Istoria Bisericească a poporului englez" a Sf. Beda Venerabilul)

Mucenicia Sfântului Alban şi a celor dimpreună cu dânsul, care și-au vărsat sângele pentru Domnul nostru Iisus Hristos în anul 305.

Acest Alban, fiind încă păgân, pe vremea când nemiloşi împăraţi se ridicau cu cruzime împotriva creştinilor, a adăpostit în casa lui pe un anume preot, care fugea de asupritorii săi.

Văzându-l mereu pe acesta priveghind şi rugându-se neîncetat, îndată Harul Duhului Sfânt străluci şi asupra lui Alban şi el începu să-i urmeze preotului în credinţă şi evlavie; şi împărtăşindu-se cu râvnă de sfintele învăţături, lepădă întunericul idolatriei şi îmbrăţişă cu toată inima credinţa creştină.

După câteva zile pline de pace, auzind judecătorul cel rău vestea că preotul se adăposteşte în casa lui Alban, îşi trimise slujitorii să-l prindă şi să-l aducă la el.

Sosind aceştia în faţa casei, Alban ieşi de îndată înaintea lor îmbrăcat în hainele preoţeşti ale părintelui şi învăţătorului său, şi se dădu pe sine lor în locul aceluia.

Când judecătorul, care se afla în templul păgân, jertfind idolilor, îl văzu pe Alban şi auzi cum el însuşi se predase în mâinile ostaşilor, primejduindu-şi viaţa pentru a-l salva pe oaspetele său, se mânie amarnic şi porunci să fie adus înaintea idolilor, zicându-i: "Pentru că ai ales să ascunzi şi să protejezi un rebel şi un hulitor, în loc să-l dai în mâinile ostaşilor, spre a fi pedepsit pentru dispreţul său faţă de zei, vei primi tu însuţi întreaga pedeapsă care i se cuvine lui, dacă nu te vei închina zeilor noştri."

Dar Sfântul Alban, care de bunăvoie se declarase creştin în faţa asupritorilor, nu se sperie deloc de ameninţările judecătorului, ci, îmbrăcând platoşa luptei celei duhovniceşti, răspunse răspicat că nu se va supune poruncii. Atunci judecătorul îl întrebă: "Din ce familie şi din ce neam eşti tu?". "Ce te priveşte pe tine, de unde vin şi care-mi este neamul? Dacă vrei să auzi adevărul despre credinţa mea, află că sunt acum creştin şi respect învăţătura creştină." "Te întreb cum te cheamă, spune-mi degrabă!" "Mă cheamă Alban, şi cred şi mă închin Dumnezeului celui viu şi adevărat, Care a creat toate cele ce sunt."

La acestea, judecătorul, fierbând de mânie, izbucni: "Dacă vrei să te bucuri de fericirea vieţii veşnice, nu întârzia să aduci jertfă zeilor celor mari!" "Aceste jertfe închinate diavolilor nu aduc nici folos, nici împlinirea cererilor celor care se roagă. Dimpotrivă, oricine oferă aceste jertfe îşi atrage asupra lui osânda veşnică."

Judecătorul, auzind aceste cuvinte, se înfurie nespus, şi porunci ca Sfântul Mărturisitor al lui Dumnezeu să fie chinuit de călăi, socotind că astfel îi va sfărâma neclintirea în credinţă. Dar Sfântul chinuit fiind, pe toate le îndură cu răbdare, sau mai degrabă cu bucurie, de dragul Domnului.

Când judecătorul văzu că nu-l poate învinge prin torturi, spre a-l face să lepede de Hristos, porunci să fie omorât. Pe drumul spre locul de execuţie, Alban ajunse la un râu, care curgea năvalnic între zidul oraşului şi arena unde urma să fie executat. Acolo văzu o mulţime mare de oameni, şi bărbaţi şi femei, de toate vârstele şi de toate rangurile, care se adunaseră negreşit datorită unei rânduieli dumnezeieşti, spre a asista la vărsarea sângelui unui mucenic; aceştia toţi într-atâta se îngrămădiseră ca să treacă pe puntea de peste râul amintit, încât Alban şi însoţitorii săi nu mai găsiră loc de trecere pe lângă ei.

