Modificări

Salt la: navigare, căutare

Schisma acachiană

695 de octeți adăugați, 16 noiembrie 2013 10:57
ortografie
{{Traducere EN}}'''Schisma Acachiană''' a fost o ruptură scurtă dintre Bisericile [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] şi [[Biserica Romei|Romei]] spre sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea, provocată de publicarea ''Henoticonului'', o încercare a [[Imperiul Roman de Răsărit|Împăratului Roman de Răsărit]] [[Zenon]] de a forţa împăcarea dintre ortodocşi şi [[monofizitism|monofiziţi]] după [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. [[Henoticon]]ul a fost pregătit de [[Patriarh]]ul de Constantinopol [[Acachie de Constantinopol|Acachie]] la cererea împăratului spre sfârşitul secolului al V-lea. Numele lui Acachie însoţeşte numele schismei deoarece el a fost actorul principal în disputa ulterioară dintre Zenon, Acachie şi Felix al III-lea al Romei.
The ==Fundal==Deşi Sinodul de la Calcedon din 451 a stabilit poziţia ortodoxă cu privire la ''monofizitism'Acacian Schism''' was short break in communion between the Churches of şi l-a considerat ca fiind o [[Church of Constantinople|Constantinopleerezie]] and [[Church of Rome|Rome]] during the late fifth and early sixth centuries, caused by the publication of the ''Henoticon''subiectul a rămas un motiv de divizare în Biserică datorită consideraţiilor politicii imperiale pentru încă mulţi zeci de ani. Această erezie era populară în Siria şi Egipt şi creştea în importanţă alte părţi ale Imperiuliui Roman de Răsărit unde Constantinopolul nu era prea îndrăgit. Patriarhul Proterius de Alexandria a fost ucis în anul 457 fiind înlocuit de Timotei al II-lea Aelurus, un monofizit, care a fost înlocuit la rândul lui după ce a murit cu un ortodox, an attempt by Emperor [[Zeno (emperor)|Zeno]] of the Eastern Roman Empire to force episcopul Ioan I Talaia. După ce Ioan I l-a ofensat pe Zenon a reconciliation between the Orthodox and the fost înlocuit în 482 cu Petru Mongus, care înclina spre monofiziţi. De asemenea, tronurile [[Monophysitism Biserica Ortodoxă din Antiohia|Monophysites]] after the [[Fourth Ecumenical Council]]. The [[Henoticon]] was prepared by the [[PatriarchAntiohiei]] of Constantinople şi [[Acacius of ConstantinopleBiserica Ortodoxă din Ierusalim|AcaciusIerusalimului]] at the request of the Emperor in the late fifth century. Acacius’ name was applied to the [[schism]] as he became the center piece in the resulting dispute among Zenoerau ocupate de monofiziţi: Petru Gnafeus (Fullo) şi, Acaiusrespectiv, and Felix III of RomeTeodosie.
==Background==While the Council of Chalcedon of 451 established the Orthodox position in regard to ''Monophysitism''Astfel, and establishing it as atunci când a fost înscăunat Zenon în 474, Patriarhiile de Alexandria, Antiohia şi Ierusalim erau în mâinile unor [[heresyierarh]]i cu aplecare spre monofizitism. Deşi Zenon era prieten cu Petru Gnafeus şi era un simpatizant al monofiziţilor, the issue remained el a divisive issue in the Church due to imperial political considerations for many decadesurcat pe tron ca apărător al ortodocşilor. The heresy was popular in Syria and Egypt and grew in other parts of the Eastern Empire where Constantinople was not popularPoziţia sa de apărător al ortodocşilor era, în plus, întărită prin aceea că oponentul său, Basiliscus, se declarase un protector al monofiziţilor. Patriarch Proterius of Alexandria was murdered in 457 and replaced by Confruntat cu o puternică divizare a Timothy II Aelurusimperiului său, Zenon a căutat un mijloc de a împăca părţile în conflict şi de a Monophysiteuni Biserica. Zenon a trecut de partea episcopilor ortodocşi dar, who after he died in 477 was replaced by the Orthodoxde asemenea, Bishop John I Talaia, who after he offended Zeno, was replaced in 482, by the Monophystic leaning Peter Mongus. The thrones of [[Church of Antioch|Antioch]] and [[Church of Jerusalem|Jerusalem]] were also occupied by Monophysites: Peter Gnapheus (Fullo) and Theodosius respectivelyel dorea să-i împace pe prietenii săi din Egipt şi Siria.
