Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Bibliografie: + categ.
{{În cursCutie Biografie Episcopi| Nume = IPS Sofronie Miclescu| Imagine = [[Fișier:Portrait_of_Sofronie_Miclescu.jpg|thumb|250px|center|Sofronie Miclescu, pictură de Nicolae Grigorescu (1858, [[Mănăstirea Agapia]])]]| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]| Reşedinţă = Iași| Formulă = IPS| Titlul = [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]| Perioada = 1851-1860| Predecesor = [[Veniamin Costache]]| Succesor = [[Calinic Miclescu]]| Hirotonire preot = 1824| Hirotonire episcop = 3 iunie 1826| Consecratori =| Titluri precedente = Episcop al Hușilor (1826-1851)| Funcţii = | Data naşterii = 1790| Locul naşterii = Suceava| Data morţii = d. [[18 mai]] 1861| Locul morţii = Mănăstirea Slatina|}}'''Sofronie Miclescu''' (pe numele de mirean '''Sandu Miclescu'''; n. 1790, Suceava - d. [[21 18 mai]] 1861, Mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost episcop al Hușilor (1826-1851) și [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] (1851-18611860).
==Viața==
Sandu Miclescu s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav. Fratele său, logofătul Scarlat Miclescu, este tatăl [[Întâistătător|Mitropolitului primat]] al României, [[Calinic Miclescu]].
A fost tuns în monahism la [[Mănăstirea Secu]] (1818), primind numele monahal '''Sofronie'''. După ce a trecut la [[Mănăstirea Neamț]], a fost [[Hirotonire|hirotonit]] [[ierodiacon]] (în 1821), apoi [[ieromonah]] (în 1824).
Pentru meritele sale deosebite în viața religioasă a Moldovei, a fost ales [[Episcop]] al Hușilor (la 26 mai 1826; [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] la 3 iunie în același an).
După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]].
A fost un sprijinitor al Unirii Principatelor. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”,
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor.
A păstorit [[Mitropolia Moldovei]] până la 7 noiembrie 1860, când a fost suspendat din scaunul mitropolitan deoarece s-a opus unor reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza care duceau la un amestec evident al puterii politice în treburile Bisericii. La 18 ianuarie 1861 și-a dat demisia (''paretisis'') din înalta sa funcție arhierească, pentru a aplana astfel conflictul dintre mitropolie și domnitorul țării. S-a retras la Mănăstirea Slatina, unde a decedat la 18 mai 1861. A fost înmormântat în pridvorul bisericii voievodale de la [[Mănăstirea Neamț]] (acolo unde a fost îngropat mai târziu, în 1886, și nepotul său, mitropolitul [[Calinic Miclescu]]).
==Note==
<small><references /></small>
==Bibliografie==
înainte=[[Veniamin Costache]]|
titlu=[[Listă a mitropoliților Moldovei|Mitropolit al Moldovei]]|
ani=1851-18611860|
după=[[Calinic Miclescu]]}}
{{end box}}
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
