Modificări

|nume= Cuvioasa Sf. Cuvioasă<br/>Teodora de la Sihla

|nastere= ~1650, Vânători-NeamţNeamț, Moldova

|localizare= {{flag|Romania}} [[Mănăstirea Sihla (NeamţNeamț, România)]]

|}}[[Sfânt]]a [[Cuvios|Cuvioasă]] '''Teodora de la Sihla''' a trăit în Moldova secolului al XVII-lea, nevoindu-se în viaţa viața [[călugăr]]ească cea mai mare parte a vieţii vieții sale. Este cea dintâi româncă [[canonizare|trecută în rândul sfinţilorsfinților]].<br>[[Biserica Ortodoxă Română]] o [[Prăznuire|prăznuieşteprăznuiește]] pe data de [[7 august]].

==ViaţaViața==Sf. Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 în satul Vânători (judeţul Neamţjudețul Neamț), din părinţi binecredincioşi şi părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu, în vremea domniei lui [[Vasile Lupu]] și a [[Mitropolit]]ului [[Varlaam al Moldovei]]. Tatăl său, Ştefan Ștefan Joldea, era fratele voievodului Ioan Joldea al Moldovei, fiind boier cu rang de comis şi armaş și armaș al Cetăţii NeamţCetății Neamț.

Fericita Teodora, ajungând la vârsta rânduită, a fost căsătorită de către părinţipărinți, împotriva voinţei voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail.

Neavând ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arzând de dorinţa dorința unei vieţi vieți cu totul curate, închinate numai lui Dumnezeu, la aceasta îndemnând-o şi și duhovnicul ei, precum şi și firea ei singuratică, a îmbrăţişat îmbrățișat cinul [[monah]]al la Schitul Vărzăreşti Vărzărești (în apropiere de FocşaniFocșani, actualmente în comuna UrecheştiUrechești). De asemenea, şi soţul și soțul ei s-a călugarit călugărit la [[Mănăstirea Poiana Mărului|Schitul Poiana Mărului]], sub numele de Eleodor.

La Schitul VărzăreştiVărzărești, se nevoiau vreo treizeci de maici, sub călăuzirea [[egumen]]ei lor, [[schimonah]]ia Paisia. Aceasta a primit-o şi și pe Teodora cu dragoste în acel liman al liniştiiliniștii, îndrumând-o în cele sfinte şi și fiindu-i ca un părinte spiritual.

Vremurile erau însă neprielnice pentru ţările țările române. Imperiul otoman, în încercarea sa de a pătrunde până în inima Europei, asediază Viena, în 1683. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca, iar în Ţara Țara Românească [[Șerban Cantacuzino]]. Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la această campanie, cu oştenii oștenii lor. Aliaţii Aliații turcilor, tătarii, în drumul lor spre Viena, au trecut şi și prin ţările țările române. Profitând de absenţa absența celor doi voievozi români şi și a oştilor oștilor acestora, tătarii au jefuit cumplit zonele prin care au trecut. Primejduită fiind şi și mănăstirea VărzăreştiVărzărești, egumena Paisia a luat cu sine pe Teodora şi și pe alte câteva ucenice (căci celelalte se risipiseră) şi și s-au retras în locuri mai ferite, la hotarul dintre munţii munții Buzăului şi și ai Vrancei. Aici au ridicat un altar şi și o locuinţă locuință modestă, nevoindu-se în veghere, rugăciune şi și post, ziua şi și noaptea. Nu după multă vreme, schimonahia Paisia, înaintată în vârstă şi și istovită de nevoinţă şi nevoință și boală, s-a săvârşit săvârșit din viaţăviață. Teodora, oţelită sufleteşte şi trupeşteoțelită sufletește și trupește, şiși-a continuat însă strădaniile [[pustnic]]eştiești.

