Modificări

{{spiritualitateSpiritualitate didactică}}'''Spovedania''' (sl. ''ispovĕdanije'') sau '''mărturisirea''' (gr. ἐξομολόγησις, ἡ — ''exomologhisis'' = spovedanie, mărturisire, confesiune) sau '''pocăinţapocăința''' este una din cele 7 [[Sfinte Taine]] ale Bisericii Ortodoxe.

Taina Mărturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele şapte șapte Taine şi și cuprinde patru părţipărți.

Prima parte este durerea inimii pentru [[păcat]]e. Să-i pară rău şi și să plângă pentru păcatul prin care a supărat pe Dumnezeu.

A treia este facerea [[canon]]ului, prin hotărârea în faţa fața [[preot]]ului că-l va face.

A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea păcatelor, prin punerea mâinilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, după canonul 8 al [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului I Ecumenic]], se numeşte numește epicleza duhovniciei, adică venirea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] peste capul celui ce s-a mărturisit curat. Că nu se poate încheia taina Sfintei Spovedanii, decât atunci când a pus preotul mâna pe capul celui ce se mărturiseştemărturisește, după cum [[arhiereu]]l pune mâna pe capul [[diacon]]ului sau al preotului, când îl hirotoneşte şi hirotonește și vine Duhul Sfânt prin succesiune [[apostol]]ică. Deci, la fel şi și aici, Duhul Sfânt vine prin mână preotului, să dezlege sufletul care s-a spovedit.

Una din marile datorii duhovniceştiduhovnicești, atât ale monahilor, cât şi și ale creştinilorcreștinilor, este spovedania păcatelor. Trebuie să ştim știm mai întâi că toţi greşim toți greșim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii alții mai puţinpuțin, şi și nimeni nu este fără de păcat. Acest lucru ni-l arată [[Sfânta Scriptură]] care zice : Toţi Toți multe greşimgreșim. Iar de vom zice că păcat nu avem, pe noi înşine înșine ne înşelăm şi înșelăm și [[adevăr]]ul nu este în noi; iar dacă ne vom mărturisi păcatele, credincios şi și drept este Dumnezeu, ca să ne ierte nouă păcatele şi și să ne curăţească curățească pe noi de toată întinăciunea şi și nedreptatea.

Dacă mi-am mărturisit cu [[pocăinţă|căinţăcăință]] şi și cu pregătire cuvenită şi și m-am spovedit curat, preotul, numai dacă a pus mâna pe cap şi și a zis : " Dumnezeu „Dumnezeu să te ierte "ierte”, păcatele mele s-au ridicat.Iar dacă nu m-am dus cu căință și cu pregătire cuvenită la cel mai iscusit duhovnic, și n-am știut să mă mărturisesc curat, să descopăr toate păcatele mele, să primesc canon pentru ele și să le părăsesc, pot să fac o mie de dezlegări, că păcatul, otrava, a rămas tot în mine.De aceea folosul, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ține de preot, ci de mine. Eu, dacă mă duc cu toată sfințenia, cu toată convingerea în fața lui Dumnezeu - că, atunci când mă duc în fața preotului, înaintea lui Dumnezeu mă duc, că preotul este numai un martor -, trebuie să-i spun toate păcatele mele. Altfel crezi că în ziua [[Judecată|judecății]] preotul poate să-ți ajute ceva, dacă n-ai spus drept? Doamne ferește! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decât ce i-ai spus tu. Iar dacă tu ai avut vreo rezervă și ai ținut vreun păcat nespus, toate păcatele le ai îndoite. Așa spun [[Sfinţii Părinţi|Sfinții Părinți]], pentru că ai crezut că Dumnezeu nu știe ce ai făcut tu.

Iar ==Condițiile spovedaniei==Iată care sunt condițiile pe care trebuie să le împlinească spovedania:* Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în fața lui [[Dumnezeu]]. Preotul este un simplu martor. În ziuă judecății el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă nu m-am dus la spovedanie și i-am spus toate și preotul mi-a făcut dezlegare cu căinţă şi mâinile pe cap, eu sunt dezlegat.* Spovedania trebuie să fie completă și să nu se ascundă nimic din cele făptuite, cum am spus mai înainte. Ai auzit ce spune Sfântul [[apostolul Pavel|Apostol Pavel]]? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuțit decât toată sabia cea cu pregătire cuvenită două tăișuri și străbate până la cel despărțitura trupului de a duhului, cea mai iscusit duhovnicînaltă unire între om și Dumnezeu.* Spovedania trebuie făcută de bună voie, şi n-am ştiut după mărturia Duhului Sfânt, care zice: și din voia mea mă voi mărturisi Lui;* Spovedania trebuie să fie făcută cu umilință, căci inima înfrântă și [[smerenia|smerită]] Dumnezeu nu o va urgisi;* Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să mă mărturisesc curatnu dăm vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo altă zidire a lui Dumnezeu, nici chiar pe [[diavol]]i. La spovedanie numai pe noi să descopăr toate păcatele melene învinuim și să ne prihănim, cum zice Sfântul [[Ioan Scărarul]]: „A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea [[lenea|lenevire]] s-a făcut, iar nu dintr-a altuia”.* Spovedania se cuvine să primesc canon pentru ele şi fie dreaptă, adică să le părăsescspui adevărul, spune cum ai făcut toate, pot fără rușine. Isus Sirah spune: „Este rușine care aduce păcat și este rușine care aduce slavă și har”.Rușinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scutește pe tine de rușinea aceea pe care o vom suferi cu toții la ziuă cea înfricoșată a Judecății lui Dumnezeu.* Spovedania să fac fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mie mare hotărâre de dezlegăria nu mai păcătui, că păcatulajutându-ne nouă dumnezeiescul har, și să voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu voința noastră. Sfântul [[Vasile cel Mare]] zice: „Nu se folosește de mărturisire, otravanici se mărturisește, cel ce zice la spovedanie numai că a rămas tot greșit, însă rămâne iarăși în minepăcat și nu-l urăște”. Toată pocăința ta întru aceasta constă, de nu madică să te hotărăști a-am dus pregătitți schimba viața.

De aceea folosulCând mă duc la mărturisire cu părere de rău și cu pocăință, și îmi cunosc greșalele, îi spun preotului câte țin eu minte. Dar ca să ții minte și să faci o mărturisire întreagă, valoarea cea scumpă a Sfintei Spovedanii nu ţine te duce cu ochii legați la preot, că diavolul îți ia mintea și uiți. Cu o săptămână sau două înainte, stai într-o cameră liniștită, ia-ți un caiet și scrie toate păcatele tale din copilărie până în ziua spovedaniei. Ce păcate am eu pe conștiință, de preotcând eram copil mic, când eram de cinci ani, ci când eram de mine. Eușapte ani, dacă mă duc cu toată sfinţeniacând eram în clasa întâi la școală, cu toată convingerea când eram în faţa lui Dumnezeu clasa a doua, când eram într- căa noua, când eram fată mare, înainte de [[căsătorie]], sau după căsătorie, atunci când mă duc în faţa preotuluieram militar, înaintea lui Dumnezeu mă duccând eram flăcău. Scrie, că preotul este numai un martor -și diavolul a scris. Avem contabil bun, îngerul rău pe umărul stâng, care scrie tot, și îngerul cel bun pe umărul drept, trebuie să-i spun toate păcatele melecare scrie și el faptele cele bune ale omului.

Altfel crezi Și atunci uite ce-i. Știi că în ziua nimic necurat nu va intra întru [[JudecatăÎmpărăţia lui Dumnezeu|judecăţiiÎmpărăția cerurilor]] preotul poate ? De aceea, cel mai mare bine pe care poți să-ţi ajute ceval faci unui om, dacă neste acesta. Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, cine a slăbit de boală și se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-ai spus drept ? Doamne fereşte i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pământ ca și tine! Preotul n-a putut dezlega luat dar de la spovedanie decât Dumnezeu. Nu ați auzit în [[Evanghelie]]? Ce veți lega voi pe pământ, va fi legat și în ceruri și ce veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și în ceruri! Dacă ai reușit să-l spovedești curat înainte de moarte, i-ai spus tusalvat sufletul. Iar Când se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dacă tu ai le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfânt a șters tot de pe tabelele lor. Crăpă, mor de ciudă diavolii: „Ia uită-te, domnule! L-am avut vreo rezervă şi ai ţinut vreun păcat nespusîn mână!” Duhul Sfânt i-a șters păcatele. Această putere le-a dat Dumnezeu preoților, că dacă nu dădea Dumnezeu această putere preoților, nimeni din oameni nu s-ar fi [[mântuire|mântuit]].Dar Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul, toate a știut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a înviat [[Iisus|Hristos]] această putere le-a dat [[Apostol]]ilor. Ce le-a spus la Apostoli? A suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora le veți ține păcatele , ținute vor fi și cărora le ai îndoiteveți ierta, iertate vor fi și orice veți dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat și în cer... Aşa spun Ce, fraților, voi nu ați citit? Nu ați auzit Evanghelia? Deci, când vezi că ești [[Sfinţii Părinţiboala|bolnav de moarte]], pentru nu alerga la doctor, că poate te omoară acela și mori nemărturisit. Întâi spovedește-te și apoi du-te și la doctor, dacă este cazul, dar tu să fii mărturisit. Dacă ai murit, gata, te-ai crezut ușurat! Că vei muri în mâinile doctorului, că vei muri acasă, tu să fii mărturisit. Însă întâi doctorul sufletelor, că Dumnezeu el te va scoate din [[iad]]. Așa. Și nu ştie ce ai făcut tute gândi că n-are dar.

==Condiţiile spovedaniei==Iată care sunt condiţiile pe care trebuie să le împlinească spovedania :* Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului. Deci, eu când mă duc la spovedanie înaintea preotului, mă duc în faţa lui [[Dumnezeu]]. Preotul este un simplu martor. În ziuă judecăţii el atât poate spune, cât i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pământ, nici în cer. Dar eu, dacă m-am dus la spovedanie şi i-am spus toate şi preotul mi-a făcut dezlegare cu mâinile pe cap, eu sunt dezlegat.* Spovedania trebuie Iar canonul să fie completă şi să nu se ascundă nimic din cele făptuite, cum am spus mai înaintedupă măsura puterii fiecăruia. Ai auzit ce spune Sfântul [[apostolul Pavel|Apostol PavelMarcu Ascetul]] ? Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât toată sabia cea cu două tăişuri şi străbate până la despărţitura trupului „Câtă deosebire are arama de fier și fierul de găteje - adică de a duhuluivreascuri -, cea mai înaltă unire atâta deosebire este între om şi Dumnezeuun trup și altul”.* Spovedania trebuie făcută de bună voie, după mărturia Duhului Sfânt, care zice : şi Altul este din voia mea mă voi mărturisi Lui;* Spovedania trebuie fire sănătos și tare și poate să postească și să fie făcută cu umilinţă, căci inima înfrântă şi [[smerenia|smerită]] Dumnezeu nu o va urgisimănânce până seara;* Spovedania să nu fie prihănitoare, adică să nu dăm vina pe nimeniiar altul, nici pe oamenisăracul, nici pe vreo altă zidire dacă n-a lui Dumnezeu, nici chiar pe [[diavol]]i. La spovedanie numai mâncat de două - trei ori pe noi să ne învinuim şi să ne prihănimzi, cum zice Sfântul [[Ioan Scărarul]] : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea [[lenea|lenevire]] s-a făcut, iar nu dintr-a altuia "cade.* Spovedania În toate acestea se cuvine să fie dreaptă, adică să spui adevărul, spune cum ai făcut toate, fără ruşinecaută scopul. Isus Sirah spune : Este ruşine care aduce păcat şi De aceea dreapta socoteală este ruşine care aduce slavă şi har.Ruşinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteşte pe tine de ruşinea aceea pe care o vom suferi cu toţii la ziuă cea înfricoşată a Judecăţii lui Dumnezeu.* Spovedania să fie hotărâtoare. Să luăm înaintea duhovnicului o mare hotărâre de a nu mai păcătui, ajutându-ne nouă dumnezeiescul har, şi să voim mai bine a muri de mii de ori decât a mai păcătui de acum înainte cu voinţa noastrăîmpărăteasa faptelor bune.

