5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Uneori proorocii, ghicitorii spun [[minciuna|minciuni]] fiind vorba de o simplă înşelare.<ref>Is44.25 Zah10.1-2</ref> , de îndrăzneală<ref>Deut18.15-22</ref>, alteori proorocirile lor sunt adevărate<ref>FA16.17, Deut.13.1-5</ref>, duhurile celor adormiţi spun adevărul<ref>1 Sam28.5-19</ref> şi vrăjile lor sunt reale<ref>Exod7.11,12, Exod7.22, Exod8.7</ref> fiind îngăduite şi limitate de puterea şi voinţa lui Dumnezeu.<ref>FA16.17, Deut.13.1-5</ref>
[[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]] vorbeşte de proorocul care va avea îndrăzneala de a spune în Numele Domnului ceva ce nu-i fusese poruncit, care va fi recunoscut astfel după faptul că acel cuvânt nu se va împlini. Proorocul acela a spus acel cuvânt din îndrăzneală, nu trebuie să ne temem de el.<ref>Deut18.15-22</ref> Dumnezeu zădărniceşte semnele prorocilor mincinoşi şi îi arată pe ghicitori ca înşelători, dar întăreşte cuvântul robului Său şi împlineşte ce proorocesc trimişii lui, arată proorocul Isaia.<ref>Is44.25</ref>Prorocul Zaharia îndeamnă să se ceară de la Domnul ploaie de primăvară şi Dumnezeu va scoate fulgerele şi va trimite ploaie îmbelşugată pentru verdeaţa de pe câmp căci ,,terafimii (un fel de idoli) vorbesc nimicuri, ghicitorii proorocesc minciuni şi visurile mint şi mângâie cu deşertăciuni”<ref>Zah10.1-2</ref>
[[Apostolul Luca]] relatează în [[Faptele Apostolilor]] cum pe când se duceau ([[apostolul Pavel|Pavel]] şi ucenicii săi) la locul de [[rugăciune]] le-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire (duh pitonicesc) şi care aducea mult câştig stăpânilor ei. Aceasta s-a luat după ei şi striga ,,Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii” ceea ce a făcut mai multe zile. Pavel, necăjit s-a întors, şi a zis duhului: ,,În Numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.`` Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că [[iubirea de arginţi|s-a dus nădejdea câştigului]] lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor. I-au dat pe mâna dregătorilor, şi i-au acuzat de introducerea unor obiceiuri noi. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor şi dregătorii au poruncit să fie bătuţi cu nuielele şi apoi au fost întemniţaţi.<ref>FA16.16-23</ref> Vrăjitorii egipteni reuşesc să facă şi ei minuni(prefacerea toiagului în şarpe <ref>Exod7.11,12</ref>, prefacerea apelor în sânge<ref>Exod7.22</ref> , aducerea broaştelor<ref>Exod8.7</ref>), dar până la un anumit punct. Prefacerea ţărânei în păduchi la atingerea cu toiagul este o minune pe care vrăjitorii lui Faraon o încearcă, dar nu o reuşesc, recunoscând că este,, degetul lui Dumnezeu” cel care a făcut această minune a lui [[Moise]].<ref>Exod8.18</ref> Deuteronomul aminteşte de proorocul sau visătorul de vise al cărui semn sau minune se împlineşte.<ref>Deut.13.1-5</ref>
==Cel rău nu poate vindeca==
Părintele Cleopa învaţă ,,că diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe răufăcători. Ei nu pot niciodată să facă minuni adevărate, ci numai cu năluciri mincinoase înşeală pe cei [[necredinţa|necredincioşi]] şi slabi în [[credinţa|credinţă]]. Acest adevăr- continuă părintele- ni-l arată dumnezeiescul părinte [[Ioan Gură de Aur]], zicând: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrăjitorii şi fermecătorii care le slujeau lor, de beşicile şi de bubele date de [[Moise]] în Egipt, şi pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Şi dacă dracii nu se [[mila|milostivesc]] de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău?Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din [[împărăţia lui Dumnezeu]], cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri şi basme. Deci nu te amăgi, creştine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să îngheţe şi zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat" (Împărţire de grâu,pag.324).
==Vrăjitoria împotriva credinţei==
Uneori vrăjitoria se manifestă făţiş împotriva credinţei. Un vrăjitor, un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la [[credinţa|credinţă]] pe dregătorul [[înţelepciunea|înţelept]] Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], s-a uitat ţintă la el şi a zis:,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?/Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.<ref>FA13.6-12</ref>
==Ghicirea cu cărţile sfinte==
Părintele Cleopa arată că ,,vrăjirea cu lucruri şi cu cărţi sfinte este al patrulea fel de vrăjitorie şi se cheamă "ghitia". Aceşti vrăjitori amestecă vrăjile lor cu [[rugăciunea|rugăciuni]], cu psalmi şi cu alte cuvinte sfinte, adresate către [[Maica Domnului]] şi către sfinţi, ca să poată înşela mai uşor pe cei slabi în [[credinţa|credinţă]]. Acest fel de vrăji îl obişnuiesc mai ales femeile cele rele, bătrânele şi ţigăncile, pentru a amăgi pe cei slabi la minte.
lată ce zice despre acestea Sfântul [[Ioan Gură de Aur]]: "Tu zici că bătrâna aceea este creştină şi omul acela este ghicitor creştin şi când descântă sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decât numele lui Hristos, al Născătoarei de Dumnezeu şi al sfinţilor; deci ce rău fac ei? La aceasta îţi răspund că pentru aceasta se cuvine mai cu seamă să urăşti pe femeia cea rea şi pe acel rău fermecător şi ghicitor (din cărţi) 5 fiindcă [[Decalog|folosesc spre ocară şi necinste numele lui Dumnezeu]].
Creştini fiind, lucrează ca păgânii. Pentru că şi diavolii, cu toate că numesc numele lui Dumnezeu, însă tot diavoli sunt. Unii, voind a se îndrepta, zic că este creştină femeia care a descântat şi nimic alta nu zice, fără numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vârtos o urăsc şi mă întorc de la ea, că întrebuinţează numele lui Dumnezeu spre ocară. Numindu-se pe dânsa creştină, se arată pe sine că lucrează cele ale păgânilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320).
