Modificări

Luând asupra lui [[Cruce]]a Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe s-a retras mai întâi în pustia [[Schetis]] (adică "a Schitului"). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetică încât a fost în curând considerat de toţi drept modelul de [[călugăr]]. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis și [[Nitria]] începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotărî să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele [[patriarh]] al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întreba într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : "Dacă aș avea unul din gândurile avvei Antonie, aș deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie". Primea hrana hrană din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmpla o dată ca că acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa să şi lovindu-se peste piept îşi spuse : "Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la măsurile acestui mirean !".

Printre virtuţile care îi împodobeau inima, excela înainte de toate în [[smerenie]] şi îi învăţa pe cei care îl vizitau că aceasta se poate obţine mai întâi prin abstinență, apoi prin rugăciune şi în sfârşit forţându-ne sa să ne considerăm în orice împrejurări inferiori tuturor oamenilor. Îi plăcea atât de mult să postească şi era atât de cufundat în rugăciune încât rămânea zile întregi fără să se îngrijească de mâncare iar când [[discipol]]ul său, Avram, îi atrăgea atenţia, el răspundea cu simplitate : "Nu am mâncat noi, copilul meu ?" - Celalalt răspuzânduCelălalt răspunzându-i ca că nu, el spunea : "Dacă nu am mâncat, adu şi hai să mâncăm".

Oprindu-se într-o zi lânga lângă mormântul lui Alexandru cel Mare, batrânul bătrânul contempla cu stupoare zadarnicia zădărnicia slavei pamântesti si varsa pământeşti şi vărsa lacrimi pentru soarta comuna comună a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla in află în apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii reprezentării Sfântului, care a devenit tema clasica clasică a "amintirii mortiimorţii" in în programul iconografic al ManastirilorMănăstirilor.). Apoi reveni in în chilia sa, pentru a-si şi continua nevointele in asteptarea nevoinţele în aşteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat căzuse în păcat de mai multe ori ii îi spuse : "RidicaRidică-te inca încă o data si inca dată şi încă o datadată" - "Pâna Până când ?" intreba întrebă fratele. - Batrânul raspunse Bătrânul răspunse : "Pâna Până când vei fi gasit găsit (de moarte) ori in în bine ori in pacatîn păcat. Caci Căci omul se prezinta prezintă la judecata in judecată în starea in în care a fost gasitgăsit".

Terminându-si şi calea vietii vieţii sale, Sfântul Sisoe era gata sa moara si să moară şi pe când Parintii Părinţii erau asezati in aşezaţi în jurul lui, fata faţa sa straluci străluci dintr-odata odată ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca Iată că vine avva Antonie". La putin puţin timp spuse : "Iata Iată corul ProfetilorProfeţilor". Fata Faţa sa straluci si străluci şi mai tare si şi el spuse : "Iata ca Iată că vine corul Apostolilor". Apoi fata faţa i se lumina si lumină şi el parea sa părea să stea de vorba vorbă cu un personaj nevazutnevăzut. Parintii il intrebara Părinţii îl întrebară cu cine vorbeste vorbeşte iar el raspunse răspunse : "Iata Iată [[înger]]ii venind sa ma să mă ia iar eu ii îi implor sa ma să mă lase sa să fac putina pocaintapuţină pocăinţă". Batrânii ripostara Bătrânii ripostară : "Dar tu nu mai ai nevoie sa să faci canon, ParintePărinte". El raspunse răspunse atunci plângând : "Adevarat va Adevărat vă spun ca că nu am nici macar constiinta măcar conştiinţa de a fi la inceputînceput". Parintii Părinţii se minunara minunară de o asemenea smerenie si intelesera ca şi înţeleseseră că el ajunsese la desavârsiredesăvârşire. Fata Faţa lui deveni atunci dintr-odata odată mai stralucitoare strălucitoare ca soarele si toti şi toţi cei prezenti fura cuprinsi prezenţi fură cuprinşi de spaimaspaimă. Batrânul murmura Bătrânul murmură : "PrivitiPriviţi, Domnul vine si şi El spune "AducetiAduceţi-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe isi dadu îşi dădu sufletul in în mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si scăpărat şi tot locul fu cuprins de buna mireasmabună mireasmă.