Modificări

'''Sfânta Scriptură(Biblia)''' sau este cartea dumnezeiască, sfântă, a creștinilor. Biblia cuprinde ''[[Vechiul Testament]]''Biblia, format din 39 de cărți canonice și ''[[Noul Testament]]'' ca mijloc , format din 27 de cărți canonice, având în total 66 cărți canonice. În tradiția ortodoxă la acestea se adaugă un set de cărți necanonice, dar „bune de citit”, în număr de 14.<ref>[[Protestantism|Protestanții]] numesc aceste cărți apocrife și nu le includ în Biblie.</ref> [[Vechiul Testament]] cuprinde revelația făcută de transmitere a revelaţieiDumnezeu prin [[patriarh]]ii vechi și prin [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani (sau descopeririisec. XV - sec. V î.d.Hr.) Dumnezeieşti şi ca depozitară a acestei revelaţii, cuprinde o dublă colecţie de cărţifiind „călăuză spre [[Hristos]]” (Galateni [http: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament//bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3#24 3,24]), pregătind venirea Lui.

'''Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieșirii|Ieșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea [[Vechiul TestamentPildele lui Solomon]]''' cuprinde revelaţia proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel. Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin [[patriarhLegea lui Moise]] (cuprinsă în [[Pentateuh]]ii vechi şi prin - primele cinci cărți ale Bibliei) și [[prooroc]]i, timp de aproximativ 1000 de ani din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” (sec[[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa. XV ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] și cele șapte apostole sobornicești ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] și [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu- secse cu [[Apocalipsa Sf. V îIoan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan.dEvangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]].HrFaptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine.)Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,, fiind apostolul neamurilor"călăuză apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]]" (Galateni Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=2922&cap=3#24 31 1,241-2]), pregătind venirea Lui.

'''[[Noul Testament]]''' cuprinde revelaţia supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]), pusă în scris ocazional de către unii dintre [[Apostoli]] sau [[ucenic]]ii acestora. Cea mai mare parte a revelaţiei făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către [[Sfinţii Părinţi]] ai primelor secole creştine.Folosul==

Noul Testament desăvârşeşte revelaţia făcută „''Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi proorociși de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, din perioada Vechiului Testamentspre înțelepțirea cea întru dreptate, după cuvintele Mântuitorului: "''Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit /Astfel ca omul lui Dumnezeu să stricfie desăvârșit, ci să împlinescbine pregătit pentru orice lucru bun''" ”.([[Evanghelia după Matei|Matei]] II Timotei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=5579&cap=53#16-17 53, 16-17]).

Sfânta Scriptură ''este'' [[Cuvânt]]ul lui Dumnezeu și în același timp este ''despre'' [[Cuvânt|Dumnezeu Cuvântul]], [[Iisus Hristos]]. Sfânta Scriptură reprezintă Descoperirea Lui [[Dumnezeu]] despre El Însuși, Cuvântul lui Dumnezeu spus în cuvintele oamenilor. Biblia este o mărturie a Descoperirii dumnezeiești, şi și o parte a Sfintei Tradiţii Tradiții care este vie și lucrătoare în [[Biserica|Biserică]]. Astfel, dacă [[Sfânta TradiţieTradiție]] înseamnă viaţa viața Bisericii, Sfânta Scriptură este limba principală a acestei vieţivieți.

Biblia&mdash;atât [[Vechiul Testament]], cât şi și [[Noul Testament]]&mdash;este [[hristocentrism|hristocentrică]] şi și [[hristologie|hristologică]]. În întreaga Biblie se vorbește despre Mesia. În timpul Vechiului Testament venirea Mântuitorului este proorocită și pregătită, pe când Noul Testament a fost scris întocmai pentru că Hristos înviase deja din morţimorți, iar prin moartea [[Apostolul Iacov|Apostolului Iacov]], [[Biserica]] înţelesese înțelesese că martorii oculari ai Mântuitorului nu vor fi pe pământ încă mult timp.

La început, Apostolii au transmis [[Evanghelie|Sfânta Evanghelie]] prin viu grai; prin aceasta, Cuvântul Luilui[[Dumnezeu]] s-a răspândit şi și a întemeiat [[Biserica]]. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi

scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Proorocul Moise|Moise]] rostite către poporul lui Israel după PaştilePaștileevreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a

îndată și Sf. [[Apostolul Petru|Petru]]. Mai târziu, aceste evenimente au fost trecute în ''scris'' spre mărturienestrămutata nestrămutată pentru următoarele generații.

