Modificări

[[Sfânt]]a [[Cuvios|Cuvioasă]] '''Xenia''' (sau '''Xenia Romana''') a trăit la începuturile creştinismuluicreștinismului, în secolul al V-lea. Originară din [[Roma]], ea a îmbrăcat haina [[monah]]ală şi și a trăit într-o continuă priveghere, înfrânare şi și smerenie. Numele monahal pe care şi și l-a ales, Xenia, se traduce prin „străina”, vrând să arate prin acest gest că se înstrăinează de lumea aceasta, pentru a se dedica numai celor sfinte.<br>[[Biserica Ortodoxă]] o [[PrăznuirePraznic|prăznuieşteprăznuiește]] la data de [[24 ianuarie]].

==ViaţaViața==

La vârsta de 17 ani, în momentul în care părinţii părinții ei îi hotărâseră o căsătorie din interes, ea a ales să fugă, împreună cu două slujnice, în Insula Cos (Kòs) din Marea Egee. A făcut acest lucru din dragoste faţă față de [[Hristos]], căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El. A renunţat renunțat la numele Eusebia, luându-şi și numele Xenia (grec. ξενία - ''străina''), vrând să arate prin acest gest că se înstrăinează de lumea aceasta, pentru a se dedica numai celor sfinte.

În urma rugăciunilor sale, l-a întâlnit pe [[ieromonah]]ul Pavel, care a devenit un adevărat părinte duhovnicesc pentru ea. La îndemnul acestuia, Xenia s-a stabilit în cetatea Milassa din Caria (o veche provincie romană situată în sud-estul Asiei Mici) şi și a îmbrăcat haina [[monah]]ală. Aici a ridicat o bisericuţă bisericuță închinată Sfântului [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan Întâiul-mucenic]], precum şi și o mica mică [[mănăstire]], în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare ale sale cu care fugise din Roma, dar şi și cu alte fecioare din împrejurimile cetăţiicetății.<ref name="Cuvioasa">[http://www.crestinortodox.ro/sfinti/cuvioasa-xenia-72997.html www.crestinortodox.ro - Cuvioasa Xenia], accesat 24 septembrie 2012</ref>

Sf. Xenia era într-o continuă [[priveghere]], [[asceză|înfrânare]] şi și [[smerenie]]. Purta nişte niște haine vechi, dar considera că trupul său este nevrednic chiar şi și de acestea. Toată viaţa viața ei era întru umilinţă şi umilință și vărsare a lacrimilor. În [[Sinaxar]]ul zilei în care se face pomenirea ei se spune că „puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arşiţă arșiță secând, decât ochii ei încetând de lacrimi... facutu-s-au lacrimile ei pâine ziua şi și noaptea. Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup”.<ref name="Sfânta">[http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfanta-xenia-98893.html Calendar ortodox - Sfânta Xenia], accesat 1 octombrie 2012</ref>

Diavolii se temeau de înfrânarea ei şi și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori doar la două zile, iar de multe ori petrecea toată săptămâna fără hrană. Iar când era să primească hrana, nu mânca verdeţuriverdețuri, linte, poame de grădină, ci numai puţină puțină pâine, udată cu lacrimile sale. Lua din [[cădelniţăcădelniță]] cenuşă şi cenușă și presăra pâinea sa. Aceasta o făcea în tot timpul vieţii vieții sale, împlinind cuvântul [[prooroc]]esc: „Cenuşă „Cenușă cu pâine am mâncat şi și băutura mea cu plângere am amestecat”.

Adormind întru Domnul Chiril, episcopul cetăţi cetăți Milassa, a fost ales în locul lui, Cuviosul Pavel, egumenul mânăstirii Sfântul Andrei, părintele duhovnicesc al Sfintei Xenia. Primind vrednicia de [[episcop]], Cuviosul Pavel a mers la mănăstirea de fecioare şi și a sfinţitsfințit-o pe Xenia ca [[diaconiţădiaconiță]], ca pe una ce era cu adevărat vrednică de aceasta. Căci în trup fiind, avea viaţă viață îngerească, şi și cu toate că fusese crescută întru multe dulceţi şi dulceți și desfătări, fiind fiică de senator, însă la atât de aspră viaţă viață s-a deprins, încât pe o cale nouă, neobişnuităneobișnuită, se vedea că se suie spre [[pustnic]]ească [[desăvârşiredesăvârșire]].

Atâta râvnă era într-însa, încât de cu seara, pînă până în timpul cântarii cântării [[Utrenie]]i, sta toata toată noaptea, ridicându-şi și mâinile în sus şi și rugându-se; şi aşa și așa în toate serile era văzută de surori în taină, iar uneori plecându-şi și genunchii de cu seara, până dimineaţa dimineața se ruga, cu multe lacrimi, şi și astfel întotdeauna slujea Domnului, iar aceasta o facea făcea cu smerenie, pentru că mai jos decât toţi toți se socotea pe dânsa.<ref name="Cuvioasa"/>

Atunci când Cuvioasa Xenia a trecut la cele veşniceveșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce, iar această cunună strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor, sfinţenia sfințenia Cuvioasei Xenia.<ref name="Sfânta"/> Cetăţenii Cetățenii din Milassa, care se aflau la un [[praznic]] într-un sat vecin, văzând semnul cel de pe cer, se mirau şi și întru nepricepere se întrebau ce este acesta. Iar episcopul lor, fericitul Pavel, înţelegând înțelegând cu duhul, a zis către toată mulţimea mulțimea poporului: „''Maică Xenia a adormit şi și pentru dânsa este semnul minunii!''”. Şi îndată, sfârşind sfârșind [[Liturghie|Liturghia]], s-a întors în cetate cu tot poporul care fusese la praznic şi și aflară cetăţeniicetățenii, precum le-a spus lor episcopul, că Sfânta Xenia murise.<ref name="Cuvioasa"/>

Viaţa Viața sa a fost cunoscută de ceilalţi creştini ceilalți creștini abia după moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruse celor două slujnice ale ei să nu spună nimănui nimic despre viaţa viața sa - astfel că nimeni nu a ştiut știut unde şi și când s-a născut, din ce fel de familie şi și de ce a ales să părăsească lumea aceasta. Abia după trecerea sa la cele veşnice veșnice slujnicele ei au făcut cunoscut motivul înstrăinării Xeniei de lume pentru Hristos.

:Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi și luptând, ai învăţat învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi și cu îngerii se bucură, Cuvioasă Xenia, duhul tău.

:Pomenirea ta, cea minunată Xenia, săvârşind săvârșind noi, cei ce te cinstim pe tine cu dragoste, lăudăm pe Hristos, Cel ce ţiți-a dat ţie ție întru toate putere de tămăduire; pe Acela totdeauna roagă-L pentru noi toţitoți.

:''Dorind, prea cinstită Xenia, locaşul locașul cel ceresc, te-ai înstrăinat, de Dumnezeu purtătoare, ca o iubitoare de cucernicie, de patrie, de bogăţie şi bogăție și de neam; şi și ridicându-ţi ți crucea ta, cu osârdie ai alergat către Hristos, Cel ce a venit din Fecioara, în chip neobişnuitneobișnuit, să-i mântuiască pe oameni''.

[[Categorie:CuvioşiCuvioși]] [[pt:Xênia de Roma]]