ThusÎn încercarea de a rezolva această divizare, by the time Emperor Zeno came to the throne in 474Zenon a căutat ajutor la Patriarhul de Constantinopol, the Patriarchates of Alexandria, Antioch, and Jerusalem were in the hands of [[hierarch]]s who were disposed to MonophysitismAcachie. Acachie sprijinea cauza ortodoxă şi era în graţiile Papei Simplicius al Romei. While Zeno was a friend of Peter Gnapheus and sympathized with the MonophysitesÎn plus, he came to the throne as a defender of OrthodoxyAcachie şi Talaia erau inamici deoarece Acachie îl favorizase pe Petru Mongus în defavoarea lui Talaia la scaunul din Alexandria. His defense of the Orthodox position was also forced by his rival for the throneAstfel, Basiliscusîn aceste împrejurări, who had made himself the protector of the Monophysites. Confronted with Zenon l-a severely divided empireînsărcinat pe Acachie cu redactarea unei schiţe de declaraţie de unire care, ulterior, Zeno looked for a means to reconcile the parties and unify the Church. Zeno took the side of the Orthodox bishops, but he also wanted to placate his friends in Egypt and Syriadevenit cunoscută sub numele de ''Henoticon''.
In his attempt to conciliate the issues Zeno turned to the Patriarch of ConstantinopleScrisoarea întărea hotărârile de la [[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi [[Sinodul II Ecumenic|Al II-lea]] Sinod Ecumeniuc, Acaciuscare avuseseră loc în [[Niceea]], for helprespectiv [[Constantinopol]], şi poziţia urmată de participanţii la [[Sinodul III Ecumenic|Al III-lea Sinod Ecumenic]] care avusese loc la Efes. Acacius had supported the Orthodox position and had been accepted by Pope Simplicius of Rome[[Eretic]]ii [[Nestorie]] şi [[Eutihie]] erau condamnaţi iar cele doisprezece capitole ale lui [[Chiril al Alexandriei]] erau reîntărite. AlsoHenoticonul afirma că Hristos este Dumnezeu şi om, Acacius and John Talaia were enemiesunul, and Acacius had favored Peter Mongus over Talaia for Patriarch of Alexandrianu doi. ThusMinunile şi patimile Sale sunt lucrarea unuia (dar nu spunea dacă este persoană sau natură) iar cei care provoacă divizare sau confuzie, sau prezintă fantezii, cum ar fi declararea unei înfăţişări?, in this environment Zeno charged Acacius with drafting erau condamnaţi. Henoticonul mai afirma că unul din [[Sfânta Treime]] s-a întrupat. Textul declaraţiei avea intenţia de a letter of union that became known as satisface toate părţile în conflict. Totuşi, Henoticonul evita cu grijă să vorbească despre natura sau persoana lui Hristos, ignorând poziţia ortodoxă despre ''un Hristos cu două firi'' şi folosea expresia lui Petru Gnafeus cum că ''Henoticonunul din Treime s-a întrupat''. Mai mult, scrisoarea cinstea numai primele trei sinoade şi nu menţiona hotărârile de la Calcedon ca o concesie la monofizitism.
The letter endorsed the decrees of the [[First Ecumenical Council|First]] and [[Second Ecumenical Council]]s held in [[Nicea]] and [[Constantinople]] respectively and the position followed by the Fathers at the [[Third Ecumenical Council|Third Council]] at EphesusHenoticonul nu a dus la împlinirea aşteptărilor lui Zenon. Acesta a reuşit să-l înduplece pe Acachie să accepte Henoticonul, ceea ce este un fapt remarcabil, deoarece Acachie rămăsese ferm de partea credinţei ortodoxe în timpul confruntării lui Zenon cu Basiliscus. The [[heretic]]s [[Nestorius]] and [[Eutyches]] were condemned and the twelve Chapters of [[Cyril of Alexandria]] were endorsedÎn schimb disputa sa cu Ioan Talaia şi sprijinul pentru Petru Mongus au făcut să pălească convingerile sale ortodoxe. The Henoticon stated that Christ is God and mani-a ofensat pe mulţi prin omisiunile sale mai degrabă decât prin afirmaţii. Unii dintre monofiziţi l-au acceptat, oneîn special Petru Mongus, not two. His miracles and Passion are the works of one (but it did not say whether person or nature) and those who caused division or confusioncare, or introduced a phantasyîn consecinţă, that is affirm an appearanceîşi întărea poziţia de Patriarh al Alexandriei, were condemnedîn timp ce rivalul său ortodox, and that one of the [[Holy Trinity|Trinity]] was incarnateIoan Talaia era exilat deoarece refuzase să semneze Henoticonul. The text of the letter was meant to satisfy everyoneIoan a plecat să-şi pledeze cauza la Roma. Yet the Henoticon carefully avoided speaking to the nature or person of ChristDe asemenea, ignoring the Orthodox position of ''one Christ in two natures'', and used the expression of Peter Gnapheus that ''one of the Trinity was incarnate''Petru Gnafeus al Antiohiei a accepta această nouă decizie a lui Zenon. Monofiziţii extremi au respins în totalitate Henoticonul. Biserica Romei a găsit documentul ca fiind total inacceptabil şi l-a respins în întregime. Further the letter only named the first three councils with honor and did not mention the decrees of ChalcedonChiar şi în faţa acestor obiecţii, as Zenon a publicat Henoticonul în 482 şi i-a concession to Monophysitismdemis pe episcopii ortodocşi şi monofiziţi extremi care nu refuzau să accepte compromisul.
