Modificări

Sfântul și binecredinciosul împărat '''Teodosie I''', numit şi și '''Teodosie cel Mare''' (grec. Θεοδόσιος ο Μέγας), a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii - de răsărit şi și de apus. Teodosie cel Mare este cunoscut şi și pentru că a decretat [[creştinismcreștinism|creştinismul creștinismul ortodox]] ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinţei credinței ortodoxe şi și trecut în rândul [[sfinţisfinți]]lor, [[prăznuirePraznic|prăznuirea]]a lui făcându-se la data de [[17 ianuarie]].

==ViaţaViața==Teodosie cel Mare (numele roman fiind ''Flavius Theodosius'') s-a născut pe [[11 ianuarie]] 347 la Cauca în nord-vestul provinciei romane Hispania (azi Coca, în Spania). Era fiul generalului Flavius Theodosius ''cel Bătrân'', mama sa numindu-se Thermantia; ambii săi părinţi părinți erau creştini ortodocşicreștini ortodocși.

S-a căsătorit cu Aelia Flacilla, de la care a avut doi fii, [[Arcadie]] şi și Honorius (urmaşii urmașii săi la tron), şi și o fiică, Pulcheria. Soţia Soția sa, Aelia Flacilla (cunoscută şi și ca ''Placilla'' sau ''Plachilla''), este [[Prăznuire|prăznuită]] ca [[sfânt]]ă pe data de [[14 septembrie]]. Atât Aelia, cât şi și fiica sa Pulcheria au murit în anul in 385. Mai târziu, Teodosiu s-a căsătorit cu Galla, fiica împăratului Valentinian I, cu care a avut o fiică, Galla Placidia, viitoarea mamă a împăratului Valentinian al III-lea.

Mergând pe urmele tatălui său, Teodosie îmbrăţişează şi îmbrățișează și el cariera militară, ajungând la demnitatea de ''dux'' în provincia Moesia superioară în anul 374, după ce se distinsese în bătăliile purtate împotriva sarmaţilor sarmaților la Dunărea de Jos<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi și a prăbuşirii prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1976</ref>.

La scurt timp însă, datorită faptului că tatăl său (generalul roman Flavius Theodosius ''cel Bătrân'') căzuse în dizgraţie şi dizgrație și fusese executat la ordinul împăratului Valentinian I, Teodosie s-a retras la moşiile moșiile sale în Spania (în 376), aparent temându-se de persecuţiile persecuțiile împăratului din cauza legăturilor sale de familie. Dar reputaţia reputația sa din domeniul militar nu a fost uitată, şi și după moartea lui Valentinian I, urmaşii urmașii acestuia, co-împăraţii împărații Valentinian al II-lea şi Graţianși Grațian, l-au rechemat pe Teodosie, încredinţânduîncredințându-i comanda unei noi campanii împotriva sarmaţilorsarmaților. După o serie de victorii, Teodosie a câştigat câștigat rangul de ''magister militum per Illyricum'', iar în anul 378 împăratul Graţian Grațian l-a desemnat drept co-împărat (''Augustus'') pentru partea de răsărit a imperiului roman, după ce fostul co-împărat Valens fusese ucis de către goţi goți în bătălia de la Adrianopol.

Spirit energic și autoritar, Teodosiu a întreprins o serie de măsuri vizând întărirea capacității de apărare a imperiului, efectuând o serie de reforme în domeniul dreptului, fiscalității şi și finanțelor, şi și acceptând un număr sporit de contingente „barbare” în armată.După lupte grele cu vizigoţiivizigoții, care ocupaseră o parte din peninsula balcanică, Teodosie a ajuns la o înţelegere înțelegere cu aceştiaaceștia, semnându-se un tratat de pace în 382, prin care îi stabilește ca federați în provincia Tracia, între Balcani și Dunăre. După aceasta, Teodosie a trebuit să-i vină în ajutor Valentinian al II-lea (co-împărat în părţile părțile apusene ale imperiului roman), împotriva uzurpatorului Clemens Maximus. Oştile Oștile lui Teodosie l-au învins pe Maximus în 388, acesta fiind executat.

Ulterior, după moartea lui Valentinian al II-lea în 392, Teodosie rămâne conducător al Imperiului Roman ca împărat unic - el a fost ultimul împărat roman în acest sens (al imperiului unic). I s-a opus însă Arbogast, comandantul armatelor romane din apus (''magister militum''), care l-a ales pe Flavius Eugenius, un fost profesor de retorică şi și un păgân, ca împărat al occidentului. Teodosie a condus personal campania împotriva uzurpatorului Eugenius, campanie care a culminat cu bătălia de la râul Frigidus (5 şi și 6 septembrie 394), la poalele Munţilor Munților Alpi. Deşi Deși în prima zi a bătăliei lucrurile nu au mers deloc bine pentru Teodosie, a doua zi, după ce "''au fost văzuţi văzuți pe cer doi îngeri călărind pe cai albi''" (aşa așa cum relatează o cronică), oştile oștile lui Teodosie au prins curaj, şi și fiind ajutate şi și de o furtună puternică (un ciclon de tip ''Bora'') ce suflă direct în faţa forţelor fața forțelor lui Eugenius, au obţinut obținut o victorie categorică, Eugenius fiind capturat şi și executat.

