Modificări

'''Tămâia''' (probabil din lat. ''thymanea'') este sucul (răşinarășina) unor arbori/arbuşti arbuști exotici <ref>Boswellia Carteri, Boswellia Serata, din familia ''Burseraceae'', care ar proveni din Peninsula Arabică (Sultanatul Oman de astăzi, cf. wikipedia) şi și creste în: India, China, Somalia, Etiopia, Egipt. (cf. [http://www.parohiamacin4.org/tamaie_smirna.htm])</ref>, care ajungând în contact cu aerul se încheagă, la fel ca şi răşina și rășina brazilor. Ea era adusă ca ofrandă la templul iudaic, iar în [[creştinismcreștinism]] este considerată ca un prinos [[sfânt]], al cărui fum înmiresmat însoţeşte însoțește toate actele cultului.

În cultul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] trebuia să se aducă dimineaţa şi dimineața și seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi și apoi în Templu, numit altarul tămâierii ([[Cartea IeşiriiIeșirii|IeşireIeșire]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30 30, 1-8]); pe acest [[altar]] nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (IeşireIeșire, [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=32&cap=30#34 30, 34]). Proorocul [[Maleahi]] (Cartea Proorocului Maleahi|Maleahi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=52&cap=1#11 1, 11]) prezice că după venirea lui [[Iisus Hristos|Mesia]] se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.

==În creştinismcreștinism==

În cultul creştin găsim întrebuinţarea creștin se întâlnește întrebuințarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Sfinților Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi și tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. [[Apostolul Pavel|Pavel]], în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" (Efeseni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=19&cap=5#2 5, 2]), iar la 2Corinteni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=2#15 2, 15], vorbind despre [[apostol]]i, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".

Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni se găsesc mențiuni în rânduiala de la [[Liturghia Sfântului Iacov]] şi și în [[Liturghia Sfântului Marcu]], iar mai târziu şi și în liturghiile Sfinţilor Sfinților [[Vasile cel Mare]] şi și [[Ioan Gură de Aur]], unde avem şi există și formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la [[CădelniţăCădelniță#C.C4.83direaCădirea|cădire]].

Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], ci şi și la alte sfinte [[slujbă|slujbe]] şi și manifestări de cult, ca: |procesiuni, [[înmormântare|înmormântări]] şi și altele.

[[Image:Stephen the Protomartyr.jpg|thumb|right|150px|Sf. Arhidiacon ŞtefanȘtefan, purtând în mână o cădelniţăcădelniță]]Obligaţia Obligația tămâierii o aveau [[diacon]]ii; de aceea Sf. [[Arhidiacon]] Ştefan Ștefan este zugrăvit de obicei cu o [[cădelniţăcădelniță]] în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşterăspândește, îmbălsămând aerul şi și alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al [[rugăciuni]]lor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase prețioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi și pruncului Iisus de către magi: aur, [[smirnă]] şi și tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi preț și cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.

Tămâierea are două înţelesuriînțelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi venerație și respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi și rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea Tămâia este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă înalță spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului [[Ioan Evanghelistul]] au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi și năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile [[sfinţisfinți]]lor ([[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=5#8 5, 8]). Acelaşi înţeles Același înțeles îl au şi și cuvintele [[David|Psalmistului]], care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" ([[Psalmi|Ps.]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=140#2 140, 2]). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa întrebuințează cădelnița ([[căţuia]] cățuia sau tămâierul), în care se pune tămâia.

:"Tămâie îţi îți aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

*''Liturgica teoretică'' – Pr. Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], Arhim. Prof. [[Ghenadie NiţoiuNițoiu]], Pr. Prof. [[Gheorghe Neda]] – E.I.B.M.B.O.R., 2002*ro: [http://www.parohiamacin4.org/tamaie_smirna.htm Tămâia şi și smirna], pe siteul Parohiei ortodoxe Măcin 4.

[[Categorie:Casa creştinuluicreștinului]]