Sfântul [[Vasile cel Mare]] zice Tu crezi că pe dracul îl întreci la fugă? El într-o clipă este la marginea pământului. Numai cu asta îl întreci: " Nu se foloseşte dacă te smerești și te socotești a fi praf și cenușă și păcătos și neputincios și nevrednic de a trăi pe pământ. Numai de mărturisire, nici smerenie se mărturiseşte, cel ce zice la spovedanie numai că a greşit, însă rămâne iarăşi în păcat şi teme diavolul! De alta nu-l urăşte "se teme el. Toată pocăinţa ta întru aceasta constăPoți să fii tu nevoitor cât îi lumea, adică dacă nu știi să te hotărăşti a-ţi schimba viaţaceri iertare, ești batjocorit de diavoli.

Când mă duc la mărturisire cu părere De aceea, fraților, să ne ajute [[mila]] Domnului să câștigam oleacă de rău şi cu pocăinţăsmerenie și dreaptă socoteală, şi îmi cunosc greşalele, îi spun preotului câte ţin eu mintefiindcă în lumea aceasta sunt curse și ispite și fel de fel de nedumeriri pământești și duhovnicești. Dar ca să ţii minte şi să faci avem în toate dreaptă socoteală. Că pădurea nu se teme de cel ce încarcă o dată mult pe o mărturisire întreagăcăruță. Știe că mai la vale se rupe osia și se strică carul. Ea se teme de acela care ia câte un lemnișor și-l duce acasă. Așa și vrăjmașul, nu te duce se teme de cel care începe cu ochii legaţi la preotmultă nevoință, că diavolul îţi obosește și rămâne. Ci, se teme de cel care ia mintea şi uiţicâte oleacă așa, încet, încet. Cu o săptămână sau două înainteSfântul [[Teodosie]] spune: „De lucrezi câte puțin, stai într-o cameră liniştităcâte puțin se îmbogățește cineva și la cele trupești și la cele duhovnicești!”. Câte oleacă! Așa să luați fapta bună, iacâte oleacă și să vă pară rău că n-ţi un caiet şi scrie toate păcatele tale din copilărie până în ziuă spovedanieiați făcut mai mult.

Ce păcate am eu pe conştiinţă, de când eram copil mic, când eram de cinci ani, când eram de şapte ani, când eram în clasa întâi la şcoală, când eram în clasa a doua, când eram într==Spovedania generală==-a noua, când eram fată mare, înainte de [[căsătorie]], sau după căsătorie, când eram militar, când eram flăcăuCând se face spovedania generală? au întrebat unii credincioși.

Scrie- O dată pe an trebuie să faci spovedania generală, ca şi diavolul a scrisdin mică copilărie. Avem contabil bun, îngerul rău Sfântul [[Nicodim Aghioritul]] spune: O dată pe umărul stângan, care scrie totîn [[Postul Mare]], şi îngerul cel bun pe umărul drepteste bine sa faci spovedania generală. Știi de ce? Pentru smerenie. Te ajută mult să-ți aduci aminte păcatele. Eu mă mărturisesc, dar dracul mă face să uit păcatele mele cu care scrie şi el faptele cele bune ale omuluiam mâniat pe Dumnezeu.

Şi atunci uite ce-i. Ştii că nimic necurat nu va intra întru [[Împărăţia cerurilor]] ? De aceeaDar eu, cel mai mare bine pe care poţi să-l faci unui omcând fac spovedania generală, este acestami le face îngerul cât muntele în fața mea. Dacă vezi că s-a îmbolnăvit în casă la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau băiatul sau fratele, „Vezi cine a slăbit de boală şi se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decât să-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pământ ca şi tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu aţi auzit în [[Evanghelie]] ești? Ce veţi lega voi pe pământ, va fi legat şi în ceruri şi ce veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri ” Smerenia!Dacă ai reuşit să-l spovedeşti curat înainte de moarteȘi atunci, i-ai salvat sufletul. Când mai mult se duce la vămi, sufletul care a avut păcate, dacă le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfânt a şters tot apropie Dumnezeu de pe tabelele lor. Crăpănoi, mor de ciudă diavolii : " Ia uită-te, domnule ! L-am avut în mână ! " Duhul Sfânt i-a şters păcatelecând noi ne smerim din adâncul sufletului. Această putere le -a dat Dumnezeu preoţilor, Dar ce încredere avem că dacă nu dădea Dumnezeu această putere preoţilor, nimeni din oameni nu ni s-ar fi [[mântuire|mântuit]].au iertat toate păcatele prin spovedanie?

- Dar Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul, a ştiut cum să facă pentru a mântui lumea. Când a înviat [[Iisus|Hristos]] această putere le-a dat [[Apostol]]ilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor şi le-a zis : Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ţine păcateledumneata dacă ai spălat o rufă bine, ţinute vor fi şi cărora le veţi iertacurată, iertate vor fi şi orice veţi dezlega voi pe pământși dacă se mai murdărește, va fi dezlegat şi în cer ... Ce, fraţilor, voi nu aţi citit o mai speli din nou? Nu aţi auzit Evanghelia pui sodă și leșie și o pui la uscat?Precum cămașa trebuie spălată, așa și sufletul trebuie spălat mereu prin deasă spovedanie.

Deci==Spovedania deasă==Dar Sfinții părinți și mai ales Sfântul Nicodim Aghioritul avea o învățătură pentru duhovnic: „Sfătuiește-i, când vezi că eşti [[boala|bolnav de moarte]]o! duhovnice, nu alerga la doctor, că poate te omoară acela şi mori nemărturisitspovedanie deasă și curată pe toți”. Întâi spovedeşte-te şi apoi du-te şi la doctor, dacă este cazul, dar tu să fii mărturisitO dată în an se face spovedania generală din nou. Dacă ai murit, gata, teȘi asta-ai uşurat ! Că vei muri în mâinile doctorului, că vei muri acasă, tu i pentru smerenie și pentru ca omul să fii mărturisit. Însă întâi doctorul sufletelornu uite neputințele lui, că el te va scoate din [[iad]]cu care a supărat pe Dumnezeu. Aşa. Şi nu te gândi că n-are darAșa este.

==Canonul==După o spovedanie curată, De aceea trebuie să primim un canonne pocăim, pe care trebuie săne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv și de bun, că nu mai ține minte răul ce-l ţinemam făcut, dacă noi ne întoarcem din toată inima și ne mărturisim. Cel Ați văzut ce se spovedeşte are mare datorie spune proorocul [[Isaia]]: Întoarceți-vă către Mine și Mă voi întoarce către voi, fiii oamenilor. De vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada vă voi albi, și de a-şi vor fi ca roșeala, ca luna le voi face canonul dat pentru a scăpa de chinul cel veşnic al iaduluialbe și nu voi mai pomeni cele dintâi ale voastre.

Vedem în [[Sfânta Scriptură]] În bunătatea Lui cea fără margini, El știe neputința noastră, că prin canon s-au curăţit toţi cei ce au păcătuit greșim cu voie și fără voie, cu știință și cu neștiință. Nu este clipă când nu greșim înaintea Domnului. AltfelDar nimeni nu știe firea omului mai mult ca Dumnezeu, cel ce căci El ne-a primit canon şi nu-l face, nu se poate curăţi de lepra păcatului şi nici sufletul său nu este slobozit făcut din robia dracilornimic.

Este bine ştiut că cel ce se pocăieşte De aceea, cum ne întoarcem către El cu adevăratlacrimi, nu numai că primeşte canonul dat cu părere de duhovnicul săurău, cu spovedanie curată, ci singur cere ne și iartă. Cine are păcate mai mult grele trebuie să facă oleacă de canon, ştiind că ori aici vremelnic, ori dincolo veşnicDumnezeu totdeauna este gata să ne primească și să ne ierte, păcătoşii trebuie să-şi facă canonulcăci suntem zidirea Lui.

Iar canonul Nimeni nu L-a făcut pe Hristos să fie după măsura puterii fiecăruiacoboare din cer, decât mila Lui, [[iubirea|dragostea]] Lui pentru oameni. Ai auzit I-a fost milă de neamul omenesc. Că atât de multă dragoste are față de neamul omenesc, încât auzi ce spune Sfântul [[Marcu Ascetulapostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]] ? " Câtă deosebire are arama : Atât de fier şi fierul de găteje - adică de vreascuri -mult a iubit Dumnezeu lumea, atâta deosebire este între un trup şi altul ". Altul este din fire sănătos şi tare şi poate să postească şi să nu mănânce până seara; iar altulîncât pe Unul născut, săraculFiul Său, dacă nL-a mâncat de două - trei ori pe zi, cade jos. În toate acestea se caută scopul. De aceea dreapta socoteală este împărăteasa faptelor bunetrimis în lume să mântuiască neamul omenesc.

Tu crezi că pe dracul îl întreci la fugă ? El într-o clipă este la marginea pământului. Numai cu asta îl întreci : dacă te smereşti şi te socoteşti a fi praf şi cenuşă şi păcătos şi neputincios şi nevrednic de a trăi pe pământ. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta A venit Mântuitorul Iisus Hristos, nu se teme el. Poţi numai să ne învețe ce trebuie să facem, ci pentru ca să fii tu nevoitor cât îi lumeasufere pentru noi suferințe, batjocuri, scuipări, bătăi și moarte pe Cruce, dacă nu ştii pentru ca să ceri iertarescoată neamul lui [[Adam]] din iad, care stătea acolo de 5508 ani, cât au fost, eşti batjocorit de diavolila primul Adam, până la venirea Noului Adam - Hristos.

De aceea, fraţilorDeci, să ne ajute [[mila]] Domnului să câştigam oleacă avem către Dumnezeu inimă de smerenie şi dreaptă socotealăfiu, fiindcă în lumea aceasta sunt curse şi ispite şi fel de fel de nedumeriri pământeşti şi duhovniceştiși să-L iubim din toată inima. Dar Iar când am greșit ceva, îndată să cerem iertare și să avem în toate dreaptă socoteală. Că pădurea nu se teme de cel ce încarcă o dată mult pe o căruţă. Ştie că mai alergăm la vale se rupe osia şi se strică carul. ea se teme de acela care ia câte un lemnişor şimărturisire, ca să-L împăcăm pe Dumnezeu, căci l duce acasă. Aşa şi vrăjmaşul-am supărat, că Domnul niciodată nu se teme de cel care începe cu multă nevoinţă, ține minte răul. Dacă vede că oboseşte şi rămâne. Cine-am întors, se teme de cel care ia câte oleacă aşa, încet, încetîntoarce și El către noi.

Sfântul Să avem către noi inimă de judecător. Adică cum? Să ne judecăm. Oare, ce gândim noi îi place lui Dumnezeu? Ce vorbim noi oare îi place lui Dumnezeu? Ce fac eu acum oare îi place lui Dumnezeu?Și îndată conștiința ne spune da sau nu. Căci de se va judeca omul pe sine, nu va cădea în [[TeodosieJudecată|judecata lui Dumnezeu]] spune ! Să ne facem judecători noi înșine: " De lucrezi câte puţinMăi, câte puţin se îmbogăţeşte cineva şi la cele trupeşti şi la cele duhovniceşti !". Câte oleacă ! Aşa să luaţi fapta bunăaceasta nu-i bun ce fac, câte oleacă şi aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intenționez eu să vă pară rău că n-aţi făcut mai mult.fac!