Teodosie cel Mare a murit pe [[17 ianuarie]] 395 la Mediolanum (Milano de astăzi, în Italia).Sf. [[Ambrozie al Milanului]], cu care Teodosie a avusese o strânsă relație spirituală, a ținut cu această ocazie discursul funerar "''De obitu Theodosii''". Moartea lui Teodosie a fost o piatră de hotar în istorie: lumea romană nu a mai fost niciodată unită. Imperiul Roman a fost divizat (de această dată definitiv) între cei doi fii ai săi: [[Arcadie]] în Imperiul Roman de Răsărit, sub regența lui Rufinus, și Honorius în Imperiul Roman de Apus, sub regența lui Stilicho.

==Teodosie şi creştinismul și creștinismul ortodox==Deşi Deși se născuse într-o familie creştină creștină (atât tatăl său, generalul Flavius Theodosius cel Bătrân, cât şi și mama sa, Thermantia, fiind creştini ortodocşicreștini ortodocși), Teodosie nu a fost [[botez]]at decât în toamna anului 380, la vârsta de 33 de ani, de către [[episcop]]ul [[Acholius al Tesalonicului]], după ce se asigurase în prelabil prealabil că acest eptscop episcop nu era adept al [[Arianism|arianismului]], erezie care începuse să facă mulţi adepţi mulți adepți în imperiul roman.

From the start of his reign, a considerable part of Theodosius’ activities were spent defending the Orthodox faith and suppressing Arianism. In February 380, he joined with Gratian in Deși în tot timpul domniei sale Teodosie a edict declaring that all subjects of their domains should profess the Orthodox faith. Upon entering Constantinoplefost un apărător ferm al creștinismului ortodox, Theodosius began to expel the Arian party from their hold there. St. mai cu seama în ce privește credința în [[Gregory the Theologian|Gregory of NazianzusSfânta Treime]] was elected patriarch of , așa cum stabiliseră primele două [[Church of ConstantinopleSinod Ecumenic|Constantinople]] by the [[Second Ecumenical CouncilSinoade Ecumenice]], which had been called into session in 381 to deal with el a number of issuesîncercat să fie conciliant și cu ereticii dar fără succes. Din acest motiv, including the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]], various [[heretic]]s, and the order of honor among the patriarchatesa fost nevoit să ia și unele măsuri dure împotriva ereticilor și a păgânilor. During his reign Theodosius, while holding strictly to the [[Trinity|Trinitarian]] position of the first two Ecumenical CouncilsAstfel, attempted to be conciliatory with the heretical parties but was not successful. In în anul 388a numit noi prefecți în provinciile orientale, against the remnants of the pagans, Theodosius took severe measures, sending prefects throughout the Middle East, destroying temples and disrupting pagan associationscu misiunea expresă de a distruge templele zeilor păgâni. In În 391, Theodosius refused the restoration of the Altar of Victory in the Roman senate. He also put an end to the Olympic games. With the rise of Eugenius, the pagan forces made an armed attempt to restore pagan rites. Eugenius set up pagan altars in Rome, including the Altar of Victory. Thus Theodosius' Christian armies met Eugenius near Aquileia on [[September 6]], 394, once more the Christians triumphed over the banner of the ancient gods, and Theodosius entered Rome as the sole emperor of the now finally Christian empire.  Theodosius proclaimed his two sons, Arcadius and Honorius, Teodosie a refuzat restaurarea altarului tradițional al ''augustiVictoriei'' earlier during his lifedin Senatul roman; tot el este acela care a pus capăt Jocurilor Olimpice, and with his death Arcadius became emperor of the eastern half of the empire and Honorius emperor of the western halfcare aveau o tradiție de peste o mie de ani. Theodosius died in Milan on [[January 17]]Practic, 395în perioada 391-92 toate templele păgâne din imperiul roman au fost închise. St [[Ambrose of Milan|Ambrose]]Împăratul Teodosie cel Mare a pus capăt, with whom Theodosius had a close relationshipprintr-un decret, preached his funeral oration jertfelor păgâne ("De obitu Theodosii", P. L., XVI, 1385atâtea câte se mai practicau). With the division of the empire between his sonsîn Roma și Alexandria; a interzis și cultul zeilor domestici, his death was a milestone in history: The Roman world was never again to be unitedodată cu întregul păgânism.

[[CategoryCategorie:SfinţiSfinți]][[CategoryCategorie:Împăraţi şi regiÎmpărați romani]]