Modificări

{{Traducere ENDiversitate}}

{{diversitate}} Există trei '''ranguri monahaletrepte''' sau '''stadii ale călugăriei''': '''rasoforulrasofor''', '''stravoforulstavrofor''' şi '''ieroschimonahulschimonah''' (sau ieroschimanohiaschimonahie). Fiecare Fiecăreia din aceste trei ranguri reprezintă trepte îi corespunde un nivel stadiu din ce în ce mai mare de [[asceză]]. În primele zile ale [[monahism]]ului exista doar un singur rang—schima rang: schima mare.

Procesul prin care o persoană devine [[călugăr]] sau [[călugăriţă]] se desfăşoară încet este în mod intenţionatvoit unul lent, deoarece îmbrăcămintea astfel primită este considerată ca fiind demnul semnul unui angajament pe viaţă pentru [[Dumnezeu]] în , angajament care nu se intră prea este uşorde făcut. După terminarea perioadei de noviciat, există care precedă depunerea voturilor monahale, pot fi parcurse trei nivele de stadii ale vieții în monahism. Există În Biserica Ortodoxă există un singur fel de îmbrăcăminte pentru monahi în Biserica Ortodoxă (cu unele mici variaţii regionale) şi care este acelaşi aceeaşi atât pentru monahi cât şi pentru monahii. Fiecarui Fiecărui nivel succesiv îi corespunde o parte a acestui costum, setul complet fiind purtat doar de cei cu rangul cel mai mare, numit din acest motiv "schima mare" sau "veşmântul mare." Fiecare persoană este liberă să intre în oricare [[mănăstire]] doreşte; dar după ce este primită acceptată de [[stareţ]] (sau stareţă) şi îmbracă haina monahală, acea persoană nu se mai poate muta dintr-un loc în altul fără binecuvântarea unui superior eclaziasticecleziastic.

Numeroasele slujbe Slujba de intrare în fiecare din aceste ranguri sunteste, de obicei, realizate celebrată de stareţ, dar în unele tradiţii acesta trebuie să fie [[preot]] pentru a le putea facecelebra. În aceste cazuri, dacă el nu afost a fost încă [[hirotonire|hirotonit]] sau dacă mănăstirea este una de măicuţemaici, un [[ieromonah]] va realiza slujba respectivăsluji cu această ocazie. Stareţul sau ieromonahul care slujesc săvârșesc [[tundere]]a trebuie să fie cel puţin de rangul în treapta în care va tundese face tunderea. Cu alte cuvinte, doar un ieromonah care a fost tuns în schima mare poate el însuşi să tundă un schimonah. Totuşi, un [[episcop]] poate tunde în orice fel de rang în afară de cel al lui. Călugării ortodocşi sunt apelaţi cu "părinte" chiar dacă nu sunt preoţi; dar atunci când conversează între ei, călugării, adesea, se adresează unul altuia cu "frate." Novicii sunt întotdeauna apelaţi cu "frate." Printre greci, călugării în vârstă sunt numiţi adesea ''gheronda'' sau "vârstnic", în semn de respect pentru angajamentul lor. În tradiţia slavă, titlul de vârstnic (slavonă: ''[[stareţ]]'') este rezervat de obicei acelora care au o viaţă spirituală îmbunătăţită şi care sunt sfătuitorii celorlalţitreaptă a monahismului.

Măicuţele care au fost tunse ca stavrofor sau alt rang mai înalt Călugării ortodocşi sunt apelate numiţi cu "maicăpărinte". Călugăriţele novice şi rasofore chiar dacă nu sunt apelate preoți; dar atunci când discută între ei, monahii se adresează adeseori unul altuia cu "sorăfrate."Novicii (începătorii) sunt întotdeauna numiţi "frate. Călugăriţele au aceeaşi viaţă ascetică la fel ca şi corespondenţii lor bărbaţi şi " În tradiția greacă, călugării în vârstă sunt numiţi adesea mai sunt numeite ''monahiigheronda'' (pluralul feminin sau "bătrâni", în semn de respect pentru angajamentul lor și pentru experieța lor duhovnicească. În tradiţia slavă, titlul corespunzător celui de "bătrân" - cel de la ''monah[[stareţ]]'') iar comunitatea lor se numeşte tot mănăstire- este rezervat de obicei celora care au o viaţă spirituală îmbunătățită şi care sunt sfătuitori duhovnicești ai celorlalţi.