==Spovedania generală==Către aproapele să avem inimă de mamă. Ai văzut o mamă bună? Chiar dacă are copii mai mulți și dacă unul o supără, o necăjește în fel și chip, ea are milă de toți. Dacă vede că un copil de- Când al ei a căzut în apă și se face spovedania generală ? au intrebat unii credincioşiîneacă, sau în foc, și strigă: „Mamă, nu mă lăsa!”, ea uită tot.<br>Uită că a supărat- O dată o și se duce către dânsul și-l scapă, chiar cu riscul vieții. Că așa este mama! Adevărata mamă nu mai ține minte răul. Atât iubește pe an copii. Iată, așa trebuie sa faci spovedania generală din mica copilăriesă avem și noi inima noastră față de toți. Sfantul Să ne fie milă de toți, și de străini și de ai noștri. Așa cere Dumnezeu în Sfânta [[Nicodim AghioritulEvanghelie]] spune : O dată pe an. N-ai văzut cloșca? Are atâția pui și dacă i-ai luat numai unul, iți sare în Postul Marecap, este bine sa faci spovedania generalămăcar că are mulți. Așa și mama cea bună își pune sufletul pentru copii. Ştii Această inimă de mamă o cere Dumnezeu de ce ? Pentru smereniela noi. Te ajuta mult saS-ţi aduci aminte păcateleo avem față de toți. Eu mă mărturisescCând a fi unul, dar dracul mă face să uit păcatele mele cu care am mâniat pe Dumnezeu.<br>Dar euchiar de ne-a făcut rău, chiar de ne-a supărat, însă când fac spovedania generalăîl vom vedea că este la necaz, mi le face îngerul cât muntele în faţa mea. " Vezi cine eşti ? " Smerenia ! Şi atuncisă sărim să-l ajutăm, mai mult se apropie Dumnezeu de ca să vadă el că noi, când noi ne smerim din adâncul sufletului. - Dar ce încredere avem că dragoste și nu ținem minte răul pe care ni sl-au iertat toate păcatele prin spovedanie ?- Dar dumneata dacă a făcut el. Numai așa vom fi fii ai spălat o rufă bine, curată, şi dacă se mai murdăreşte, nu o mai speli din nou ? Nu pui sodă şi leşie şi o pui la uscat ? Precum cămaşa trebuie spălată, aşa şi sufletul trebuie spălat mereu prin deasă spovedanielui Dumnezeu după dar.

==Spovedania deasăFolosul desei spovedanii==Dar Sfinţii părinţi şi mai ales Sfântul Nicodim Aghioritul avea o învăţătură pentru duhovnic : " Sfătuieşte-i, o! duhovnice, la spovedanie deasă şi curată pe toţi ". O dată în an se face spovedania generală din nou. Şi asta-i pentru smerenie şi pentru ca omul să nu uite neputinţele lui, cu care a supărat pe Dumnezeu. Aşa este.

De aceea trebuie Acum să ne pocăim, să ne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv şi de bun,că nu mai ţine minte răul ce-am făcut, dacă noi ne întoarcem din toată inima şi ne mărturisimspunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.

Aţi văzut ce spune proorocul Preabunul Dumnezeu a pus în lume Taina aceasta a Spovedaniei, că dacă n-ar fi fost aceasta după [[Isaiabotez]] , nimeni nu s-ar putea mântui. Cine reușește să facă o spovedanie curată, reușește să facă al doilea Botez; după cum ați văzut că zice preotul la moliftă: Întoarceţi„De vreme ce cu al doilea botez te-vă către Mine şi Mă voi întoarce către voiai botezat, fiii oamenilordupă rânduiala tainelor creștinești”. De vor fi păcatele voastre ca mohorâciuneaDar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc al sufletului, ca zăpada vă voi albidupă Botezul cel dintâi, şi este o taină prin care se iartă păcatele omului prin dezlegare de vor fi ca roşeala, ca luna le voi face albe şi nu voi la [[duhovnic]] și este bine să se facă cât mai pomeni cele dintâi ale voastredes.

În bunătatea Lui cea fără marginiDumnezeiescul părinte [[Ioan Gură de Aur]] zice așa în cartea care se numește ''Puțul'' sau ''Fântâna'' pe românește: „De este cu putință, El ştie neputinţa noastrăo, că greşim cu voie şi fără voiecreștine, cu ştiinţă şi cu neştiinţăși în fiecare ceas să te mărturisești la duhovnic”. Nu De ce? Pentru că nu este clipă și minut când nu greşim înaintea Domnuluigreșim lui Dumnezeu. Dar nimeni nu ştie firea omului mai mult ca Deci, dacă greșim în fiecare clipă lui Dumnezeu, căci El ne-a făcut este prea de nevoie să se facă deasă spovedanie, să spălăm sufletul prin mărturisire curată cu căință și canon, pentru că se înnegrește haina sufletului nostru cea curățită la Botez, prin tot felul de păcate, din ceas în ceas și din nimicminut în minut.

De În vremea veche a creștinismului patristic, creștinii se mărturiseau în fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceease și împărtășeau în fiecare zi, cum ne întoarcem către El cu lacrimiarată la [[Faptele Apostolilor|Fapte]]: ...și erau toți în biserică, cu părere de răucând s-a întemeiat [[Biserica]], cu spovedanie curatăși stăruiau în învățătura [[Apostol]]ilor și în împărtășire, ne şi iartăîn frângerea pîinii și în [[rugăciune]]. .. Cine are păcate mai grele trebuie să facă oleacă . iar toți cei ce credeau erau laolaltă și toate le aveau de canonobște. Astfel s-a întemeiat prima obște apostolică. Toate le dădeau Bisericii și pe ei înșiși se dădeau lui Hristos. Pe vremea aceea, după terminarea slujbei, și masa se dădea în biserică, ca Dumnezeu totdeauna este gata să ne primească şi să ne iertemesele agape. Mai târziu s-au scos în pridvorul bisericii și pe urmă acasă la creștini, căci suntem zidirea Luifiind binecuvântate de Sfinții Apostoli.

Nimeni nu L-a făcut pe Hristos să coboare din cerSpovedania se făcea la început în fiecare zi. Mai târziu oamenii, decât mila Luirărind cu Sfânta Împărtășanie, [[iubirea|dragostea]] Lui pentru oameniau rărit-o și cu Sfânta Spovedanie. Și vedeți acum de-abia se mai spovedesc în cele patru posturi. IAtâta s-a fost milă de neamul omenesc. Că atât de multă dragoste are faţă de neamul omenesc, încât auzi ce spune Sfântul răcit [[apostolul Ioancredinţa|Ioan Evanghelistulcredința]] : Atât și evlavia, mai ales față de mult a iubit Dumnezeu lumeaSpovedanie, încât pe Unul născutși chiar de împărtășirea cu Preacuratele Taine, Fiul Săucare aduc cel mai mare folos și putere de creștere duhovnicească a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfânt, L-a trimis în lume să mântuiască neamul omenesccare vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.

A venit Mântuitorul Iisus HristosAici vom vorbi, nu numai să ne înveţe ce trebuie să facemdespre Spovedanie, ci pentru ca să sufere pentru noi suferinţe, batjocuri, scuipări, bătăi şi moarte pe Cruce, pentru ca să scoată neamul lui [[Adam]] din iad, care stătea acolo de 5508 ani, cât au fost, de la primul Adam, până la venirea Noului Adam - Hristosdespre foloasele desei spovedanii.

Deci, să avem către Dumnezeu inimă de fiu, şi să-L iubim din toată inima. Iar când am greşit ceva, îndată să cerem iertare şi să alergăm la mărturisire, ca să-L împăcăm pe Dumnezeu, căci l-am supărat, că Domnul niciodată nu ţine minte răul. Dacă vede că ne-am întors, se întoarce şi El către noiFoloasele desei spovedanii sunt cinci.

Să avem către ===Primul folos al desei spovedanii===Primul folos al desei spovedanii, este acela că păcatul nu prinde rădăcini în noi inimă de judecătorși se strică din suflet cuibul satanei. Adică cum ? Să ne judecăm. Oare[[Diavol]]ul, văzând că te spovedești des, te căiești, te rogi și-l pârăști mereu, zice așa: „Degeaba mă ostenesc cu dânsul, că se duce mereu la preot și se spovedește, și-l dezleagă, ce gândim noi îi place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare îi place lui Dumnezeu ? Ce fac și eu acum oare îi place lui Dumnezeu ?Şi îndată conştiinţa ne spune da sau nucâștig nimic. Căci Mai bine mă duc la cei care dorm, care n-au grijă de se va judeca omul pe sine, nu va cădea în [[Judecată|judecata lui Dumnezeumântuire]] ! Să ne facem judecători noi înşine : " Măi, aceasta care nu-i bun ce facse spovedesc cu anii, aceasta că aceia nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intenţionez eu să fac mi se mai împotrivesc! "”.

Către aproapele să avem inimă de mamă. Ai văzut o mamă bună ? Chiar dacă are copii mai mulţi şi dacă unul o supărăCine se spovedește des, o necăjeşte în fel şi chipștie ce a greșit, ea are milă de toţică ține minte. Dacă vede că un copil denu s-al ei a căzut în apă şi se îneacă, sau în foc, şi strigă spovedit de câteva zile: " Mamă„Măi, nu mă lăsa ! "ce-am făcut?”. El îndată își aduce aminte, ea uită tot. Uită că a supărat-iar dacă lasă să treacă o şi se duce către dânsul şi-l scapălună sau două sau poate și un an, chiar cu riscul vieţii.de unde să țină el minte?

Că aşa este mama ! Adevărata mamă nu mai ţine minte răul. Atât iubeşte într-o zi dacă s-ar ispiti omul pe copii. Iatăsine, aşa trebuie să avem şi noi inima noastră faţă stai undeva într-un unghi de toţi. Să ne fie milă casă, într-un colț și pândește-ți gândurile tale numai timp de toţidouă ceasuri, şi să vezi în câte feluri umblă mintea. Și la câte păcate se duce dacă n-o strunești cu rugăciunea și cu frica de străini şi de ai noştriDumnezeu. Aşa cere Dumnezeu Dar într-o zi sau două? Dar umblând în societate cu lumea și vorbind cu lumea și văzând și auzind, cât se încarcă sufletul nostru pe conștiință în Sfânta [[Evanghelie]].fiecare ceas?

N-ai văzut cloşca ? Are atâţia pui şi dacă i-ai luat numai unul, iţi sare în cap, măcar că are mulţiDeci primul folos al desei spovedanii este acesta. Aşa şi mama cea bună îşi pune sufletul pentru copii. Această inimă de mamă o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem faţă de toţi. Când a fi unul, care chiar de ne-a făcut rău, chiar de ne-a supărat, însă când îl vom vedea Și să țineți minte că este la necazprin mărturisire deasă, să sărim să-l ajutăm, ca să vadă el că noi avem dragoste şi păcatele nu ţinem minte răul pe care ni l-a făcut el. Numai aşa vom fi fii ai lui Dumnezeu după darpot prinde rădăcini adânci în inima celui ce se mărturisește.

==Folosul =Al doilea folos al desei spovedanii===Al doilea folos al desei spovedanii este că omul ține minte ușor greșelile făcute de la ultima spovedanie, pe când cel ce se mărturisește rar, cu anevoie poate să-și aducă aminte de toate câte a făcut. Astfel, multe din păcate rămân nespovedite și, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte în ceasul morții, dar fără de folos, căci i se leagă limba și nu le mai poate mărturisi.

Acum Vai de acela care se duce la mărturisire și spune o seamă de păcate și o seamă nu le spune; sau le spune și pe acelea, dar nu sincer cum le-a făcut. Caută cuvinte de acoperire; așa de ici de colo, crede el că poate minți pe Dumnezeu, că nu știe Dumnezeu cum s-a făcut păcatul și în ce fel? El crede că trebuie să spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii-i spună duhovnicului câteva păcate și, dacă l-a dezlegat, este iertat.

Preabunul Dumnezeu a pus în lume Taina aceasta a Spovedaniei[[Duhovnic]]ul dezleagă numai ce aude; celelalte păcate rămân legate, că dacă acela n-ar fi a fost aceasta după [[botez]], nimeni sincer și nicidecum nu s-ar putea mântuireușește să se ușureze. Cine reuşeşte Deci a doua pricină ca spovedania să fie bună, trebuie să facă o spovedanie fie sinceră și curată. Tot ce ține minte omul să spună, reuşeşte să facă al doilea Botez; după cum aţi văzut că zice preotul la moliftă : " De vreme ce cu al doilea botez tenu-ai botezati spune preotului. Preotul e un om de țărână ca și noi. El a primit puterea de a lega și dezlega păcatele, după rânduiala tainelor creştineşti "prin lucrarea Duhului Sfânt.

Dar spovedania, fiind o spălare sau un botez duhovnicesc ===Al treilea folos al desei spovedanii===Al treilea folos al sufletuluicelui ce se mărturisește des, după Botezul cel dintâichiar dacă i s-ar întâmpla să cadă în păcat de moarte, este o taină prin care îndată aleargă și se iartă păcatele omului prin dezlegare de la [[duhovnic]] şi este bine mărturisește și intră în harul lui Dumnezeu, și nu suferă să aibă pe conștiință greutatea păcatului, fiind deprins a se facă cât mai curăți des.Dumnezeiescul părinte [[Ioan Gură de Aur]] zice aşa în cartea care se numeşte " Puţul " sau " Fântâna " pe româneşte : " De este cu putinţă, o, creştine, şi în fiecare ceas să te mărturiseşti la duhovnic "prin spovedanie.

