Modificări

{{Traducere_EN}} '''Sinodul al VII-lea ecumenic''' s-a reunit la [[Niceea ]] (provincia Bitinia, Asia Mică) între [[24 septembrie]] şi [[13 octombrie]] 787, la iniţiativa înpărătesei împărătesei regente [[Irina Împărăteasa|Irina]]. Cunoscut şi sub numele de '''Sinodul al doilea de la Niceea''', acest [[sinodecumenic]] ecumenic a adunat 350 de [[episcop]]i ortodocşi <ref>La aceşti 350 de Sfinţi Părinţi s-au alăturat la sfârşitul sinodului alţi 17 ierarhi, care au abjurat erezia iconoclastă.</ref> și a fost prezidat de sfântul Sf. [[Tarasie al Constantinopolului|Tarasie ]] [[Mărturisitor]]ul ([[Praznic|prăznuit ]] la [[25 februarie]]), [[Patriarh]] de al [[Constantinopol]] la ului în acea vreme, . Sinodul a condamnat [[iconoclasm]]ul ca [[erezie]], şi a restabilit cultul sfintelor [[Icoană|icoane]]. A fost ultimul din cele şapte [[sinoade ecumenice]].

Disputele teologice privitoare la Persoana lui [[Iisus Hristos]] nu s-au încheiat cu [[Sinodul VI Ecumenic]] din anul 681, ci au continuat în secolele VIII şi IX. De această dată controversele au luat proporţii în jurul subiectului reprezentării iconice a lui Hristos, în primul rând, şi a [[Maica Domnului|Maicii Domnului ]] şi sfinţilor [[sfinţi]]lor în plan secund.

În anul 726 , Leon al III-lea, profitând de popularitatea sa de războinic viteaz pe care o avea <ref>Era considerat un salvator al Constatinopolului, pe care l-a eliberat de sub un long lung asediu al arabilor (august 717- august 718).</ref> , a publicat un edict împotriva sfintelor imagini (sub influenţa episcopilor [[Constantin de Nacolia]] şi [[Toma de Claudiopolis]]). În virtutea acestui edict , este distrusă reprezentarea lui Hristos de la Halki (la [[Constantinopol]]), ceea ce o provocat o răzmeriţă populară înecată imediat în sânge <ref>Unii istorici (Marie-France Auzépy) consideră că nu sunt dovezi clare pentru această istorie, deoarece scrisorile patriarhului [[Gherman al Constantinopolului|Gherman ]] nu vorbesc de vreo reprezentare a lui Hristos, ci doar de icoane ale Sfinţilor [[Apostoli ]] şi reprezentări ale sfintei cruci[[Cruce|Sfintei Cruci]]. Astfel, [[icoană|icoana ]] lui Hristos ar fi fost de fapt aşezată la Halki de către împărăteasa Irina (797-802), şi distrusă mult mai târziu, sub împăratul iconoclast [[Leon V Armeanul ]] (813-820).</ref> Un edict mult mai radical şi mai agresiv este promulgat de Leon Isaurul în ianuarie 730. Acest edict prevedea nu doar distrugerea sfintelor icoane, ci şi a sfintelor [[moaşte]]. Policitii imperiele i se opun însă nu doar călugări cu autoritate teologică şi duhovnicească din Imperiu - precum sfântul [[Ioan Damaschin]] -, ci şi papa Grigorie al III-lea de la Roma. Drept represalii, împăratul Leon al III-lea confiscă toate bunurile pontificale din Sicilia şi Calabria, pe atunci încă teritorii bizantine. Icons were kept and venerated in both churches and private homes. The two groups in the controversy were:

