Modificări

'''Sfânta Scriptură(Biblia)''' (Biblia) este cartea dumnezeiască, sfântă , a creştinilorcreștinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]'', format din 39 de cărţi cărți canonice şi și ''[[Noul Testament]] '', format din 27 de cărţi cărți canonice, având în total 66 cărţi cărți canonice. În tradiţia tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărţi cărți necanonice, dar ,,bune „bune de citit"citit”, în număr de 14.<ref>Protestanţii [[Protestantism|Protestanții]] numesc aceste cărţi cărți apocrife şi și nu le includ în Biblie.</ref>[[Vechiul Testament]] cuprinde revelația făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi și prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.

Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărţicărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea IeşiriiIeșirii|IeşireaIeșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] şi și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii şi și a neamului omenesc şi și sunt evocate istoria, legile, religia, instituţiileinstituțiile, obiceiurile poporului evreu până la aşezarea așezarea în Canaan, pământul făgăduinţeifăgăduinței. Următoarele cărţi cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic şi și militar, evocându-se regimul judecătorilor şi și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] şi și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinţei suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] şi credinţă și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David şi și ai altor autori care sunt de diverse feluri:psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căinţăcăință, psalmi mesianici, etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparţinând aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situaţii situații de viaţăviață, fiind un ghid esenţial esențial de înţelepciuneînțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditaţie meditație asupra vieţii vieții dar şi și un îndreptar de viaţă înţeleaptăviață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărţile Cărțile profetice îi au în centru pe profeţi profeți care îi mustră, îi sfătuiesc şi și îi încurajează pe regii vremii din Israel. [[Vechiul Testament]] cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi şi prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre [[Hristos]]" (Galateni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.

Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin [[Legea lui Moise]] (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărți ale Bibliei) și [[prooroc]]i, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] şi și cele şapte șapte apostole soborniceşti sobornicești ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] şi și [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfăţişează viaţa şi învăţăturile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunităţi creştinecomunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor" apropiaţilor apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea şi și îndrumarea lor în conducerea primelor comunităţi comunități de credincioşicredincioși. Epistolele soborniceşti sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov şi și Ioan în diverse situaţiisituații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan şi și pe care acesta o consemnează spre folosul creştinilorcreștinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelaţia revelația dumnezeiască făcută nu prin trimişi trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Însuși [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]). Noul Testament desăvârşeşte revelaţia făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''" ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).

„''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi și de folos spre învăţăturăînvățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea înțelepțirea cea întru dreptate,/Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşitdesăvârșit, bine pregătit pentru orice lucru bun''”.(II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=79&cap=3#16-17 3,16-17])

Biblia ===În [[limba română]]===Prima traducere integrală a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) şi Sfântei Scripturi în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care română a fost scrisă de apostolul Matei tipărită în limba aramaică1688, ebraica vorbită în vremea lui Iisusla București, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă fiind cunoscută sub numele de [[SeptuagintaBiblia lui Șerban Cantacuzino]], după numele [[Șerban Cantacuzino|voievodului]]Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în vremea lui Ptolomeu Filadelful (sec al III-lea îdezvoltarea limbii literare.Hr<ref>Al.), la AlexandriaPiru, în Egipt''Istoria literaturii române'', de către 72 de învăţaţiEd. În sec al IVGrai și suflet -lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către SfCultura națională, București, 1994, p.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]14. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă</ref><ref>Alexandru D. Începând Xenopol, ''Istoria românilor din secDacia Traiană'', vol. al XVI-lea4, Editura Enciclopedică, București, după apariţia [[protestantism]]ului1993, a început să fie tradusă în toate limbile naţionalepag. 449.ISBN 973-45-0016-3</ref>

În prezent, în [[Biserica Ortodoxă recunoaşte două surse interdependente ale RevelaţieiRomână]] este folosită traducerea aprobată de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], tipărită în mai multe ediții succesive.<ref>[http: Sfânta Scriptură şi //bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfânta TradiţieSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online. </ref>

La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar Marea Unire ci și evenimente legate de Biblia românească::„''Noua ediție a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în anul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea [[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad]] (Alba Iulia, 1648)''”.<ref>[http://basilica.ro/ibmo-a-aparut-editia-centenar-a-sfintei-scripturi/ Florin Nicolaie, ''A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi''], 18 decembrie 2018, ''Basilica.ro''</ref> ==Sursele Revelației== Biserica Ortodoxă recunoaște două surse interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și [[Sfânta Tradiție]].  ==Sistemul de referinţereferințe==Pentru orientarea mai rapidă în cadrul textului Sfintei Scripturi, exegeţii exegeții au întreprins, începând cu secolul al XIII-lea, o împărţire împărțire a textului pe capitole şi și pe versete. Lucrând pe ''Vulgata'', versiunea latină a textului biblic, cardinalul [[w:Stephen Langton|Stephen Langton]], arhiepiscop de Canterbury a început împărţirea împărțirea textului pe capitole în jurul anului 1205; opera sa a fost dusă la bun sfârşit sfârșit de un grup de 500 de călugări dominicani sub coordonarea lui [[w:Hugh of Saint-Cher|Hugues de Saint Cher]], în jurul anului 1240. O primă împărţire împărțire în versete a Bibliei a fost introdusă de [[w:Robert Estienne|Robert Estienne]], un erudit tipograf parizian protestant în 1545: Noul Testament împărţit împărțit în capitole şi și versete a fost publicat în ediţie ediție greco-latină în 1551, iar o versiune integrală a Bibliei în latină a apărut în 1555.<ref>Valeriu Anania, [http://www.dervent.ro/biblia.php Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi], introducere la ''Biblia sau Sfânta Scriptură'', versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 2001, p. 12, ISBN 973-9332-86-2; "[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Concordances of the Bible]", in ''Catholic Encyclopedia'' (New Advent). </ref>