==Se presupune credinţacredința==Biblia presupune [[credinţacredința]] cititorului, ea fiind un document despre credinţă, iar nu despre știință, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea și folosirea pe care și le are în obștea credincioșilor, Biblia nu încearcă sa-și stabilească propria autenticitate, nici sa-și dovedească supozițiile fundamentale. Ea nu a fost intenționată ca o dovadă logică existentei lui [[Dumnezeu]] sau a realității pe care textele Biblice o atestă. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondată numai pe cunoștință (experiența directă); trebuie să existe . Ferice de cei care cred fără să vadăfi văzut, spune Mântuitorul. Cu toate că , de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică, acest lucru nu se întâmplă nicidecum în mod obișnuit. Astfel că, în această viaţăviață, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei trebuie să o citească cu ochii credinței. ==Integritatea Sfintei Scripturi==Deoarece Biblia este un document despre credință, se cuvine să ii respectăm integritatea ca fiind Descoperire definitivă a credinței Creștin Ortodoxe. Nici o altă carte în afară de cele menționate mai jos nu este recunoscută de Canonul Sfintei Scripturi. Deşi Biblia nu constituie un rezumat exhaustiv al Descoperirii dumnezeiești, nu ni s-a dat o Descoperire mai nouă. Chiar și în cazul în care un nou text s-ar afla de către cercetători, și ar fi dovedit în unanimitate de către aceștia că provine din mâinile [[Apostolul Pavel|Apostolului Pavel]] sau ale lui [[Moise]] (spre exemplu), nu s-ar adăuga la Canonul Sfintei Scripturi. De asemenea, nici nu s-ar scoate din Canon un text care s-ar dovedi fără îndoială a nu aparține autorului căruia i se atribuie în mod tradițional.

:''Deci şi și alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.'' :''Iar acestea s-au scris, ca să credeţi credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şiși, crezând, să aveţi viaţă aveți viață în numele Lui''.

La un moment datCanonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască. Dacă inspirația cărților canonice este o învățătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, către anul 15016), Biserica a fixatintroducerea și menținerea acestor cărți în canon, pe baza Tradiţieiprecum și numărul lor, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască au fost stabilite de Biserică prin Tradiție. Canonul Vechiului Testament s-a lui Iisus Hristosformat definitiv la sfârșitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, propovăduită de apostoliunde l-a preluat Biserica Creștină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, şi care formează Noul Testamentcuprinde 39 de cărți. într-o scrisoare În afară de Paştiaceste cărți inspirate și canonice, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit și folositoare de suflet pentru prima oară şi lista credincioși alte paisprezece cărți care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele 27 de cărţi pe canonice și care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan, Faptele apostolilor, epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsasunt folosite în cult.

Pentateuhul (Legea) (5 cărţicărți)

*[[Cartea IeşiriiIeșirii|IeşireaIeșirea]] (Exodul)

Cărţile Cărțile istorice (12 cărţicărți)

*[[Cartea I a Regilor]] (Cartea întâi întâia a lui Samuel)

*[[Cartea a III-a a Regilor]] (Cartea întâi întâia a împăraţilorîmpăraților)*[[Cartea a IV-a a Regilor]] (Cartea a doua a împăraţilorîmpăraților)

*[[Cartea întâia a lui Ezdra]] (EzraEzdra)

Cărţile Cărțile poetice (6 cărţi cărți din care primele 5 cărţi cărți sunt cărţi cărți didactice sau sapienţialesapiențiale)

*[[Plângerile lui profetului Ieremia]] Cărţile profeţilor Cărțile profeților (16 cărţicărți)

Profeţii Profeții mari (4 cărţicărți)

*[[Cartea lui profetului Ieremia|Ieremia]]

Profeţii Profeții mici (12 cărţicărți)

Cărţi Cărți necanonice, bune de citit (anaghinoscomena) (14 cărţicărți)

*[[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Solomon]]*[[Cartea înţelepciunii înțelepciunii lui Isus Sirah, fiul lui Sirah]] (Ecclesiasticul)

*[[Istoria omorârii balaurului şi și a sfărâmării lui Bel]]

Epistolele soborniceşti sobornicești (7 epistole)

*[[Epistola I a Sf. Apostol Petru|Întâia Epistolă soborniceasca a Sfântului Apostol Petru|I Petru]]

==Note==<small>{{reflist|2}}</small>==Bibliografie==*[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online*[http://www.dervent.ro/biblia.php Biblia sau Sfânta Scriptură], versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de [[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului|Valeriu Anania]], online pe situl Mănăstirii Dervent *Ene Braniște , Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 58-60, ISBN 973-97569-7-2*[http://www.newadvent.org/cathen/04195a.htm Enciclopedia Catolică, Concordances of the Bible] == A se vedea şi și ==*[[Septuaginta]], traducerea în greceşte grecește a Bibliei din textele ebraice.

* [[Biblia de la Bucureşti București (1688)]]* [[Minunea în Biblie]]

*en:[http://www.holy-trinity.org/liturgics/nrsv.html An Orthodox Critique of English Translations of the Bible]* [http://www.rakkav.com/biblemusic/pages/instruments.htm Instrumente muzicale biblice]* [http://chrles.multiply.com/ Pergamente scanate din Biblie]*en: [http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008

*ro: [http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sf. [[Sinod]] al [[BOR]].

*en: [http://en.orthodoxwiki.org/The_Parish_and_Holy_Scripture The Parish and Holy Scripture - by Archpriest Andrew Morbey] ===Ştiri noi===*[http://news.nationalgeographic.com/news/2008/11/081103-hebrew-text.html ''Oldest Hebrew Text Is Evidence for Bible Stories?''], Mati Milstein in Elah Valley, Israel for National Geographic News [[November 3]], 2008.

[[Categorie:Literatură creştinăcreștină]]