; Un edict mult mai radical şi mai agresiv este promulgat de Leon Isaurul în ianuarie 730. Acest edict prevedea nu doar distrugerea sfintelor icoane, ci şi a sfintelor [[moaşte]]. Politicii imperiale i se opun însă nu doar [[monah|călugăr]]i cu autoritate teologică şi duhovnicească din Imperiu - precum sfântul [[IconoclastIoan Damaschin]]s : also called "icon-smashers," they were suspicious of any art depicting God or humans; they demanded the destruction of icons because they saw icons as idolatry.; ci şi papa [[IconoduleGrigorie al III-lea al Romei|Grigorie al III-lea]]s : also called "venerators of iconsde la Roma. Drept represalii, împăratul Leon al III-lea confiscă toate bunurile pontificale din Sicilia şi Calabria," they defended the place of icons in the Churchpe atunci încă teritorii bizantine.

The controversy, however, was more than a struggle over different views of Christian artIcoanele erau păstrate și venerate atât în [[biserică|biserici]] cât și în case particulare. Deeper issues were involved, and it is these the Council addressedCele două grupări implicate în această controversă erau:

The iconoclasts had support from both inside and outside the Church[[Iconoclasm|Iconoclaștii]] erau susținuți atât din interiorul, cât și din afara Bisericii. Outside the ChurchDin afara Bisericii, there may have been influence from Jewish and Muslim ideaso anumită influență par a fi avut ideile [[iudaism|iudaice]] și ale [[islam|musulmanilor]] despre reprezentarea lui Dumnezeu. Astfel, and it is este important to note that just prior to the iconoclast outbreak Muslim Caliph să amintim că, imediat înainte de prima răbufnire iconoclastă, califul musulman Yezid ordered the removal of all icons with his territoryporuncise îndepărtarea tuturor icoanelor de pe teritoriile stăpânite de el. Inside the Church there had always existed a Înăuntrul Bisericii existase dintotdeauna o perspectivă mai "puritanpuritană" outlook which saw all images as latent idolatrycare considera orice reprezentare ca sursă latentă de idolatrie. The iconoclasts Iconoclaștii "failed to take full account of the Incarnationnu au reușit să înțeleagă pe deplin sensul Întrupării" by refusing iconsatunci când au refuzat icoanele. Falling into a kind of Căzând în [[dualism]], they regarded all matter as defilementei considerau că întreaga materie era un lucru josnic, thinking that what is considerând că ceea ce este spiritual must be non-materialtrebuie să fie nematerial; thereforeastfel, they wanted a religion freed from all ei își doreau o religie eliberată de orice contact with materialcu materia. But such a view betrays the Incarnation for it allows no place for Christ's humanity or His bodyDar o astfel de perspectivă se îndepărtează de la înțelesul profund al Întrupării, întrucât nu lasă loc umanității lui Hristos sau pentru faptul că El avea un trup; această eroare îi lega implicit de celelalte controverse cu privire la Persoana lui Hristos, thus linking it with the other controversies about Christ's Person dealt with by the other Councilsabordate la precedentele [[Sinoade Ecumenice]]. The iconoclasts forgot that the soul and the body must be saved and transfiguredIconoclaștii uitau că atât trupul, cât și [[suflet]]ul au nevoie de [[mântuire]] și de [[îndumnezeire]].

Largely through the work of St. Poziția [[iconodul]]ă a avut câștig de cauză, în cele din urmă, în mod paradoxal prin intermediul operei Sfântului [[John of DamascusIoan Damaschin]] (AD 759676-826749), who, ironically, was housed in Muslimcare trăia într-controlled lands and therefore outside the reach of the Empire, the iconodules' position won outo zonă controlată de musulmani. He addressed the charges of the iconoclasts thusEl răspundea la acuzațiile iconoclaștilor astfel:

:''Concerning the charge of idolatryCu privire la învinovățirea de idolatrie: Icons are not idols but symbolsicoanele nu sunt idoli, therefore when an Orthodox venerates an iconci simboluri, he is not guilty of idolatryastfel că, atunci când cineva venerează o icoană, nu se face vinovat de idolatrie. He is not worshipping the symbolEl nu se adoră simbolul, but merely venerating itci doar îl venerează. Such veneration is not directed toward woodO astfel de închinare nu e adresată lemnului sau culorii sau pietrei, or paint or stoneci persoanei zugrăvite. Astfel, but towards the person depicted. Therefore relative honor is shown to material objectseste arătată o oarecare cinstire lucrurilor materiale, but worship is due to God alone.dar adorare Îi datorăm doar lui Dumnezeu''.