The ==Schisma==Apelul lui Ioan Talaia la Roma a adus şi opoziţia acestei biserici la Henoticon did not accomplish what Zeno had hoped. Zeno was able to persuade Acacius to accept the Henoticon which was remarkable as Acacius stood firmly for the Orthodox faith during Zeno’s confrontation with BasiliscusMai mult, although his dispute with John Talaia and support for Peter Mongus makes his Orthodox leanings appear weakerIoan s-a depărtat de Zenon şi în 483 a fugit la Roma unde l-a consiliat pe Papa Felix. The Henoticon offended many by its omissions rather than by its assertions. Some of the Monophysites accepted it, notably Peter Mongus, which thereby secured him the position as Patriarch of Alexandria, while his Orthodox rival, John TalaiaDupă ce negocierile lui Felix cu Zenon şi Acachie au eşuat, was exiled, having refused to sign it. John went on to appeal his dismissal to Rome. Peter Gnapheus of Antioch also accepted Zeno’s new law. The extreme Monophysites rejected the Henoticon outright. The Church of Rome found the document unacceptable and completely rejected it. Even in the face of these objections Zeno published the Henoticon in 482 and deposed the Orthodox bishops and extreme Monophysites who refused to accept the compromisePapa a convocat un sinod local în 484 în care l-a demis şi excomunicat pe Acachie.
==Schism==John Talaia’s appeal to Rome added to Rome’s opposition to the HenoticonDrept răspuns, Acachie l-a scos pe Felix din Dipticele sale. FurtherDupă moartea lui Acachie în 489 şi a lui Zenon în 491, succesorul la tronul imperial, Anastasie I, John had deşi iniţial şi-a falling out with Zeno anddeclarat adeziunea la Ortodoxie, in 483nu a putut ajunge la o înţelegere cu Roma la primele negocieri. Peste ani, fled to Rome where he counseled Pope Felixpe măsură ce Anastasie se apropia de monofiziţi, orice şansă de succes a dispărut. În 518, [[Iustin]] i-a succedat lui Anastasie la conducerea imperiului. After Felix was unsuccessful in negotiating with Zeno and AcaciusIustin era un sprijinitor ferm al Ortodoxiei şi, împreună cu Patriarhul Ioan de Capadocia, the Pope convened a local synodreuşit să facă progrese în reconcilierea cu Roma. În [[28 martie]] 519, in 484a avut loc o reunire a bisericilor care includea şi scoaterea numelor lui Acachie, at which he deposed and excommunicated AcaciusAnastasie şi Zenon din diptice.
Acacius in turn removed Felix’s name from his diptychs. After the death of Acacius’ in 489 and Zeno in 491, his successor as emperor, Anastasius I, while initially professing adherence to Orthodoxy, was unable to reach an agreement with Rome in early negotiations. Over the years as Anastasius grew closer to Monophysitism any chance for success faded as well. In 518, [[Justin]] succeeded Anastasius as emperor. Justin was a firm supporter of Orthodoxy, and with Patriarch John of Cappadocia, progress was made in negotiating a reconciliation with Rome. On [[March 28]], 519, a reunion between the churches was achieved that included the striking of the names of Acacius, Anastasius, and Zeno from the diptychs.  ==SourcesIzvoare==
*[http://historymedren.about.com/od/medchristianity/p/acacian_schism.htm The Acacian Schism]
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Acacian_schism Acacian Schism]
*{http://www.newadvent.org/cathen/07218b.htm Catholic Encyclopedia: Henoticon]
==External linkLegături externe==
*[http://www.newadvent.org/cathen/08485c.htm John Talaia]
[[CategoryCategorie: Church HistoryIstoria Bisericii]][[Categorie:Schisme]] [[en:Acacian Schism]]
Vladimir-Adrian
5.288 de modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/12879...35849”

Meniu de navigare