Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.240 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Viaţa==
[[Image:Saint_nektarios.jpg|thumb|Sf. Nectarie din Eghina (1846-1920)]]
Acest Sfânt, unul dintre cei mai noi Sfinţi canonizaţi de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Parinţi saraci, dar foarte evlavioşi. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasa educaţie creştinească. După primii ani de şcoala, Anastasie este trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici sufletul său incepe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărtilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.
Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria şi iubirea de sine a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă tot aşa de periculoasă, adica cu invidia si gelozia din partea celorlalţi ierarhi şi slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, vorbindu-l de rău către patriarh, cum că doreşte să-i ia locul. Aceasta a tulburat pe toţi şi a făcut să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla. Cerându-şi iertare de la toţi, cu toate că nu greşise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, a dat slavă lui Dumnezeu, căci şi cu dânsul s-a înplinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sărac, defăimat de ai săi şi nebagăt în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunele Maicii Domnului.
Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894, reuşind să formeze duhovniceşte mulţi tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii şi cu scrierile Sfinţilor Parinţi. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.
În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creştea duhovniceşte pe cei din jurul său şi avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seama defăimarea şi osândirea celor din jurul său. Dorind la batrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioşi si ucenici, o frumoasa mânăstire de calugariţe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viaţă desăvârşită de obşte, după tradiţia Sfinţilor Părinţi. Apoi se retrage definitiv în această mânăstire şi duce o viaţa înaltă de smerenie şi slujire, de dăruire totală şi rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii şi pentru toţi care veneau şi îi cereau binecuvântare, rugăciune şi cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic şi pe Sfântul cuvios [[Sava cel Nou]] (1862 – 19481862–1948), mare aşcet ascet al secolului xxXX, care a pustnicit o vreme in pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a şi adormit întru Domnul.
Pentru viaţa sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulţi bolnavi şi săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina şi cereau ajutorul lui. Mai ales dupâ primul război mondial, numeroşi săraci şi bolnavi, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa, să împartă la cei lipsiţi, orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii. Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, înbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala şi ispita, aşteptând cu bucurie ceasul ieşirii sale din această viaţa.
După aproape două luni de suferinţa, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieţi, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata Sfinţilor lui Dumnezeu. Ucenicii săi, dupa ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, facând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credintă la ajutorul lui.
[[image:Nektariosicon.jpg|thumb|right|O icoană a Sfântului Nectarie din Egina]]Trecând mai bine de douazeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mânăstirii mănăstirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazând numeroasele minuni care se făceau la moaştele sale, l-au declarat Sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie, devenind astfel cel mai venerat Sfânt din această binecuvântată ţară ortodoxă. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie şi la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina, cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
==Legături externe==
*[http://saraca.1plan.net/acatiste/acatistul_sf_ierarh_nectarie.htm Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, noul făcător de minuni]
*[[http://saraca.1plan.net/biblioteca/minunile_sf_nectarie.htm Din minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul]]
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie09.htm Sinaxarul sfântului în calendar-ortodox.ro]
*[http://orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Nektarios_of_Aegina/index.shtml Viaţa (în engleză) şi fotografii]
[[Categorie:Sfinţi]]