Călugării Maicile care au fost hirotoniţi întru preoţie se numesc ieromonahi tunse ca stavrofore sau schimonahii sunt numite "maică". Pentru novice (călugăr-preotsurorile de mănăstire); călugării care au fost hirotoniţi [[diacon]]i și rasofore se numesc [[ierodiacon]]i (călugăr-diacon)folosește apelativul de "soră". un schimonah care este şi preot se numeşte ieroschimonahCălugăriţele au acelaşi fel de viaţă ascetică ca și bărbații. Majoritatea călugărilor nu Adeseori mai sunt hirotoniţi; în mod normal, o comunitate va prezenta ierarhului atâţia candidaţi numite ''monahii'' (pluralul feminin de la hirotonire câţi are nevoie pentru viaţa liturgică. Prin canoanele sfinte ale Bisericii Ortodoxe''monah''), candidaţii la episcopie trebuie să vină din rândul [[cler]]ului monahalcomunitatea lor numindu-se tot mănăstire (în alte limbi europene mănăstirile de femei sunt desemnate cu un termen diferit de cele de bărbaţi).

==Novice=='''Novice''' Călugării care au fost hirotoniţi întru preoţie se numesc ieromonahi (în călugăr-preot); călugării care au fost hirotoniţi [[slavona veche|slavonădiacon]]: послушник, ''poslushnik''), lit. "cel sub ascultare"— Aceia care doresc să intre în mănăstire îşi încep această etapă a vieţii ca novici. După ce sosesc în mănăstire şi stau cel mult trei zile ca oaspete, stareţul sau stareţa îi pot da aspirantului binecuvântarea pentru începerea noviciatului. Nu există o slujbă aparte pentru îmbrăcarea unui novice în haina monahală, ci pur şi simplu el sau ea primesc permisiunea de a îmbrăca uniforma de novice. În tradiţia ascetică răsăriteană, novicii pot sau nu pot să i se îmbrace cu numesc [[veşminte|sutanaierodiacon]] neagră pe dedesubt (în greacă: ''anterion'', ''eisorasson''; în slavonă: ''podriasnik'') şi primesc scufia sau fesul i (în greacă: ''skoufos'', în slavonă: ''skufia''călugăr-diacon), în funcţie de tradiţia comunităţii locale . Un schimonah care este şi de dispoziţiile stareţuluipreot se numeşte ieroschimonah. Anteriul de dedesubt şi scufia Majoritatea călugărilor nu sunt prima parte a veşmintelor monahale ortodoxehirotoniţi; în mod normal, o comunitate va prezenta ierarhului atâţia candidaţi la hirotonie câţi are nevoie pentru viaţa liturgică. În unele comunităţiPrin canoanele sfinte ale Bisericii Ortodoxe, novicii mai poartă brâul lat de piele. Novicele mai primeşte un [[şirag de mătănii]] şi este instruit în candidaţii la episcopie trebuie să provină din rândul [[Rugăciunea lui Iisuscler]]ului monahal.