În 2001 Biblia era tradusă în mai mult de 1200 de limbi<ref>[http://www.christiananswers.net/bible/about.html About the Bible], pe christiananswers.net </ref> şi și este cea mai bine vândută carte din toate timpurile cu 3,9 miliarde de copii în toate variantele ei în februarie 2011.<ref>http://www.dailyiasi.ro/life-style/cultura/cele-mai-citite-10-carti-din-lume.html</ref>

Sfânta Scriptură ''este'' [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Cuvânt|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]]. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi și o parte a Sfintei Tradiţii Tradiții care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta TradiţieTradiție]] înseamnă viaţa viața Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţivieți.

Biblia&mdash;atât [[Vechiul Testament]], cât şi și [[Noul Testament]]&mdash;este [[hristocentrism|hristocentrică]] şi și [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţimorți, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înţelesese înțelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.

Dumnezeu s-a răspândit şi și a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi

scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Proorocul Moise|Moise]] rostite către poporul lui Israel după PaştilePaștile

==Se presupune credinţacredința==Biblia presupune [[credinţacredința]] cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţăviață, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței.

:''Deci şi și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.'' :''Iar acestea s-au scris, ca să credeţi credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şiși, crezând, să aveţi viaţă aveți viață în numele Lui''.

Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărţilor cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia inspirația Duhului Sfânt şi și cuprinzând revelaţia revelația dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor inspirația cărților canonice este o învăţătură învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea și menținerea acestor cărţi cărți în canon, precum şi și numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin TradiţieTradiție. Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica CreştinăCreștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţicărți. În afară de aceste cărţi cărți inspirate şi și canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi și folositoare de suflet pentru credincioşi credincioși alte paisprezece cărţi cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi și care sunt folosite în cult.

La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza TradiţieiTradiției, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi și care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paşti Paști a sfântului Atanasie din anul 367, apare pentru prima oară şi și lista cu cele 27 de cărţi cărți pe care Biserica creştină creștină le acceptă şi și le recunoaşte recunoaște ca inspirate şi și canonice.

Pentateuhul (Legea) (5 cărţicărți)

*[[Cartea IeşiriiIeșirii|IeşireaIeșirea]] (Exodul)

Cărţile Cărțile istorice (12 cărţicărți)

*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâi întâia a lui Samuel)

*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâi întâia a împăraţilorîmpăraților)*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraţilorîmpăraților)

*[[Cartea întâia a lui Ezdra]] (EzraEzdra)

Cărţile Cărțile poetice (6 cărţi cărți din care primele 5 cărţi cărți sunt cărţi cărți didactice sau sapienţialesapiențiale)

*[[Plângerile lui profetului Ieremia]] Cărţile profeţilor Cărțile profeților (16 cărţicărți)

Profeţii Profeții mari (4 cărţicărți)

*[[Cartea lui profetului Ieremia|Ieremia]]

Profeţii Profeții mici (12 cărţicărți)

Cărţi Cărți necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărţicărți)

*[[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Solomon]]*[[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (Ecclesiasticul)

*[[Istoria omorârii balaurului şi și a sfărâmării lui Bel]]

Epistolele soborniceşti sobornicești (7 epistole)

==Note==<small>{{reflist|2}}</small>==Bibliografie==*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent *Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible] == A se vedea şi și ==*[[Septuaginta]], traducerea în greceşte grecește a Bibliei din textele ebraice.

* [[Biblia de la Bucureşti București (1688)]] ==Note==<references /> ==Bibliografie==*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului|Valeriu Anania]Minunea în Biblie], online pe situl Mănăstirii Dervent *Ene Branişte , Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura Diecezană Caransebeş, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible]

*ro: [http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sf. [[Sinod]] al [[BOR]].

Image:Codex Vaticanus 2.jpg|Codex Vaticanus B, pagină care conţine conține textul biblic II Tesaloniceni. 3,11-18, Evrei 1,1-2;2, sec al IV-lea d.HImage:Codex Alexandrinus Luca.jpg|Codex Alexandrinus, pagina 65V cu sfârşitul sfârșitul Evangheliei după LucaImagine:Biblia de la Bucuresti 1.jpg|Biblia de la Bucureşti București - foaia de titluImagine:Biblia de la Bucuresti 2.jpg|Biblia de la Bucureşti București - prima pagină (verso)

[[Categorie:Literatură creştinăcreștină]]