Modificări

|biserici= [[Biserica Sfântul Spiridon - Nou (București)]]

|}}'''Sfântul Spiridon''', ''[[făcătorul de minuni]]'', s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, și a prins zilele împăratului [[Constantin cel Mare]], trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. Numele său vine de la un cuvântul σπυρις, care în limba greacă înseamnă „coșuleț”. A fost [[episcop]] al Trimitundei, în această calitate numărându-se printre [[sfinți]]i părinți de la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]].<br>[[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[12 decembrie]].

În timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor împotriva creștinilor]] oredonate ordonate de împăratul Maximian în anul 295 d.Hr., sfântul Spiridon a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]], unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la [[arianism]] la [[Biserica Ortodoxă|Ortodoxie]], uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă. În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]]; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică.

*A astupat, prin puterea [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]], gura celor ce se semețeau cu știința lor, la Sinodul de la Niceea.

*A L-a vindecat pe împăratul Constanție [[Constanțiu al II-lea|Constanțiu]] de boala de care suferea.

*A vindecat muțenia unui [[diacon]], căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arșițe, iar el, pentru mărire deșartă, lungise rugăciunea și din pricina asta amuțise îndată.

Aparent ilogice și de necrezut, aceste minuni (doar câteva sunt citate mai sus) trebuie interpretate într-o cheie mai subtilă, dată de apropierea care s-a făcut între numele său și cuvântul latinesc... <span style="font-style:italic;">''spiritus</span>''. Majoritatea acestor minuni (exceptând-o pe cea de la Niceea) vorbesc de la sine despre puterea discernământului, despre dreapta socoteală și despre cumpătare. În privința minunii de la Niceea, când, luând în mână celebra lui cărămidă, a scos în evidență cele trei elemente care o compun (pământul, apa și focul), această minune era destinată înțelegerii consubstanțialității celor Trei Persoane Treimice - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Când saracinii sarazinii au cotropit insula, ciprioții au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele [[moaște ]] la [[Constantinopol]]. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinției vieții sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaște au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este și acum înmormântat.

- în ''Acatistul'' Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioșii cântă ([[Icosicos]]ul al 6-lea):

":''Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;'':''Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi minuni;'':''Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă".''

:<span style="font-style:italic;">''Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfințit și curat, propovăduitor al sfintelor dogme și vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.</span>'':<span style="font-style:italic;">''De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfințite, mintea înălțându-ți-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ți cugetare la cele înalte, însuflate insuflate de Dumnezeu, și jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toți dumnezeiască iertare. </span> ([[Condac]]ul Sfântului Spiridon, glasul al 2-lea).<br>'':<span style="font-style:italic;">''Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe, ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!</span> '' (''Acatist'', condacul [[condac]]ul al 3-lea).

:''Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat tu sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.''