Modificări

{{Traducere ENÎmbunătăţire}}

'''Sinodul de la din Whitby''' a fost un important [[sinod]] local, important care a dus la unificarea administrativă şi [[liturgică și administrativă ]] a Bisericii Angliei în secolul al VII-leadin Anglia. Summoned by King Convocat de Regele Oswiu of de Northumbria in în 663 A.D.DH, the synod was held in sinodul a avut loc în 664 at la [[Abaţia Whitby Abbey]], which was St. care era o [[mănăstire]] dublă a Sfintei [[Hilda of din Whitby|Hilda's]] double [[monastery]] of din Streonshalh, at la Whitby.

Among prelates in attendance was St. Printre prelaţii care au participat a fost şi Sfântul [[Wilfrid of de York]] (634-710), who was chief spokesman for the southern, Romancare a fost purtătorul de cuvânt al bisericii din sud, churchromane. It is his biographyBiografia sa, written long after the events it purports to describescrisă mult după aceste evenimente pe care le descrie, that is the only surviving source for the Synodeste singura sursă existentă despre acest sinod.

The Synod of Sinodul din Whitby constituted a milestone in the history of the Church in Britainconstituit o piatră de hotar în istoria Bisericii din Marea Britanie, since delegates from the North and the South came together to debate the future of the church in Prin aceea că delegaţi din nord şi sud au stat la un loc pentru a dezbate viitorul bisericii din Northumbria. The actual matters in dispute were fairly minorSubiectele în dispută erau minore, the main controversies being over how to calculate the date of principalele controverse fiind modul de calcul al datei Sfintelor Paşti şi stilul [[Paschatundere|tunsorii]], and what style of pe care trebuiau să o poarte [[tonsurecler]] [[clergy|clerics]] should wearicii. Cu toate acestea, HoweverTotuşi, oricare parte ar fi hotărât ca având autoritate în a stabili aceste reguli, whichever side was acknowledged as having authority to rule on these matters would also decide whether the Celtic or the Roman customs would have ascendency over the whole North of Englandaceea ar fi decis şi care dintre tradiţii, celtă sau romană, ar fi fost adoptată de întreaga Anglie de Nord. The matter came to Subiectul a head one spring when the kingdevenit presant într-o primăvară când regele, who followed the Celtic practicecare urma practica celtică, was feasting at Paschasărbătorea Sfintele Paşti în timp ce regina, while the queencare urma practica romană, who followed Roman practice, was still [[fasting]] for încă era în [[LentPostul Mare]].

Final judgement went to the Roman churchUltimul cuvânt l-a avut biserica romană, whose practices were then adopted by the Northumbriansale cărei practici au fost atunci adoptate de populaţia din Northumbria. Supporters of the Celtic traditions withdrew to ScotlandAdepţii tradiţiei celte s-au retras în Scoţia.

The Venerable Cuviosul [[BedeBeda]] in his descrie în lucrarea sa ''[[Ecclesiastical History of the English PeopleIstoria bisericească a poporului englez]]'' describes the proceedings in detail about seventy years after the events he describesîn detaliu dezbaterile care au avut loc, deşi la aproape şaptezeci de ani după acestea. The ''Cronica Anglo-Saxon ChronicleSaxonă'', howeverînsă, makes no mention at all of the synodnu pomeneşte deloc avest sinod.

*[[Celtic ChristianityCreştinism celtic]]*[[Cuthbert of din Lindisfarne]]