Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viaţa: completări
Vremurile erau însă neprielnice pentru ţările române. Imperiul otoman, în încercarea sa de a pătrunde până în inima Europei, asediază Viena, în 1683. La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca, iar în Ţara Românească Șerban Cantacuzino. Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la această campanie, cu oştenii lor. Aliaţii turcilor, tătarii, în drumul lor spre Viena, au trecut şi prin ţările române. Profitând de absenţa celor doi voievozi români şi a oştilor acestora, tătarii au jefuit cumplit zonele prin care au trecut. Primejduită fiind şi mănăstirea Vărzăreşti, egumena Paisia a luat cu sine pe Teodora şi pe alte câteva ucenice (căci celelalte se risipiseră) şi s-au retras în locuri mai ferite, la hotarul dintre munţii Buzăului şi ai Vrancei. Aici au ridicat un altar şi o locuinţă modestă, nevoindu-se în veghere, rugăciune şi post, ziua şi noaptea. Nu după multă vreme, schimonahia Paisia, înaintată în vârstă şi istovită de nevoinţă şi boală, s-a săvârşit din viaţă. Teodora, oţelită sufleteşte şi trupeşte, şi-a continuat însă strădaniile [[pustnic]]eşti.
Dupa adormirea maicii sale duhovniceşti, schimonahia Paisia, şi după aproape zece ani de nevoinţă în munţii Buzăului, Cuvioasa Teodora s-a întors în Moldova. Chemată parcă de locurile copilăriei sale, s-a îndreaptat spre munţii Neamţului poposind mai întâi, spre a cere sfat, la [[Mănăstirea Neamţ]]. Aici s-a rugat fierbinte la [[icoană|icoana făcătoare de minuni]] a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi s-a sfătuit cu [[stareţ]]ul de atunci al mănăstirii, căruia îi povesteşte toată viaţa ei de mai înainte. Obişnuită cu pustnicia, îi cere acestuia binecuvântarea să petreacă în aceeaşi vieţuire în locurile sihăstreşti din apropiere. Nu de multă vreme luase fiinţă Schitul Sihăstria (prin anii 1650), hărăzit nevoitorilor dornici de liniştire mai adâncă din mănăstirile [[Mănăstirea Neamţ|Neamţ]] şi [[Mănăstirea Secu|Secu]]. Stareţul de la Neamţ a îndrumat-o către egumenul de atunci al schitului Sihăstria, iero-schimonahul Varsanufie. Acesta, cercetând-o şi aflând darul şi râvna ei, o îndrumă pe Teodora: „''Mergi ca pustnică în pădurile Sihlei, deocamdată pentru un an de zile. Dacă vei putea îndura încercările şi ispitele pustiei, rămâi acolo până la săvârşirea din viaţă. Dacă nu vei putea, poţi să te retragi la o mănăstire de maici''”.
==Proslăvirea ca sfântă==