De ce ? Pentru ===Al patrulea folos al desei spovedanii===Al patrulea folos al desei spovedanii este că nu este clipă şi minut când nu greşim lui Dumnezeu. Decipe unul ca acesta, dacă greşim îl află moartea curățit și în fiecare clipă harul lui Dumnezeu, este prea având mare nădejde de nevoie să se facă deasă spovedaniemântuire. După mărturia Sfântului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea drepților și a păcătoșilor, căutând să spălăm afle pe om în păcate spre a-i lua sufletul prin mărturisire curată cu căinţă şi canon. La cei ce se mărturisesc des și curat nu poate afla nimic, deoarece s-au mărturisit luând dezlegare pentru că se înnegreşte haina sufletului nostru cea curăţită la Botez, prin tot felul de păcate, din ceas în ceas şi din minut în minut.

În vremea veche a creştinismului patristic===Al cincilea folos al desei spovedanii===Al cincilea folos al desei spovedanii este că unul ca acesta se oprește și se înfrânează de la păcate, creştinii aducându-și aminte că după puține zile se mărturiseau în fiecare zi va mărturisi din nou și va primi canon de la duhovniciduhovnic, acesta mustrându-l pentru cele făcute. Dar Acesta care se spovedește des, când își aduce aminte de rușinea ce-o s-o aibă de la duhovnic, de canonul pe vremea aceea care o să-l primească, se şi împărtăşeau în fiecare zioprește de la păcat. Omul are atâta putere împotriva păcatului, că toți diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul; căci i-a dat Dumnezeu o putere mare, cum arată de la [[Faptele Apostolilor|Fapte]] : Botez, să biruiască ispitele diavolilor... şi erau toţi în bisericăDacă n-aș avea puterea aceasta, când sn-a întemeiat [[Biserica]]ar fi iad, şi stăruiau nici pedeapsă pentru păcat. Voi nu auziți în învăţătura [[ApostolPsaltire]]ilor şi în împărtăşirece spune Duhul Sfânt? Doamne, în frângerea pâinii şi în căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi. Și iarăși spune [[rugăciuneSolomon]]. ... iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi toate le aveau de obşte.Astfel s: Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a întemeiat prima obşte apostolicălăsat în mâna sfatului său.

Toate le dădeau Bisericii şi pe ei înşişi Dacă vrea să facă păcatul, îl face, dacă nu, nu. Diavolul numai îi dă în gând, iar el dacă este prost și se dădeau lui Hristosamăgește, îl face. Pe vremea aceeaPoți să spui tu în ziua judecății: „Doamne, după terminarea slujbeidiavolul m-a dus la crâșmă, şi masa se dădea în bisericădiavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la beție, diavolul la avort, la toate!” Iar diavolul va spune atunci: „Doamne, să-mi arate martori, că m-a văzut când îl duceam de mână la crâșmă, mesele agapela desfrâu sau la avort!”. Mai târziu sApoi va zice omului: „Vezi că ești prost? Eu ți-au scos am dat în pridvorul bisericii şi pe urmă acasă la creştinigând să faci păcatul. Dacă ai fost prost, fiind binecuvântate te-ai dus tu singur! Nu te-am dus eu de Sfinţii Apostolimână! Dacă m-ai ascultat ești al meu!”.

Spovedania Deci prin deasa spovedanie se făcea strică cuibul satanei. Ai văzut cocostârcul? Face cuib pe casă la început în fiecare zitine; și-i o pasăre foarte fină. Mai târziu oameniiDacă i-ai stricat cuibul o dată, rărind cu Sfânta Împărtăşaniede două ori, au răritnu-o şi cu Sfânta Spovedanieți mai vine acolo. Şi vedeţi acum deȘtie că-abia se mai spovedesc în cele patru posturii ești dușman. Atâta sAșa și noi, dacă-a răcit [[credinţa]] şi evlaviai stricăm cuibul satanei, el nu mai ales faţă de Spovedanie, şi chiar de împărtăşirea cu Preacuratele Taine, vine repede. Și acesta este un om care aduc cel mai mare folos şi putere de creştere duhovnicească a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfântține sufletul curat, care vine peste noi prin aceste Sfinte Tainecă nu poate suferi păcatele.

Aici vom vorbi, Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este îndoit. Mai întâi că stricăm cuibul satanei din suflet și al doilea că nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedaniine găsește moartea nespovediți.

Foloasele desei spovedanii sunt cinciCel ce are obicei să se mărturisească des, nu lasă rugina păcatului să se prindă de mintea și inima lui; cine își plivește ogorul lui des, simte când încolțește păcatul și îndată îl smulge din suflet prin spovedanie. Pe acela moartea nu-l găseşte nepregătit.

===Primul folos al desei spovedanii===Primul folos al desei spovedaniiSă nu credeți dumneavoastră că păcatele mici nu sunt grave! Și pe acelea trebuie să le mărturisim, este acela că păcatul auzi ce spune [[Evanghelia]]: Nimic necurat nu prinde rădăcini în noi şi se strică din suflet cuibul sataneiva intra întru împărăția cerurilor.

==Lista de păcate==Lista de păcate conformă Îndreptarului de Spovedanie <ref>''Îndreptar de spovedanie'', de [[DiavolCleopa_Ilie|Ilie Cleopa]]ul. La temeiul alcătuirii acestuia a stat: Îndreptarea Legii, Târgovişte, 1652, Pidalionul, tipărit la Mănăstirea Neamţ în 1844, Molitfelnic, ediţia 1937, văzând că te spovedeşti desPravila cea Mică, te căieştide arhimandrit Nicodim Sachelarie, te rogi şiSeminarul Monahal Cernica – Ilfov, 1939</ref> creștin-l pârăşti mereuortodox, zice aşa întocmit de [[Cleopa_Ilie|părintele Ilie Cleopa]]===Păcatele împotriva celor 10 porunci===*'''La porunca 1 (''Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine'') greșesc: " Degeaba mă ostenesc '''**cei [[Necredința|fără de Dumnezeu]];**cei cu dânsulmulți dumnezei;**cei ce se leapadă de [[Pronia_divină|pronia lui Dumnezeu]] și cred în noroc, că se duce mereu la preot şi se spovedeşteîn [[Astrologia|superstiții]], şi-l dezleagăursitori, şi eu nu câştig nimic. Mai bine mă duc la cei care dormfermecători, care n-au grijă de [[mântuireVrăjitoria|vrăjitori]], descântatori, eretici;**cei ce se nădăjduiesc spre sine și spre alți oameni;**cei care se deznadăjduiesc de mila lui Dumnezeu;**cei care se hotărăsc de a păcatui până la moarte și a nu se spovedesc pocăi;**cei ce urăsc pe Dumnezeu și se leapadă de EL;**cei care ispitesc pe Dumnezeu și cer de la EL minuni fără de nevoie;**cei care fură lucruri sfinte și bisericești;**cei care cumpară cu anii, că aceia bani darul lui Dumnezeu (simonie);**cei care se lenevesc și nu mi voiesc a învăța tainele credinței celei dreptmăritoare;**cei care citesc cărțile eretice și care se mai împotrivesc !"împărtășesc cu nevrednicie cu Sfintele și Preacuratele Taine ale lui Hristos.

Cine *'''La porunca 2 (''Să nu-ți faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor'') greșesc'''**cei care se spovedeşte desînchină zidirii în locul Ziditorului;**cei care prin împătimirea către materie slujesc zidirii în locul Ziditorului, așa cum sunt [[Iubirea_de_arginți|iubitorii de argint]], desfrânații, [[Lăcomia|lacomii]] cu pântecele, ştie ce a greşitpe care Apostolul îi numește închinători de idoli, că ţine minte. Dacă nu s-a spovedit zicând: Omorâți mădularele voastre cele de câteva zile pe pământ: " Maidesfrânarea, iubirea de argint și lăcomia, ce-am făcut ?". El îndată îşi aduce amintecare este slujire de idoli (Coloseni 3, iar dacă lasă să treacă o lună sau două sau poate şi un an5) și carora dumnezeul lor este pântecele (Filipeni 3, 19);**toți câți au evlavie fățarnică;**cei care cred în viziuni și în vedenii deșarte și înșelătoare;**toți iubitorii de unde să ţină el minte ?dezmierdări, care iubesc chipurile și idolii patimilor cu mintea și cu inima lor.

Că într-o zi dacă s-ar ispiti omul *'''La porunca 3 (''Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.'') greșesc'''**toți hulitorii, cei ce jură strâmb și pun pe sinealții să jure;**cei ce zic „zău” sau „Dumnezeu știe” (în sens ironic, stai undeva într-un unghi de casăsau injurios);**cei ce fac făgăduințe bune și le calcă;**proorocii cei mincinoși, într-un colţ şi pândeşte-ţi gândurile tale numai timp de două ceasuridascălii cei mincinoși, să vezi în câte feluri umblă mintea. Şi ereticii;**cei ce fac glume cu cuvintele Sfintei Scripturi;**cei ce hulesc și cârtesc împotriva lui Dumnezeu la necazuri și la câte păcate se duce dacă n-o struneşti supărări;**toți care nu suferă cu rugăciunea şi cu frică de rabdare și mulțumire bolile, necazurile, pagubele și alte încercari care le vin prin îngăduința Lui Dumnezeu. Dar într-o zi sau două ? Dar umblând ;**toți care hulesc Adevărul și Sfintele Scripturi și zic că în societate cu lumea şi vorbind cu lumea şi văzând şi auzind, cât Scriptură se încarcă sufletul nostru pe conştiinţa în fiecare ceas ?afla basme și alte neadevăruri.

Deci primul folos al desei spovedanii este acesta*'''La porunca 4 (''Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește. Şi să ţineţi minte că prin mărturisire deasă'') greșesc'''**toți care nu merg regulat la Sfânta Biserică în ziua Duminicii, păcatele întru care a mutat Dumnezeu sâmbăta cea veche.**cei care lucrează în Duminici și sărbători (praznice);**cei care prăznuiesc păgânește și nu pot prinde rădăcini adânci creștineste și se duc în inima celui ce se mărturiseşte.Duminici și sărbători la cârciumi, la baluri, la jocuri, la filme nepermise, la scrânciob, [[Păcatul_jocurilor_pe_bani|la jocuri de noroc]];**toți pastorii duhovnicești care nu învață poporul în zile de Duminici și sărbători, din Sfânta Evanghelie și din alte învățături ale Sfintei Scripturi

===Al doilea folos al desei spovedanii===Al doilea folos al desei spovedanii este că omul ţine minte uşor greşelile făcute de la ultima spovedanie, *'''La porunca 5 (''Cinstește pe tatăl tau și pe când cel ce se mărturiseşte rarmama ta, cu anevoie poate ca bine să-şi aducă aminte ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ'') greșesc'''**toți copiii care nu cinstesc și [[Păcatul_nesocotirii_părinților|nu ascultă pe părinții lor]];**cei care nu ascultă de toate câte a făcut. Astfelpărinții lor duhovnicești, multe din păcate rămân nespovedite şide arhierei, prin urmarede [[Duhovnic|duhovnici]], neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte în ceasul morţii, dar fără de folos, căci i dascălii Bisericii;**toți supușii care nu ascultă de stapânii și conducătorii țării lor;**toți părinții trupești și duhovnicești care nu se leagă limba şi îngrijesc de fiii lor trupești și duhovnicești;**bărbații care nu îngrijesc trupește și sufletește de femeile lor și femeile care nu ascultă de bărbații lor când aceia le mai poate mărturisiînvață pe ele cele bune.