Dacă un novice alege ==Novicele=='''Novicele''' sau '''fratele începător''' (în [[slavona veche|slavonă]]: послушник, ''poslushnik'', gr. ''dokismos'', lit. "cel sub ascultare") este cel care își dorește să părăsească viaţa monahală intre în mănăstire și se așază în acest scop la o mănăstire. După ce sosește în perioada mănăstire și stă cel mult trei zile ca oaspete, stareţul sau stareţa îi pot da aspirantului (aspirantei) binecuvântarea pentru începerea noviciatului . Nu există o poate face fără nici un fel slujbă aparte pentru îmbrăcarea unui novice în haina monahală, ci pur şi simplu el sau ea primesc permisiunea de a îmbrăca uniforma de urmărinovice (haine negre). De asemeneaÎn tradiția ascetică răsăriteană, i se poate cere să plece dacă are un comportament care novicii pot îmbrăca sau nu corespunde monahismului [[veşminte|sutana]] neagră sau dacă superiorul său ajunge la concluzia că nu este potrivit pentru viaţa asceticăanteriul (în greacă: ''anterion'', ''eisorasson''; în slavonă: ''podriasnik''), că nu are chemare pentru călugărieun veșmânt negru strâns pe corp pe care călugării îl poartă pe sub rasă. Atunci când stareţul În funcţie de tradiţia comunităţii locale şi de dispoziţiile stareţului, ei primesc scufia sau stareţa socotesc că novicele este pregătitfesul (în greacă: ''skoufos'', i se cere să intre în mănăstireslavonă: ''skufia''). Anteriul şi scufia sunt prima parte a veşmintelor monahale ortodoxe. Unii aleg să rămână novici toată viaţaÎn unele comunităţi, dar nu din smerenienovicii mai poartă brâul lat de piele. Intrarea Novicele mai primeşte un [[şirag de mătănii]] şi este instruit în oricare stadiu al vieţii monahale este voluntară[[rugăciunea lui Iisus]].

==Rasofor=='''Rassaphore''' (Slavonic: рясофор), lit. "Robe-bearer"— If the novice continues on to become a [[monk]]Dacă un frate începător sau soră de mănăstire aleg să părăsească viaţa monahală în perioada noviciatului, he is clothed in the first degree of monasticism at a service at which he receives the tonsureo pot face fără nici un fel de urmări. Although there are no formal vows made at this pointDe asemenea, the candidate is normally required to affirm his commitment to persevere in the monastic life. The abbot will then perform the tonsure, cutting a small amount of hair from four spots on the head, forming a cross. He is then given the outer cassock li se poate cere să plece dacă au un comportament care nu corespunde monahismului sau dacă starețul (Greek: ''Rasson'', ''Exorasson'', or ''Mandorrason''; Slavonic: ''Riassa''stareța)ajunge la concluzia că nu este potrivit pentru viaţa ascetică, an outer robe with wide sleeves, from which the name of Rassaphore is derivedcă nu are chemare pentru călugărie. He is also given a ''[[kamilavkion]]''Atunci când stareţul sau stareţa socotesc că novicele este pregătit, a cylindrical brimless hat, which is covered with a veil called an ''[[epanokamelavkion]]''este întrebat dacă dorește să intre în monahism. (These are separate items in the Greek traditionUnii, but in the Russian tradition the two are stitched together and the combination is called a ''[[klobuk]]''.) If he has not previously received itdin smerenie, a leather belt is fastened around his waistaleg să rămână toată viaţa ca frați începători. His habit is usually black, signifying that he is now dead to the world, and he receives a new nameIntrarea în oricare stadiu al vieţii monahale este voluntară.

Although the Rassaphore does not make formal vows==Rasoforul=='''Rasoforul''' (slavonă: рясофор), he is still morally obligated to continue in the monastic estate for the rest of his lifelit. Some will remain Rassaphores permanently without going on to the higher degrees"purtătorul de rasă" este prima treaptă a a monahismului propriu-zis. Dacă novicele dorește să devină [[călugăr]], el "îmbracă" uniforma primei trepte a călugăriei printr-o slujbă în timpul căreia este tuns. Deşi în acest moment nu se fac jurăminte, candidatul îşi reafirmă, în mod normal, angajamentul de a persevera în viaţa monahală. Apoi stareţul îl tunde în călugărie prin tăierea a patru şuviţe de păr din patru locuri ale capului, sub formă de cruce. Apoi, cel tuns primeşte sutana de deasupra sau rasa (greacă: ''rasson'', ''exorasson'', sau ''mandorrason''; slavonă: ''riassa''), un veșmânt cu mâneci largi de la numele căreia provine şi numele de rasofor. Cel tuns mai primeşte, de asemenea, şi o ''[[camilafcă]]'', o căciulă cilindrică fără boruri, acoperită cu un văl (numit în greacă ''epanokamelavkion'', literal "peste camilafcă"). (Acestea sunt articole separate în tradiţia greacă, dar în cea rusă ele sunt împreună, iar combinaţia lor se numeşte ''[[klobuk]]''. În tradiţia românească, se numeşte camilafcă: pentru bărbaţi, combinaţia dintre cele două piese, iar pentru femei, doar un văl lung, purtat peste scufie şi coif). Dacă nu o are deja, proaspătul rasofor mai primeşte şi o curea de piele pe care o poartă în jurul taliei. Hainele sale sunt de obicei negre, ceea ce semnifică faptul că acum el este mort pentru lume, tot acum acesta primind şi un nume nou.