:''We do not make obeisance to the nature of woodNoi nu facem ascultare față de natura lemnului, but we revere and do obeisance to Him who was crucified on the Crossci aducem cinstire și închinare Aceluia Care a fost răstignit pe Cruce... When the two beams of the Cross are joined together I adore the figure because of Christ who was crucified on the CrossAtunci când cele două lemne se împreunează în chipul Crucii, but if the beams are separatedcinstesc chipul acestora din cauza lui Hristos care a fost răstignit pe Cruce; dar dacă cele două lemne sunt separate, I throw them away and burn them.le arunc pe foc și le ard''' . '''—St—Sf. John of DamascusIoan Damaschin'''

[[Image:Icons restoration.jpg|right|frame|Restabilirea cultului sfintelor icoaneSfintelor Icoane]]; Concerning the teaching of icons Cu privire la învățătura despre [[icoană|icoane]]: Venerating iconsÎnchinarea la icoane, having them in churches and homes, is what the Church teaches. They are "open books to remind us of God." Those who lack the time or learning to study theology need only to enter a church to see the mysteries of the Christian religion unfolded before them. ; Concerning the doctrinal significance of icons : Icons are necessary and essential because they protect the full and proper doctrine of the Incarnation. While God cannot be represented in His eternal nature ("...no man has seen God", le avea în [[Gospel of Johnbiserică|Johnbiserici]] 1:18), He can be depicted simply because He și în case particulare este ceea ce Biserica ne învață. Ele sunt "became human and took flesh.cărți deschise care ne amintesc de Dumnezeu" Of Him who took a material body, material images can be made. In so taking Cei care nu au timp sau învățătură îndeajuns cât să studieze teologia trebuie doar să intre într-o biserică pentru a material body, God proved that matter can be redeemed. He deified matter, making it spiritvedea înaintea lor desfășurându-bearing, and so if flesh can be a medium for the Spirit, so can wood or paint, although in a different fashionse tainele religiei creștine.

; Cu privire la importanța doctrinară a icoanelor:''I do not worship matterIcoanele sunt necesare și esențiale pentru că apără învățătura deplină și dreaptă asupra Întrupării. Deși Dumnezeu nu poate fi reprezentat în Natura Lui eternă ("...nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, but the Creator of matter[http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan Ioan 1, who for my sake became material and deigned to dwell in matter18]), who through matter effected my salvationEl poate fi totuși zugrăvit pur și simplu pentru că "s-a făcut Om întrupat".Pot fi deci făcute imagini materiale ale Aceluia care a luat un trup material.Luând un trup material, Dumnezeu a dovedit că materia poate fi mântuită.'' '''—StEl a îndumnezeit materia, făcând-o purtătoare de Duh, astfel că, dacă trupul poate deveni un locaș al Duhului, tot astfel o pot face și lemnul sau culoarea, deși în mod diferit. John of Damascus'''

The seventh and last Ecumenical Council upheld the icondules' postion in AD 787. They proclaimed: ''Icons... are to be kept in churches and honored with the same relative veneration as is shown to other Eu nu mă închin materiei, ci Creatorului materiei, Care pentru mine S-a făcut material symbolsși a binevoit să sălășluiască în materie, such as the Care prin materie a înfăptuit mântuirea mea'precious and life-giving ' — Sf. [[CrossIoan Damaschin]]' and the Book of the Gospels.'' The 'doctrine of icons' is tied to the Orthodox teaching that all of God's creation is to be redeemed and glorified, both spiritual and material.