Vai de acela *'''La porunca 6 (''Să nu ucizi'') greșesc'''**toți care se duce la mărturisire şi spune o seamă de păcate şi o seamă nu le spune[[Uciderea|omoară]] pe alții cu mâna lor sau prin alte meșteșuguri, sau prin pâră și [[Bârfa|clevetire]]; sau le spune şi **toți care omoară sufletește pe aceleaalții, dar nu sincer cum le-precum sunt ereticii și învățătorii cei mincinoși;**cei ciumați care molipsesc pe alții în vremea ciumei sau holerei sau a făcut. Caută cuvinte de acoperirealtor boli molipsitoare; aşa **cei care se aruncă în primejdie de ici moarte fără de colo, crede el că poate minţi pe Dumnezeu, că nu ştie Dumnezeu cum s-a făcut păcatul şi socoteală și se omoară singuri în ce orice fel ? El crede că trebuie să-i spună duhovnicului câteva păcate şi, dacă l-a dezlegat, este iertat.;**femeile care omoară pe pruncii lor și cei cele ajuta pe ele la acest mare pacat (inclusiv bărbații lor);**toți cei care fac sminteală prin pilda vieții lor celei rele;**toți care se bucură de răul și primejdia aproapelui lor;**toți care zavistuiesc și se mâhnesc pentru binele și sporirea aproapelui lor

[[Duhovnic]]ul dezleagă numai *'''La porunca 7 (''Să nu fii desfranat'') greșesc'''**toți câți preacurvesc cu femei străine, măritate sau nemăritate;**monahii care au cazut din făgăduință;**cei ce aude; celelalte păcate rămân legate, că acela n-a fost sincer şi nicidecum nu reuşeşte să se uşureze. Deci sulemenesc cu scopul de a doua pricină ca spovedania să fie bună, trebuie să fie sinceră şi curată. Tot atrage pe alții în cursa desfrânării;**cei ce ţine minte omul au căzut în desfrânare duhovnicească (eres);**toți câți au îndemnat pe alții să spunăpăcătuiască, că nui-au ajutat sau i spune preotului. Preotul e un om de ţărână ca şi noi. El a primit puterea de a lega şi dezlega păcatele, -au sfatuit prin scrisori și prin lucrarea Duhului Sfânt.alte mijloace spre [[Desfrânare|păcatul desfrânării]]

===Al treilea *'''La porunca 8 (''Să nu furi'') greșesc'''**toți furii, tâlharii, răpitorii cei ce iau cu sila lucrurile sau viața altora;**toți care [[Furt|fură]] din averea altora;**toți negustorii care fură cu vicleșug prin cumpene nedrepte și înșeală la cântar;**toți care cumpără lucruri de furat (sau furate) știind aceasta;**toți care iau amanet lucru străin și îl strică sau nu-l dau înapoi în starea în care a fost;**toți care fură prin acte false de la stat, de la Biserică sau de la oricine;**cei ce lucrează cu vicleșug și cu nepăsare la lucrul aproapelui și îl fac în pagubă în loc de folos al desei spovedanii===;Al treilea folos al celui ce se mărturiseşte des**toți care nu plătesc, chiar dacă i cât s-au învoit, la cei ce le-au lucrat;*toți câți amestecă cele bune cu cele rele (cum ar întâmpla să cadă în păcat fi vinul curat cu apa, laptele cu apa, smântâna cu lapte, mierea cu zahăr, semințele de moartegrâu cu alte semințe, cu corpuri straine, spre a trage mult la cântar ș.a.m.d.).**cizmarii, îndată aleargă şi se mărturiseşte şi intră în harul lui Dumnezeucroitorii, lemnarii, şi nu suferă să aibă pe conştiinţa greutatea păcatuluicojocarii și alți meseriași care fac lucrul rău sau fură din materialul care li s-a încredințat, fiind deprins spre a face lucrul cerut;**toți care mută gardul sau hotarul ș.a se curăţi des prin spovedanie.

===Al patrulea folos al desei spovedanii===*'''La porunca 9 (''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău'') greșesc'''**cei care mărturisesc strâmb asupra altora;**cei ce jură strâmb spre paguba altora;**cei ce primesc și se învoiesc cu minciunile minții, adică cu păreri greșite asupra altora;**cei ce râd de sluțeniile și neajunsurile firești ale altora;**cei ce îndeamnă pe alții să jure strâmb;**cei ce clevetesc pe frații lor și îi pârăsc pe ei la alții spre a le face rău sau pagubă sau necinste;**judecătorii care luând mită judecă strâmb;Al patrulea folos al desei spovedanii este că **toți cei care [[Minciuna|spun minciuni]] sau îndeamnă pe unul ca acesta, îl află moartea curăţit şi în harul lui Dumnezeu, având mare nădejde alții să spună minciuni sau să jure strâmb;**toți care din zavistie pun piedică altora care au dregătorii spre folosul de mântuire.obște al poporului

După mărturia Sfântului Vasile cel Mare*'''La porunca 10 (''Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău'') greșesc'''**toți care poftesc lucru străin, diavolul merge totdeauna la moartea drepţilor şi a păcătoşilorca de exemplu: femeie, căutând să afle pe om în păcate spre a-i lua sufletulcasă, țarină, bou, sluga, slujnică, haine, avere și toate câte sunt ale aproapelui.**nu își păzesc inima de toate poftele și toate gândurile cele rele care izvorăsc din ea

La ===Păcatele împotriva credinței===1.Nu am crezut în Dumnezeu, şi nu m-am raportat la El ca la persoana dumnezeiască, ci ca la o putere extraodinară;<br>2.Intentionat am tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, declarându-mă ateu;<br>3.Mai am îndoială în existenţa Lui, şi în învăţătura bisericii;<br>4.M-am împotrivit voit învăţăturii Bisericii cuprinse în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi istorie;<br>5.Am refuzat cuvântul lui Dumnezeu, socotind Scriptura invenţie omenească;<br>6.N-am vrut să aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credintă, religie;<br>7.Am negat existenţa sufletului, a îngerilor, susţinând că sunt nascocirile preoţilor;<br>8.Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau a altor lucruri sfinte (trebuiesc spuse gândurile de hulă);<br>9.Am ţinut calendarul pe stilul vechi, crezând mai mult în calendar decât în învăţătura Bisericii Ortodoxe;<br>10.Am fost naş la Botez sau la Cununie la persoane de altă credinţă;<br>11.Am participat la slujbe cu cei de alte credinţe şi m-am rugat împreună cu ei, căzând sub afurisenia Bisericii;<br>12.M-am lepădat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar şi în scris, trecând la alte confesiuni, religii sau grupări oculte;<br>13.M-am lepădat de Biserica Ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofi orientale, printr-un ritual de-al lor;<br>14.Am practicat yoga, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţie transcendentală, zen, budismul şi alte asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva.<br>15.Am crezut în filosofiile orientale ( Budism, Zen, Hinduism, s.a.) şi în învăţătura lor (reincarnare, karma);<br>16.Am avut îndoieli asupra credinţei Ortodoxe în ce se mărturisesc des priveşte cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Icoane, a Sfintelor Moaşte, a sfintelor Taine (Botezul, Mirungerea, Pocăinţa sau Spovedania, Împartaşania, Preoţia, Nunta şi curat Sfântul Maslu) sau a altor învăţături ortodoxe;<br>17.Am batjocorit semnul Crucii, facându-l strâmb când m-am închinat;<br>18.Nu m-am ruşinat de Dumnezeu când păcătuiam; voit Îl ignoram în mintea mea, ca să nu poate afla nimicmă mustre conştiinţa;<br>19.Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care pretend că vorbesc cu morţii;<br>20.Am crezut că există strigoi, deoarece vârcolaci, zmei, ozn-uri, fantome, şi alte chipuri de înşelare a satanei;<br>21.Am mers la ghicitul viitorului meu sau al altora (deschisul carţii, tarot, cafea, bobi, în palmă, sau alte mijloace de ghicit);<br>22.Am descântat sau mi s-au mărturisit luând dezlegare a descântat când suferam de dureri de cap sau alte neputinţe;<br>23.Am practicat ghicitul pentru păcatemine sau pentru altii;<br>24.Am crezut în vise şi vedenii;<br>25.Am hipnotizat, am adus oameni în transă, am căutat să prezic lucrurile viitoare, m-am ocupat cu telepatia; am crezut că toate acestea sunt lucruri bune şi folositoare;<br>26.Am sfătuit pe alţii să meargă la vrăjitori sau să facă lucruri vrăjitoreşti;<br>27.Am facut şi eu însumi farmece, vrăjitorii, am ghicit, am explicat visele, vedeniile, zodiacal; am făcut şi alte lucruri vrăjitoreşti (ce anume?);<br>28.Am crezut în noroc, destin (predestinaţie), horoscop, astrologie, etc.<br>29.Am crezut în superstiţii (că este semn rău când îţi ţiuie urechea, se zbate ochiul, când îţi iese înainte cu găleata goală, când îţi trece prin faţă pisica neagră sau preotul, am folosit culoarea roşie împotriva deochiului, am purtat amulet şi talismane, etc.);<br>30.Am luat parte la discreditarea preoţilor şi a învăţături bisericii, făcând glume pe seama lor;<br>31.Am susţinut ideile despre avort, homosexualitate, schimbarea sexului, eutanasia, clonarea, naşterea in vitro şi altele, pe care biserica le condamnă ca păcat;<br>

===Al cincilea folos al desei spovedaniiPăcatele împotriva nădejdii===Al cincilea folos al desei spovedanii 32.Am păcătuit cu premeditare, zicând că Dumnezeu, este că unul ca acesta se opreşte milostiv şi se înfrânează mă va ierta, de aceea pot să păcătuiesc mereu;<br>33.Mi-am pus în minte să păcătuiesc cât voi putea, amânând pocăinţa (zicând că mă voi pocai la anul, la păcatebatrâneţe, pe patul morţii);<br>34.Am învinuit pe Dumnezeu pentru nedorinţa mea de îndreptare, zicând că, dacă va voi Dumnezeu eu mă voi mântui, iar dacă nu, aducândumă voi pierde;<br>35.M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, crezând că nu mă va ierta, de aceea am păcătuit mereu;<br>36.Am stat de vorbă cu gânduri sinucigaşe;<br>37.Mi-am pus în minte să mă sinucid şi aminte chiar am încercat să fac aceasta;<br>38.Nu am avut încredere în purtarea de grijă al lui Dumnezeu;<br>39.Am zis că după puţine zile Dumnezeu ne-a dat uitării, că nu se va mărturisi din nou şi va primi canon mai ocupă de la duhovnicnoi;<br>40.În necaz, ispite, pagube, suferinţe, acesta mustrândumi-l pentru cele făcuteam pierdut nădejdea în Dumnezeu că mă poate asculta şi ajuta;<br>41.Când am păcătuit greu, mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu, zicând că nu mă va ierta niciodată şi că nu mă pot mântui niciodată;<br>

Acesta care se spovedeşte des===Păcate împotriva dragostei===42.Am defăimat, jignit, batjocorit, când îşi aduce aminte de ruşinea cebătut pe părinţii mei trupeşti sau duhovniceşti;<br>43.Am silit pe alţii să păcătuiască sau i-o s-o aibă am ajutat la păcat (la care anume);<br>44.Am purtat numele de la duhovniccreştin, de canonul dar cu viaţa am fost mai rău decât un pagân smintind pe care o cei ce mă cunoşteau;<br>45.Am profanat biserici, troiţe sau morminte;<br>46.M-am rugat lui Dumnezeu să-l primească, se opreşte de mi ajute la păcat;<br>47. Omul are atâta putere împotriva păcatuluiAm defaimat șchiopii, ologii, ciungii, cocoşaţii, urâţii, ş.a, nesocotind ca şi ei sunt oameni şi zidiri ale lui Dumnezeu;<br>48.Am iubit mai mult lucrurile şi stările de bine (averea, luxul, deşertăciunile lumeşti jocurile, că toţi diavolii din iadcântecele, dacă ar veniglumele, nş.a.) decât pe oameni şi pe Dumnezeu;<br>49.În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;<br>50.Nu am avut dragoste să-au L cunosc pe Dumnezeu din frumuseţile naturii şi din tot ce-i facene înconjoară;<br>51.Neavând dragoste faţă de aproapele, dacă vrea să nu facă păcatul; căci im-am silit cu toata puterea de a dat Dumnezeu o putere maremângâia pe cei întristaţi, de la Botez, să biruiască ispitele diavolilor.a învăţa pe cei neştiutori şi de a apăra pe cei nedreptăţiţi;

