Modificări

Încă din prima zi în mănăstire Serafim a arătat că avea două calităţi excepţionale ale vieţii sale: hrana puţină şi odihna puţină. El mânca o dată în zi, foarte puţin, iar miercurea şi vinerea nu mânca defel. După ce a primit binecuvântare de la [[stareţ]], adică părintele său duhovnicesc, a început tot mai des să se retragă în singurătatea pădurii pentru rugăciune şi meditaţie religioasă. La scurt timp s-a îmbolnăvit din nou grav, fiind ţintuit la pat de boală timp de trei ani.

Serafim a depus votul monahal în 1786, pe când avea 27 de ani, luînd numele care în ebraică înseamnă "înfocat" sau "arzător." Curând a fost numit [[ierodiacon]]. Serafim a făcut cinste numelui său prin puterea de foc a rugăciunii pe care o avea. Cu excepţia timpului foarte scurt în care se odihnea, restul timpului şi-l petrecea în biserică. Prin nevoinţa în rugăciune şi la slujbele bisericeşti Serafim s-a învrednicit să vadă [[înger]]ii cântînd şi slujind în biserică. În timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] din [[Săptămâna Mare|Joia mare]], el L-a văzut pe Însuşi Domnul [[Iisus Hristos]] ca Fiu al Omului intrînd în biserică înconjurat de alaiul îngeresc şi binecuvântînd pe cei ce se rugau. După această vedenie minunată sfântul nu a putut grăi o lungă perioadă de timp.