Some final thoughts on iconsAl șaptelea Sinod Ecumenic a susținut poziția iconodulilor în anul 787 d.Hr. Părinții au proclamat:Icoanele să fie cinstite „nu [cu] cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei [[Cruce|Cruci]], cu Sfintele [[Evanghelie|Evanghelii]], şi cu toate lucrurile sfinte”.<ref> Traducerea Hotărârilor Sinodului este luată de [http://www.credo.ro/sinodul-al-saptelea-ecumenic-niceea.php aici].</ref>

:''Icons... were dynamic manifestations of manDoctrina cu privire la icoane's spiritual power to redeem creation through beauty and art. The colors and lines of the [icons] were not meant to imitate nature; the artists aimed at demonstrating that men, animals, and plants, and the whole cosmos, could be rescued from their present state of degradation and restored to their proper 'Image'. The [icons] were pledges of the coming victory of este legată de învățătura ortodoxă conform căreia întreaga Creație a redeemed creation over the fallen one... the artistic perfection of an icon was not only a reflection of the celestial glory --it was a concrete example of matter restored to its original harmony and beautylui Dumnezeu trebuie răscumpărată și sfințită, and serving as a vehicle of the Spiritatât cea spirituală cât și cea materială. The icons were part of the transfigured cosmos'' '''—Nicolas Zernov (1898-1980), ''The Russians and Their Church'''''

Mai jos sunt redate câteva gânduri ale Sfinților Părinți cu privire la icoane:''The icon is a song of triumph, and a revelation, and an enduring monument to the victory of the saints and the disgrace of the demons.'' '''—St. John of Damascus'''

==Comemorare==Sfinţii Părinţi :„''Icoanele... sunt manifestări dinamice ale puterii duhovnicești a omului de la Sinodul VII Ecumenic sunt prăznuiţi la a răscumpăra întreaga Creație prin frumusețe și prin artă. Culorile și desenele [[11 octombrieicoană|icoanelor]], dacă este o zi nu au intenția de a imita natura; artiștii [[duminică]iconografii]caută să demonstreze că omul, animalele, altminteri plantele și întregul cosmos pot fi salvate din starea lor de degradare și restaurate în 'Chipul' lor cel adevărat. Icoanele erau mărturii ale biruinței viitoare a Creației răscumpărate asupra celei căzute... perfecțiunea artistică a unei icoane nu era doar o reflectare a slavei cerești - era un exemplu concret de materie restabilită în prima duminică ce urmeazăarmonia și frumusețea ei originare, slujind ca vehicule ale Duhului. Icoanele sunt părți ale Universului transfigurat''” - Nikolai Zernov (1898-1980), ''Rușii și Biserica lor''.

O altă prăznuire, mai generală:„''Icoana este o cântare de biruință și o revelație, o mărturie peste timp a tuturor celor ce au luptat pentru restabilirea cultului sfintelor icoane şi biruinței sfinților și a credinţei ortodoxe, este rânduită în prima duminică din [[Postul Mare]], numită [[Duminica Ortodoxiei]]înfrângerii diavolilor''” - Sf. Ioan Damaschin.

== Surse Pomenire==* ''The Orthodox Church'Sfinţii Părinţi de la al șaptelea Sinod Ecumenic''' sunt prăznuiţi la [[11 octombrie]], Bishop dacă este o zi de [[Kallistos (Ware) of Diokleiaduminică]]* http://calendrier.egliseorthodoxe.com/sts/fetemobile/dimancheconcile7, altminteri în duminica următoare.html

== Legături externe ==*O altă prăznuire, mai generală, a tuturor celor ce au luptat pentru restabilirea cultului Sfintelor Icoane şi a credinţei ortodoxe este rânduită în prima duminică din [http://www[Postul Mare]], numită [[Duminica Ortodoxiei]].intratext.com/IXT/ENG0835/_INDEX.HTM Canons of the seven ecumenical councils]