Dacă n===Păcatele mândriei===52.Am căutat să plac oamenilor şi nu lui Dumnezeu;<br>53.Am batjocorit pe alţii că sunt blânzi, răbdători, că merg la biserică, că postesc şi se roagă, că se spovedesc şi se împărtăşesc, păzind poruncile lui Dumnezeu;<br>54.Am râs de cei ce nu au mers la jocuri, petreceri, fumat şi beţii;<br>55.M-am ruşinat a face semnul Sfintei Cruci când am trecut pe lângă biserici sau troiţe;<br>56.Am păcătuit de frica sau ruşinea oamenilor pentru a nu fi luat în râs sau pentru a mă arăta grozav;<br>57.Am jurat strâmb la judecată sau în alte împrejurări;<br>58.Am pus pe alţii să jure strâmb pentru mine;<br>59.Am jurat mincinos cu mâna pe Sf. Cruce, Biblie sau în faţa Sfântului Altar;<br>60.Am folosi numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor fără de rost, la toate nimicurile, ca un tic verbal;<br>61.Nu m-am arătat recunoscător lui Dumnezeu şi semenilor mei pentru binefacerile primite;<br>62.M-am mascat, ca să arăt urât sau m-am machiat să arat “mai” frumoasă de cum sunt;<br>63.Am făcut vrajbă între mireni / clerici, provocând tulburare;<br>64.Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în faţa oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i păgubire sufletească sau materială, necazuri şi suferinţe;<br>65.Am minţit de frică să nu pătimesc ceva rău;<br>66.Am minţit pentru a ieşi în evidenţă;<br>67.La judecată am mitui cu bani sau alte bunuri pentru ca să ies nevinovat sau să-mi micşoreze pedeapsa;<br>68.Am stat la îndoială dacă să spun adevărul;<br>69.Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinţă şi făgăduinţă, minţind pe alţii şi păgubindu-mi sufletul;<br>70.Am vorbit cu două înţelesuri, fiind duplicitar;<br>71.Am fost linguşitor cu oamenii mari;<br>72.Am minţit în faţa judecătorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor;<br>73.Am minţit la spovedanie, de ruşine, din teamă de a dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele păcate ruşinoase;<br>74.M-am lăudat, m-am înălţat cu gândul;<br>75.Sunt mofturos şi din mândrie sau poftă îmi împlinesc mofturile;<br>76.Am obiceiuri rele şi din mândrie nu le părăsesc;<br>77.Sunt încăpăţânat, nesupus, ambiţios şi mândru în comportament;<br>78.Sunt orgolios, nu suport să mi se poruncească, să mi se arate adevărul sau să fiu criticat, deşi recunosc în sinea mea că sunt vinovat;<br>79.Mă încred în foţele mele întelectuale, trupeşti sau sufleteşti;<br>80.Mă încred în bunurile lumeşti, în oamenii mari şi mă laud cu acestea;<br>81.Sunt îndrăzneţ, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals şi fără de sfială, mă supăr repede;<br>82.Sunt încăpăţânat, neascultator, împietrit, aspru şi plin de mine însumi;<br>83.Mă mândresc cu podoabele hainelor şi cu frumuseţea lor;<br>84.Mă mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani;<br>85.Mă mândresc cu avere străină dobândită pe nedrept, cu prieteni sau cu rudele bogate, cu titluri înalte în societate sau cu starea mea socială;<br>86.Mă mândresc cu podoaba părului meu, cu chipul meu frumos, cu sănătatea mea, cu tinereţea sau cu vârsta înaintată pe care am apucat-aş avea puterea o, cu tot ce am frumos şi bun, uitând că toate sunt daruri de la Dumnezeu.<br>87.Din mândrie şi ca să arăt bine, îmi îngrijesc cu pre multă atenţie părul, tenul, unghiile pe care le las să creascăşi pe care le vopsesc, arătând prin aceastacă, Dumnezeu nu m-a facut aşa cum trebuie;<br>88.Am purtat bijuterii, haine scumpe la moda şi extravagante cu dorinţa de a atrage atenţia celor din jurul meu;<br>89.M-am îmbrăcat necuviincios arătându-mi în felurite feluri goliciunea trupeasca (prin fuste scurte, rochii decoltate sau mulate, n...);<br>90.Unde am mers am stat în faţă ca să fiu văzut/ă şi admirat/ă;<br>91.M-ar fi iadam împărtăşit îmbracată necuviincios, cu chipul şi buzele vopsite, cu capul descoperit, cu pantaloni strâmţi, arătând lipsa de evlavie;<br>92.Am postit cu gând de slavă deşartă, să slăbesc, nu din evlavie spre a dobândii har dumnezeiesc;<br>93.Când am întâlnit un preot sau un călugăr pe stradă, nici pedeapsă pentru păcatam crezut că-mi aduce ghinion;<br>94. Voi Din mândrie am râs de păcatele altuia, dispreţuindu-l şi vorbindu-l de rău, iar pe ale mele nu auziţi le-am luat în [[Psaltire]] seamă;<br>95.Din mândrie am defăimat pe cei săraci, lipsiţi, neştiutori, pe cei ce au greşit cu ceva, pe cei neputincioşi şi pe cei ce spune Duhul Sfânt ? Doamneau sărăcit din anumite motive sau necazuri, în loc să-i compătimesc şi să mă rog lui Dumnezeu pentru ei;96.Din mândrie m-am socotit deştept, înţelept, talentat şi cu multe calităţi;<br>97.M-am mândrit şi m-am socotit mai presus decât ceilalţi cu frumusetea, cu ştiinţa, cu felul de a vorbi, căci cu arma buneivoiri neglasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le-a dat, şi pe care le pot pierde;<br>98.M-ai încununat am mândrit cu sărăcia, cu hainele modeste, cu postul, cu slăbiciunea trupului, cu visele şi vedeniile pe noicare pretind că le-am avut;<br>99.M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât alţii ca să fiu auzit şi laudat;<br>100.Am dat milostenii la săraci de văzul lumii, ca să fiu lăudat, mândrindu-mă prin aceasta;<br>101.Din mândrie şi slavă deşartă am intrat în Sfântul Altar fără binecuvântare de la preot;<br>102.Din mândrie şi curiozitate, am iscodit despre casa şi bogăţia altora;<br>103.M-am trufit şi semeţit;<br>104.Am fost făţarnic şi mi-a plăcut mult să fiu cinstit şi lăudat de oameni;<br>105. Şi iarăşi spune [[Solomon]] Am păcătuit cu: iubirea de sine, cu părerea (uneori bună alteori rea) de sine şi cu trufaşa încredere în sine.<br>106.Am deznădăjduit, spunând că nu am încredere în mine, în loc să caut curajul în mine şi încrederea în Dumnezeu l;<br>107.Mi-a plăcut să umblu după voia mea şi am urât ascultarea;<br>108.Am fost stăpânit în toată vremea de duhul mulţumirii de sine, adică am fost mulţumit cu starea şi asezarea mea sufletească, socotind ca nu sunt aşa de rău ca ceilalti oameni;<br>109.N-am avut adevarata cunoştinţă de sine, adevărata mustrare de sine spre pocăinţă, fiind stăpânit în toată vremea de îngâmfare şi pretuirea de sine, îndreptăţindu-mă;<br>110.Am vrut şi mi-a plăcut să am întotdeauna dreptate, sa nu fiu contrazis;<br>111.Mi-a zidit plăcut să vorbesc mult şi să fiu ascultat de ceilalţi;<br>112.Am fost stapânit de “trâmbiţarea” de sine, adică am spus altora faptele mele;<br>113.Fiind stăpânit de mândrie şi încăpăţânare, m-am contrazis cu cei mai mari ai mei, subliniind importaţa mea;<br>114.Fiind mândru şi semet, am urât pe cei ce m-au mustrat şi am iubit pe cei ce m-au laudat;<br>115.Având unele bunătăţi duhovniceşti, n-am recunoscut ca le am ca dar de la Dumnezeu, socotindu-mă vrednic de ele, datorită eforturilor mele;<br>116.Am defăimat legile canonice şi liturgice pe care le-au rânduit Sfinţii Părinţi în biserică şi nu am voit să mă supun întru toate predaniilor Bisericii, socotindu-le depăşite sau greşite;<br>117.Am defăimat, am jignit, am judecat şi clevetit pe omalţii;<br>118.Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de hulă, de necredinţă, de încăpăţânare, de îngâmfare, lde neînfrânare, de iubirea de stapânire şi de altele asemenea acestora.<br>119.M-am mândrit ca eu aş fi feciorelnic cu trupul, judecând în mintea mea pe cei ce nu mai sunt;<br>120.Din cauza mândriei şi a lăsat în mâna sfatului săulenevirii mele am devenit nesimtitor şi împietrit la inimă şi n-am stins focul mâniei şi al iuţimii.<br>

Dacă vrea ===Păcatele mâniei===121.Am fost iute la mânie;<br>122.Am ucis cu voia sau fără de voia mea;<br>123.Am jurat răzbunare la mânie sau la beţie, şi am împlinit jurământul în loc să renunţ la el pentru pace;<br>124.M-am jurat să facă păcatulmor, îl facesă orbesc, dacă nusă mă ardă focul, să moară mama, tata, copilul meu etc.;<br>125.Am blestemat / m-am blestemat;<br>126.Am drăcuit, (naiba), nu/ m-am drăcuit;<br>127.Mi-am dorit moartea;<br>128.Am avut gânduri sinucigaşe;<br>129. Diavolul numai îi dă În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;<br>130.Am avut gândde răzbunare şi chiar m-am răzbunat asupra vrăjmaşilor mei, dorindu-le necazuri, iar el dacă este prost chiar şi se amăgeştemoartea; i-am pizmuit, i-am batut, îl facesau le-am făcut alt rău;<br>131. Poţi să spui tu în ziua judecăţii Am fost rău cu aproapelui meu: " Doamnel-am ocărât, diavolul ml-am defăimat, făcându-i viata grea prin tot felul de insulte si ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri, ucigându-l sufleteste.<br>132.Am îndemnat şi pe alţii la bătăi şi ucideri;<br>133.Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere, sufocare, otrăvire..., cu voie sau fără de voie;<br>134.Am făcut avort (cu voie sau fără voie);<br>135.Am născut copil mort;<br>136.Am avut copil care a dus la crâşmămurit nebotezat;<br>137.M-am purtat crud cu animalele, păsările şi alte vieţuitoare, diavolul ucigându-le;<br>138.M-am iuţit şi m-a dus la muierea cutaream mâniat de foarte multe ori în viaţa mea, diavolul mcu motiv şi fără motiv;<br>139.Din cauza mâniei mi-am pierdut răbdarea şi pacea minţii şi a dus la furat, diavolul inimii;<br>140.Nu m-am împotrivit celor ce au făcut glume pe seama lui Dumnezeu şi a dus la beţieBisericii lui Hristos;<br>141.De multe ori, diavolul la avortîn timpul rugăciunii, la toate ! " Iar diavolul va spune atunci : " Doamne, sămi-mi arate martori, că am amintit cu ură şi cu mânie faţa celui care m-a văzut când îl duceam supărat şi am avut în minte gândul de răzbunare;<br>142.Am ţinut minte răul făcut de mână la crâşmă, la desfrâu sau la avort !"alţii;<br>143.Am duşmănie asupra aproapelui meu şi nu pot să-l iert;<br>