==Stravofor=='''Stavrophore''' (Slavonic: крестоносецCu toate că rasoforul nu face jurăminte, ''krestonosets''), lit. "Cross-bearer"— The next level for Eastern monastics takes place some years after the first tonsure when the abbot feels the monk has reached an appropriate level of discipline, dedication, and humility. This degree is also known as the '''Little Schema''', and is thought of as a "betrothal" to the Great Schema. At this stage, the monk makes formal vows of stability of place, chastity, obedience, and poverty. Then, he is tonsured and clothed in the habit, which in addition to that worn by the Rassaphore, includes the ''paramandyas'' (Slavonic: ''paraman''), a piece of square cloth worn on the back, embroidered with the instruments of the Passion, and connected by ties to a wooden cross worn over the heart. The paramandyas represents the yoke of Christ. Because of this addition he is now called ''Stavrophore'', or ''Cross-bearer''el însă este obligat moral să rămână în călugărie pentru restul vieţii lui. He is also given a wooden hand cross (or "profession cross"), which he should keep in his [[icon corner]]Unii rămân rasofori, and fără să treacă pe o treaptă mai înaltă a beeswax candle, symbolic of monastic vigilance the sacrificing of himself for God. He will be buried holding the cross, and the candle will be burned at his funeral. In the Slavic practice, the Stavrophore also wears the monastic [[mantle]]. ''The rasson'' worn by the Stavrophore is more ample than that worn by the Rassaphorecălugăriei.

After the ceremony==Stavroforul=='''Stavrofor''' (slavonă: крестоносец, the newly-tonsured Stavrophore will remain in ''krestonosets''), lit. "purtător de cruce"— Următoarea treaptă a călugăriei se acordă la câţiva ani după tunderea ca rasofor, atunci când stareţul (stareța) crede că respectivul rasofor sau rasoforă a ajuns la nivelul de disciplină, devotament şi smerenie potrivite pentru intrarea în această treaptă. Stavroforia mai este cunoscută şi sub numele de '''schima mică''' şi este considerată ca un fel de "logodnă", o stare pregătitoare pentru schima mare. La această trecere, călugărul depune voturile de statornicie în mănăstire, de feciorie sau castitate, ascultare și sărăcie. În acest moment el este tuns şi primeşte veşmintele caracteristice schimei mici, care constau din ''paraman'' (gr. ''paramandyas'', slavonă: ''paraman''), un pătrat de pânză purtat pe spate brodat cu uneltele patimilor şi prins cu şnururi de o cruce de lemn purtată în zona inimii și care simbolizează jugul lui Hristos. Din cauza acesteia, călugărul este numit acum ''stavrofor'' sau ''purtător de cruce''. Călugărul mai primeşte o cruce de mână din lemn ("crucea de călugărie"), pe care trebuie să o păstreze în [[vigilcolțul cu icoane]] in the church for five daysşi o lumânare din ceară de albine care simbolizează privegherea monahului care se jertfește pe el însuşi lui Dumnezeu. La adormirea sa, refraining from all workmonahul va fi înmormântat ţinând crucea de călugărie, except spiritual readingiar lumânarea va arde din nou la înmormântarea sa. The abbot increases the Stavrophore monk’s În tradiţia slavă, stavroforul mai primeşte şi [[prayer rulemantie|mantia]], allows a more strict personal ascetic practice, and gives the monk more responsibilitycălugărească. ''Rasa'' îmbrăcată de stavrofor este mai amplă decât cea purtată de rasofor.