Pe scurt, aproape toţi oamenii din oraş se aflau acolo, iar în cetate rămăsese numai judecătorul singur.

Sf. Alban, aşadar, simţind o adâncă şi arzătoare dorinţă de a ajunge mai repede la locul muceniciei, îşi făcu loc spre pârâu, şi numai ce îşi înălţă ochii spre cer, că apa pârâului se despărţi în două, lăsându-i un loc uscat de trecere.

Dintre toţi, numai călăul căruia i se poruncise să-l ucidă cu sabia văzu aceasta, şi călăuzit fiind de Duhul Sfânt, alergă să-l întâmpine la locul de execuţie. Dar odată ajuns acolo, îşi aruncă sabia înaintea Sfântului Alban, căzu la picioarele lui, şi îl imploră să-i îngăduie să sufere alături de el, sau, dacă s-ar putea, în locul lui.

Astfel deveni dintr-un asupritor un frate de credinţă, şi pentru că ceilalţi călăi ezitau să ridice sabia care zăcea la pământ, Sfântul Alban, însoţit de întreaga mulţime, se urcă pe un deal aflat la vreo 500 de paşi de acel loc, şi care era împodobit cu tot felul de flori, coborând lin spre o minunată câmpie, vrednică prin frumuseţea ei de a fi locul de martiriu al unui mucenic.

Pe culmea acestui deal, Sfântul Alban se rugă lui Dumnezeu să-i trimită puţină apă, şi îndată un izvor curat ţâşni sub picioarele sale, încredinţându-i pe toţi cei de faţă că şi râul cel mare din vale îşi despărţise apele tot printr-o minune datorată rugăciunilor mucenicului.

În acest loc, viteazul mucenic fu lovit de moarte, şi prin aceasta primi cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o tuturor celor ce Îl iubesc pe El. Dar cel ce îi dădu lovitura nu apucă să triumfe deasupra morţii mucenicului, căci îndată ochii îi căzură din orbite jos pe pământ odată cu binecuvântatul cap al Mucenicului.

Tot atunci fu ucis ostaşul care se rugase să sufere alături de Alban, refuzând să-l rănească, şi care, deşi nu se înnoise prin botez, totuşi fu curăţit prin vărsarea propriului sânge, şi se învrednici să intre în Împărătia Cerurilor.

Atunci judecătorul, covârşit de puterea atâtor minuni dumnezeieşti, porunci ca prigoana să se încheie îndată, începând să cinstească el însuşi mucenicia sfinţilor.

Sfântul Alban a primit moartea mucenicească pe data de 22 iunie, în apropierea oraşului Verulamium, unde mai târziu, în vremuri de pace pentru creştini, a fost înălţată o frumoasă biserică. Multe minuni şi vindecări se petrec în acel loc prin rugăciunile Mucenicului până în zilele noastre.

Tot în aceeaşi prigoană au primit moarte mucenicească Sfinţii Aaron şi Iuliu, cetăţeni ai oraşului Chester, şi mulţi alţi creştini, atât bărbaţi, cât şi femei, care răbdând chinuri amarnice, fiindu-le smulse mădularele cu o cruzime nemaiauzită, şi-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu şi au primit răsplata Împărăţiei Cerurilor.

Imnografie

Tropar (Glas 4)

În lupta lui, Sfântul mucenicul Tău, Alban

A câștigat cununa vieții, Hristoase Dumnezeul nostru.

Căci, întărit de Tine întru curăția inimii

Cu îndrăzneală a grăit înaintea judecătorilor lumești

Ție aducându-Ți capul său, Judecătorule a toate!

Legături externe

• Bede, Ecclesiastical History Book i.vii The story of Saint Alban
• Catholic encyclopedia: St. Alban