Apoi va zice omului : " Vezi că eşti prost ? Eu ţi===Păcatele leneviei===144.Nu mi-am facut pravila de rugăciune şi canonul rânduit de către duhovnic, din lenevie;<br>145.Am stat la masă fără a face rugăciune şi m-am ridicat fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat .<br>146.Am fost autor moral, prin nepăsare, la sinuciderea cuiva;<br>147.M-am lenevit de a lucra toată fapta bună prin gând, prin cuvânt şi prin lucru, după a mea putere;<br>148.M-am lenevit de a mă ruga lui Dumnezeu cât mai des;<br>149.Am dormit prea mult amânând rugaciunea sau alte moment importante din zi;<br>150.M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi;<br>151.M-am lenevit de a fi treaz cu mintea (de a nu fi visător) în fiecare clipă, spre a nu fi păcălit de ispitele cele subţiri ale diavolilor;<br>152.Din lenevie nu am a făcut semnul Sfintei Cruci, metaniile şi închinăciunile corect;<br>153.De multe ori am acoperit lenea mea de a mă ruga lui Dumnezeu, cu unele pricini părute a fi folositoare;<br>154.M-am lenevit de a-mi face timp şi a ajuta pe fratele meu căzut în gând îndoială sau deznădejde;<br>155.Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fără rugăciune, iar dimineaţa, din pricina grabei, am plecat la activităţile mele fără a-mi face rugăciunea, îndreptăţindu-mă că am această îngăduinţă din pricina împrejurărilor;<br>156.M-am lenevit să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate, aşteptând să-mi vină cele de trebuinţă fără a mă ruga şi a mulţumi;<br>157.Din lene am lăsat să faci păcatulse strice icoanele şi alte podoabe sfinte;<br>158. Dacă ai Mi-a fost prostlene să-mi cercetez cu de-amănuntul păcatele mele;<br>159.M-am lenevit să-mi aprind candela;<br>160.Mi-am îndreptăţit lenea zicând, că m-aş ruga mai mult dacă aş fi călugăr, dar aşa, tefiind în lume nu este cu putinţă;<br>161.M-ai dus tu singur ! am lenevit a chema preotul să facă sfeştenie în casă, Sfântul Maslu, sau alte slujbe la vremea potrivită;<br>162.Din lene şi nepăsare m-am lenevit de a mă spovedi la vreme de ispită;<br>163.Din lene am lăsat să se strice mâncare;<br>164.Când am facut păcate grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe cel mai îngăduitor;<br>165.Am putut dar nu am vrut să împiedic pe aproapele de a păcătui (Caz concret);<br>166.Nu tem-am dus eu rugat pentru aproapele şi pentru toată lumea;<br>167.Nu am mângâiat pe cei întristaţi;<br>168.M-am împărtăşit fiind supărat şi învrăjbit;<br>169.Nu am pus cuvânt bun şi de garantie pentru cei care îi stiam vrednici;<br>170.Nu am săturat pe cei flamânzi;<br>171.Nu am dat să bea celui însetat;<br>172.Nu am îmbrăcat pe cel gol;<br>173.Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din închisoare;<br>174.Nu am primit pe cel străin;<br>175.Nu am îngropat pe cel mort;<br>176.Nu m-am ostenit să cunosc dogmele, învăţăturile şi rânduielile de mână ! Dacă credinţă;<br>177.Nu m-ai ascultat eşti al meu !"am ostenit să învăţ Crezul şi credinţa Ortodoxă;<br>178.M-am lenevit de multe ori a merge la biserică;<br>

Deci prin deasa spovedanie se strică cuibul satanei===Păcatele lăcomiei===179. Ai văzut cocostârcul ? Face cuib pe casă Am mâncat şi băut cu lăcomie, peste măsură;<br>180.Nu am postit în zilele rânduite de biserică: miercurea, vinerea şi în cele patru posturi de peste an;<br>181.M-am lăcomit la tinemâncare<br>182.M-am îmbătat; <br>183.Am mâncat sânge de animale;<br>184.Mi-am făcut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui şifacându-i o pasăre foarte finătotdeauna voia, procurând mâncăruri gustoase, scumpe şi de multe feluri;<br>185.Mi-am îngrăşat trupul cu mâncăruri şi băuturi peste măsură, şi am devenit leneş, trândav şi greoi;<br>186.Am fost stăpânit de nesăturare, de cârtire şi nemulţumire în timpul mesei;<br>187.Fiind rob al pântecelui, am aşteptat să vină Paştile, Crăciunul sau alte praznice mari doar spre a face dezlegare la toate mâncărurile şi băuturile;<br>188.Nu am ţinut post miercurea şi vinerea;<br>189.Nu am ţinut cele patru posturi de peste an;<br>190.Am mâncat carne în săptămâna brânzei;<br>191. Dacă iDeşi am postit posturile am dat la alţii mâncare de dulce;<br>192.Din cauza săturării pântecelui, mi-am făcut mintea groasă şi molatică, scăzându-ai stricat cuibul o datămi trezvia, atenţia şi memoria;<br>193.Am postit cu scopul de două oria face rău vrăjmaşilor mei;<br>194.Am postit după a mea rânduială şi părere, încălcând postul rânduit de biserică;<br>195.Am postit numai de mâncare dar nu-ţi mai vine acoloşi de păcate, fiind duşmănos şi rău;<br>196.Am fumat;<br>197. Ştie căAm ajutat pe cei ce fumează oferindu-i eşti duşman. Aşa le ţigări şi noichibrite; am oferit ţigări în schimbul unor servicii, dacăfacându-i stricăm cuibul sataneimă astfel părtaş la păcatul lor;<br>198.Am folosit droguri sub diferite forme şi intensităţi (exemplu);<br>199.Am avut dorinţa de îmbogăţire;<br>200.Am lucrat Duminica şi în sărbătorile bisericeşti, el nu mai vine repedela mine sau la alţii;<br>201. Şi acesta este un om Am făcut duminica lucrurile care ţine sufletul curatputeau fi amânate pentru a doua zi: cumpărături, că nu poate suferi păcatelemâncare, spalat etc.;<br>202.M-am lăcomit la avuţii;<br>

Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este îndoit===Păcatele invidiei===203. Mai întâi că stricăm cuibul satanei din suflet Am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.<br>204.Am vorbit de rău şi al doilea că ironic, faptele bune ale aproapelui;<br>205.Am oprit pe alţii de la faptele cele bune;<br>206.Am invidiat pe alţii pentru bunastarea lor şi m-am bucurat uneori pentru necazurile lor;<br>207.Nu mi-am reparat greşala, când am nedreptăţit pe aproapele, nici nu mi-am cerut iertare;<br>208.Din pricina invidiei nu ne găseşte moartea nespovediţiam răspuns la salut, nici nu am salutat pe cei ce erau mai buni sau mai înzestrati cu daruri decât mine;<br>209.Din pricina invidiei mi-am umplut sufletul de patimi şi ciudă, întunecându-l cu multe păcate grele.<br>210.Sunt foarte duşmănos şi rău;<br>211.Nu am avut recunoştinţă faţă de cei ce-mi fac bine;<br>212.Ţin minte raul;<br>213.Am batjocorit pe aproapele şi mă bucur când alţii sunt batjocoriţi;<br>

Cel ===Păcatele iubirii de arginți===214.Am fost zgârcit şi împietrit cu inima;<br>215.Nu m-au interesat sărăcia şi lipsurile altora;<br>216.Am fost nesăţios, viclean şi nedrept, însuşindu-mi bunuri străine pentru a mă îmbogăţi;<br>217.Am fost grabnic a lua şi zăbavnic a da;<br>218.Am dat milostenie cu îndoială şi cu zgârcenie, ocărând uneori pe cei care-mi cereau;<br>219.Pentru zgârcenia mea nu am dat milostenie şi slujbe la biserică pentru răposaţii din neamul meu;<br>220.Am asuprit pe cei săraci, pe văduve şi pe orfani, pe cerşetori şi pe cei neputincioşi sau lipsiţi;<br>221.Am oprit plata celor ce mi-au lucrat, pe motiv că nu au făcut ceea ce are obicei mă aşteptam să facă pe acea plată;<br>222.Am făgăduit a da daruri la Biserică, la cei necăjiţi, săracilor, şi nu am dat, calcându-mi făgăduinţa;<br>223.Am făcut pariuri;<br>224.Am câştigat bani şi averi, cu vicleşug;<br>225.Am jucat jocuri de noroc, păgubindu-mă băneşte pe mine sau pe alţii;<br>226.Prin viclenia sau falsitatea mea am înşelat statul (făcând şi declaraţii false), pe aproapele sau Biserica;<br>227.Am avut de gând să se mărturisească desfur sau chiar am furat;<br>228.Nu mi-am plătit datoriile cuvenite;<br>229.Am vândut marfă falsificată, stricată;<br>230.Am înşelat la cântar, nu lasă rugina păcatului am spus adevărul la vânzare sau la cumpărare spre a înşela;<br>231.Am silit pe alţii să cumpere scump de la mine marfă proastă, să-mi lucreze sau să se prindă -mi vândă ieftin;<br>232.Am făcut afaceri necurate din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri sau chiar în temniţă;<br>233.Am făcut trafic cu droguri, femei, arme etc.<br>234.Am răpit/sechestrat alte persoane;<br>235.Am luat dobândă;<br>236.Am aşteptat mită sau alte daruri;<br>237.Am nedreptăţit pe aproapele, ţinând seama de mintea îmbrăcăminte, sau poziţia sa socială, căutând folosul meu;<br>238.M-am mâhnit pentru sărăcia mea materială, tulburându-mă foarte tare şi am dorit să mă îmbogăţesc;<br>239.Am furat de la cei din familie, de la stat, de unde am lucrat şi inima luinu am întors cele furate;<br>240.M-am pornit cu ură împotriva celor ce m-au furat sau păgubit, dându-i în judecată, bătându-i sau facându-le alte rele; cine îşi pliveşte ogorul lui des<br>241.Am păgubit pe aproapele de cinste, de merite, simte când încolţeşte păcatul de funcţie şi îndată îl smulge de locul său;<br>242.Am găsit lucruri furate şi ştiind ale cui sunt nu le-am înapoiat, păstrându-le pentru mine;<br>243.Am tăinuit lucruri împrumutate sau date spre păstrare, neîndurându-mă a le înapoia;<br>244.Am păstrat în casă lucruri furate, am cumpărat lucruri de care am ştiut că sunt furate;<br>245.Am jefuit averile morţilor din suflet prin spovedaniemorminte;<br>246. Pe acela Nu am respectat făgăduinţa dată de a face parastase şi liturghii după moartea părinţilor sau a celor care m-au rugat;<br>247.Am luat de la Biserică lucruri, bani, lumânări, untdelemn, icoane etc. şi nule-am înapoiat;<br>248.Am invidiat bisericile şi mănăstirile, zicând că au prea mult;<br>249.Am răpit cu sila, cu minciuni, cu jurăminte false sau prin judecată pământul aproapelui meu;<br>250.Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându-i şi eu la acestea;<br>251.Nu mi-am respectat nici contractul, nici făgăduinţa făcută;<br>252.Nu am lucrat după puterea mea la locul de muncă, nefăcându-mi datoria;<br>253.Având posibilitatea să înlătur pagubele aproapelui, nu l găseşte nepregătit-am ajutat;<br>254.Am furat în grupuri, îngrozind lumea;<br>255.Am bănuit, am năpăstuit, am pedepsit pe altii pentru pierderea avutului meu;<br>256.Am fost risipitor cu mine dar zgârcit cu alţii;<br>

Uite===Păcatele desfrânării===257.Am avut relaţii intime cu fete, acum un părinte nefiind căsătorit (păcatul curviei);<br>258.Am săvârşit păcatul malahiei (masturbării);<br>259.Am făcut păcatul malahiei cu altcineva;<br>260.Mi-am stricat fecioria prin păcatul malahiei;<br>261.Am săvârşit păcatul desfrânării cu gândul, păcătuind prin imaginaţie; îmi plănuiam cum am să-l săvârşesc atunci când voi avea ocazia;<br>262.Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând să mă scutească de războiul desfrânarii, dar eu nu m-am străduit să mă înfrânez;<br>263.Am căutat prilej de a murit păcătui;<br>264.Mi-am expus intimitatea la noibaie sau plajă;<br>265.Am păcătuit prin diferite metode (sterilet, prezervativ etc.), în înțelegere cu soţia/soţul sau cu cine am avut relaţii intime, duhovnicul Natanailsa nu avem copii;<br>266. A venit Am păcătuit cu soţia/soţul sau cu altcineva, împotriva firii (perversiuni sexuale);<br>267.Am avut gânduri şi pofte trupeşti necuviincioase (uneori şi când am privit la mine vineriicoane); am păstrat în suflet acele gânduri şi nu le-am alungat, sîndulcindu-mă de ele;<br>268.În loc de a spovedit după îndreptarul -mi stapâni poftele, am căutat să le aprind şi mai tare prin imagini sau prin imaginaţie;<br>269.Am rostit cuvinte şi am făcut gesturi necuviincioase în faţa copiilor şi a celor mai în vârstă;<br>270.Am păstrat în casă, tablouri sau poze cu desfrânări; le-am expus pe pereți;<br>271.Am cumpărat, am citit, am dat şi altora cărţi, reviste, publicaţii sau filme pornografice;<br>272.Am privit fete sau femei căsătorite cu gând de spovedanie pe care îl au duhovniciipoftă trupească;<br>273.Ca femeie am privit băieţi sau bărbaţi căsătoriţi, cu gând de poftă trupească;<br>274.Am săvârşit păcatul sodomiei (femeie cu femeie sau bărbat cu bărbat);<br>275.Am păcătuit, curvind cu mintea şi cu inima, chiar în vremea rugaciunii;<br>276.Am răpit sau violat cu forţa;<br>277.Am desfrânat cu rude;<br>278.Am curvit cu soţia/soţul înainte de cununia religioasă, dar şi cu alte personae, s-a împărtăşit unele căsătorite la rândul lor;<br>279.Am curvit cu Preacuratele Taineanimale;<br>280.Fiind căsătorit/ă, iar peste câteva am preacurvit cu altcineva;<br>281.Am trăit trupeşte cu soţia/soţul în zile sde post, Duminica şi în sărbători, în timpul perioadelor lunare sau în perioada lăuziei;<br>282.Ca părinte am culcat în pat cu mine fete sau baieţi mai mărişori, sau i-am pus să doarmă împreună, ignorând faptul că se pot naşte stări desfrânate;<br>283.Fiind copil am jucat diferite jocuri desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau băieţi;<br>284.Nu am purtat grijă de copiii mei şi le-a dus am îngăduit să privească la Domnulfilme imorale, zicând rugăciunichiar şi în prezenţa mea;<br>285.Am frecventat case şi locuri pentru curvie sau preacurvie;<br>