==Marea schimă=='''Great Schema''' (Greek: ''Megaloschemos''După slujbă, Slavonic: Схима, ''Schima'') — Monks whose abbot feels they have reached a high level of spiritual excellence reach the final stage, called the Great Schema. The tonsure of a ''Schemamonk'' or ''Schemanun'' follows the same format as the Stavrophore, and he makes the same vows and is tonsured in the same manner. But in addition to all the garments worn by the Stavrophore, he is given the ''analavos'' (Slavonic: ''analav'') which is the article of monastic vesture emblematic of the Great Schema. For this reason, the analavos itself is sometimes itself called the "Great Schema". It drapes over the shoulders and hangs down in front and in back, with the front portion somewhat longer, and is embroidered with the instruments of the Passion and the stavroforul proaspăt tuns rămâne să [[Trisagionpriveghere|privegheze]]. The Greek form does not have a hoodîn biserică încă cinci zile, the Slavic form has a hood and lappets on the shoulders, so that the garment forms a large cross covering the monk's shoulders, chest, and back. Another piece added is the ''Polystavrion'' or "Many Crosses", which consists of a cord with a number of small crosses plaited into it. The polystavrion forms a yoke around the monk and serves to hold the analavos in place and reminds the monastic that he is bound to Christ and that his arms are no longer fit for worldly activities, but that he must labor only for the [[Kingdom of Heaven]]fiind scutit de orice fel de muncă în afară de citirile din cărţile sfinte. Among the Greeks, the mantle is added at this stage. The paramandyas of the Megaloschemos is larger than that of the Stavrophore, and if he wears the klobuk, it is of a distinctive thimble shape, called Stareţul mărește pravila de rugăciune a koukoulion''stavroforului, the veil of which is usually embroidered with crossesîi permite o asceză personală mai strictă şi îi crește responsabilităţile.

The Schemamonk also shall remain some days in vigil in the church==Schima mare=='''Schima mare''' (greacă: ''megaloschemos'', slavonă: Схима, ''schima'') — Călugării care au ajuns la un nivel înalt de îmbunătăţire spirituală pot fi primiți în ultima treaptă a monahismului, numită schima mare sau "marele chip îngeresc". On the eighth day after TonsureTunderea întru ''schimonah'' sau ''schimonahie'' urmează acelaşi tipic ca şi tunderea stavroforului, there is fiind făcute aceleaşi legăminte, iar candidatul este tuns în mod similar și i se schimbă din nou numele. Pe lângă veşmintele purtate de un stavrofor, candidatul primeşte ''analavul'', veşmântul monahal specific schimei mari. Din acest motiv, analavul însuşi este adesea numit "schima mare". Acest veşmânt acoperă umerii şi cade în faţă şi în spate, cu porţiunea din faţă ceva mai lungă şi brodată cu uneltele Patimilor Mântuitorului şi cu [[Trisaghion]]ul. Varianta greacă a special service for the analavului nu are glugă, pe când cea slavă are glugă şi două aripi pe umeri, astfel încât formează o cruce mare care acoperă umerii călugărului, pieptul şi spatele lui. Un alt însemn pe care îl primeşte candidatul la schima mare este ''polistavrionul'' (lit. "Removal of the Koukoulionmulte cruci"), un şnur cu multe cruci mici împletite în el. Polistavrion-ul formează un jug în jurul călugărului şi ţine analavul în loc, reamintindu-i monahului că este dăruit lui Hristos şi că mâinile lui nu mai sunt potrivite pentru activităţi lumeşti, că el trebuie să lucreze doar pentru [[Împărăţia Cerurilor]]. În tradiția greacă, acum se acordă şi mantia. Mantia schimei mari este mai largă decât cea a stavroforului, iar dacă el poartă klobuk, acesta are o formă diferită, de degetar, numită ''culion'', iar vălul este de obicei brodat cu cruci."

