105 modificări
Modificări
m
Corectarea redirecționărilor
[[Imagine:Transfiguration.jpg|right|frame|Schimbarea la Față a Mântuitorului]]
'''Schimbarea la Față''' a Mântuitorului este unul din [[Praznice Împărătești|Praznicele împărătești]] ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], [[Praznic|sărbătorităsărbătorit]] la [[6 august]].
[[Iisus Hristos]] împreună cu cei trei ucenici, Apostolii [[Apostolul Petru|Petru]], [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]] au mers pe [[Muntele Tabor]] unde, în timp ce Îl priveau, Mântuitorul a început să strălucească foarte puternic. În timpul acestei străluciri, au venit [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și [[Proorocul Moise|Moise]] și au vorbit cu El. Ucenicii au fost foarte uimiți și înspăimântați.
Această întâmplare dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înțeleagă, după Înălțarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui [[Dumnezeu Tatăl]] și că Patimile Sale au fost acceptate cu bună știință ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 9:2-9). De asemenea, ne arată posibilitatea propriei noastre [[Îndumnezeire|îndumnezeiri]].
„Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină” (Sfântul [[Simeon Noul Teolog]], ''Discurs Etic'' V, 276). Asemeni Apostolilor în vârful Taborului, numeroși [[Sfinți]] au fost martorii acestei revelări a lui Dumnezeu în lumină. Totuși lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplație, ci și harul îndumnezeitor care le permite sa „vadă” pe Dumnezeu, astfel încât se confirmă cuvintele Psalmistului: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmii 35:10).
În mijlocul acestei slăvite priveliști se arătară - alături de Domnul - [[Proorocul Moise|Moise ]] și [[Proorocul Ilie|Ilie]], doi mari profeți din [[Vechiul Testament]], reprezentând respectiv [[Legea lui Moise|Legea ]] și [[Prooroc]]ii, care îl mărturiseau ca stăpân al celor vii și al celor morți (Moise a murit înainte de a intra în Pământul Făgăduinței iar Ilie a fost dus într-un loc tainic fără să cunoască moartea). Şi vorbeau cu El, în lumină, despre Exodul pe care avea să îl înfăptuiască la Ierusalim, adică Patimile Sale, căci prin Patimi și prin [[Cruce]] această slăvire trebuia să fie dată oamenilor.
Ieșiți afară din ei înșiși, răpiți în contemplarea luminii dumnezeiești, Apostolii erau copleșiți ca de un somn și "neștiind ce zice, Petru îi spuse lui Iisus: Stăpâne, ce bine ar fi să rămânem aici; dacă vrei vom face trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". Întorcându-și apostolul de la aceasta dorință prea omenească, ce consta în a se mulțumi de bucuria pământească a luminii, Domnul le arată atunci un "cort" mai bun și un lăcaș cu mult mai înalt pentru a sălășlui în el slava Sa. Un nor luminos veni să îi acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatălui Se făcu auzit în mijlocul acestui nor, mărturisind pe Domnul: "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, în care am bine-plăcut; ascultați de El". Acest nor era harul Duhului înfierii și, la fel ca și la Botezul Său în Iordan, glasul Tatălui mărturisea pe Fiul și arăta că cele trei entități ale Sfintei Treimi, întotdeauna unite, participă la Mântuirea omului.