Acest suflet===Păcate diverse===286.M-am împărtăşit cu Sfintele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos nefiind spovedit sau nu am primit dezlegare de la duhovnic pentru împărtăşanie;<br>287.După spovedanie şi împărtăşanie m-am întors din nou la păcatele vechi fără nici o remuşcare, deşi sîndreptăţindu-mă că sunt neputincios;<br>288.Am scuipat după ce m-am împărtăşit;<br>289.Am făcut făgăduinţe bune lui Dumnezeu la vreme de strâmtoare, iar când mi-a fost mai bine le-am călcat;<br>290.Nu am mers Duminica şi în sărbători la biserică, din lenevie, dezinteres, sau pentru că mi-am făcut alte planificări;<br>291.Uneori, duminica în timpul Liturghiei am stat acasă uitându-mă la slujba de la televizor sau ascultând la radio, fără a dus repedeavea un motiv binecuvântat;<br>292.Am venit la biserică după ce a început slujba şi am plecat înainte de a se termina, asemanându-mă cu Iuda, era pregătitvânzătorul care a plecat de la Cina de Taină înainte de a se încheia;293.Duminica şi în sărbători nu am făcut fapte bune potrivit vredniciei zilei;<br>294. A Am făcut chefuri la mine acasă, am fost om [[înţelepciunea|înţelept]]la alţii la chefuri, în discoteci sau cluburi unde m-am dezlănţuit în dans şi băutură;<br>295.Mergând la biserică mi-am ales un loc de cinste spre a fi văzut de alţii, uneori, vorbind şi tulburând pe cei din jur;<br>296. Dar noi Ca femeie, fiind în rânduiala firii (perioada lunară), m-am atins de lucruri sfinţite (am sărutat sfintele icoane, am luat anafură, aghiasmă, ulei sfinţit sau m-am împartaşit);<br>297.Am luat anafură după ce zicem ? " Lasă că am mâncat sau băut de dimineaţă, ori când am trăit trupește cu soţia/soţul, sau când am avut “scurgeri” în vis;<br>298.Nu am ascultat cu toată evlavia şi credinţa slujbele din biserică;<br>299.În timpul slujbelor am dormit sau m-am gândit la lucruri deșarte;<br>300.Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea credinţei sau să se călugărească, să meargă la biserică, ba i-am şi pedepsit pentru asta;<br>301.Ca părinte nu m-am ruşinat de copiii mei, dezbracându-mă în faţa lor;<br>302.Ca părinte duhovnicesc (naş) nu am purtat grijă de fiii mei sufleteşti, atât cât mi-a stat în putinţă;<br>303.Ca bărbat nu mi-am iubit soţia; am batjocorit-o, am certat-o, am batut-o, am ignorant-o, nu am ajutat-o şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;<br>304.Ca soţie nu am ascultat de soţul meu, ci l-am certat, l-am ocărât, l-am batjocorit, l-am certat, l-am ignorant, nu l-am ajutat şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;<br>305.Am silit pe soţul meu, din pricina mândriei şi a slavei deşarte, să cheltuiască bani pe îmbrăcăminte luxoasă şi la modă, pe plăceri şi deşertăciuni lumeşti;<br>306.Nu m-oi spovedi am supus soţului/soţiei la anul !"îndatoririle conjugale, motiv pentru care am stricat armonia în familie şi a păcătuit;<br>307.M-am despărţit de soţie/soţ fără motiv binecuvântat şi m-am recăsătorit, despărţind familie;<br>308. Nu ! Să m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu i-am dus la spovedanie şi împărtăşanie şi nu le-am dat pildă prin viaţa şi comportarea mea;<br>309.Când copiii mei au avut apucături rele nu amânămi-am mustrat, nu i-am pedepsit şi nu i-am oprit de la acestea;<br>310.Ca părinte, am îngăduit copiilor mei să trăiască în concubinaj, uneori chiar în casa mea;<br>311.Ca părinte m-am purtat prea aspru şi am pedepsit pe nedrept pe copiii mei;<br>312.Am povăţuit pe copiii mei sau pe cei din familia mea să “calce peste toţi” numai să iasă ei deasupra tuturor;<br>313.Am purtat ură împotriva părinţilor mei pentru că nu ştim am fost lăsat în voia mea, să fac ceea ce îmi plăcea mie;<br>314.Nu am ascultat sfaturile părinţilor mei;<br>315.Nu am cinstit pe părinţii mei, şi m-am purtat urât cu ei;<br>316.Mi-am blestemat părinţii, i-am batjocorit, i-am bătut, le-am spus cuvinte jignitoare, le-am dorit boală, necaz şi chiar moartea;<br>317.I-am părăsit la nevoie, la boală şi în neputinţe, neajutându-i;<br>318.Am văzut goliciunea părinţilor mei;<br>319.Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, conducători, sefi) atunci când ne cheamă Hristos ! Părintele Natanail nm-a ştiut că moareau învăţat de bine;<br>320. Dar [[înger]]ul Domnului lNu am ascultat de părinţii mei duhovniceşti (duhovnic şi naşi), nu m-am rugat pentru ei, i-am batjocorit, i-am vorbit de rău, i-am urât;<br>321.Am luat anticoncepţionale pentru a nu rămâne însărcinată sau pentru a avorta; am îndemnat şi pe alte femei să facă la fel, sau le-am ajutatîntr-un anumit fel;<br>322.Am îndemnat/obligat sau am fost de acord ca soţia mea să facă avort;<br>323.Am ajutat pe altă femeie (sau pe medic) să facă avort, sau am dat bani pentru a face avort;<br>324.Am părăsit de bună voie copiii, lăsându-i în voia soartei;<br>325.Mi-am petrecut multă vreme prin cluburi şi discoteci;<br>326.Am râs fără de măsură, fiindcă el avea obicei cu nepăsare faţă de alţii;<br>327.Am mers la biserică (ca femeie) în perioada lăuzieii fără a-mi face îmbisericirea;<br>328.M-am căsătorit cu rude;<br>329.Nu m-am silit să câştig virtuţile dragostei creştine în fiecare săptămână legătură cu Dumnezeu şi cu aproapele;<br>330.Nu am ţinut seama de smerenie şi răbdare, prin care se învinge răul şi se câştigă virtutea;<br>331.Din cauza nepăsării mele, m-a stapânit uitarea, lenea, neevlavia şi nefrica de Dumnezeu;<br>332.Fiind cuprins de nesimţire, de împietrirea inimii, am pierdut râvna, pocăinţa şi umilinţa, precum şi orice simţire a lui Dumnezeu;<br>333.Fiind cuprins de nesimţire pentru păcatele mele, m-am apucat să vină învăţ pe alţii;<br>334.De multe ori, fiind în biserică, atâta nesimţire am avut faţă de acest loc sfânt, încât am stat uneori cu dormitare, la mărturisitvorbe deşarte şi cu glume;<br>335.În toate lucrurile, cuvintele şi gândurile mele nu am cultivat răbdarea şi blândeţea lăsându-mă stăpânit în toată vremea de iuţimea, nerăbdarea, amărăciunea, supărarea, tulburarea, neliniştea, neîngăduinţa, răutatea şi viclenia<br>336.Am fost nemulţumitor şi cârtitor la obligaţiile pe care le aveam;<br>337. Nu am fost atent la slăbiciunile şi neputinţele mele, ci la ale altora;<br>338.În timpul rugaciunii nu m-am silit sa-mi concentrez atenţia spre a înţelege cele citite cu mintea şi inima;<br>339.Uneori stând la rugăciune am avut când gânduri spurcate; alteori am pierdut rugăciunea prin răspândirea la planuri nefolositoare;<br>340.În vremea rugăciunii am avut uneori cereri nechibzuite către Dumnezeu şi, dacă nu le-am dobândit, m-am întristat şi nu m-am mai rugat;<br>341.Am amânat rugăciunea;<br>342.În vremea rugăciunii am lăsat mintea să-şi închipuiască pe Dumnezeu sau pe alţi sfinţi, în loc să o menţin atentă la sensul cuvintelor din rugăciune;<br>343.Am gândit că sunt sporit duhovniceşte;<br>344.În vremea rugăciunii, de multe ori m-am aflat dormitând cu mintea şi chiar cu trupul; alteori stând de vorbă cu gândurile şi imaginile care-mi veneau în minte, luând aminte la ele am râs, sau m-am lăsat tulburat şi de alte patimi<br>345.Când cineva m-a rugat să mă rog pentru el, eu fiind leneș, am pus motivul că sunt nevrednic de această rugăminte, sau doar l-am pus pe pomelnic la biserică, să se strângă răutatearoage alţii pentru el;<br>346.Alteori m-am rugat pentru alţii, şi dacă Dumnezeu le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinţă, eu m-am mândrit laudându-mă cu lucru străin, ca şi cum, pentru a mea rugaciune s-a facut aceasta;<br>347.Am osândit pe alţii şi i-am judecat din ură şi răutate;<br>348.Am clevetit (vorbit de rău) omorând cinstea altora prin vorbirea de rău şi prin defăimarea lor;<br>349.Am pârât, am ocarât, am defăimat, am certat, am mustrat, că am blestemat şi am batjocorit pe alţii;<br>350.De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe vorbe deşarte (bârfe);<br>351.Uneori am avut obiceiul de a mă lăuda şi a spune minciuni spre a fi apreciat;<br>352.De multe ori am vorbit cu viclenie şi făţărnicie spre a fi lăudat de oameni;<br>353.De multe ori am lăudat lucrurile cele rele ale altora şi am vorbit de rău pe cei buni şi lucrurile lor cele bune;<br>354.Am avut obiceiul de a povesti la superlativ (de a lăuda) faptele cele rele ale oamenilor care au fost dezlegate tâlhari, desfrânaţi, beţivi;<br>355.Am vorbit (sau am conceput) de multe ori glume cu, cuvinte sfinte;<br>356.Am laudat pe unii în faţă iar cand nu erau de faţă i-am vorbit de rău;<br>357.Am vorbit de multe ori cu viclenie şi linguşire pe alţii;<br>358.M-am ruşinat de a opri pe alţii (cunoscuţi de ai mei) de la vorbirea de rău, de la spovedanie toate păcateleclevetire, până de la nedreptate şi de la orice fel de păcat; uneori m-am însoţit şi eu cu ei la acestea;<br>359.Am jignit pe aproapele;<br>360.Am uitarea de Dumnezeu lăsându-mă cuprins de cele cotidiene;<br>361.Nu am avut evlavie faţă de cele afiorisite lui Dumnezeu şi de cele sfinte;<br>362.Am dispreţuit pe alţii;<br>363.Am drăcuit (naiba) neştiind că aceasta este blestem;<br>364.Am avut îndoieli faţă de Dumnezeu / biserică / preoţi sau episcopi;<br>365.Am fost laş uneori;<br>366.Am avut afecţiune pentru cele mai micipământeşti,<br>367.Am fost nemulţumitor faţă de Dumnezeu şi de oameni;<br>368.Am cârtit;<br>369.Am fost obraznic;<br>370.Am înşelat pe alţii;<br>371.Am fost ironic;<br>372.Am blasfemiat;<br>373.M-am gândit uneori obsesiv, cum să-mi împlinesc patima;<br>

* ''Ne vorbeşte vorbește [[Cleopa Ilie|părintele Cleopa]]'' - Vol . 2