In some monastic traditions the Great Schema is only given to monks and nuns on their death bedDe asemenea, while in others they may be elevated after as little as 25 years of serviceschimonahul trebuie să rămână câteva zile să privegheze în biserică.În a opta zi după tundere, se face o slujbă specială numită "scoaterea culionului."

If a bearer of some monastic title acquires the Great SchemaÎn unele tradiţii monahale, his title incorporates the word "schema". For exampleschima mare se acordă doar călugărilor şi maicilor aflați pe patul de moarte, a hieromonk of Great Schema is called '''hieroschemamonk''', [[archimandrite]] becomes '''schema-archimandrite''', [[hegumen]] - '''schema-hegumen''', etc. In Russian tradition, in such cases the part "schema" is commonly truncated to "схи" (sche), and correspondingly the titles are spelled as схимонах, иеросхимонах, схиархимандрит, схиигуменîn timp ce în alte tradiţii se acordă după minim 25 de ani de călugărie.

==Ranguri monahale ortodoxe copte==In the Dacăcel care primește schima mare este și cleric, apelativul corespunzător va încorpora particula "schi-" sau "schim-". De exemplu, un ieromonah cu schima mare este numit '''ieroschimonah''', [[arhimandrit]]ul devine '''schimarhimandrit''', [Church of Alexandria (Coptic)|Coptic Orthodox Church of Alexandria[egumen]] there are only two degrees of professed monksul - '''schimegumen''', corresponding to the Rassaphore combined with the Stavrophore and the Great Schemaetc. În tradiţia rusă, în aceste cazuri, în aceste cazuri particula "schim-" este abreviată, de obicei, la "схи" (There is nothing equivalent to separate Stavrophore status in the Coptic traditionschi), iar titlurile corespunzătoare devin схимонах, иеросхимонах, схиархимандрит, схиигумен.

The two rites of Rassaphore and Stavrophore are served one immediately following the other==Rangurile monahale ortodoxe copte==În [[Biserica Ortodoxă din Alexandria (coptă)|Biserica Ortodoxă Coptă din Alexandria]] există doar două trepte ale călugăriei, as a single serviceunul echivalent rasoforului combinat cu stavroforul şi schima mare. Cele două slujbe pentru rasofor şi stavrofor sunt săvârșite una după cealaltă, ca o singură slujbă, very seldom nowadays to be separated by several yearsși foarte rar se fac în zilele noastre la câţiva ani distanţă. When the two rites are separatedCând cele două slujbe sunt separate, the portions of the habit that were given in the previous rite are not given veșmintele care se dau prima dată nu se mai dau şi la a second time in the latter ritedoua slujbă.

As for the Great SchemaCât priveşte schima mare, which is made of a leather cord twisted in design and has five to seven small crosses along its length and worn crosswise around the neckcare este simbolizată de o funie de piele răsucită şi care are între cinci şi şapte cruciuliţe în lungime, flowing down cross wise front and backpurtată în jurul gâtului, it is usually granted to bishops either upon their episcopal consecration or shortly afterwards and it is usually granted when a monk has reached a high degree of asceticism or has been living as a hermit and also to the monkscu o parte în faţă şi celălalt capăt pe spate; aceasta este acordată de obicei episcopilor, hieromonksfie odată cu slujba de hirotonie, and abbots who have been in the monastic life for over fie la scurt timp după, şi este acordată, de asemenea, monahilor care au ajuns foarte îmbunătăţiţi sau pustnicilor, precum şi monahilor, ieromonahilor şi stareţilor care sunt călugări de mai mult de 30 years and have been living in an exemplary monastic lifede ani şi au trăit o viaţă ascetică exemplară.

*[[Decoraţiile cleruluiDistincţii preoţeşti]]