Dupa adormirea maicii sale duhovniceştiduhovnicești, schimonahia Paisia, şi și după aproape zece ani de nevoinţă nevoință în munţii munții Buzăului, Cuvioasa Teodora s-a întors în Moldova. Chemată parcă de locurile copilăriei sale, s-a îndreaptat îndreptat spre munţii Neamţului munții Neamțului poposind mai întâi, spre a cere sfat, la [[Mănăstirea NeamţNeamț]]. Aici s-a rugat fierbinte la [[icoană|icoana făcătoare de minuni]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi și s-a sfătuit cu [[stareţstareț]]ul de atunci al mănăstirii, căruia îi povesteşte povestește toată viaţa viața ei de mai înainte. Obişnuită Obișnuită cu pustnicia, îi cere acestuia binecuvântarea să petreacă în aceeaşi vieţuire aceeași viețuire în locurile sihăstreşti sihăstrești din apropiere. Nu de multă vreme luase fiinţă ființă Schitul Sihăstria (prin anii 1650), hărăzit nevoitorilor dornici de liniştire liniștire mai adâncă din mănăstirile [[Mănăstirea NeamţNeamț|NeamţNeamț]] şi și [[Mănăstirea Secu|Secu]]. Stareţul Starețul de la Neamţ Neamț a îndrumat-o către egumenul de atunci al schitului Sihăstria, iero-schimonahul Varsanufie. Acesta, cercetând-o şi și aflând darul şi și râvna ei, o îndrumă pe Teodora: „''Mergi ca pustnică în pădurile Sihlei, deocamdată pentru un an de zile. Dacă vei putea îndura încercările şi și ispitele pustiei, rămâi acolo până la săvârşirea săvârșirea din viaţăviață. Dacă nu vei putea, poţi poți să te retragi la o mănăstire de maici''”. Așa a ajuns Cuvioasa Teodora viețuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit și de peștera care îi poartă numele până astăzi. Şi s-a nevoit acolo Cuvioasa vreme de mulți ani, în [[post]] și [[rugăciune|rugăciuni]], în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli, foame, lipsuri, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel de la Schitul Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbătă, o împărtășea cu [[Sfintele Taine]] și îi ducea cele de trebuință. După un timp a răposat duhovnicul Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, deoarece nimeni nu știa locul unde se afla. Hainele i se rupseseră și se mai hrănea doar cu fructele pădurii. Cuvioasa a dobândit însă darul rugăciunii, al lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavolii nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, uitată de oameni, dar acoperită de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, care se poate vedea și astăzi.  Ajungând Cuvioasa Teodora aproape de sfârșitul vieții ei pamântești, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un [[preot]] care să o împărtășească. Prin voia Domnului, starețul de la Schitul Sihăstria a observat cum duceau păsările fărâmituri în pustie și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Aceștia au ajuns noaptea în apropiere de peștera Cuvioasei Teodora și au văzut-o cum se ruga, înconjurată de o văpaie de foc ceresc. Atunci, înfricoșându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume și le-a cerut să aducă un duhovnic, care să o împărtășească.A doua zi, frații au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine și după ce Fericită Teodora și-a făcut cuvenită spovedanie, a primit Dumnezeieștile Taine și, mulțumind Părintelui Ceresc pentru toate, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului. Apoi [[călugăr]]ii au făcut slujba înmormântării și au îngropat sfântul ei trup în peștera în care viețuise. Se petreceau acestea în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea. ==Moaștele==Trupul Sf. Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei într-o raclă de preț și le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moșia lui din satul Miclăușeni - Iași, Mihail Sturza a adus sfintele moaște în această biserică și multă lume venea aici să se închine, primind ajutorul Cuvioasei.  În anul 1856 familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii [[Lavra Pecerska]] din Kiev să dea sfintele moaște în schimbul unor veșminte preoțești și arhierești. Așa s-au înstrăinat moaștele Sfintei Teodora din patria ei și se păstrează în peșterile de la Pecerska, așezate într-o raclă de preț, cu inscripțiile în limbile română: ''Sfânta Teodora din Carpați'' și slavonă: ''Sveti Teodora Carpatina''. Părticele din [[moaște]]le Sf. Teodora de la Sihla se mai află și la:* Schitul Sihla, comuna Vânători, județul Neamț;* [[Mănăstirea Mihai Vodă]] din București.

La [[20 iunie]] 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a recunoscut şi și proclamat în mod solemn sfinţenia sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla (actul sinodal din 20 iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este [[Prăznuire|prăznuită]] în fiecare an la [[7 august]].

:Cele pământeşti pământești părăsind şi și jugul cel aspru al pustniciei în peşterile peșterile schitului Sihla asupra ta luând, te-ai facut făcut mireasă a lui Hristos, fericită Teodora. Cu rugăciunea pe îngeri ajungând, cu postul şi și lacrimile pe diavoli arzând, ai biruit slăbiciunea firii omeneşti şiomenești și, pe mulţi sihaştri mulți sihaștri din Carpaţi Carpați întrecând, la cele cereşti cerești te-ai mutat, lăsându-ne nouă mângâiere peştera şi peștera și pilda vieţuiriiviețuirii. Sfântă Preacuvioasă Teodora, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

:Aleasă fiind de Dumnezeu pentru viaţa viața îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare, Preacuvioasă, şi și te-ai retras la Sihla în peşterăpeșteră. Şi acolo fiind hrănită de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu cel în Treime închinat. Pentru aceasta, cu credinţă credință să strigăm: Bucură-te, Preacuvioasă Maică Teodora!

''Vezi şiși: [[Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla]]''.

*[http://sfintiromani.ro/ro/pagina/107/august_teodora_de_la_sihla.html Sf. Cuvioasă Teodora de la Sihla] (viaţa şi nevoinţeleviața și nevoințele, slujba, acatistul, icoane etc.), pe sfintiromani.ro

[[Categorie:MonahismMonahi]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]]